Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
grecesti de pe coasta Asiei Mici de sub stapanirea persana si de a razbuna suferintele grecilor
din timpul razboaielor medice (490449 i.H.). Unii istorici moderni considera, totodata, ca Al.
avea in vedere reinvierea faptelor de lupta glorioase ale strabunilor sai legendari, descrise de
Homer in Iliada, si poate ideea realizarii, prin unirea Europei cu Orientul, a unei monarhii
universale.
Al. si armata sa aveau de infruntat un imperiu care continua sa fie o mare putere militara, dar
care era minat din interior, in special de permanentele revolte din diversele provincii (satrapii)
care doreau sa se elibereze de sub stapanirea lui Darius al III-lea Codomannos, membru
indepartat al dinastiei Ahemenizilor, devenit conducatorul imperiului in 338 i.H.
Debutul campaniei lui Al. impotriva Persiei are loc in Asia Mica (Anatolia), acesta dispunand de o
armata alcatuita din cca 30 000 de pedestrasi si 5 000 de calareti. Trupele persane au fost
estimate la cel mult 50 000 de soldati, intre care trupele de mercenari ale grecului Memnon din
Rodos (Rhdos). Prima ciocnire intre cele doua armate se desfasoara pe malurile fluviului
Granicos (334 i.H.), armata persana fiind nimicita. Cucerirea Asiei Mici a fost insotita de
eliberarea de sub stapanirea persana a cetatilor grecesti de aici (Milet, Efes, Halicarnas s.a.) in
care regimurile politice aristocratice, favorabile supunerii fata de Persia, au fost inlaturate.
In Lydia, Al. a taiat cu spada celebrul nod gordian, alcatuit din fasii de scoarta de copac si care
fusese folosit, potrivit traditiei, la jugul carului de razboi al regelui Gordias. Dezlegarea nodului
prevestea, conform oracolelor, intrarea Asiei in stapanirea celui ce reusea aceasta fapta. In anul
urmator (333 i.H.), Al. a trecut la cucerirea regiunilor aflate la sud de Asia Mica, incepand cu
Siria.
Aici, la Issos, Darius Codomannos a fost infrant si silit sa-si lase in mana lui Al. atat tezaurul, cat
si familia. Pana in 332 i.H., cucereste Siria, Fenicia si Palestina, indreptandu-se apoi spre Egipt.
Regatul faraonilor intrase sub stapanirea persana inca din anul 525 i.H. iar acum prezenta lui Al.
era un bun prilej de a se elibera de sub jugul persan, ceea ce a usurat actiunea regelui
macedonean. Ajuns la Memfis (stravechea capitala a tarii), se incoroneaza cu dubla coroana a
faraonilor egipteni, aduce jertfe zeilor Egiptului, apoi in oaza de la Siwah, preotii il proclama fiu
al
marelui
zeu
Amon.
In nordul tarii, la varsarea Nilului in Marea Mediterana, in fata insulei Pharos, intemeiaza
celebrul oras Alexandria
Dintre cele 34 de orase pe care, potrivit traditiei istorice, le-a intemeiat pe cuprinsul imperiului
sau si care-i poarta numele, Alexandria din Egipt a avut cel mai maret destin, devenind nu
numai cel mai mare port al Mediteranei de rasarit, dar si cel mai mare centru cultural si stiintific
al
Antichitatii.
In anul 331 i.H., Al. paraseste Egiptul pentru a cuceri Mesopotamia si a se indrepta astfel spre
centrul Imperiului Persan. Aici, in campia de la Gaugamela, a avut loc a treia mare infruntare
militara a campaniei sale in Orient. Darius Codomannos a fost infrant din nou si obligat sa se
retraga. In urmarirea sa, Al. a ajuns la Babilon, care s-a predat fara lupta tanarului rege, apoi la
Susa (una din capitalele Imperiului Persan), unde a capturat tezaure de aur si argint ale casei
regale a Persiei. Dupa ocuparea Persepolisului (principala capitala persana), cucerirea imperiului
era, practic, incheiata. Darius s-a refugiat in Media, la Ecbatana, apoi in Bactria unde a fost
prins si ucis de satrapul (guvernatorul) acestei provincii, Bessos, care urmarea, de altfel, sa se
incoroneze
ca
rege
al
Persiei.
Dupa moartea lui Darius, armata acestuia s-a destramat, iar posesiunile teritoriale ale regelui au
intrat sub stapanirea lui Al. In anii urmatori (330327 i.H.), Al. a cucerit zona din sudul Marii
Caspice, teritoriu controlat de satrapul Bessos, ajungand apoi in Gedrosia, in Bactria, in masivul
Hindukush (pe teritoriul de azi al Afghanistanului), apoi in Sogdiana, unde s-a casatorit cu fiica
unui
nobil
local,
Roxana
(327
i.H.).
Dupa aceasta casatorie, dezaprobata violent de catre unii dintre apropiatii sai, care au platit cu
viata pentru nemultumirea lor, Al. a trecut masivul Hindukush, patrunzand in nord-vestul Indiei.
Aici a intrat in conflict cu unul dintre regii locali, Paros, care a fost nevoit sa recunoasca
protectia macedoneana. In timpul acestei campanii, Al. a strabatut actualele provincii Punjab
si
Sind,
ajungand
pana
la
Oceanul
Indian.
Revolta soldatilor sai, istoviti de lungile si chinuitoarele campanii militare, si vestea rascularii
unora dintre satrapiile asiatice il vor determina pe Al. sa faca drumul inapoi, catre Babilon,
traversand cumplitul desert al Gedrosiei. In paralel cu acest traseu, la ordinul sau, o expeditie
maritima condusa de Nearchos a explorat drumul maritim de-a lungul coastelor Oceanului
Indian. Jonctiunea trupelor s-a realizat la Carmania, de unde Al. a ajuns la Babilon prin Susa si
Ecbatana.
Dupa aproape treisprezece ani de domnie, Al. a murit la Babilon, in 323 i.H., cel mai probabil in
urma unui
acces
de
malarie.
Rege macedonean si monarh oriental, Al. s-a straduit sa imbine traditiile grecesti cu cele
orientale, institutiile politice ale Greciei cu cele ale Imperiului Persan. Contopirea celor doua
civilizatii a vizat, practic, toate domeniile: de la armata pe care imperiul sau se baza, formata
atat din greci, cat si din orientali, la administratie, in care a pastrat vechiul sistem al satrapiilor,
conduse insa de macedoneni sau greci, si la scolile de traditie greaca intemeiate mai ales in
orasele
care
ii
purtau
numele,
adevarate
oaze
de
elenism
in
Orient.
Evenimentul care a simbolizat in cel mai inalt grad fuziunea intre Occident si Orient a fost marea
ceremonie de nunta, organizata dupa intoarcerea din India, la Babilon, in timpul careia peste 10
000 de soldati si generali macedoneni si greci s-au casatorit cu femei din Orient. Exemplul dat
de Al. era graitor: pe langa Roxana din Sogdiana, a mai luat de sotie pe fiica lui Darius
Codomannos
si
pe
fiica
unui
inalt
dregator
persan.
Imensul imperiu constituit de Al. nu a supravietuit mortii creatorului sau. Dupa lupte crancene
intre diadohi (urmasii sai, generali in armata macedoneana), imensul stat euro-asiatic s-a
impartit in mai multe structuri statale distincte intre care cele mai puternice si mai stabile au
fost: Egiptul, condus de Ptolemeu, Siria, condusa de Seleucos, si Macedonia, care i-a revenit lui
Antigonos.
Statele succesorale Imperiului Macedonean sunt denumite state elenistice, iar perioada cuprinsa
intre disparitia imperiului si cucerirea de catre romani a acestor teritorii poarta numele de epoca
elenistica.
In anul 356 i.H.,la data de 21 iulie,in capitala Macedoniei (Pella) s-a nascut fiul lui Filip al
II-lea si al unei bacante tebane numita Olimpia,Alexandru Macedon. Filip a pus bazele
imperiului ce avea mai tarziu sa fie condus de fiul sau.Olimpia,mama lui Alexandru,credea
ca fiul sau fusese conceput cu ajutorul unei zeitati egiptene.Din acest motiv ea insista pe
educatia spirituala a fiului sau.Mai tarziu,ea ii gasi fiului sau o doica si o persoana care sa-i
formeze caracterul si sa-l invete sa aiba anumite limite.Aceasta persoana era Leonida,o
femeie cu o fire foarte aspra.Cu ajutorul Leonidei,Alexandru invata economia si moderatia
in toate lucrurile.Tatal baiatului,Filip,decise sa gaseasca o persoana mai potrivita pentru
educatia fiului sau,si astfel il gasi pe filozoful grec Aristotel.Aristotel fu insarcinat de Filip sa
se ocupe cu educatia lui Alexandru intr-un orasel obscur,departe de intentiile mamei sale
de a-i impune anumite lucruri.In acest orasel micut numit Meiza,Alexandru isi deschise
inima spre gramatica,muzica,geometrie si alte stiinte.In urma invataturilor sale,Alexandru
ajunse sa iubeasca Iliada,chiar ajungand sa se asemene cu unul din eroii acestei
opere,Ahile.Alexandru considera ca el si eroul din Iliada,Ahile,aveau destine paralele.
Crescand,Alexandru deveni din ce in ce mai diferit de tatal sau.Spre deosebire de Filip,care
era o persoana ce facea excese,ce avea nenumarate aventuri,ce bea fara
masura,Alexandru era un om normal,cunoscandu-si foarte bine limitele.Toate aceste
calitati ale lui Alexandru se datorau mamei sale,care a vrut sa-i dea o educatie
aparte,astfel
incat
sa
nu
ajunga
ca
tatal
sau.
Peste cativa ani,Filip fu asasinat la nunta fiicei sale.Dupa tragica moarte a tatalui
sau,Alexandru fu proclamat rege de catre generalii tatalui sau,avand numai 20 de ani.
Dupa cateva lupte importante castigate de Alexandru,acesta isi dovedi maturitatea de care
toti
ceilalti
se
indoiau,considerandu-l
chiar
imatur.
In primavara anului 334 i.H.,Alexandru Macedon porni la lupta cu 30.000 de oameni spre
imperiul persan.El a obtinut victoria asupra persilor si a mercenarilor greci condusi de
generalul
Memnon
la
Granicos.
Patrunzand in Cilicia in toamna anul 333 i.H.,Alexandru avu prima comfruntare militara
directa cu Darius al III-lea,langa Issos.In urma acestui triumf,familia lui Darius cazu in
mana macedonienilor.Darius ii propuse mai tarziu lui Alexandru pacea,dar fu refuzat.
In anul 332,Alexandru cel Mare patrunse in Egipt,unde nici o cetate nu avu curajul sa
opuna rezistenta.Prin ofrande aduse zeului Amon,Alexandru se declara fiu al zeului ce-i
dadea dreptul de a ocupa tronul Egiptului.Ajuns rege,Alexandru a intemeiat orasul
Alexandria,unde a fost construita mai tarziu una din cele 7 minuni ale lumii (Farul din
Alexandria).
Peste ceva timp,in anul 324 i.H.,Alexandru se insura cu Sateira,fiica lui Darius.
In anul 323,la data de 13 iulie,Alexandru se stinse din viata (din cauza sanatatii sale) la
varsta de numai 33 de ani.Alexandru cel Mare nu desemna nici un succesor.Cauza mortii
sale
pare
sa
fi
fost
malaria.
Dupa moartea lui Alexandru Macedon,imperiul cladit de el s-a destramat cu aceeasi
rapiditate cu care a fost intemeiat.Generalii sai au inceput sa se certe pentru tron,insa
imperiul a ajuns sa fie condus de diadohi;acestia il proclamau ca rege pe fratele lui
Alexandru,Archaidos.
Powered
cel
mai
by
complet
site
http://www.referat.ro/
cu
referate