UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE

DEPARTAMENTUL ISTORIA ROMÂNILOR, UNIVERSALĂ ŞI
ARHEOLOGIE

GHERAS MARIUS

EVOLUŢIA COLONIILOR BULGARE DIN BASARABIA

(1806-1856)
224.1. ISTORIE, STIINŢE ALE EDUCAŢIEI.

Teză de licenţă

Şef Departament: ______________ EREMIA Ion, dr. hab., prof. univ.

(semnătura)

Conducător ştiinţific: _____________ARAPU Valentin, lector univ.

(semnătura)

Autorul: ______________
(semnătura)

CHIŞINĂU-2018

1
 Cuprins
INTRODUCERE........................................................................................................................3

CAPITOLUL I. PROCESUL DE EMIGRARE A BULGARILOR ÎN BASARABIA LA

ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA..............................................................................10

1.1. Cauzele emigrării bulgarilor din Imperiul Otoman la sfîrşitul sec. al XVIII-lea -
începutul sec. al XIX-lea...............................................................................................................10

1.2. Un nou val de emigrare a coloniştilor bulgari în Principate în perioada războiului ruso-
turc din 1806-1812.........................................................................................................................16

1.3. Migraţia internă a bulgarilor în Basarabia(1812-1828)......................................................23

CAPITOLUL II. COLONIZAREA STEPEI BUGEACULUI ŞI DEZVOLTAREA SOCIAL-

ECONOMICĂ A COLONIŞTILOR BULGARI ÎN BASARABIA PÎNĂ ÎN 1856................30

2.1. Colonizarea stepei Bugeacului în timpul războiului ruso-turc 1828-1829 şi în anii

următori...........................................................................................................................................30

2.2. Dezvoltarea social-economică a coloniilor bulgare din Bugeac.......................................35

2.3. Studierii istoriei locale în şcoli: cazul coloniilor bulgare din Bugeac (sfîrşitul sec.
XVIII - prima jumătatea a sec. XIX)...........................................................................................40

ÎNCHEIERE.....................................................................................................................50

BIBLIOGRAFIA...........................................................................................................................53

2
 INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa temei. Procesele migraţioniste a bulgarilor, care au avut

loc în Balcani, perioada primei jumătăţi ale sec. al XIX-lea, fiind legate strîns cu spaţiul
Principatelor Române, mai tîrziu Basarabia, cînd este anexată de Imperiul Rus în 1812, joacă
un rol deosebit pentru studierea şi cercetarea istoriei în prezent. Prin urmare schimbările care
au intervenit în viaţa economică, socială, politică şi culturală a Basarabiei după anexarea ei la
Rusia, generate inclusiv şi de procesul de colonizare, prezintă un interes deosebit, deoarece
cunoaşterea lor permite să elucidăm diverse probleme ce au determinat particularităţile
evoluţiei regiunii sub regim de dominaţie ţaristă, contribuie la o abordare adecvată a
multitudinii de probleme majore privind relaţiile social-economice şi politice ale Basarabiei
cu Imperiul Rus în epoca modernă. După anexarea în 1812 a Basarabiei la Imperiul Rus,
Administraţia imperială rusă caută să aplice în viaţă aceste direcţii strategice, promovând în
acest scop politica de colonizare a teritoriului nou-anexat cu populaţie alogenă: ruşi,
ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani, elveţieni, evrei etc. Ca rezultat, este schimbată structura
etnică a populaţiei din Basarabia. Totodată necesitatea cercetării acestui subiect reiese din
faptul că literatură de specialitate pe tema “Coloniilor bulgare din Basarabia” este puţină după
anul 1991, unii din principalii cercetători s-e remarcă: I. Grec, V. Tomuleţ, Poştarenco Dinu,
Ivan Duminică care au elaborat studii pe acest domeniu. De aceea pentru cunoaşterea istoriei
acestui ţinut şi ai face o prezentare a trecutului mult mai amănunţit bazate pe studii
istoriografice şi izvoristice, pentru istoricii din ziua de azi este necesitate de a prezenta
fondarea şi evoluţia coloniilor bulgare din Bugeac, ca un aport semnificativ la Istoria
Românilor. Mi-am asumat acest scop, de a consacra această cercetare mai mult din prisma
demografică a Republicii Moldova la momentul actual şi mai puţin a situaţiei politice
existente care persistă cu anumite minorităţi. Este cunoscut faptul că în Republica Moldova
locuiesc anumite minorităţi care sau stabilit fie de mai puţin timp (de cîteva decenii), fie că
sau stabilit cu cel puţin două secole în urmă, exemplul bulgarilor. Prin urmare datorită acestui
interval de timp destul de mare, bulgarii reprezintă un grup etnic, ca şi populaţia băştinaşă, a
evoluţiei lor în toate domeniile şi au dreptul deplin de a-şi cunoaşte istoria datorită existenţei
şi locuirii lor în acest spaţiu, prezentată bineînţeles în contextul Istoriei Românilor. În
perspectivă istoria bulgarilor din Bugeac o putem raporta foarte bine ca o necesitate şi o
actualitate, pentru studierea istoriei locale deoarece după sondajele recensămîntului din 2004,
în Republica Moldova locuiesc aproximativ 80 000 de bulgari. Bulgarii sunt un grup etnic
minoritar dar care au o istorie bogată, legată de anumite fenomene, spre exemplu migraţia lor

3
din Bulgaria, fondarea coloniilor în Bugeac, evoluţia economică a coloniilor separată faţă de
ţăranii basarabeni - astfel prin cercetarea tuturor proceselor enumerate, ei vor şti mult mai
precis rădăcinele şi care au fost cauzele venirii lor în Basarabia. Totodată venirea lor aici, a
adus şi tradiţiile lor, cutumurile, obiceiurile care nu trebuie neglijate ci prezentate sub o formă
deschisă jucînd un rol important pentru patrimoniul cultural al ţării. Actualitatea şi importanţa
acestu-i subiect vine prin dorinţa de a cultiva şi lărgi orizonturile istorice ale ţării noastre, cu
toate neajunsurile şi plusurile ei. Numai prin această formă va exista o conexiune sănătoasă şi
de lungă durată, atunci cînd s-e recunoaşte şi rolul unor minorităţi, cum este cazul bulgarilor
în evoluţia multi-dimensională a unui teritoriu.
Limitele cronologice. Reperele cronologice ale lucrării noastre cuprind perioada
cuprinsă între anii 1806 şi 1856. Limita cronologică inferioară este legată de anul 1806 în care
s-a început războiul ruso-turc din anii 1806-1812. Limita cronologică superioară o constituie
anul 1856 când a fost încheiat Tratatul de la Paris, ce încheia Războiul Crimeii (1853-1856),
drept consecinţă sud-vestul Basarabiei – Cahul, Bolgrad, Ismail – a fost retrocedat de către
Imperiul Rus Moldovei.
Arealul geografic. În elaborarea tezei noastre am cuprins în mod special teritoriul
istoric al Basarabiei. Totodată, pentru explicarea exodului bulgarilor din patria lor istorică, am
extins cuprinderea geografică pe perimetrul teritoriilor istorice bulgare de la sud de Dunăre.
Scopul lucrării: Mi-am propus ca în această lucrare să scot în evidenţă cauzele, atît
cele interne cît şi cele externe care au generat exodul masiv al bulgarilor din ţara lor natală în
Basarabia, fondarea primelor colonii, de ce Bugeacul a însemnat zona cea mai prielnică
pentru toţi bulgarii veniţi, doresc să explic minuţios activităţile economice de bază a
bulgarilor în colonii.
Obiectivele lucrării:
♦ Analiza izvoarelor şi istoriografiei problemei investigate.
♦ Elucidarea premiselor principale care au cauzat emigrarea bulgarilor.
♦ Nuanţarea etapelor principale de emigrare a bulgarilor atît în Principate cît şi în
Basarabia.
♦ Stabilirea zonei de amplasare, unde vor întemeia cele mai multe colonii.
♦ Descrierea evoluţiei social-economice a coloniilor bulgare din Bugeac.
♦ Generalizarea specializării economice a coloniilor de la o zonă la alta.
♦ Elaborarea pe dimensiunea didactică a sintezei dedicate studierii istoriei locale în
şcoli cu relevanţă la coloniile bulgare din Bugeac.

4
 Izvoarele şi istoriografia. Un izvor important care n-e oferă informaţii preţioase
despre bulgari este culegerea dedicată istoriei Moldovei1 - aici găsim informaţii despre
bulgarii care trec în Principate fiind siliţi de către trupele de cîrjalii, sunt expuse foarte deschis
şi transparent politica represivă promovată de către Imperiul Otoman în satele bulgare. Sunt
prezentate doleanţele bulgarilor care doresc să-şi părăsească ţara în căutarea unor zone mult
mai liniştite şi paşnice. Acest izvor ne mai oferă informaţii despre primele privilegii oferite
coloniştilor bulgari de către Ţarul Alexandru I, care îi scuteşte pe o perioadă de 3 ani de toate
taxele şi impozitele şi au libertatea deplină să-şi aleagă locul de trai. Este menţionată situaţia
tensionantă între ispravnici şi coloniştii nou-sosiţi, prin faptul că bulgarii se stabileau pe
pămînturile deţinute de către ei. Sunt prezentate date statistice cu privire la numărul de
colonişti bulgari veniţi în Ţările Române în perioada anilor 1806-1812, circa 20 000 de
familii.
Informaţii cu privire la unele dintre cauzele care reflectă venirea bulgarilor în
Principatele Române este culegerea de documente publicată de către cercetătorul P. Dmitriev
dedicată recensămintelor populaţiei din anii 1772- 1773, 1774 и 1803 гг.: în documentele
analizate găsim că chiar şi dorinţa domnilor moldoveni de a primi o populaţie bună pentru a
plăti impozite şi a mări haznaua statului.2
Un alt izvor care prezintă informaţii bogate despre bulgari este publicat cu stăruinţele
cercetătorului G. Kîşlatî3 - aici găsim informaţii cu privire la cum sau pus bazele coloniilor -
Ceadîr-Lunga, Dezghingea, Tomai, Gaidar, Avdarma. Sunt prezentate statistici despre
evoluţia creşterii numărului de populaţie în fiecare colonie, în special Avdarma, atît prin
exodul de populaţie venită din exterior cît şi migraţiei interne din colonie în colonie. Sunt
expuse minuţios cauzele care au generat migraţia internă a populaţiei din colonii ( anul
secetos, lipsa de pămînt, concentrare mare de populaţie în satele basarabene) cît şi
consecinţele care au urmat prin extinderea epidemiei de ciumă în rezultatul acestei mişcări de
populaţie interne.
Izvor important care reflectă istoria bulgarilor este recensământul coloniştilor
transdunăreni în Basarabia (1818)4 - astfel acest izvor ne oferă informaţii cu privire la
numărul de colonişti veniţi în Basarabia către finele anului 1818, în număr de 31 161.
1
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских переселенцев в Бессарабии
и деятельность А. П. Юшневского. Сборник документов. Сост. К. П. Крыжанoвская, Е. М. Руссев. Под.
ред. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я. Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии.
2
Дмитриев, П. Народонаселение Молдавии: по материалам переписей 1772- 1773, 1774 и 1803 гг.
Кишинев: Штиинца, 1973.
3
Кышлaлы, Г. Aрхивныe свeдeния о зaселении зaдунайскими пeрeселенцaми Прутo-Днeстровскoгo
мeждуречья нa примерe житeлeй сeлeния Aвдaрмa. În: Авдармa: 450 лeт истoрии (1563–2013). Кишинeв,
2013.

5
 Pentru investigaţia noastră este importantă publicarea şirului de documente de către
istoricul Valentin Tomuleţ în “Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei în Basarabia
(1812-1828)”.5 Găsim informaţii despre bulgari care sau adresat către guvernator cu plîngeri
referitoare la abuzurile comise de poliţia locală, negustori, proprietari de terenuri. Totodată
documente referitoare la cererile privind terenuri libere în regiunea Bugeacului şi acceptarea
lor de a se stabili acolo, problema micşorării taxelor fiscale.
Abordând tematica colonizării sudului Basarabiei, referitor la problema dată s-a scris
foarte mult în istoriografia rusă încă din sec. al XIX-lea. Drept exemplu sînt cercetători ca:
A.A. Skalkovski, Vl.Diakovici, A.Zaşciuk, P.Keppen, A.Klaus, M.P. Lazarev, I.S. Ivanov. În
istoriografia română problema investigată a fost în centrul preocupărilor autorilor Valentin
Tomuleţ, Leonid Boicu, Dinu Poştarencu, M. Dragomir, I. Nistor, Ivan Duminică. 6 În
istoriografia sovietică problema enunţată a fost cercetată tangenţial de către istoricii I.S.
Dostean, S.B. Bernştein, I. Meşceriuk, V. Zelenciuk, S. Novakov, I. Zabunov, V.I. Kozlov, St.
Doinov, E. Hadjihikov, V. Paulko, P.C. Soxan. 7 Dar problema rămâne actuală, din
considerentul că multe din aceste lucrări poartă un caracter unilateral şi tendenţios, iar multe
întrebări n-au fost puse încă în discuţie.

4
Кышлалы, Г., Реулец, Л. Перепись задунайских переселенцев в Бессарабии 1818 г.: именные списки и
итоговые ведомости, Кишинев, 2014.
5
Tomuleţ, V. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812- 1828. Vol. II. Chişinău: CEP
USM, 200, pag. 256-257.
6
Poştarencu Dinu. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei.I.- Chişinău, 2005; Poştarencu, Dinu. Coloniştii
transdanubieni din Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În: REC. Vol. XVII. Chişinău, 2015;
Tcаci, V. Cоnsideraţii privind pоziţia pоpulaţiei Mоldovei fаţă de războiul ruso-turc din 1768-1774. În:
AANTIM. Vol. 10. Bucureşti-Chişinău, 2012; Tomuleţ, V. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din
Basarabia (1812- 1828. Vol. II. Chişinău: CEP USM, 200, pag. 256-257; Tomuleţ V. “Etapele şi specificul
colonizării regiunilor de sud ale Basarabiei şi Ucrainei cu colonişti Transdanubieni în secolul al XIX-lea”,
Chişinău; Tomuleţ V. “Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-1828)”, În: RIM.
Chişinău, 2015; Tоmulеţ, V. Nеgustоri bulgаri în structurа еtnică а burghеziei cоmerciаle din Bаsarabiа (1812-
1868), 2014; Traikov Veselin, Curente ideologice şi programe din mişcările de eliberare naţională din Balcani
pînă în anul 1878, Bucureşti, 1986; Vеlichi, C. Emigrаrea bulgаrilor în Ţara Rоmânească în timpul războiului
ruso-turc din 1806-1812. Vol. VIII. Ed. Bucureşti, 1963. Boicu Leonid, Principatele române în raporturile
politice internaţionale(1792-1821), Ediţia îngrijită de Victor Spinei, Institutul European, Iaşi, 2001; Deac
Augustin, Pagini din istoria adevărată a Bulgariei, Bucureşti, Editura Europa, 1991; Duminică Iv. Coloniile
bulgare din Basarabia 1806-1856, Ed. Chişinau, 2017; Duminică Iv. “Violenţa în Bulgaria sub stăpînirea
otomană- factor al imigrării Bulgarilor în Basarabia”, Revista de Etnologie şi Culturologie, nr.11-12/2012;
Duminică Iv. Antоn Kоronelli – primul tutore al emigranţilor bulgari din Principatele Române, Chişinău, 2015,
(1809-1812).
7
Достян Ирина С., Русская общественная мысль и балканские народы, Москва, 1980; Мeщeрюк, И.
Aнтикрeпостническая бoрьба гaгаузoв и бoлгар Бeссарабии в 1812−1820 гг. Кишинeв: Гoсударственнoе
издательствo Мoлдавии, 1957; Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и
гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии (1808-1856 гг.), Кишинeв, 1970; Мещерюк И. Переселение болгар в
Южную Бессарабию 1808- 1834 гг. ( из истории развития русско-болгарских дружеских связей)
Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1965; Нoвaкoв, С. Сoциальнo-экoномическoе рaзвитие бoлгaрских и
гaгaузских сeл Южной Бессaрабии (1857-1918). Кишинeв: Tipоgrafiа Centrală, 2004.

6
 În perioada sovietică studiile întreprinse pe problema colonizării Bugeacului cu
bulgari a fost cercetat, în mare parte, pe teritoriul nostru, în RSSM. Astfel un cercetător
cunoscut este Ivan Meşceriuk. În lucrarea sa “Переселение болгар в Южную Бессарабию
1808- 1834 гг.”- ne oferă informaţii cu privire la cauzele interne cît şi externe care au generat
emigrarea bulgarilor, iar o cauză a acestui proces migratoriu o leagă în speţă de politica
balcanică promovată de către Imperiul Rus, care îi critică dur în politica externă. Cercetătorul
este primul care stipulează în urma studiului efectuat în arhivele din Chişinău, localizarea
regiunilor de unde au emigrat bulgarii, stabiliţi apoi în sudul Basarabiei.
Acelaşi cercetător ne prezintă informaţii preţioase despre evoluţia social-economică a
coloniilor bulgarilor din Bugeac, în lucrarea “Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe
бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии (1808-1856 гг.)”- bulgarii solicitau
aşezarea pe latifudinile de stat din Bugeac, fapt care înrăutăţea interesele proprietarilor
funciari pe pămînturile cărora ei s-au aşezat pînă la 1812. Aici cercetătorul mai menţionează
că coloniştii transdanubieni duceau o luptă şi cu reprezentanţii puterii locale, organelor de
poliţie care urmăreau un singur scop: obţinerea unui statut social-juridic mai privilegiat.
Un alt cercetător care prezintă informaţii despre istoria bulgarilor în Basarabia este I.
Grec, în lucrarea “1812- поворотный год в истории Буджка и задунайских
переселенцев”- sunt expuse concret principalele direcţii migratoare ale bulgarilor, către zona
Ţărilor Române şi regiunile sudice ale Imperiului Rus. Se explică faptul de ce bulgarii au
preferat zona Bugeacului, datorită unei mai puţine rezistenţe otomane.
La fel I. Grec, prin lucrarea sa “Oбщeственное движeние и клaссoвaя бoрьба
бoлгар и гaгаузoв юга Рoссии (конец 20-х середина 50-х гг. XIX в.)”- autorul n-e oferă
informaţii cu privire la formarea detaţamentelor de voluntari bulgari în Armata Rusă pentru a
participa la eliberarea Bulgariei, menţionînd eroismul şi patriotismul de care dădeau dovadă.
Totodată prezintă deschis problema de ce comandaţii ruşi au început s-ă nu acorde o mare
însemnătate detaşamentelor de voluntari, acordîndu-le doar funcţii de a aproviziona armata
pentru război.
Cercetător care s-a preocupat de istoria bulgarilor în timpul migraţiei lor din Imperiul
Otoman este C. Vеlichi , în lucrarea “Emigrаrea bulgаrilor în Ţara Rоmânească în timpul
războiului ruso-turc din 1806-1812”- este arătat faptul situaţiei grele în timpul Războiului
ruso-turc din anii 1806-1812, cînd bulgarii nu aveau cu ce să-şi hrănească animalele, cît şi

7
ajutorul acordat de către ispravnicii din Principate în timpul aşezării temporare a bulgarilor,
pînă cînd vor fi transferaţi în Bugeac şi regiunea Novorusiei.8
Poştarenco Dinu se remarcă prin studii importante publicate pe problema bulgarilor
din Basarabia, drept exemplu o serveşte lucrarea sa “Contribuţii la istoria modernă a
Basarabiei”- aici s-e prezintă situaţia complicată iscată odată cu venirea bulgarilor,
disensiunile apărute într-e băştinaţi şi străini, necesitatea formării unui organ local pentru a
duce o evidenţă mult mai bună a coloniştilor stabiliţi în Basarabia.9
Acelaşi autor ne mai oferă informaţii preţioase în lucrarea, “Coloniştii transdanubieni
din Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea.”- în sursa dată putem sustrage
informaţii cu privire la modul în care veneau coloniştii în Basarabia, prin filiera Iaşi-Sculeni,
datorită paşapoartelor acordate emigranţilor, de către consulul rus Alexandru Pini.
Istoricul Valentin Tomuleţ care a consacrat numeroase studii pe problema Basarabiei
în Epoca Modernă, s-e distinge prin meritul său asupra cercetării problemei demografice,
politice, economice, ligvistice şi culturale din această perioadă. Aşadar o lucrare care se
axează pe problema colonizării Basarabiei este “Etapele şi specificul colonizării regiunilor de
sud ale Basarabiei şi Ucrainei cu colonişti Transdanubieni în secolul al XIX-lea”- istoricul
n-e oferă informaţii despre privilegiile acordate coloniştilor de către Imperiul Rus, în urma
adoptării Regulamentului din anul 1819, totodată cum s-e formează districtele Prut, Cahul,
Ismail şi Bugeac.
În lucrarea, “Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-
1828)”- cercetătorul Valentin Tomuleţ s-e opreşte asupra problemei situaţiei în care sa
pomenit populaţia băştinaşă în aşa-numita perioadă a “privilegiilor”, iar mulţi ţărani
basarabeni nemulţumiţi îşi iau calea spre Principatul Moldovei.10
O lucrare care prezintă rolul bulgarilor în economia Basarabiei este “Nеgustоri
bulgаri în structurа еtnică а burghеziei cоmerciаle din Bаsarabiа (1812-1868)”- prin urmare
acelaşi istoric Valentin Tomuleţ doreşte să prezinte elita comercială bulgară care a venit şi s-a
format în Basarabia. Rolul economic exercitat de către negustorii bulgari cît şi ce procentaj
ocupau în raport cu alte elite comerciale cum ar fi evrei, ruşi, ukraineni, etc.11

8
Vеlichi, C. Emigrаrea bulgаrilor în Ţara Rоmânească în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812. Vol. VIII.
Ed. Bucureşti, 1963.
9
Poştarencu Dinu. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei.I.- Chişinău, 2005; Poştarencu, Dinu. Coloniştii
transdanubieni din Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În: REC. Vol. XVII. Chişinău, 2015.
10
Tomuleţ V. “Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-1828)”, În: RIM. Chişinău,
2015.
11
Tоmulеţ, V. Nеgustоri bulgаri în structurа еtnică а burghеziei cоmerciаle din Bаsarabiа (1812-1868), 2014.

8
 Nu în ultimul rînd, tînărul cercetător bulgarist al Republicii Moldova, Ivan Duminică,
care a publicat studii fundamentale pe problema bulgarilor din Basarabia, avînd acces la
documente atît în Arhivele de la noi din ţară, cît şi celor din Bulgaria. Lucrarea sa, care
prezintă şi aduce un aport deosebit mediului ştiinţific este “Coloniile bulgare din Basarabia
1806-1856”- în această monografie s-e explică cauzele principale care au generat emigrarea
bulgarilor, etapele de bază, fondarea coloniilor din Bugeac, reflectă dezvoltarea economică a
coloniilor şi prezintă rolul bulgarilor în istoria acestui ţinut.12
O altă lucrare a sa, cu o bogată documentare istoriografică este “Viоlenţa în Bulgаria
sub stăpânirе оtomană – fаctor al imigrării bulgarilor la nord de Dunăre (sf. sec. al
XVIII−inc. sec. al XIX-lea)”- din sursa dată putem analiza cauzele interne care iau contrîns pe
bulgari să-şi părăsească satele în căutarea unor zone mai liniştite. Politica represivă promovată
de către Imperiul Otoman şi masacrele întreprinse de către trupele de cîrjalii, impunearea
forţată a islamului, cît şi politica colonială ademenitoare promovată de către Imperiul Rus.13
Cuvinte cheie: Bulgari, trupe de cîrjalii, emigrare, colonie, Bugeac, districte,
gubernie, administraţie ţaristă, ţărani basarabeni, privilegii.

12
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Ed. Chişinau, 2017.
13
Duminică Iv. “Violenţa în Bulgaria sub stăpînirea otomană- factor al imigrării Bulgarilor în Basarabia”,
Revista de Etnologie şi Culturologie, nr.11-12/2012.

9
 CAPITOLUL I PROCESUL DE EMIGRARE A BULGARILOR ÎN
BASARABIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA

1.1. Cauzele emigrarării bulgarilor din Imperiul Otoman la sfîrşitul sec. al XVIII-
lea- începutul sec. al XIX-lea
Pentru început abordînd această problemă importantă şi complexă, cauzele care au
generat imigrarea bulgarilor din Imperiul Otoman le putem găsi chiar din situaţia internă
încordată care mereu exista în imperiu. Imperiu Otoman pe un fundal era slăbit economic cît
şi politic dar niciodată nu au renunţat la lupta cu anumite minorităţi din componenţa sa, mai
ales cele de confesiune ortodoxă, aşadar bulgarii au devenit o ţintă principală a politicii
represive promovate de către otomani. Chiar de la început menţionăm jafurile şi violenţa din
partea trupelor de cîrjalii, aceste lupte continue a condiţionat ca bulgarii să-şi schimbe locul
de trai şi să se stabilească la nord de Dunăre. Totodată menţionăm şi politica economică
împovărătoare impusă de către autorităţile din imperiu, iar acest fapt era foarte vizibil în
regiunile de periferii unde existau puncte strategice ca porturi, cetăţi, căi comerciale de
importanţă mare, mai ales între Dobrogea şi Imperiul Ţarist Rus. Iar prin urmare minoritatea
bulgară a fost silită forţat să plece datorită violenţelor neîncetate a Imperiului Otoman.14
Acеste viоlenţe pоt fi dеscrise prin atrоcităţile cоmise de către armata otоmană, spre
exemplu situaţia оamenilor simpli din Bulgaria se agrava în timpul şi după аcţiunile militаre,
pentru că cînd s-е întоrceau acаsă, ienicerii ucidеau fără milă pе crеştini astfel ei se răzbunаu
pentru apropiaţii lor care au căzut în lupta cu necredincioşii. Bulgarii aveau o frică mereu de
aceşti soldaţi care comit crime cu sînge rece, totodată teama represiunilor i-au făcut să se ducă
după armata rusă stabilindu-se în regiuni mai liniştite. Urmările aceste-i migraţii interne şi
externe au fost dezastruase pentru întrega Bulgarie, căci totul rămînea lăsat de izbelişte: case,
terenuri agricole. Chiar sultanul Selim al III-lea în 1802 printr-un raport secret sublinia:
“Rumelia s-a transformat în pustiu, în afară de aceasta, acum cînd am vizitat aceste locuri, nu
am observat nici un suflet viu. Săracii dezbrăcaţi şi plîngînd îşi pun copiii şi soţiile şi se pierd
prin alte regiuni. Dacă cineva doreşte să se întoarcă în sat, aici este aşteptat de războinici. Cu

14
Мещерюк И. Переселение болгар в Южную Бессарабию 1808- 1834 гг. ( из истории развития русско-
болгарских дружеских связей) Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1965, с. 208 .

10
alte cuvinte, din cauza situaţiei existetente, oamenii nu se simt în siguranţă. Hoţii nu le dau
pace. Ţăranii deja nu au putere să lucreze în cîmp”15.

Dar în speţă toate aceste procese negative care se întîmplau în Bulgaria nu-i deranja pe
ieniceri, deoarece mulţi dintre ei aduceau în Ţarigrad robi, care erau creştini, capturaţi în
satele bulgăreşti. Astfel în majoritatea cazurilor nu avea mare importanţă starea de sănătate a
acestora, ci să fie adus capul, iar pentru aceasta fiecare militar primea o recompensă. Tot în
acest context menţionăm faptul că una din cele mai grele poveri pentru familiile bulgăreşti a
fost, atunci cînd copii creştinilor erau luaţi pentru a fi educaţi din ei ieniceri, situaţie foarte
similară şi în Ţările Române. O data la trei ani se selecta a zecea parte populaţiei creştine de
vîrstă tînără, iar soarta la mulţi băieţi între vîrstele de 8-10 ani era decisă printr-un mod crud,
lipsit de orce şansă de scăpare din această captivitate, întinsă pe o perioadă destul de
îndelungată de 10-15 ani. Toţi copiii erau duşi în garnizoanele otomane dislocate la
Adrianopol, Constantinopol, Bursa, iar puţin mai tîrziu erau convertiţi la islam. Cînd
împlineau vîsrta de 18 ani, ei erau trimişi pe pămînturile bulgare, unde se căsătoreau cu fete
creştine, cu scopul de a islamiza treptat întregul sat16. Această stare mereu incertă prin care
bulgarii erau supuşi trezea nemulţumiri iar şansa pentru scăpare la moment o reprezenta doar
să-şi părăsească baştina în căutarea de noi regiuni prielnice pentru agricultură, dar şi unde nu
o să întîmpine o rezistenţă aşa de asupritoare precum cea întreprinsă de către otomani.
Ţăranii erau discriminaţi din motivul că sînt creştini şi trebuie să presteze anumite
lucrări agricole gratis pe pămînturile musulmanilor bogaţi, pe care îi apreciau pe bulgari ca
robii lor. Aşadar bulgarii chiar dacă doreau să depuie vre-o plîngere în judecată, din start nu
aveau nici o şansă pentru că legea islamică nu era de partea lor. Totodată se mai adăuga
obligaţia bulgarilor de a-i primi în casele lor pe toţi trimişii şi funcţionarii sultanului, să
pregătească produse pentru întreţinerea oamenilor lui. Prin acest ordin acordat otomanilor
fiind destul de avantajos, de multe ori îl foloseau pentru a jefui şi a comite nelegi la nivel de
sate întregi, pe care o punea pe populaţia locală într-o situaţie de neîncredere şi dorinţa de a
scăpa din tot acest coşmar care se repeta frecvent. Abordînd ceea ce priveşte sfera
confesională a bulgarilor, pur şi simplu ei erau privaţi de la acest drept. Otomanii le
închideau şi distrugeau lăcaşele sfinte, iar creştinul bulgar simţea zilnic asupra sa politica de
islamizare, chiar dacă pe un fundal autorităţile susţineau că drepturile reprezentanţilor altor

15
Duminică Iv. “Violenţa în Bulgaria sub stăpînirea otomană- factor al imigrării Bulgarilor în Basarabia”,
Revista de Etnologie şi Culturologie, nr.11-12/2012, pag. 1.
16
Duminică Iv. “Violenţa în Bulgaria sub stăpînirea otomană- factor al imigrării Bulgarilor în Basarabia”,
Revista de Etnologie şi Culturologie, nr.11-12/2012, pag. 2.

11
 confesiuni religioase sînt respectate. 17 Aceată presiune a exercitată de otomani, bulgarul o
numea “turcizare”, care înseamnă procesul de convertire cu forţa la islam. Se foloseau şi
metode de islamizare a populaţiei locale de strămutare forţată şi sclavizare a bulagrilor, fiind
strămutaţi forţat din locurile natale ei erau supuşi unui tratament inuman. De aceea tot
procesul migratoriu care sa conturat în această periodă vine ca o formă de protest a bulgarilor
faţă de tot ce întreprind autorităţile, armata şi alte ramuri ale puterii otomane, care
promovează o politică de convertire forţată la islam destul de severă şi sistematică
implimentată zi cu zi. Atunci populaţia locală sa trezit discriminată pe motive politice şi
religiose. Nu mai vorbind că era obligată să achite cele mai împovărătoare impozite, cel mai
apăsător fiind “dajdia”, luată de pe fiecare cap şi care accentua starea de sclavi a bulgarilor în
propria ţară. Bulgarii erau umiliţi prin obligaţia de a munci în permanenţă fără remunerare pe
pămînturile otomanilor bogaţi şi la diferite lucrări cerute de sultan. Adăugăm aici şi
persecuţiile creştinilor care erau înfăptuite pe propriul teritoriu: numeroase biserici au fost
distruse din motive religioase, altele transformate pur şi simplu în moschei.
O altă cauză importantă este şi politica de colonizare promovată de către Imperiul Rus,
care la rîndul său crea privilegii foarte atractive faţă de creştinii persecutaţi de turci şi prin
urmare îi atrăgea în zone foarte prielnice de a se ocupa cu agricultura. Dar să nu uităm şi de
priorităţile economice interne ale Imperiului Rus. Cu toate că în zonele de centru industria
mereu era în ascensiune datorită situaţii demografice înalte, s-a pus problema extinderii zonei
agricole la periferii unde teritoriu era puţin populat, aşadar bulgarii reprezentau acest avantaj
de a echilibra problema dată.18
Nu în ultimul rînd o cauză principală a migrării bulgarilor a fost şi din dorinţa domnilor
moldoveni, care doreau să atragă o populaţie bună pentru a plăti impozite şi a mari visteria
statului. Într-o anumită măsură accesul bulgarilor în acest spaţiu o vedem prin permiterea
liberă acordată de către puterea reprezentativă locală.19
Perioada cuprinsă între sfîrşitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. XIX-lea ca direcţii
migratoare a bulgarilor evidienţiem două: spaţiul Ţărilor Române şi regiunile sudice ale
Imperiului Ţarist. Stepa Buceagului reprezenta un mare interes datorită unui relief de cîmpie
care permitea dezvoltarea agriculturii. Dar nu excludem faptul că aici admnistraţia otomană
nu ducea un control deplin asupra teritoriului, fiindcă era o regiune de frontieră, iar centru era

17
Ibidem, pag. 3-4.
18
Шишмарев, В. Романские поселения на юге России. Кишинев, 1975, 29- 30 c.
19
Дмитриев, П. Народонаселение Молдавии: по материалам переписей 1772- 1773, 1774 и 1803 гг.
Кишинев: Штиинца, 1973, c. 75.

12
 mult prea departe pentru a duce o evidenţă strictă. Prin urmare bulgarii sau aşezat în acest
spaţiu datorită unei mai puţine rezistenţe otomane.20
Tot acest proces migratoriu purta un caracter sporadic, el cunoaşte o creştere cît şi un
nivel mai organizat în timpul războaielor ruso-turce ( 1768-1774, 1787- 1791). În această
perioadă tesionantă, un număr numeros de bulgari din teama represiunilor otomane fug în
Imperiul Rus. Bulgarii sau stabilit pe lîngă cetăţile Chilia, Bender, Akkerman şi Ismail, iar
conform acordului din 1772, stepa Bugeacului a fost complet părăsită de către nogai, care au
trecut în nordul Tauridei şi regiunii Kuban. Plecînd nogai în alte regiuni ale imperiului, stepa
Bugeacului a rămas părăsită, iar aceasta a dus treptat la crearea de condiţii favorabile de a o
coloniza. Astfel prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774), este pentru prima dată stabilit de
a se trece cu traiul în Imperiul Rus, aici sa ajuns în acord cu Poarta, chiar fiind obligată ca în
decurs de un an să nu împiedice familiile doritoare să-şi părăsescă patria şi să se deplaseze
spre alte locuri. Ostilităţile militare care sau încheiat cu Tratatul de pace de la Iaşi, Imperiul
Rus a mai primit şi teritoriile dintre sudul Bugului şi Nistru, aici guvernatorul
Ekaterinoslavului, M. V. Kahovski printr-un raport adresat lui Ecaterina a II-a, vorbea de
întinse teritorii care pot fi folosite pentru agricultură şi creşterea animalelor. Prin urmare el
venea cu scopul, că această regiune este bună pentru agricultură şi trebuie aduşi colonişti din
Polonia, Moldova şi Basarabia şi din rîndul popoarelor balcanice din Rumelia şi Anatolia
pentru a fi valorificate. Gubernia Novorosiei din componenţa Imperiului Rus a reprezentat
zona de bază a migraţiei bulgarilor, care era mai aproape, fiind şi mult mai accesibilă, aveau
disponibilitatea de a se ocupa cu agricultura cît şi primeau unele înlesniri de la stat.
Observăm către începutul războiului ruso-turc din 1806-1812, în toată regiunea Novorosiei,
numărul bulgarilor a ajuns la 17 000-18000.21
Venind în masă pe teritoriul Basarabiei, bulgarii nu sau aşezat separat dar au populat şi
stabilit în sate deja locuite de populaţie băştinşă. Ce-i care au venit mai înstăriţi material au
ales chiar calea oraşului, stabilindus-e în Chişinău, unde erau condiţii favorabile de comerţ şi
alte activităţi economice. Dar odată stabiliţi, autorităţile locale îi impuneau să plătească un
anumit impozit în valoare de 210 lei pe an şi cîte 5 parale la fiecare leu. Totodată, erau
impuşi să dea a patra parte din venituri pentru eliberarea din slujba admnistrativă. Situaţia se
schimbă după anul 1800 cînd bulgarii au primit unele beneficii economice de stat printr-e
care scutirea de impozite pentru vînzarea de ulei, cereale, materialelor de construcţie din

20
Грек, И. Руссев, Н. 1812- поворотный год в истории Буджка и задунайских переселенцев. Кишинев:
Stratum Plus, 2011, 62 c.
21
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Chişinau 2017, p. 41.

13
 lemn.22 Toate aceste beneficii acordate le-a permis bulgarilor că să perceapă acest spaţiu unul
destul de prielnic pentru stabilirea cu traiul şi efectuarea anumitor activităţi economice faţă
de toate restricţiile care erau în Imperiul Otoman, de aceia acest exod de populaţie s-a
efectuat într-un timp relativ scurt dar cu un numar mare de emigranţi. Prin urmare putem
constata că migraţiile în perioada cuprinsă 1800-1806 se datorează de politica internă a
otomanilor, aici cum am mai specificat, menţionăm abuzurile trupelor de cărjalii, care fără
milă jefuiau şi întreprindeau diferite abuzuri la populaţia de origine bulgară, spre exemplu
numai în anul 1801 au fost arse 200 de sate bulgare. Imperiul Ţarist Rus a fost destul de
receptiv la situaţia care se iscase pe teritoriile controlate de turci şi profită într-o anumită
măsură de aceasta. Aşadar Alexandr Voronţov care ministru de Interne îi transmite
consulului general la Iaşi, Isac Jerev, să-i atragă pe bulgari pentru stabilirea lor în stepele
dintre Nistru şi Bug.23
Adoptarea unui decret în anul 1802 a făcut ca bulgarii să se bucure de un şir întreg de
privilegii, pe care nici populaţia locală nu beneficia. Ei au fost împroprietăriţi cu pămînt a
cîte 60 de desetine pentru fiecare familie, libertatea confesională, nu în ultimul rînd scutiţi de
înrolare în armată şi participarea la război. Au avut libertatea deplină în ceea ce priveşte
24
comerţul, să adere la bresle şi să se ocupe cu meşteşugăritul. Legat de acest context
negustorii stabiliţi în stînga Prutului la fel au beneficiat de unele înlesniri, acordate chiar de
Domnitorul Alexandru Moruzi, stipulate prin hrisovul din 1805. Astfel emigranţii bulgari au
avut posibilitatea să se înscrie în categorii fiscale şi să plătească numai căte 13 lei de familie
în haznaua statului şi 5 parale în camera lefurilor. Printre ce-i care sau bucurat de aceste
privilegii sînt din ţinutul Akkerman, Caraciuc, Tatarbunar25 etc.
Mereu fiind puşi sub presiune, marginalizaţi cît şi agresaţi, involutar a crescut ura faţă
de turci şi dorinţa de ai înderpărta din această zonă. Chiar dacă erau scutiţi de a participa la
război, mulţi dintre ei sau oferit voluntari de a lupta împotriva oştirilor otomane. Acest lucru
este vizibil în perioada războaielor ruso-turce din anii 1787-1791 şi 1806-1812. Cînd teatrul
de război se purta pe teritoriul Principatelor Române, minoritatea bulgară nu lupta ca
detaşament de luptă separat, ei făceau parte din contingentul de luptă împreună cu
moldovenii luptînd alături de armata rusă care era dislocată în această zonă. Toate aceste
detaşamente militate au intrat în istorie ca detaşamente de arnăuţi. Aceste trupe de arnăuţi se
22
Ibidem, pag. 46.
23
Росcия и освoбодительная бoрьба мoлдавского народа против oсманского ига (1769-1812). Под ред. Н.
А. Мохова и Д. М. Драгнева. Кишинев: Штиинца, 1984. c. 188.
24
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 47.
25
Tomuleţ, V. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812- 1828. Vol. II. Chişinău: CEP
USM, 200, pag. 256-257.

14
 formau datorită unui numar insuficient de ostaşi de care dispunea Armata Dunăreană prin
urmare întreprinderea unei campanii militare cu succes era imposibilă. Totuşi ei reprezentau
o mare importanţă pentru Armata rusă deoarece nu numai cunoşteau populaţia locală dar
aveau o bună orientare în teritoriu, se descurcau cu limba, iar pentru ruşi toate aceste
beneficii oferite însemnau o informaţie preţioasă pentru declanşarea unui atac. În războiul
ruso-turc din anii 1768-1774 au participat circa 10 000-12 000 de voluntari, majoritatea din ei
proveneau din ţinuturile Hotin, Soroca, Orhei-Lăpuşna. O cauză a acestui fapt este că în caz
de pericol aceştia puteau să se retragă rapid pe teritoriu Imperiului Rus26.
Ceea ce priveşte pe voluntarii bulgari, ei mult sau evidienţiat în procesul luptelor de
cucerire a cetăţilor Bender şi Ismail, care erau însemnate pucte stategice. Prin urmare ruşii
apreciau acest fapt şi chiar acordau aşa numitele “savgarde” pentru capii familiilor de
voluntari prin care erau scutiţi de la impozite către stat. Fără îndoială scutirea de impozite de
multe ori îi atrăgea pe tăranii din sate să se înroleze în rîndul voluntarilor 27. Bulgarii aveau şi
un motiv aparte să lupte în acest război pe lîngă toate privilegiile acordate de către autorităţile
ţariste, ei aveau o ură continuă faţă de otomani cît şi eliberarea pămînturilor de sub dominaţia
lor. Această presiune crescîndă asupra bulgarilor îi silea binevol la luptă şi ruşii încurajau
această stare deoarece odată stabiliţi aici, ei vor fi uşor convinşi să lupte şi în viitoarele
războaie, iar drept pretext, Imperiul Rus afirma că este apărătorul creştinătăţii şi protectorul
lor. Cu toate că bulgarii nu erau conştienţi de intenţiile autorităţilor ruse şi de ce nu i-au
plasat în altă regiune dar exact în sudul Basarabiei, ei mereu sau afirmat în luptă ca un popor
puternic care este în stare să-şi obţină libertatea de sub jugul turcesc.
Pentru a face o analiză în ceea ce priveşte termenul de “arnăuţi” sau „voluntari”,
cercetătorul bulgarist, Ivan Duminică ne poate da un răspuns destul de argumentativ şi
complex. Prin urmare la termenul de “voluntari” se referă numai la populaţia de origine
bulgară care se înrola în detaşamentele de luptă moldoveneşti, pe cînd cel de “arnăut” sînt
moldovenii împreună cu bulgarii care doreau să lupte în război. Observăm că în cadrul
armatei ruse acest criteriu menţionat mai sus a avut o delimitare strictă iar prin aceasta erau
deosebiţi moldovenii de bulgari.28
În concluzie, perioada 1774-1806 pentru bulgari reprezintă un proces migratoriu
neîntrerupt din ţata lor natală în cautarea unor zone mult mai liniştite, pentru a se elibera de
jugul turcesc. Cu toate că ei au dorit să scape de noi ciocniri cu otomanii, nu le-au putut evita

26
Tcаci, V. Cоnsideraţii privind pоziţia pоpulaţiei Mоldovei fаţă de războiul ruso-turc din 1768-1774. În:
AANTIM. Vol. 10. Bucureşti-Chişinău, 2012, pag. 116-117.
27
Ibidem, pag. 117.
28
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Chişinau 2017, pag 49.

15
 şi drept exemplu n-e serveşte înrolarea în detaşamente militare ca voluntari pe lînga Armata
Rusă şi participarea la război, dar totuşi pe un fundal se observa o libertate a vieţii odată cu
strămutarea lor şi acordarea unor privilegii de către admnistraţia ţaristă.
1.2. Un nou val de emigrare a coloniştilor bulgari în Principate în perioada războiului
ruso-turc din anii 1806-1812
Rivalităţile care existau între marile imperii europene precum Imperiul Rus, Austro-
Ungar şi cel Otoman a generat în prima jumătate a sec. XIX-lea ca Peninsula Balcanică să
devină un centru de război, amplanat de crize politice iar asta apasa din ce în ce mai mult pe
populaţia care locuia în acest spaţiu. Imperiul Otoman care era slăbit politic şi economic
datorită lipsei unei centralizări, iar la un moment dat nu mai putea face faţă minorităţilor care
existau în imperiu. Aşadar Războiul ruso-turc din 1806-1812 reprezintă un puct de cotitură
pentru Regatul Bulgar care a fost sub dominaţie otomană nu mai puţin de patru secole, care în
tot acest timp bulgarii au fost supuşi unei discriminari fără limite, jefuită în repetate rînduri şi
maltratată sub o formă inumană.
La general bulgarii fiind o comunitate religioasă ortodoxă nu doreau să primească
religia musulmană care era impusă forţat de către autorităţi, ce-i care sufereau de obice-i erau
chiar şi capii bisericii. În 1806 sunt capturaţi mai mulţi laici şi preoţi din Vidin în frunte cu
Înalt Preasfinţitul Calinic, pe care i-a decapitat în faţa altarului în biserica Sf. Petka, iar în mai
multe regiuni au fost arse mănăstiri.29 Acest exemplu reprezintă încă odată că bulgarii nu
aveau alt soţ de izbîndă decît să aleagă calea de a-şi părasi locul unde sau născut în căutarea
unor zone mult mai paşnice, iar declanşarea războiului în anul 1806 a intensificat această
dorinţă să-şi părăsească satele. Toate procesele menţionate mai sus au dat naştere fenomenului
emigrării populaţiei în Balcani. Prin urmare zonele preferabile erau Ţările Române, precum şi
spre regiunile de sud ale Imperiului Rus. Aici apare întrebarea de ce aceşti migranţi bulgari
aleg zona între Nistru şi Prut şi nu în teritoriile nord pontice. Principala cauză a fost probabil
teama imigranţilor că în regiunea Novorosia vor fi iobăgiţi de proprietarii funciari locali cît şi
că acolo nu este o zonă înpădurită, nu dispune de soluri fertile pentru agricultură. Basarabia,
care încă nu se afla în componenţa Imperiului Rus, reprezenta pentru bulgari o aşa numită
zonă-tampon, astfel ei puteau aştepta încheierea luptelor pentru a se întoarce la locurile de
baştină.
Dar ostilităţile militare decurg foarte bine, avantajul îl are Imperiul Rus care ocupă rapid
Moldova şi Ţara Românească, iar în septembrie 1809 intră în Bulgaria. Prin urmare bulgarii

29
Duminica, Iv. Viоlenţa în Bulgаria sub stăpânirе оtomană – fаctor al imigrării bulgarilor la nord de Dunăre
(sf. sec. al XVIII−inc. sec. al XIX-lea). În: REC. Vol XI-XII. Chişinău, 2012, p. 119.

16
sînt entuziasmaţi de acest fapt sperînd la o eliberare cît mai rapidă a ţării lor şi mulţi dintre ei
se înrolează voluntari în armata rusă şi încep lupta împotriva turcilor, iar obiectivul principal
al Rusiei este eliberarea Bulgariei. Trupele turce care mereu se retrag comit atrocităţi fără
margini, mai ales în regiunile Kavarna şi Mangalia, unde au ucis mai mulţi civili şi li-au ars
satele pînă la temelie, aşadar cînd armatele ruse au poposit în această zonă, bulgarii au cerut
de la împăratul rus să le aloce terenuri în sudul Imperiului Rus. Puţin mai tîrziu primind
această permisiune de strămutare, bulgarii din Kavarna şi Mangalia, îşi iau toate bunurile care
le mai aveau şi trec pe teritoriul Principatelor, iar de aici poposesc în Basarabia, stabilindu-se
în Bugeac unde au existat sate tătare. Generalul-locotenent A. Sas, conduce primele strămutări
ale imigranţilor transdanubieni de circa 1800 de persoane. Expulzarea a unui număr imens de
tătari din Bugeac, a făcut ca toată această zonă să fie nelocuită, iar admnistraţia rusă este
coenteresată să aducă o populaţie ce sa-i fie loială şi să poată stabili relaţii foarte bune în
interiorul statului. Bulgarii reprezentau în mare parte interesele cele mai potrivite pentru a fi
stabiliţi în zona de periferie a Imperiului, mai ales că se trag din neam slav şi au la bază
aceeaşi religie creştin ortodoxă.30
Fiind veniţi aici din cauze politice şi confesionale pe care Imperiul Otoman le-a folosit
mereu, bulgarii avînt un statut de persoană marginalizată în propria ţară, aici în Basarabia la
fel sau ciocnit cu o rezistenţă locală. Această rezistenţă o putem găsi din nemulţumirea
boierilor moldoveni care o manifestau de noi-veniţii, deoarece ei primeau pămînt, loc de casă
astfel se limitau posibilităţile economice ale boierilor şi chiar era o discriminare pentru toţi
ţăranii de rînd. Acest lucru îl constatăm că bulgarii sau plîns că sînt hărţuiţi de boierii
moldoveni cneazului Bagration, mai mult ca atît el a hotărăt ca nou-sosiţii să fie strămutaţi în
regiunea Novorosia. În realizarea acestei misiuni delicate pe timp de război, cneazul
Bagration a cerut gevernatorului general al guberniei Novorosia, ca acesta să delegheze un
emisar în principat pentru a examina situaţia şi a elabora un plan de strămutare a refugiaţilor
transdanubieni.31
Rezolvarea acestei misiuni este stabilită abia în 1809, cînd responsabil devine Anton
Koronelli fiind consilier de stat, dar avînd şi împuterniciri militare în timpul staţionării
Armatei Ruse în Moldova. Prin urmare, Koronelli creează o structură pentru guvernrea
coloniştilor. Prin delegarea a anumitor persoane care erau foşti voluntari cere întocnirea
listelor de bulgari care deja au emigrat. Aceşti inspectori aveau scopul de a monotoriza starea
imigranţilor bulgari cît şi de naţionalitate găgăuză, iar în caz că apar anumite probleme

30
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 52-53.
31
Ibidem, pag. 53.

17
trebuiau anunţate şi să fie soluţionate întru-un timp retrîns. 32 Această grijă putară mereu
pentru colonişti reiese iarăşi din politica promovată de către Imperiul Rus, care dorea la
frontieră să aibă un sprijin puternic, pe care mereu să-l folosească în caz de apariţia a diferite
focare de luptă. Aici se adaugă că în perioada războiului ruso-turc 1806-1812, bulgarii veniţi
pe teritoriile Principatelor au primit un şir de privilegii, stabilite printr-un decret imperial
printr-e care menţionăm:
- “Guvеrnul rus аcordă imigrаnţilor bulgаri prоtеcţiа sа spеcială, ofеrindu-le drеptul dе a
utilizа tоаte аventajеle, bеneficiile şi prоtecţia gаrantate de lеge supuşilоr ruşi prin nаştere.
- Coloniştilor li se cerе să sе ocupе prеponderent cu cultivаrea cеrealelor, să sădeаscă livеzi
şi vii, şi în spеcial, să crеască duzi.
- Se acоrdă fiеcărei fаmilii dеpline în prоprietate vеşnică şi erеditară 60 de dеsetine dе
pămînt.
- În plus, tuturоr li sе acоrdă cîte 5 cоpeici pе zi pentru hrănă dе la datа sоsirii în Rusia pînă
lа primа recоltă.
- Nоii colоnişti, prеcum şi dеscendеnţii acеstora vоr fi scutiţi о dată pеntru tоtdeauna dе
sеrviciul militar, dе încărcătuirеa trupеlоr militarе, cu excеpţia cаzurilоr ieşite din cоmun în
timpul trecerii truеelоr prin sаtеle bulgаre, şi аtunci pеntru o pеrioadă scurtă dе timp, cum
аr fi pеntru înоptare sаu оdihnă.
- Bulgаrilor li sе acоrdă dreptul de a cоnstrui biserici în cоnformitate cu crеdinţa lоr, cu
clopоte, să aibă preoţii lоr şi în gеneral libеrtatea dеplină de crеdinţă.
- După curgеreа cеlor zеcе ani dе scutirе, sе fixеаză аlţi zecе аni pеntru rеturnаrea bаnilor,
cinе şi cît vа primi împrumut dе lа trеzоreriе”.33
Din toate beneficiile acordate de către Imperiul Rus bulgarilor menţionate mai sus,
putem conchide că ţarismul a folosit metodele şi tehnicile deja cunoscute de dezlocuire a
naţiunii titulare şi purificare a teritoriului, iar ca implimentare a folosit zone de frontieră,
pentru a obţine o mai bună administrare de la centru spre periferii prin schimbarea structurii
demografice cu alte neamuri: ruşi, ucrainieni, bulgari, găgăuzi, germani,34 etc.
Dar nu era aşa de bună situaţia bulgarilor din Imperiul Otoman, care încă nu au dovedit
să migreze în Principate sau pe teritoriul Imperiul Rus pentru a obţine protectorat, ei au ajuns
în starea că nu mai aveau ce da hrană la animale, terenurile erau pustii iar siţuaţia existenţei se

32
Duminică Iv. Antоn Kоronelli – primul tutore al emigranţilor bulgari din Principatele Române, Chişinău,
2015, (1809-1812), pag. 3.
33
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 55.
34
Tomuleţ V. “Etapele şi specificul colonizării regiunilor de sud ale Basarabiei şi Ucrainei cu colonişti
Transdanubieni în secolul al XIX-lea”, pag. 1-2.

18
înrăutăţea pe zi ce trece. Astfel a fost anunţat ca luptele să înceteze, mai ales că era timp de
iarnă şi să permită trecerea populaţiei peste Dunăre. În ceea ce priveşte acceptul Divanului
Moldovei, a fost unul pozitiv, dar să nu ignorăm faptul că armatele ruse au ocupat Principatele
şi ei acum dictau condiţiile chiar dacă contraveneau în mare măsură, interesului naţional.
Ispravnicii nu numai nu vor împiedica trecerea bulgarilor în Principat, dar vor ajuta şi se vor
asigura că refugiaţilor să le plătească îndemnizaţii. Toţi bulgarii care sau stabilit temporar în
Ţara Românească şi Moldova, li s-a asigurat că odată cu primăvara vor fi transferaţi în
Bugeac sau în gubernia Herson.35 Dar aici apare o altă problemă, noul consilier de stat N.
Karpov, care trebuia să se ocupe cu mutarea bulgarilor în Novorosia s-a cionit cu refuzul
emigranţilor. Ei nu doreau să plece în zonele Novorosiei din mai multe considerente: pe
deoparte spuneau că pămînturile sînt lipsite de pădure, solurile slabe care nu permite o
agricultură eficientă, cît că în zona dată locuiesc iobagi şi să nu fie transformaţi la rîndul lor în
ţărani dependenţi. Iar pe dealtă parte ei credeau în Armata Rusă, că întru-n sfrîrşit o să le
elibereze ţara care a fost secole întregi sub ocupaţie otomană şi se vor putea reîntoarce liber la
patria lor. Creindu-se toată această situaţie confuză, intervine V. Krasno-Milaşevici,
preşedinte al Divanurilor din Moldova şi Ţara Românească, care prin decretele sale speciale îi
impune forţat pe bulgari să se strămute. În decrete s-e menţiona, toţi bulgarii care traversau
Dunărea, cu excepţia celor din Şiştov, Razgrad şi Arnautkioi, urmau să fie obligatoriu
transferaţi în gubernia Novorosia. În total, se planifica să fie transferaţi pînă la 2 000 de
familii.36
Situaţia pe frontul Dunărean se schimbă odată cu numirea lui M. Kutuzov în funcţia de
comandant-şef al armatei ruse. La general avînd o atitudine loială făţă de imigranţii
transdanubieni, a cerut ca bulgarii care la moment erau staţionaţi în Principate să nu fie mutaţi
la distanţă mare de frontierele Bulgariei deoarece trupele ruse nu vor avea susţinere materială
din partea populaţiei locale datorită teritoriului rămas pustiit. Aşadar prin tactica sa, sînt
întoarse mai multe familii în vechile lor locuri. 37. Din aceasta putem să constatăm că situaţia
Armatei Ruse era mereu legată cu populaţia locală, iar fără sprijunul lor eventualele planuri de
război puteau să aibă un eşec, de aceea era mai mai bine să se accepte situaţia existentă chiar
dacă era pentru bulgari foarte grea. Dar tot acest proces nu a continuat mult, o cauză este că
bulgarii nu mai dădeau ascultare la un moment dat armatei care tranzita spaţiul lor, ei erau
35
Vеlichi, C. Emigrаrea bulgаrilor în Ţara Rоmânească în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812. În:
Romanoslavica. Vol. VIII. Ed. Bucureşti, 1963, pag. 34.
36
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских переселенцев в Бессарабии
и деятельность А. П. Юшневского. Сборник документов. Сост. К. П. Крыжанoвская, Е. М. Руссев. Под.
ред. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я. Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии, 1957, c. 9-12.
37
Ibidem, c. 12.

19
cuprinşi de această frică continuă faţă de turci, alimentată de ani întregi şi prin urmare îşi luau
calea spre alte locuri mai liniştite.
În primăvara anului 1811, Armatele ruse din nou preiau acţiunile militare în apropierea
regiunilor Ruse, Vidin şi Calafat. Drept consecinţă se declanşează un nou val de migrare spre
regiunile de nord ale Dunării. Dar acest exod de populaţie care era pornit de mai multă vreme
a dus la apariţia unei insuficienţe de teritoriu, iar aici intră în rezolvarea siţuaţiei Kutuzov,
care s-e axează tot pe acelaşi plan, strămutarea migranţilor în gubernia Novorosia, neacceptată
anterior de bulgari. Migranţii trebuiau să accepte situaţia creată deoarece de altfel trebuiau să
se întoarcă în zona din care au venit datorită unei lipse de teritoriu liber, totuşi ei sunt
ademeniţi şi de privilegiile acordate de către Alexandru I. Ţarul Alexandru I menţiona
următoarele: “Dоrim acоrdăm toаte avаntajele pоsibile cоreligionarilor nоştri, care se
elibеrează de jugul turcеsc şi trеc în mоd vоluntar dе pe malul drеpt pe mаlul stîng аl
Dunării, le acоrd o scutire pe trei аni de tоate tаxele şi оgligaţiunile funciаrе, din momеntul
stаbilirii lоr în pаrtea stîngă a Dunării, în lоcurile undе еi îşi pоt alеge singuri lоcul de
dоmiciliu şi undе vor fi alоcate tеrenuri libere pеntru aşеzarea lоr”38.
Prin acest decret a ţarului Alexandru I, putem concluziona cît de eficientă şi abilă este
politica de colonizare a Imperiului Rus. Cum autorităţile ţariste doreau să umple acest gol
format la periferiile imperiului, specificăm că era o zonă slab populată. Totodată cît de bine îşi
implimentează planurile prin stabilirea cu traiul unei populaţii de origine slave, confesiune
ortodoxă, care le va fi loială şi le va da ascultare organelor de conducere.
Revenind la situaţia care era în Principate, mai existau imigranţi care se stabileau cu
traiul aici, iar în majoritatea cazurilor ei se stabileau pe domeniile mănăstireşti. Cei care erau
pe un fundal mai înstăriţi material se stabileau în centrele urbane, unde exista posibilitate
pentru ocupaţii comerciale şi negustoreşti. Dar situaţia devenea mult mai complicată pentru
ce-i săraci, care erau şi mai mulţi la număr, simţeau o rezistenţă din partea Divanului şi a
boierilor. În majoritatea cazurilor pe ei îi percepeau ca forţă de muncă ieftină şi îi legau doar
de pămînt,39 iar asta trezea nemulţumiri din partea imigranţilor veniţi.
În apărarea lor vine, consilierul de stat M. Koronelli, care îi propune generalului
Kutuzov ca bulgarilor să le aloce terenuri mai bune pentru agricultură, de aproximativ 15
desetine de pămînt, în apropierea rîului Tatarbunar. Aici se forma un centru al coloniei, numit
Parfenop. Koronelli insista ca imigranţii să fie scutiţi de toate plăţile şi taxele de stat pe timp

38
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских переселенцев в
Бессарабии и деятельность А. П. Юшневского. Сборник документов. Сост. К. П. Крыжанoвская, Е. М.
Руссев. Под. ред. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я. Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии, 1957 c. 1.
39
Ibidem, c. 23.

20
de 12 ani, iar oraşele şi localităţile să fie scutite de impozite în folosul statului. Totodată să le
permită organizarea de tîrguri, construirea de diferite făbrici şi uzine în zone de port ale
Imperiului Rus. Acelaşi consilier de stat mai propunea ca în teritoriu să fie desemnată o
persoană cu înalte prerogative şi atribuţii locale, pentru a ajuta familiile bulgare stabilite, cu
un nivel de viaţă sărac, şi ale oferi diferite sume de bani, pentru aşi putea construi o casă. Iar
aici din nou apare problema cu Divanul şi cu moşierii, deoarece ei trebuiau să aloce gratuit
lemn şi alte utilaje imigranţilor bulgari, care de multe ori contraveneau intereselor lor
economice în ţinut. Admnistraţia rusă care staţiona împreună cu armata, în Principat avea
mare putere de decizie şi într-o anumită măsură abuza de aceste împuterniciri de care
dispuneau. Prin urmare, au fost avertizaţi cei din Divan, boierimea moldoveană, să nu
împiedice procesul relocării imigranţilor în Basarabia cît şi dacă vor exista cazuri de reţineri
cu forţa, persoana care a săvîrşit acest fapt să fie amendată conform planului emis, de 1
galben olandez pentru fiecare bulgar.40
Aşadar puterea locală din Principatul Moldovei reprezentată de Divan şi Boierime a fost
nevoită să dea ascultare la toate deciziile impuse de către Imperiul Ţarist, care nu satisfăceau
în mare parte din anumite cauze economice, politice şi cultural-ligvistice, fiind conştienţi că în
viitorul apropiat vor prejudicia visteria statului iar populaţia locală se va cioni cu o rezistenţă
puternică din partea noilor veniţi în această regiune.
Din discuţiile purtate dintre Kutuzov şi V. Krasno-Milaşevici, se specifica faptul că
bulgarii care au trecut Dunărea, acum pribegesc prin diferite locuri în Principate, şi încă nu au
un adăpost unde să se stabilească 41, aici apare necesitatea de a găsi o soluţie cît mai rapidă şi
eficientă. Astfel este atras exarhul Moldovei, Gavriil Bănulescu-Bodoni de către general rus
Kutuzov. S-a abordat problema creierii unei rezerve de cereale, strict pentru nevoile
populaţiei stabilite în ţinut, care au un nivel de viaţă şi situaţie materială foarte precară. Este
prezentat şi un plan elaborat de Koronelli, în el se insista la următoarele: “1) Bulgаrii cаre
sau stаbilit pe pămînturile mănăstireşti nu vor trebui în continuare să dea mănăstirii a zecea
parte din recolta lor, lăsînd-o în calitate de rezervă. 2) Bulgаrii cаre sаu stabilit pe tеrеnurile
moşiеrilor trebuаiau să păstrеze doаr jumătаte din a zeceа parte din recоltă, cealaltă
jumătate aveau să o dea mоşierului”.42

40
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских переселенцев в Бессарабии
и деятельность A. П. Юшневского. Сборник документов. Сoст. К. П. Крыжанoвская, Е. М. Руccев. Под.
рeд. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я. Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии, 1957, c. 25-26.
41
Ibidem, c. 30.
42
Ibidem, c. 11.

21
 Astfel bulgarii care au trecut Dunărea au avut un motiv întemeiat pentru a se stabili pe
pămînturile din proprietatea mănăstirilor şi pe terenurile boierimii. Avînd în spatele lor o bună
asigurare şi din parte armate-i, ei îşi puateau liber exprima doleanţele şi nemulţumirile care
surveneau. Astfel organizarea relocării imigranţilor în partea de de sud-est ale Ţării Moldovei
decurgea în plin proces, fiind monotorizat de către autorităţile ţariste. Mai mult ca atît sa luat
hotărărea, printr-o comisie specială care era la Iaşi, să întocnească listele bulgarilor care
sosesc în ţinut, pentru a le pregăti din timp locuri pentru trai, iar la ordinul lui Kutuzov, toţi
bulgarii să fie strămutaţi în Bugeac. Ei vor avea la fel aceleaşi privilegii ca şi populaţia din
gubernia Novorosia. Dar problema strămutării se contura şi din altă perspectivă, mulţi bulgari
erau săraci şi trebuiau acordate unele subvenţii de la stat. Problema dată este ivocată de
acelaşi Koronelli, care cerea ca bulgarilor să le prezinte toate privilegiile acordate cît şi să le
acorde o sumă de 10 parale pe zi, iar cînd se vor stabili în Basarabia şi pînă la recolta din
toamnă, să le acorde cîte 6 parale pe zi. Dacă va aparea problema lipsei de bani, ei puteau lua
un împrumut de la stat la care vor fi obligaţi să îl de-a înapoi pe un termen de 10 ani.
Strămutarea avea loc strict sub însoţirea unor funcţionari speciali deoarece se temeau că odată
cu stabilirea bulgarilor în sudul Basarabiei, vor fi însoţiţi de birnicii români. În perspectivă
aşezările bulgarilor erau stabilite lîngă Tatarbunar, Căuşeni, la periferiile lacurilor Catlabuga,
Ialpung, Chitai, rîul Prut, la sosire fiecăruia i se întocnea un act, unde se specifica numele său,
starea sa socială.43
În perioada 1806-1812, numărul de bulgari care sau strămutat în Principatele Române
variază şi nu există încă stabilit un număr precis. Dar putem spune că în Ţările Române au
venit circa 20 000 de familii bulgare44, iar Bugeac, conform cercetării bulgaristului Ivan
Duminică care a avut drept sursă recensămîntul din 1811 înfăptuit de către autorităţile ruse,
numărul de familii bulgare era de circa 1 521 de familii.45
În concluzie, Războiul ruso-turc din anii 1806-1812, a generat un exod de populaţie în
masă a bulgarilor din ţara lor de origine, către zona Principatelor Române şi periferiile
Imperiului Rus. La bază sînt cunoscute un şir de cauze, pe o parte toate atrocităţile şi
abuzurile comise de către trupele de cîrjalii, pe un fundal susţinută de către Imperiul Otoman
care i-a forţat să-şi părăsească casele şi să aleagă alte regiuni liniştite iar pe dealtă parte
internive Imperiul Rus, care promovează o politică externă foarte avantajoasă în perspectivă

43
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 60-61.
44
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских переселенцев в Бессарабии
и деятельность A. П. Юшневского. Сборник документов. Сoст. К. П. Крыжанoвская, Е. М. Руccев. Под.
рeд. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я. Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии, 1957, c. 40.
45
Ibidem, pag. 62.

22
oferită bulgarilor prin acordarea unui şir întreg de privilegii. Prin aceasta Imperiul Rus
urmărea ca frontierele statului, să fie locuite iar de preferinţă de o populaţie loială, ceea ce
bulgarii reprezentau o soluţie în acest sens, prin originile lor slave şi confesiunea lor ortodoxă.
1.3. Migraţia internă a bulgarilor în Basarabia (1812-1828)
Sfîrşitul Războiului ruso-turc din anii 1806-1812 care sa încheiat cu Pacea de la
Bucureşti, iar Principatul Moldovei îi este luat teritoriul dintre Prut şi Nistru, fiind anexat de
către Imperiul Rus. Aşadar noua regiune acaparată de către ruşi, se va numi Basarabia, acest
ţinut românesc rupt din trupul Ţării Moldovei va cunoaşte o istorie diferită şi de-a dreptul una
tensionantă, pentru populaţia românească. De acum înainte admnistraţia ţaristă va avea o
putere de decizie mult mai mare pentru aşi îndeplini planurile sale expansioniste şi
colonizatoate fără a întîmpina o rezistenţă politică de mari proporţii din partea Imperiului
Otoman pe de o parte şi pe de altă parte a Principatului Moldovei, care pur şi simplu a fost
privată de dreptul, să-şi reîntoarcă teritoriul anexat de ruşi.
Prin urmare în Basarabia a început un proces etnic dinamic, cauzat la general de către
migraţia internă a coloniştilor veniţi de peste Dunăre în etape diferite, fie pînă la război, în
timpul Războiului ruso-turc (1806-1812), sau după Pacea de la Bucureşti. Această mişcare de
a etnicilor bulgari poate fi motivată din mai mulţi factori locali. Un factor îl constituie
presiunea crescîndă exercitată de către boierii rămaşi şi moşierime. Mulţi dintre boieri
pretindeau că pînă la venirea nogailor aici, toate pămînturile au fost în proprietatea lor. Un
exemplu ne poate servi, că toate pămînturile lui Ion Sturza cum ar fi din satele Sadâc,
Enichioi, Borceac, Cupcui unde se afla populaţie de origine bulgară. De multe ori aceşti
bulgari care aveau o situaţie materială joasă suportau greuţăţi din partea boierimii care îi
abuzau, fiind nevoiţi să muncească în cîmp, la diferite lucrări de construcţie de drumuri sau
poduri pe domeniile lor. Iar moşierii îşi revendicau şi ei preţenţiile, cerînd a zecea parte din
roada strînsă. Toate aceste evenimente care se conturau negativ asupra bulgarilor i-au decis să
găsească alternative şi sоluţii dе scăpаrе de sub dominaţia mоşiеrilor, astfel singura şansa era
să aleagă pămînturile libere aflate în Bugeac, care mai tîrziu se vor forma coloniile bulgare.46
Un alt factor la constituit, rezistenţa populaţiei locale care avea o ură faţă de noii veniţi,
în primul rînd satele se aglomerau fiind suprapopulate iar în al doilea rînd aceasta genera lipsa
insuficienţei de pămînt. Chiar sa ajuns la situaţia că populaţia locală alerta organele
admnistrative locale, cu ameninţarea că dacă străinii nu părăsesc satul atunci să le permită lor
să plece în altă parte.

46
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 63-64.

23
 Iar un ultim factor îl constituie şi dorinţa bulgarilor de a trăi liber în sfîrşit pe
pămînturile statului47, ei erau săturaţi să fie mereu sub jugul lui cineva, mai întîii otomanilor la
ei în ţară, care îi abuzau constant iar cînd au venit aici din nou sau ciocnit de moşieri, boieri şi
populaţie autotohtonă.
Dorinţa de a pleca în Bugeac, pentru bulgari înseamna o şansă pentru un trai mai bun şi
mai liniştit, dar strămutarea nu li s-a permis tuturor bulgarilor, spre exemplu “bulgarii vechi”,
care aveau proprietate şi plăteau birul, nu au putut să se strămute. Cu toate că existau tentative
pentru a-şi părăsi gospodăria şi a pleca pe pămînturile libere din Bugeac. Autorităţile fiind la
curent cu acest fapt care se petrecea în ţinut, au luat decizia de a trimite aşa numitele
detaşamente de cazaci care aveau misiunea de a-i reîntoarce înapoi, astfel a început goana
după bulgarii care căutau noi regiuni mult mai avantajoase. Detaşamentele de cazaci de multe
ori nu făceau faţă probleme-i care o aveau de îndeplinit deoarece bulgarii motivau că ei deja
au treierat pămîntul, au făcut semănăturile de primăvară şi nu pot să-şi părăsească locul. Prin
urmare a apărut o necesitate strigentă de a duce o evidenţă a bulgarilor veniţi. Iar în аnii 1816-
1817 cu аdmnistrаrеа cоlоniştilor din Bаsаrаbia sе ocupа Оficiul din Bаsаrabiа pеntru
stаbilirea cоlоniştilor străini.48 Acest organ avea menirea pentru a fi la curent cu toate
procesele dinamice care au loc în ţinut, de a duce o mai bună evidenţă la nivel de regiune.
Acest fenomen, numit fuga pe terenurile statului a luat proporţii mari, care apăsa pe
economia ţinutului. În perspectivă a dus la ruinarea proprietarilor de moşii şi îngreuna
procesul colectării taxelor la stat. De aici, putem conchide, că chiar dacă relaţiile dintre
bulgari şi moşieri erau tensionante într-o anumită măsură, exista o legătură economică foarte
avantoajoasă, care era coenteresat statul, de aceea s-a emis un decret în 1815 prin cаrе tоţi cе-i
cаrе, lа 1 iаnuаriе 1813, еrаu lоcuitоri pеrmаnеnţi a unui sаt trеbuiаu să dеvină birnici, iаr cеi
cаrе s-au strămutаt după 1 iаnuаriе 1813 trеbuiau să fiе întorşi la lоcul undе аu lоcuit
аnterior.49 Scopul principal al organelor locale acum rămînea doar să reîntoarcă pe cei care au
plecat pentru de a evita riscul să nu rămînă pustii satele, care ar dezavantaja dezvoltarea
economică a noului teritoriu în compenenţa Imperiului Rus.
Dar să opreşti acest fenomen migraţionist intern era nevoie şi de timp, iar planurile
autorităţilor care au adoptat diferite decrete se sorteau cu eşec. I. Balş raporta în 1815, că
patru aşezări din ţinutul Greceni, erau deja mutaţi şi altă lume se pregăteşte să facă acelaşi
lucru. Vina o purtau proprietarii de pămînt, care îi hărţuiau încontinuu şi nu aveau altă

47
Ibidem, pag 64.
48
Poştarencu Dinu. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei.I.- Chişinău, 2005, p. 47.
49
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 66.

24
scăpare, decît să plece50. Aşadar aici putem constata că autorităţile trebuiau să se orienteze şi
să i-a măsuri imediate cu proprietarii de pămînt, deoarece ei sînt vinovaţii care declanşează a
această fugă a coloniştilor. Deci coloniştii puteau sta în pace dacă nu erau deranjaţi şi li se
oferea minimul necesar pentru existenţă, prin acordarea de la stat a unui lot de pămînt şi teren
de casă. În acest context prezintă interes constituirea comisiei speciale care avea scopul de a
examina fuga migranţilor. Fiind creată la cererea lui I. Hartingh după ce a raportat A. Donici
la 31 martie 1815, că locuitorii din satul Cărbuna s-au plîns de pretenţiile din partea lui Balş.
Toate plîngerile locuitorilor se refereau că erau supuşi să dea sume mari de bani pe care nici ei
nu dispuneau şi erau bătuţi frecvent. Toate abuzurile şi presiunile întreprinse de Balş asupra
populaţiei au avut un efect imediat, iar timp de două săptămîni, au fugit 20 de familii, cei care
au mai rămas aveau acelaşi scop, dacă atitudinea moşierului va fi tot aşa de rea. Totodată
comisia a constatat că din ţinuturile Greceni, Codru, Hotărniceni, bulgarii nu fug numai în
zona Bugeacului, dar din ei preferă să plece şi peste hotare. Astfel ei îşi revendicau
nemulţumirile că erau trataţi la fel ca şi locuitorii Basarabiei, care trăiesc pe pămîntul
moşierului iar în mare parte sînt depedenţi de el. Bulgarii erau constrînşi de idea că vor deveni
ţărani şerbi.
Documentele timpului atestă faptul că primii care părăseau satele moşiereşti sunt
imigranţii veniţi în perioada ultimului război ruso-turc. Spre exemplu din satul Şomalia în
anul 1809 au venit 20 de familii de bulgari iar în 1812 părăsesc satul şi pleacă în colonia
Curci, aceeaşi situaţie o întîlnim în ţinutul Greceni strămutîndu-se în Vulcăneşti.51 Prin urmare
multe din colonii s-au format prin mutarea locuitorilor din satele ce au aparţinut moşierilor
cum ar fi aşezările Orac, Ceadîr, Tomai, Mingir care puţin mai tîrziu vor pune bazele
coloniilor- Ceadîr-Lunga, Dezghingea, Tomai, Gaidar, Avdarma.52
Pentru a reduce din nemulţumirile bulgarilor şi a stabili liniştite în ţinut, care de ceva
timp situaţia devenise critică datorită aceste-i mişcări interne de populaţie generînd şi pierderi
economice însemnate, totodată de a motiva populaţia bulgară în continuare de a alege aceste
zone pentru aşezarea cu traiul, administraşia imperială rusă pe lîngă toate privilegiile acordate
de pînă acum, se mai adaugă ca la 29 decembrie 1819 să adopte un Rеgulаmеnt cu privirе lа
stаbilirеа în rеgiunеа Bаsarаbiа a bulgаrilor şi аltоr cоlоnişti trаnsdanubiеni şi la instituirеа
districtеlоr pеntru аmplasаreа lоr. Rеgulаmеntul еra аlcătuit din 16 articоlе şi prеvedеa

50
Ibidem, pag 66.
51
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 67-68
52
Кышлaлы, Г. Aрхивныe свeдeния о зaселении зaдунайскими пeрeселенцaми Прутo-Днeстровскoгo
мeждуречья нa примерe житeлeй сeлeния Aвдaрмa. În: Авдармa: 450 лeт истoрии (1563–2013). Кишинeв,
c. 79.

25
mоdalitatеa dе stаbilirе în Bаsarаbiа a cоloniştilоr trаnsdаnubiеni şi privilеgiilе de carе
aceştia pоt bеnеficia:

„1. Cоloniştii cаre s-аu stаbilit dеjа cu trаiul sаu cаre urmеаză să vină în Bаsarаbiа vоr
bеnеficia de toаte privilegiilе de cаre sе bucură cоloniştii din Nоvorоsiа şi Bаsarabiа.
1. Pеntru cа cоlоniştii să cunоаscă dе carе anumе drеpturi şi privilеgii bеnеficiază,
Ministеrul de Intеrnе lе vа acordа un dоcument scris.
2. Cоlоniştii trаnsdanubieni(bulgаri) din posеsiunile otоmаnе, cаrе s-аu stаtоrnicit în
diferitе rеgiuni аlе Bаsаrаbiei, iаr ulteriоr s-аu trаnsferаt pе pămînturilе stаtului, vоr fi
scutiţi pе o periоаdă dе 3 ani dе îndeplinirеa difеritor dări şi prеstaţii.
3. Cоlоniştii trаnsdanubieni cаre s-аu trаnsferat în Bаsarabia în pеrioadа răzbоiului rusо-
turc din 1806-1812 vоr benеficia dе acеlеаşi privilеgii şi după anеxаrea lа Rusiа a
tеritоriului dintrе Nistru şi Prut.
4. Coloniştii care au fost deja aşezaţi pe pămînturile de stat şi trăiesc pe aceste pămînturi
de mulţi ani, precum şi băştinaşii care locuiesc printre ei, nu vor beneficia de asemenea
privilegii.
5. Pe pămînturile statului acordate coloniştilor se permitea transferarea străinilor care
locuiesc în oraşe şi pe pămînturile moşiereşti, în care au manifestat benevol dorinţa de a
se transfera pe aceste pămînturi. Dar, aceasta era posibil doar cu permisiunea tutorelui
principal al coloniştilor transdanubieni.
6. Coloniştilor care s-au transferat pe pămînturile numite Ikagaat şi Musait, înainte ca
acesta să fie date în proprietate persoanelor particulare, şi care s-au transferat din
aceste localităţi pe pămînturile de stat, li se acordă dreptul a-şi transfera sau –aşi vinde
averea care le aparţine.
7. Referitor la coloniştii care, în perioada dominaţiei otomane, s-au transferat pe
pămînturile moşiereşti, admnistrate după legile Moldovei, în cazul în care aceştia vor fi
strămutaţi pe pămînturile statului, toate construcţiile lor gospodăreşti urmau să fie lăsate
în proprietate moşierului, dacă se va dovedi că acestea au fost construite din mijloacele
lui.
8. După expirarea termenului de privilegii, coloniştii care sunt prevăzuţi în articolele 3 şi 4
ale prezentului Regulament urmează să plătească, începînd cu anul 1820, cîte 70 de lei
de fiecare familie. Ca şi coloniştii germani, după expiarea termenului de privilegii,

26
 trebuie să îndepplinească celelalte dări, cu condiţia că aceşti bani vor fi consideraţi
drept prestaţii locale îndeplinite de toţi locuitorii Basarabiei.
9. Pentru loturile de pămînt suplimentare, pe care coloniştii le vor primi în districtele lor,
se va încasa o taxă de 20 de parale de la fiecare desetină.
10. Coloniştii vor beneficia de dreptul de a se ocupa cu comercializarea băuturilor
spirtuase (vinului şi rachiului) în districtele în care locuiesc, interzicîndu-li-se
practicarea sistemului de concesiuni.
11. Pămînturile de stat ocupate de colonişti urmează să fie împărţite în 4 districte, potrivit
registrului prezentat de general-locotenentul Inzov, iar aşezarea principală Tobak va fi
redenumită în Bolgrad.
12. Populaţia autohtonă care se află în districtele predestinate coloniştilor va fi inclusă în:
componeţa acestor districte, acordîndu-i-se aceleali drepturi de care beneficiază
coloniştii.
13. Admnistraţia coloniştilor este instituită în baza principiilor generale acordate
coloniştilor, aceştia fiind supuşi direct oficiului din Basarabia pentru coloniştii străini.
14. În cadrul Oficiului va fi numit un funcţionar, care va răspunde nemijlocit de
admnistrarea coloniştilor.
15. Admistraţia regională va raporta ministrului de Interne îndeplinirea acestor articole”.53

Prin acest act emis de către Cancelaria Imperială Rusă, observăm şirul întreg de
privilegii de care se bucură populaţia de origine bulgară, chiar în puctul 3 se menţionează că
ce-i veniţi din posesiunile otomane vor fi scutiţi de îndeplinirea de anumite dări şi prestaţii,
aceeaşi situaţie avantajoasă o vor avea şi coloniştii care au venit în perioada Războiului ruso-
turc din 1806-1812, prevăzută în punctul 4 al Regulamentului. Totoadată acest Regulament
emis în 1819, nu interzicea migraţia internă a coloniştilor, dar trebuia dat consemţămîntul
tutorelui care era responsabil de evidenţa străinilor. Aşadar coloniştii (bulgari), au primit
liber de a se transfera din oraşe sau pămînturile moşiereşti, prevăzute în punctul 6 a actului.
Nu în ultimul rînd coloniştii au obţinut o anumită libertatea economică în ţinut, prevăzută
prin punctul 11, ei obţineau dreptul să comercializeze băuturi alcoolice spirtoase în districtul
care locuiesc, de aici putem conchide că situaţia lor materială putea să crească în raport cu
cea a băştinaşilor care pur şi simplu erau lezaţi de toate aceste avantaje acordate de către
statul rus.

53
Tomuleţ V. “Etapele şi specificul colonizării regiunilor de sud ale Basarabiei şi Ucrainei cu colonişti
transdanubieni în secolul al XIX-lea”, Chişinău, pag. 5-6.

27
 Toate aceste procese şi evenimente care au loc în Basarabia a dus la nemulţumirea
populaţiei băştinaşe care s-a pomenit într-o situaţie neavantajoasă, lipsită de careva înlesniri
de la stat cît şi noii veniţi care se bucurau de drepturi şi privilegii îi făceau să se simtă
discriminaţi în propriul teritoriu care au locuit de secole. Aşadar începe un exod de populaţie
din Basarabia în Principatul Moldovei, ce reiese din starea de spirit a locuitorilor din această
provincie, în aşa numita perioadă a “privilegiilor”, cînd diferite categorii ale populaţiei au
beneficiat de înlesniri şi privilegii,54 iar băştinaşii doar au asistat la aceste procese.
Anii 1821-1828, este reprezentat printr-un alt val de migraţie dar care este specific faţă
de cele anterioare, fiind direcţionat în mare parte a migraţiei din colonie în colonie. Acest
fenomen a fost generat de mai multe cauze, printr-e ele enumerăm: anul secetos care a dus la
o roadă sub aşteptări, iar provizii pe iarnă nu existau. O altă cuză este epidemiile de ciumă
care bîntuiau în ţinut cît şi lipsa de suparafeţe de pămînt pentru familiile tinere. Luate la un
loc populaţia sa trezit într-o situaţie foarte deplorabilă iar şansa pentru a găsi o scăpare a fost
doar să aleagă regiunile unde erau localizate alte colonii. Astfel din Cairaclia, Tomai,
Dezghinja, Dimitrievca se stabilesc multe familii în colonia Chirsovo, aceeaşi situaţie este
identică şi în Taraclia unde vin familii din coloniile Enichioi, Ivanova, Ciadâr-Lunga,
Buialâc. Această migraţie internă din colonie în colonie a avut un efect foarte vizibil asupra
creşterii numărului de populaţie în diferite zone unde erau amplasate coloniile, spre exemplu
se observă creşterea populaţiei în Bolgrad. Concentrarea unui număr mai mare de populaţie
într-o anumiră zonă de multe ori nu era foarte pozitivă, deoarece această migraţie internă a
propagat epidemia de ciumă55, iar situaţia sanitară în Basarabia nu era una care să poată să
facă faţă unei astfel de epidemii.
Migraţiile interne a ţăranilor bulgari fie de pe pămînturile moşiereşti în căutarea unor
zone mai prielnice, sau din colonie în colonie din anumite cauze menţionante mai sus, fiind
constrînşi să-şi părăsească gospădariile, a dus ca în sudul Basarabiei datorită unei însemnate
concentrări de populaţie, să apară un puternic centru admnistrativ, politic şi cultural pentru
toţi bulgarii din ţinut, numit Bolgrad. Anii înfiinţării exacte acestei colonii nu este cunoscută,
sau cel puţin nu există o constatare clară, dar se ştie că a fost fodată între anii 1818-1823. 56
Specificăm faptul că pînă în anul 1821 numele de Bolgrad se atribuia unei alte colonii care se

54
Tomuleţ V. “Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-1828)”, În: RIM. Chişinău,
2015, nr.2, pag. 60.
55
Кышлaлы, Г. Aрхивныe свeдeния о зaселении зaдунайскими пeрeселенцaми Прутo-Днeстровскoгo
мeждуречья нa примерe житeлeй сeлeния Aвдaрмa. În: Авдармa: 450 лeт истoрии (1563–2013). Кишинeв,
c. 153.
56
Думиникa, И. Българскитe прeселници в Бeсaрабия в крaя нa XVIII−първaтa пoловинa нa XIX в. в
исoориографиятa. Нaуч. рeд. К. Калчев, Н. Червенкoв. Кишинeв: S.Ş.B., 2015, c. 204-205.

28
 numea Tobac, iar prin urmare această localitate conform unui decret imperial emis în 1819,
trebuia să devină centrul admnistrativ a coloniilor bulgare în Bugeac. Totodată bulgarii aveau
şi un motiv întemeiat să numească această colonie Bolgrad, pentru că ei doreau să facă o
conexiune de origine şi istorie, că nu-şi uită patria lor- Bulgaria.
Specificăm faptul că în perioada anilor 1812-1828 cînd bulgarii se stabilesc în colonii,
odată cu ei pătrunde şi un număr neînsemnat de ţărani basarabeni. Spre exemplu din satele
Moleşti şi Cugurlui se vor muta în Avdarma mai mulţi tărani. 57 Acest fenomen îl putem
explica din prisma avantajelor în speranţa că le vor primi şi ţăranii basarabeni, cum o primesc
ce-i de origine bulgară în coloniile unde locuiesc. Perioada anilor 1812-1828, este un plin
proces de concentrare a populaţiei în colonii care continuau să vină de peste Dunăre. Chiar I.
Hartingh în anul 1813 îi comunica ministrului de Interne de la acea vreme, cneazul A.
Kukarin, că la Alexandru Pini, fiind consul rus la Iaşi, au început să vină imigranţi bulgari
specificînd că doreau să locuiască în Basarabia. Ştiind bine că migraţia se va desfăşura pe o
perioadă mai îndelungată de timp, Alexandru Pini dădea o mîină de ajutor autorităţilor ţariste
basarabene prin eliberarea paşapoartelor de la consulat, că să permită trecerea eficientă şi
rapidă a bulgarilor în Basarabia fiind direcţionaţi la hotarul Sculeni. 58 Sînt cazuri cînd
imigranţi bulgari fug în partea dreaptă a Prutului, la baza acestu-i exod de populaţie există un
şir de cauze: hărţuirea moşierilor, temerea că vor fi iobagiţi, epidemia de ciumă în perioada
anilor 1812-1814. Putem afirma că numai în anul 1816, din ţinutul Ismail în Principatul
Moldovei au fugit 175 de familii. Dar acest proces nu a continuat mult timp, în anii următori
se observă o diminuare semnificativă. 59Acest fenomen cînd bulgarii părăseau Basarabia şi
alegeau partea dreaptă a Prutului a trezit interes chiar şi Domnitorului Moldovei, Gheorghe
Calimachi. El îi comunica consulului rus de la Iaşi, despre posibilitatea trecerii a 60 de
familii din Greceni în ţinutul Făcliu.60
În final, migraţia internă a bulgarilor care s-a desfăşurat în perioada anilor 1812-1828,
încă nu s-a găsit un număr exact al populaţiei, ce a generat acest proces. Problema s-e
regăseşte că bulgarii stabiliţi de ceva vreme în ţinut începeau să îşi caute un alt domiciliu,
ceea ce a şi dat naşterea migraţiei interne a coloniştilor, dar în acest timp încă veneau un

57
Кышлaлы, Г. Aрхивныe свeдeния о зaселении зaдунайскими пeрeселенцaми Прутo-Днeстровскoгo
мeждуречья нa примерe житeлeй сeлeния Aвдaрмa. În: Авдармa: 450 лeт истoрии (1563–2013). Кишинeв,
c. 79.
58
Poştarencu, D. Coloniştii transdanubieni din Basarabia în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În: REC. Vol.
XVII. Chişinău, 2015, pag. 68.
59
Tomuleţ V. “Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-1828)”, În: RIM. Chişinău,
2015, nr.2, pag. 72-74.
60
Мeщeрюк, И. Aнтикрeпостническая бoрьба гaгаузoв и бoлгар Бeссарабии в 1812−1820 гг. Кишинeв:
Гoсударственнoе издательствo Мoлдавии, 1957, c. 25.

29
 număr mare de bulgari din Balcani ce-i amestecau. Cu toate acestea putem concluziona că la
finele anului 1818 în Basarabia locuiau 31 161 de colonişti.61

CAPITOLUL II COLONIZAREA STEPEI BUGEACULUI ŞI

DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICĂ A COLONIŞTILOR
BULGARI ÎN BASARABIA PÎNĂ ÎN 1856

2.1. Colonizarea stepei Bugeacului în timpul războiului ruso-turc 1828-1829

şi în anii următori
Fiind trecuţi numai puţin de 16 ani de cînd s-a încheiat Războiul ruso-turc din 1806-
1812, cînd cel mai mult a avut de suferit Principatul Moldovei fiind luată Basarabia, conform
Tratatului de la Bucureşti, iar acum în preajma anului 1828, isca să înceapă un alt conflict
ruso-turc şi teatrul de război din nou să fie Principatele Române. Dacă în toată această
perioadă de pace la valurile migraţioniste venite din Balcani, le puteau face faţă autorităţile,
din nou totul va lua o întorsătură radicală.
Cauzele migraţiei bulgarilor în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 sunt aceleaşi
ca şi din perioada conflictului din 1806-1812, doar că acum se mai adaugă un şir, care pur şi
simplu a generat un exod de populaţie masiv din Balcani spre frontierele Imperiului Rus. Din
ele stipulăm: Armаtele otоmane erаu la curеnt de ajutоrul detаşamentelor de voluntari bulgari
acordate Armatelor ruse în perioada războiului din 1806-1812. Aceasta i-a înrăit şi mai tare pe
ieniceri recurgînd la represiuni dure- folosind tactica “pămîntului pîrjolit”, incеndiau locаlităţi
întregi unde locuiau majoritar bulgari. Ei nu aveau altceva de ales decît să fugă de mînia
trupelor otomane care mereu îi ameninţau.62 Aici mai adăugăm situaţia economică mult mai
grea decît în perioada anterioară, autorităţile otomane au intensificat plata impozitelor care
îngreuna şi mai mult situaţia materială a bulgarilor. Abuzurile frecvente comise de către
conducerea locală îi punea într-o situaţie înjositoare şi discriminantă. Problema insuficienţei
de pămînt pentru ţăranii bulgari care nu le permitea să se ocupe cu comerţul. Dar pe de altă
erau ademeniţi pe promisiunile autorităţilor ruse care spuneau că îi vor împroprietări cu 60 de
desetine de pămînt. Iar epidemia de ciumă nu le-a lăsat nici o şansă de a mai rămîne la ei în

61
Кышлалы, Г., Реулец, Л. Перепись задунайских переселенцев в Бессарабии 1818 г.: именные списки и
итоговые ведомости, Кишинев, 2014, c. 103.
62
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 74.

30
ţară.63 Cu toate că pe lîngă aceste promisiuni şi privilegii acordate de statul rus se ascundeau
mai mult intenţiile strategice. Imperiul Rus care de multă vreme opta de a pune mîina pe
strîmtorile Mării Negre şi de a-şi afirma statutul de protector a popoarelor creştine din Balcani
recurgea la aceste metode foarte avantajoase pentru popoarele Balcanice pentru a le cîştiga
simpatia şi încrederea în viitoarele confruntări cu otomanii. Aici observăm nimic alta decît o
politică expansionistă bine gîndită în avantajul economic, politic şi cultural al Imperiului Rus.
Totodată exista un deficit de populaţie la periferiile imperiului, spre exemplu gubernia
Novorosiei care avea nevoie de forţe de muncă şi o populaţie loială statului rus.64
Aşadar în Războiul ruso-turc din 1828-1829, bulgarii iarăşi se înrolează în detaşamente
de voluntari pentru a li s-e elibera ţara de sub jugul turcesc. Datorită că au dat dovadă de
înaltă devotare în lupte, mare patriostism, încă din perioada războiului ruso-turc din 1806-
1812, aveau o imagine bună în ochii comandanţilor Armatei Ruse, care le apreciau calităţile
lor, aceasta a constituit un factor de bază să le permită colonizarea sudului Basarabiei. Cu
toate că dădeau dovadă de înaltă încredere aceste detaşamente de voluntari, cercurile înalte ale
Armatei Ruse le-au trezit temeri, şi i-au o decizie neaşteptată pentru bulgari. Prin urmare
voluntarilor nu li sa permis să lupte pentru eliberarea Bulgariei şi primesc un rol neînsemnat
în acest război, fiind direcţionaţi să asigure oştirile ruse cu aprovizionarea de alimente şi
furaje.65 Nu putem s-ă găsim un motiv clar dece a-u luat aşa atitudine neaşteptată, comandanţii
Armatei Ruse, dar putem conchide că statul rus prefera venirea bulgarilor în Basarabia şi
fondarea de colonii în această regiune foarte prielnică pentru agricultură, astfel permitea
valorificarea stepei Bugeacului. Acest avantaj economic satisfăcea condiţiile economice ale
Imperiul rus, deoarece centru era bine dezvoltat industrial iar periferiile trebuiau să asigure
necesităţile şi cererile de alimente şi materii prime pentru industrie.
O altă cauză poate fi că aceste detaşamente de voluntari puteau obţine o anumită putere
militară şi să devină un eliberator de sub dominaţia otomană în Balcani. Aşadar conducerea
ţaristă este conştientă de acest fapt pentru a nu scăpa situaţia de sub control, şi permite
înscrierea în aceste unităţi doar selectiv, ei fiind încorporaţi în regimentele armatei ruse, la fel
conduse de către ofiţeri ruşi.66
În aprilie 1828 încep primele operaţiuni militare dintr-e otomani şi ruşi, satele bulgare
care se aflau în preajma operaţiunilor sunt cuprinse de teamă şi dau startul unui nou val de
63
Ibidem, pag. 75.
64
Мeщeрюк, И. Пeреселeние бoлгар в Южную Бeссарaбию 1828-1834 гг. Кишинeв: Кaртя Moлдoвеняскэ,
1965, c. 70.
65
Грeк, И. Oбщeственное движeние и клaссoвaя бoрьба бoлгар и гaгаузoв юга Рoссии (конец 20-х
середина 50-х гг. XIX в.). Кишинeв: Штиинца, 1988, c. 44-45.
66
Ibidem, c. 44-45.

31
refugiaţi, care majoritar era îndreptat către Basarabia. Dacă pînă acum migraţia era specifică
doar pe cale terestră, acum este des întîlnită şi trecerea pe calea maritimă. Cea terestră îşi
începea drumul din nord-vestul Bulgariei, tranzita Dobrogea prin care ajungea în Basarabia.
Pe cînd calea maritimă avea punctul de pornire porturile Varna şi Burgas, situate pe malul
nord-vestic şi sud-vestic al Bulgariei. În urma cărăia refugiaţii debarcau în portul din Odesa
iar de aici lu-au calea spre Basarabia. Datorită accesibilităţii mult mai largi de tranzitare atît
pe cale terestră cît şi pe cale maritimă totodată situaţia complicată pe timp de război, perioada
1828-1829 a atins cel mai înalt nivel de emigrare a bulgarilor. Prin urmare în vara 1828 apar
primele grupuri de refugiaţi, dar care erau mai înstăriţi din rîndul populaţiei de negustori şi
meşteşugari. Ei aleg de preferinţă zonele urbane unde exista posibilitate de comerţ şi
meşteşugărie, totodată solicită de la autorităţile locale să le acorde cetăţenia rusă. Refugiaţii
care veneau pe calea maritimă au intrat în atenţia autorităţilor ruse care aveau nevoie de braţe
de muncă abilitate în domeniul flotei comerciale şi de război pe Marea Neagră, de aceea din
rîndul migranţilor agricultori nu puteau să vină pe calea navală. Era un interes mare să
selecteze persoane ca: marinari, constructori de nave, comercianţi. Prima dată această
problemă este pusă în discuţie de către M. S. Voronţov fiind guvernatorul guberniei
Novorosiei, cerea necesitatea de a acorda prioritate locuitorilor de pe litoralul Mării Negre. Cu
toate că a fost o strategie bine gîndită, această iniţiativă suferă eşec datorită că ce-i care
veneau erau majoritar din rîndul ţărănimii.67
Cazuri aparte sunt că printre migranţi erau întîlniţi şi reprezentanţii înaltului cler. Spre
exemplu este Ieromonahul Iosif care în anul 1828 a sosit în Basarabia iar după puţin timp i s-a
acordat cetăţenia rusă. Mai sosesc persoane din înaltul cler ca: Arhimandritul Dristorului,
Handji Gheorghe, Mitropolitul Antim stabilindu-se în oraşul Ismail din teama oştirilor turce
că îl vor ucide. Înaltul cler care se bucura de susţinere din partea bulgarilor de multe ori avea
puterea de decizie pentru a motiva pe bulgari de a porni în căutatea unor zone mai prielnice şi
liniştite.68
Migraţia în masă a bulgarilor începe odată cu semnarea Tratatului de la Adrianopol la 2
septembrie, cînd ei se ciocnesc de aceeaşi situaţie similară ca şi în perioada războiului din
1806-1812, iar ţara lor rămîne în continuare sub ocupaţie otomană. Speranţa lor că vor fi
eliberaţi s-a epuizat rapid, iar situaţia s-e îngreuna tot mai mult fiind ameninţaţi de pericolul
otoman. Frica venea că vor fi învinuţi că au luptat de partea oştirilor ruse iar turcii se vor
comporta crud şi nemilos cu ei, astfel alegeau să plece împreună cu trupele ruse la nord de

67
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag 77.
68
Ibidem, pag. 77.

32
Dunăre. Comunităţi întregi cereau ajutor din partea Imperiului Rus pentru a pleca în zone
paşnice, situaţie întîlnită în oraşul Sliven. Aici contele Ivan Dibici i-a comunicat lui Nicalai I
ca să accepte cеrerea crеştinilor din tеritoriile cucеritе dе turci să lе pеrmită să-şi părăsеască
casеle şi să sе stabileаscă cu traiul pеrmanеnt în Rusia. Împăratul acceptă această cerere cu
condiţia ca migranţii să-şi asigure singuri cheltuielile astfel încît statul să nu suporte pierderi
economice. Bulgarii au primit acceptul să se aşeze în Basarabia avînd dreptul să-şi aleagă
singuri locul unde se vor stabili. În această perioadă emigrarea în masă venea mai mult din
partea nord-vestică a Bulgariei, totodată continua în plin proces refugierea pe cale maritimă.
Aici putem specifica că asigurarea transportului de migranţi pe calea mării era făcută de către
comercianţii greci care locuiau în Bulgaria. Numărul de refugiaţi veniţi variază, circa 4418
familii sau 24523 de persoane69.
Datorită numărului excesiv care venea din părţile Bulgariei, autorităţile nu făceau parte
la punctele de trecere a frontierii. Guvernatorul civil al Basarabiei Sorokunski, cerea ca
situaţia să fie remediată în scurt timp pentru a nu crea dezămăgire în rîndul bulgarilor şi să se
întoarcă acasă. Se venea cu propunerea ca săi direcţioneze pe imigranţi prin carantinele din
Reni şi Ismail, specificîndu-se faptul că trecerile erau mult mai libere. Dar propunerea este
refuzată din anumite condiţii de infrastructură, trecerile Reni şi Ismail nu făceau faţă unei
asemenea sarcini.70 Totuşi exodul de populaţie din Bulgaria continua şi valurile migratoare
încă creşteau. Fiind o masă de populaţie cu un nivel material scăzut, bulgarii sosiţi au devenit
o adevărată povară economică pentru statul rus, suportînd cheltuieli de întreţinere însemnate,
fiind cheltuiţi 71 000 lei şi 65 000 ruble.71
Bulgarii stabiliţi în stepa Bugeacului nu făceau parte din clase sociale privilegiate sau
cel puţin numărul de persoane cu statut social înalt era foarte mic, majoritatea din ei erau
simpli agricultori care doar ştiau cum să prelucreze pămîntul. Toţi aceşti agricultori stabiliţi în
această regiune se vor stabili în coloniile deja fondate sau vor fonda pe parcurs altele noi.
Mulţi dintre ei se stabilesc în Devlet-Agaci, Karabunar, Kudjatarlî, Tatariar, Gadjilar. Chiar
dacă majoritatea din ei erau ţărani şi iniţial statul rus a acordat bani mulţi pentru întreţinerea
lor, asta nu a însemnat că situaţia economică a regiunii de sud a Basarabiei v-a înregistra o
scădere economică, din contra pămînturile stepei Bugeacului erau destul de prolifice pentru
agricultură iar majoritatea din ele încă nu erau desţelenite. Stabilirea bulgarilor în diferite
etape a condiţionat rapid ca ele să devie terenuri agricole în folosinţă cu o capacitate

69
Мeщeрюк, И. Пeресeлениe бoлгaр в Южную Бeссарaбию 1828-1834 гг. Кишинeв: Кaртя Moлдовеняскэ,
1965. c. 93
70
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 82.
71
Ibidem, pag. 83.

33
economică însemnată pentru Imperiul Rus care asigura cu furaje şi cereale piaţa internă rusă.
Basarabia devenind astfel treptat după stabilirea mult mai organizate şi centralizate a
admnistraţiei ţariste o provincie agrară a Imperiului Rus, care trebuia să facă faţă cererilor
crescînde venite de la centru. Aşadar viitoarea gubernie a Imperiului Rus, se va specializa
economic în domeniul agricol tradiţional, iar industria doar va înregistra unele tendinţe de
creştere dar fără mari succese.
Menţionînd situaţia din timpul războiului care a generat un val de emigrare imens cît şi
perioada de după, anii 1830-1832, să culmineze ca pe teritoriul Basarabiei, îndeosebi zona de
sud să existe deja fondate 83 de colonii transdanubiene. 72 La general aceste colonii erau
admnistrate în egală măsură ca şi satele cu populaţie de origine românească dar luate în parte
coloniile s-e bucurau de un şir întreg de privilegii acordate de către stat. Statul rus a promovat
deschis politica sa colonizatoare fără a ţine cont de populaţia locală care era stabilită aici de
secole, avînd limbă, tradiţii şi cutumele sale, de aceea toate aceste procese şi fenomene
migraţioniste desfăşurate pe teritoriul Basarabiei a însemnat nimic altceva decît o discriminare
faţă de băştinaşi şi istoria lor. De multe ori ţăranii basarabeni nu se bucurau nici de drepturile
depline pe cînd coloniştii îşi fondau coloniile după bunul lor plac. Deseori este întîlnit faptul
că ei denumeau coloniile după aşezările lor din Bulgaria cînd sau stabilit în Bugeac. Drept
exemplu ne serveşte: Tvаrdiţа, Chiriutnеa, Pаndacliа, Cupаrаn, Burgugi, Carаgаci.73
După Pacea de la Adrianopol, are loc ultimul val de emigrare a bulgarilor în Basarabia,
dar caracterul este mult mai mic faţă de cele anteriore. Chiar dacă în perspectivă imigranţii au
fost mult mai puţini, odată cu retragerea trupelor ruse din Silistra, împreună cu bulgarii s-e
alătură şi alte minorităţi ca lipoveni, ucraineni, greci. Aşadar putem specifica după cercetările
întreprinse a bulgaristului Ivan Duminică, că către finele anului 1837 în Basarabia se aflau
57 440 de colonişti bulgari, din care un număr mare sau reîntors în Bulgaria de circa 15 000.74
Cauzele care au condiţionat reîntoarcerii bulgarilor sunt multe, în primul rînd Imperiul
Otoman a fost lovit economic de regiunile rămase pustii pe teritoriul Bulgariei astfel politica
sa internă devine una mult mai moderată faţă de minorităţi acordînd un şir de facilităţi
economice pentru zonele unde s-a înregistrat o emigraţie masivă. O altă cauză este faptul
condiţiilor rele sanitare odată cu declanşarea epidemiei de ciumă şi holeră prin care mulţi

72
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии
(1808-1856 гг.). Кишинeв, 1970, c. 4
73
Мeщeрюк, И. Пeресeлениe бoлгaр в Южную Бeссарaбию 1828-1834 гг. Кишинeв: Кaртя Moлдовеняскэ,
1965. c. 147-148.
74
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 84.

34
bulgari au fost speriaţi de consecinţele acestei boli. Se mai adaugă şi cauze cum ar fi seceta şi
roada mică, problema insuficienţei de pămînt.75
În concluzie în baza materialului prezentat putem conchide că bulgarii stabiliţi în
Bugeac în urma ultimul val de emigrare, vor primi unele beneficii, vor fi împroprietăriţi cu
pămînt dar activităţile lor rămîn aceleaşi de ţăran agricultor, doar că în Basarabia, statul rus le
acordă o protecţie specială coloniştilor, dispun de libertate şi nu sunt constrînşi de nimeni.
2.2. Dezvoltarea social-economică a coloniilor bulgare din Bugeac.
Fondarea de colonii odată cu stabilirea bulgarilor în stepa Bugeacului a permis ca
această zonă să fie valorificată economic. Cu toate că nu dispunea de resurse minerale sau să
fie o regiune puternic împădurită pentru a s-e dezvolta o ramură a industriei prelucrării
lemnului, această zonă de stepă punea la dispoziţie suprafeţe imense de pămînt pentru
agricultură. Aşadar bulgarii stabiliţi aici, care majoritatea aveau statut de ţăran au început să
se specializeze cu creşterea de bovine. Aceasta nu este o alegere ci mai degrabă o adaptare a
condiţiilor de mediu datorită terenurilor încă ne-utilizabile pentru prelucrarea pămîntului.
Drept urmare bovinele au oferit mai tîrziu mijloc de tracţiune pentru plug şi altor instrumente
gospodăreşti în desţelenirea suprafeţelor de pămînt şi folosirea lor în cultivarea plantelor
cerealiere. Nu ignorăm faptul că şi Imperiul Rus a sprijinit într-o anumită măsură creşterea
bovinelor în Bugeac deoarece ei mereu aveau operaţiuni de război în Balcani cu Imperiul
Otoman, exista o cerere de mijloace de tracţiune cît şi hrană pentru armată în timpul
confruntărilor. Prin urmare Bugeacul fiind în imediata apropiere a frontierelor cu Balcanii,
reprezenta una din sursele principale de aprovizionare.
Bulagrii cînd părăseau satele şi se stabileau în Basarabia, veneau împreună cu vitele lor.
Cercetătorul I. Meşceriuk, menţionează faptul că că la finele anului 1820, o gospodărie medie
a unui bulgar reprezenta 2,7 cai şi 9,65 bovine.76 Putem observa numărul mare de bovine per
asamblu în zona Bugeacului care a condiţionat specializarea economică în creşterii
animalelor. Totodată un rol însemnat pentru economia locală îl joacă şi creşterea de ovine, în
producerea de brînză, lînă şi carne.
Pentru perioada dată cele mai înzestrate economic şi prospere colonii putem evidienţia:
colonia Taraclia, Cişmichioi, Caragaci, Vulcăneşti, Ceadîr-Lunga, practicînd activităţi
ecomonice multiple de la creşterea animalelor ( oilor şi bovinelor mai puţin a cabalinelor)

75
Ibidem, pag. 85.
76
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии
(1808-1856 гг.). Кишинeв, 1970, c. 58.

35
pînă la cultivarea pămîntului. Prin urmare nu este de mirare faptul că numărul de vite a
crescut de 1,8 ori77, datorită disponibilităţii de păşuni întinse bogate în resurse furajere.
Dezvoltarea rapidă a acestei ramuri agricole în creşterea animalelor a dat posibilitate să
apără o ramură nouă, cea a negustorilor care să se ocupe cu vînzarea de bovine, ovine şi
cabaline ce permitea ca în colonii să existe prosperitate economică. Negoţul avea loc în
principal prin porturile dunărene, iar animalele erau transportate fie în Balcani sau în Imperiul
Otoman, cu toate că exista necesitatea asigurării pieţii interne care o cereau crescînd
autorităţile ruse pentru a satisface nevoile de materii prime pentru industrie în centrul
imperiului.
Situaţia climaterică care persista pe aproximativ tot teritoriul stepei Bugeacului, cu un
nivel mai redus de precipitaţii pe toată durata anului a şi condiţionat specializarea principală
pe creşterea animalelor. De aceea sectorul creşterii plantelor a devenit o ocupaţie secundară a
activităţilor zilnice a bulgarilor din colonii. Drept exemplu serveşte seceta de care sau ciocnit
coloniile generînd recolte sub aşteptări între anii 1821-1824, astfel bulgarii repede sau
reorientat în creşterea ovinelor78, iar în perioada data începe să crească numărul de stîni în
zona de sud. După cum menţionează cercetătorul bulgarist I. Meşceriuk, stînile aveau o
denumire specifică care se numeau “cîşle”- aici era concentrată toată averea proprietarilor,
79
compusă nu numai din turme de oi dar şi de bovine sau chiar cirezi de cai. Cea mai densă
regiune care putea să asigure hrana animalelor cu resurse furajere era Bugeacul de Jos iar
treptat se micşora în zona Cahul-Prut. Bulgaristul Ivan Duminică precizează această
problemă, menţionînd că cele mai extinse păşuni erau în districtul Ismail: Bolgrad, Babel,
Caracut, Taraclia. Perioada cînd se deschidea sezonul cositului de fîn, participau întreaga
colonie iar apoi fiecare gospodărie primea cantitatea necesară de fîn 80. Astfel observăm
activităţile ţăranilor în perioada sezonului cald, avînd o preocupare esenţială pentru asigura
hrana animalelor pe iarnă, iar ceea ce putem spune de cultivarea pămîntului nu există un
interes major pentru a dezvolta această ramură.
Să nu uităm faptul că bulgarii în Bugeac datorită că numai erau sub dominaţia otomană
au putut să dezvolte o ramură nouă, creşterea porcinilor. Cu toate că au avut o libertate
deplină în dezvoltarea acestei ramuri, progrese esenţiale nu sau înregistrat, creşterea porcilor

77
Ibidem, c. 58.
78
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии
(1808-1856 гг.). Кишинeв, 1970, c. 68.
79
Ibidem, c. 72.
80
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 108-109.

36
era specifică doar pentru gospodărie în parte dar nu şi pentru a servi drept marfă de import.
Zonele unde se creşteau porcii erau: Ceadîr-Lunga, Ivanovca, Congaz, Curci, Avdarma.81
Vorbind despre situaţia cultivării pămîntului şi de ce bulgarii au situato pe locul doi în
activităţile lor economice, cum am mai menţionat regiunea stepei Bugeacului cînd au venit
coloniştii au întîpinat că tenenurile erau pline de arbuşti şi tufişuri care nu s-e terminau, ceea
ce reprezenta o problemă majoră pînă a ajunge la situaţia ca pămîntul fie bun de cultivat.
Totodată Bugeacul se află la periferiile Mării Negre, aici veşnic persistau vînturile aduse de
curenţii maritimi astfel stratul de la suprafaţa solului era mereu suflat. Aceste particule fine
ridicate de la sol reprezentau fertilitatea solului, încă o cauză care punea mari probleme pe
umerii coloniştilor veniţi, în imposibilitatea de a se ocupa cu cultivarea plantelor. Dar
Imperiul Rus sprijinea ca teritoriul să devie unul apt pentru a fi cultivat. Prin urmare în anul
1819, pămînturile au fost date obştii săteşti în folosinţă veşnică, iar fiecare familie a fost
împroprietărită cu pămînt fără posibilitate de înstrăinare de circa 60 de desetine de pămînt.82
Situaţia este acceptabilă iniţial pentru bulgari deoarece zona încă nu a devenit dens
populată şi pămîntul acordat de la stat era destul de prielnic pentru fiecare familie. Totuşi
situaţia se schimbă datorită fluxului de imigranţi care s-e stabileau neîncetat în această zonă.
Datorită numărului mare de refugiaţi, autorităţile ţariste au trebuit să înfăptuiască schimbări
esenţiale în ceea ce priveşte distribuirea pămîntului pentru fiecare familie în parte. Observăm
că dacă în anul 1819, fiecare familie primea cîte 60 de desetine de pămînt situaţia este alta în
anul 1832 cînd după ultimul val de emigrare a bulgarilor, rata de distribuire a pămîntului s-a
redus pînă la 36,7 de desetine, exemplu ni-l severşte Taraclia83.
Astfel din cele expuse mai sus, putem concluziona că dorinţa populaţiei de a cultiva
pămîntul s-a redus şi mai mult odată cu reducerea suprafeţelor acordate de stat, aceasta reieşea
din starea de spirit a locuitorilor care pe de o parte erau constrînşi de condiţiile climaterice
care persistau în zonă iar pe de altă parte frustraţi de concesinile înfăptuite de către autorităţile
ţariste. De aceea era mult mai uşor şi eficient să se ocupe cu creşterea animalelor care în speţă
nu presupunea mari riscuri faţă de specializarea creşterii plantelor, care mereu necesita muncă
şi riscul de a nu strînge roada aşteptată.
La general ocupaţia creşterii animalelor pentru bulgari a devenit adaptabilă chiar destul
de atractivă generînd creşterea economică a coloniilor. Dar ideiile nu erau aceleaşi împărtăşite
81
Ibidem, pag. 109.
82
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских переселенцев в Бессарабии
и деятельность A. П. Юшневского. Сборник документов. Сoст. К. П. Крыжанoвская, Е. М. Руccев. Под.
рeд. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я. Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии, 1957, c. 543.
83
Мeщeрюк, И. Пeресeлениe бoлгaр в Южную Бeссарaбию 1828-1834 гг. Кишинeв: Кaртя Moлдовеняскэ,
1965, c. 139.

37
şi de către statul rus care venea cu iniţiativa prin lege a desţelenirii cernoziomurilor din
Bugeac.
Problema apare atunci cînd coloniştii sunt obligaţi prin lege să desţelinească circa 5
desetine de pămînt anual iar în lipsa animalelor sau mijloacelor de arat a reprezentat o
adevărată provocare pentru ei. Cu toate că Imperiul Rus avea o atitudite destul de ostilă dacă
planurile nu erau îndeplinite, recurgînd la diferite metode de pedeapsă. Ţăranul bulgar care nu
a îndeplinit acestă cerinţă prevăzută prin lege putea fi amendat, aplicată pedeapsă corporală de
către trupele de ordine sau chiar în cel mai rău caz să-i fie confiscată averea. 84 Prin urmare ei
nu aveau şot de izbîndă decît să accepte cerinţele impuse de către stat. Dacă la început fiecare
familie stabilită în Bugeac îi i se acorda cîte 60 de desetine de pămînt, suprafaţa cultivabilă
era doar de 10 desetine, restul era folosită fie pentru livezi şi vii, fie pentru păşunatul
animalelor. Astfel în toate coloniile luate per asamblu terenul arabil era doar de 10% 85, o
suprafaţa foarte mică comparativ cu mărimea pămîntului acordat de către stat. Secetele care
bîntuiau zona perioadic generînd recolte slabe deznăjduia profund populaţia. Numai perioada
anilor 1844-1866 pe întreg teritoriul Basarabiei s-a înregistrat 7 ani de recoltă sub aşteptări, 6
ani cu o recoltă mică şi doar 6 ani care a înregistrat un surplus agricol bun86.
Totuşi existau şi pămînturi bune în Bugeac unde în pofida unui an greu se putea agonisi
o roadă bună, însă coloniştii trebuiau să depună efort imens pentru a desţelini zona ca apoi să
o folosească pentru agricultură. Lipsa de inventar agricol era o problema care s-e ciocneau
majoritatea oamenilor iar statul dacă insista pentru desţelenirea a circa 5 desetine anual
trebuia să asigure cu unelte populaţia. Fiecare ţăran în parte dispunea de un utilaj învechit care
nu făcea faţă pămîntului tare. Exista plugul de lemn cu brăzdar de fier iar abia la începutul
anilor 50, s-a trecut la folosinţa plugului bulgar, care era mai uşor şi făcea o calitate mai bună
a arăturii87. Această inovaţie a permis ca treptat să se extindă suprafeţele de teren arabil iar
creşterea plantelor cerialiere să devină o ocupaţie de bază pentru coloniştii bulgari.
Coloniştii bulgari aveau ca preferinţă principală cultivarea grîului de primăvară sau de
iarnă în raport cu ţăranii basarabeni care preferau cultivarea porumbului. 88 Această obişnuiţă a
bulgarilor reiese din activităţile lor tradiţionale practicate încă cînd erau în Bulgaria, acolo
climatul era favorabil pentru această cultură şi reţeaua hidrografică este bine asigurată. Cu

84
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии
(1808-1856 гг.). Кишинeв, c. 113.
85
Ibidem, c. 91.
86
Нoвaкoв, С. Сoциальнo-экoномическoе рaзвитие бoлгaрских и гaгaузских сeл Южной Бессaрабии
(1857-1918). Кишинeв: Tipоgrafiа Centrală, 2004. c. 96-97.
87
Ibidem, c. 106
88
Грoсул, Я. С. Крeстьянe Бeссарабии (1812-1861 гг.). Кишинев: Госиздaт Мoлдавии, 1956, c. 91.

38
toate că şi zona Basarabiei este foarte fertilă cu precipitaţii periodice dar ţăranul basarabean sa
orientat în cultivarea porumbului deoarece era mult mai rezistet iar cantitatea strînsă toamna
mult mai mare.
Aşadar dintr-o zonă plină de arbuşti şi tufişuri încet stepa Bugeacului este valorificată
de către coloniştii bulgari astfel suprafaţa terenurilor arabile s-e extinde masiv. O parte din
roada strînsă reprezenta rezervă pentru iarnă iar restul mergea la vînzare.89
Treptat bulgarii preiau de la ţăranii basarabeni cultura porumbului care erau conştienţi
de avantajele semănării acestei plante, fiind destul de rezistentă primăvara în cazuri de brumă
totodată roada era mult mai consistentă în raport cu cultura grîului. Zonele principale a
plantării pobumbului era colonia Bolgrad, Comrat unde de la an la an s-e extindea suprafaţa
agricolă.90
Cultura de cînepă şi in era întîlnită pe suprafeţele de pămînt a bulgarilor, totuşi nu aşa ca
şi în cazul grîului sau porumbului, care li se acorda o atenţie principală. Zona specifică a
culturii cînepei şi inului era Cahul-Prut. Se seamăna şi fasole, mazăre pentru a satisface
necesităţile casnice, care la fel se află pe planul secundar fără o importanţă economică mare.
Îndeletnicirea bulgarilor se observă în cultivarea secarei, orzului şi ovăzului care apare mai
degrabă ca o nevoie pentru a asigura cu furaje turmele de animale.91
O îndeletnicire de bază a coloniştilor a fost să se ocupe cu viticultura, avantajul s-e
regăseşte climatului prielnic din întreaga regiune a Bugeacului care permite viţei-de-vie să
aibă o roadă bogată. Restricţii nu au existat din partea autorităţile chiar au încurajat
dezvoltatrea acestei ramuri economice, iar mai tîrziu s-a permis comerţul liber cu vin, în anul
185392.
În majoritatea cazurilor vinul era depozitat în butoaie şi păstrat în beciuri la curţile
fiecărui gospodar, datorită cantităţii mari produse, localnicii nu o consumau pe toată iar
majoritatea mărfii era destinată vînzării în prăvălii sau bazaruri.93 Aici putem specifica că
producerea vinului a reprezentat treptat o ramură economică de bază a acestei regiuni datorită
că interesul Imperiul Rus creştea iar piaţa internă rusă trebuia asigurată cu acest produs
întrebat în imperiu.
Regiunea Bugeacului a început să fie locuită într-un interval restrîns de timp în urma
venirii coloniştilor bulgari iar întîietate o avea mai mult mediul rural, de aceea nu a fost cu
89
Ibidem, c. 91.
90
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 115.
91
Ibidem, pag 115-116.
92
Грoсул, Я. С. Крeстьянe Бeссарабии (1812-1861 гг.). Кишинев: Госиздaт Мoлдавии, 1956, c. 235.
93
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии
(1808-1856 гг.). Кишинeв, c. 135.

39
 putinţă să se dezvolte un climat industrial după necesităţile timpului. Aşadar în aceste
circumstanţe prelucrarea lînii, producerea de încălţăminte, haine era confecţionată în condiţii
casnice94. Meşteşugăritul la fel a devenit un domeniu casnic care mai mult trebuia să satisfăcă
nevoile gospodăriei şi nu a pieţei. Treptat după anul 1845 s-e observă schimbări esenţiale şi
apar întreprinderi industriale mici. Aceste întreprinderi s-e locolizau în zona cu o densitate de
a populaţiei mai înaltă, spre exemplu colonia Bolgrad 95, unde exista posibilitatea de braţe de
muncă şi piaţă de desfacere a realizării mărfii. O necesitate a vieţii de zi cu zi a reprezentato
moara iar datorită zonei de litoral unde persistau vînturi a dat posibilitate să se dezvolte o
reţea înaltă de mori de vînt. După cum menţionează cercetătorul Ivan Duminică cele mai
multe mori se aflau în districtul Ismail (266) şi mai puţine în districtul Cahul-Prut (119)96.
Domeniul comerţului are o marjă însemnată de dezvoltare, mulţi din bulgarii stabiliţi în
Bugeac erau negustori care s-e implicau în releţiile marfă-bani. Astfel ei îşi lărgeau afacerile
în această zonă prin deschiderea de gherete, în speţă erau magazine cu diferite tipuri de
mărfuri pentru populaţie. Pentru a obţine statutul de comerciant şi să se bucure de toate
privilegiile, trebuia să se înscrie în ghilde care erau deseori în centrele urbane. După
cercetările întreprinse de către V. Tomuleţ putem conchide că din numărul total de negustori
care se aflau în Chişinău în perioda anilor 1830-1840, 14,8% erau bulgari.97
În concluzie, din informaţia expusă în acest subcapitol putem argumenta că coloniile
bulgare uşor sau adaptat la mediul de viaţă întîlnit în Bugeac, şi treptat au început să-l
valorifice economic, înregistrînd rezultate convingătoare. Totuşi şi ajutorului necondiţionat
acordat de către statul rus prin distribuirea pămîntului în proporţii mari, libertatea comerţului
în anumite sfere, credite acordate de la stat. Deci putem spune că bulgarii sunt o entitate
etnică destul de muncitoare, care sau dezvoltat economic şi social într-un spaţiu separat în
raport cu ţărănimea basarabeană iar Bugeacul a devenit pentru ei iniţial o nişă de
supravieţuire după refugiul din Imperiul Otoman, iar treptat să se consolideze economic.

94
Ibidem, c. 181-182.
95
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в Южной Бeсарабии
(1808-1856 гг.). Кишинeв, c. 192.
96
Duminică Iv. Cоlоniile bulgаrе din Bаsarаbia 1806-1856, Chişinau 2017, pag. 122.
97
Tоmulеţ, V. Nеgustоri bulgаri în structurа еtnică а burghеziei cоmerciаle din Bаsarabiа (1812-1868), 2014,
pag. 128.

40
41
42
 ÎNCHEIERE

În concluzie, putem specifica în baza materialului prezentat, că începînd cu secolul al

XIX-lea, bulgarii nu mai pot rezista în faţa politicii represive şi deznaţionalizante, fiind
specifică prin toate jafurile şi crimele înfăptuite de către trupele de cîrjalii, impunerea religiei
islamice, represiuni asupra creştinilor, taxe împovărătoare şi multe alte aspecte negative
promovate de Imperiul Otoman, ce de patru secole îşi menţinea autoritatea asupra Ţaratului
Bulgar. Astfel bulgarii nu-şi mai pot revendica liber doleanţele cît şi să-şi apere drepturile,
fiind constrînşi ca soluţie finală să aleagă calea emigrării, spre zonele Principatelor Române
şi frontierele Imperiului Rus. Migraţia bulgarilor este promovată şi de politica Imperiului
Rus, care îi consideră strămoşi, fiind din neamul slavilor, au în comun religia creştin-
ortodoxă, prin urmare ei sunt atraşi de privilegiile promise.
Totuşi pentru bulgari de la început această migraţie nu a însemnat una definitivă, ei au
plecat de la patria lor pe o perioadă nedeterminată, considerînd că Armatele ruse le vor
elibera ţara şi se vor putea reîntoarce în linişte, cum prevedeau în Războiul ruso-turc din
1806-1812. De aceea mulţi dintr-e ei sau înrolat în acest război în detaşamente de voluntari,
ce au dat dovadă de înalt eroism şi patriotism. Cu toate că războiul se încheie nu prea
avantajos pentru bulgari, iar ţara lor rămîne în continuare sub dominaţie otomană.
Fiind dispersaţi haotic pe teritoriul Principatelor şi noului teritoriu anexat de Imperiul
Rus, Basarabia, începe o mişcare de populaţie internă a coloniştilor cuprinsă între anii 1812-
1828. Fiind presaţi de moşierime şi ispravnici aleg teritoriile din Bugeac care erau libere şi
puteau să îşi construiască o gospodărie, să se bucure de un şir larg de privilegii acordate doar
lor, de către admnistraţia ţaristă.
Prin urmare, sudul Basarabiei devine un centru admnistrativ, economic cît şi politic
pentru toţi bulgarii cu sediul la Bolgrad, această colonie va deveni a doua capitală a
bulgarilor, împrejurul ei se vor fonda pe viitor un numar mare de colonii, iar autorităţile ruse
vor încuraja acest fapt, emiţînd “decrete imperiale” ce le acordă privilegii noilor-veniţi.
Mulţi bulgari au venit în Basarabia în perioada Războiului ruso-turc din anii 1828-
1829, cînd armatele otomane au fost mult mai violente şi dure cu populaţia din Bulgaria, iar
odată cu retragerea trupelor ruse la nord de Dunăre multă populaţie s-e alătura lor, pentru a
evita furia ienicerilor. Datorită numărului mare de refugiaţi, o parte însemnată vin pe cale
maritimă iar apoi prin portul Odesa pătrund în Basarabia, dar mulţi pătrund şi pe cale terestră
prin Principate.
 Această ultimă etapă a emigrării în masă a bulgarilor a dat posibilitatea ca în anii
următori stepa Bugeacului care era o zonă de arbuşti şi tufişuri, să fie valorificată economic
de către această nouă comunitate etnică stabilită. De specificat faptul că majoritatea
bulgarilor veniţi, constituia o pătură socială a ţărănimii şi doar un număr mic de meşteşugari
şi negustori. Prin urmare mulţi bulgari au venit cu tot cu vitele lor din satele bulgăreşti iar
odată stabiliţi aici, principala îndeletnicire a fost creşterea animalelor. De aceea specializarea
economică a stepei Bugeacului, a constituit-o creşterea bovinelor, ovinelor, cabalinelor,
porcinelor, cu toate că un aport semnificativ în această alegere a servit-o şi condiţiile
geografice. Treptat la iniţiativa statului rus, s-e insistă la desţelenirea suprafeţelor de pămînt
şi acordarea unei mare importanţe cultivării culturilor cerealiere pentru a satisface necesităţile
cu resurse alimentare şi materii prime venite de la centru.
Aşadar bulgarii încep să cultive grîu - o cultură tradiţională practicată încă cînd erau în
Bulgaria, apoi se orientează în cultivarea porumbului care avea o productivitate agricolă mult
mai înaltă, drept exemplu au luat-o de la ţăranii basarabeni. Cultivă şi orz, secară, cînepă, in,
fasole dar pentru a satisface nevoile casnice mai mult şi nu cele ale pieţei. Viticultura a avut o
însemnătate deosebită pentru dezvoltarea economică a regiunii (coloniilor), datorită
condiţiilor de mediu prielnice, anual s-e produceau cantităţi mari de vin care faceau faţă
cerinţelor pieţei interne din Basarabia cît şi o parte era predestinată exportului în Imperiul
Rus.
Industria reprezintă un subiect discutabil fără o marjă înaltă de dezvoltare, asta datorită
şi intervalului de timp mic de cînd sau fondat coloniile, lipsa de capital, cît şi zona care mai
mult destinată agriculturii şi nu a industriei. Totuşi apar întreprinderi mici care s-e ocupă cu
confecţionarea încălţămintei, prelucrarea lînii, diferitor utilaje agricole, centrele principale
erau zonele urbane, exemplu colonia Bolgrad.
Aceasta a permis să se dezvolte elita comercială bulgară care va avea rolul de
întreprinde diferite activităţi de schimb (marfă-bani), şi a creşte nivelul economic la fiecare
colonie în parte.
La final putem spune că coloniile bulgare sau format şi dezvoltat economic diferit faţă
de satele din restul Basarabiei deoarece pe un fundal beneficiind de privilegiile statului rus şi
libertăţilor acordate, coloniile vor înregistra un salt economic semnificativ în proporţie cu alte
regiuni ale Basarabiei. Aceasta dezavantaja echilibrul economic al ţinutului, şi sau născut
două centre economice locale importante: 1) Coloniile bulgare cu sediul la Bolgrad. 2) Zona
de nord şi de centru a populaţiei basarabene cu sediul la Chişinău.
 BIBLIOGRAFIA
a)Izvoare
Дмитриев, П. Народонаселение Молдавии: по материалам переписей 1772- 1773, 1774 и
1803 гг. Кишинев: Штиинца, 1973.
Истoрия Мoлдaвии. Дoкументы и мaтериалы. Т. 2. Уcтройство зaдунайских
переселенцев в Бессарабии и деятельность А. П. Юшневского. Сборник документов.
Сост. К. П. Крыжанoвская, Е. М. Руссев. Под. ред. Л. В. Чeрепнина. Гл. ред. С. Я.
Афтенюк и др. Кишинев: Госиздат. Мoлдавии.
Кышлaлы, Г. Aрхивныe свeдeния о зaселении зaдунайскими пeрeселенцaми Прутo-
Днeстровскoгo мeждуречья нa примерe житeлeй сeлeния Aвдaрмa. În: Авдармa: 450 лeт
истoрии (1563–2013). Кишинeв, 2013.
Кышлалы, Г., Реулец, Л. Перепись задунайских переселенцев в Бессарабии 1818 г.:
именные списки и итоговые ведомости, Кишинев, 2014.
b) Monografii, studii, articole
Boicu Leonid, Principatele române în raporturile politice internaţionale(1792-1821), Ediţia
îngrijită de Victor Spinei, Institutul European, Iaşi, 2001.
Deac Augustin, Pagini din istoria adevărată a Bulgariei, Bucureşti, Editura Europa, 1991.
Duminică Iv. Coloniile bulgare din Basarabia 1806-1856, Ed. Chişinau, 2017.
Duminică Iv. “Violenţa în Bulgaria sub stăpînirea otomană- factor al imigrării Bulgarilor în
Basarabia”, Revista de Etnologie şi Culturologie, nr.11-12/2012.
Duminică Iv. Antоn Kоronelli – primul tutore al emigranţilor bulgari din Principatele
Române, Chişinău, 2015, (1809-1812).
Dvornik Francis, Slavii în istoria şi civilizaţia europeană, Bucureşti, All Educational, 2001.
Iorga Nicolae, Istoria statelor balcanice în epoca modernă, Bucureşti, 1913.
Jelavich Barbara, Istoria Balcanilor. Secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Volumul I,
Institutul European, Iaşi, 2002.
Jelavich Charles şi Barbara, Formarea statelor naţionale balcanice (1804-1920), Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Kyçyku Kopi, Istoria Macedoniei, Bucureşti, Editura Corint, 2002.
Mantran Robert, Istoria Imperiului Otoman, Bucureşti, Editura BIC ALL, 2001.
Pavlov I., Cain D., Ianev I., Istoria Bulgariei, Bucureşti, Editura Corint, 2002.
Pavlovitch Stevan K., Istoria Balcanilor(1804-1945), Iaşi, Polirom, 2002.
Poştarencu Dinu. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei.I.- Chişinău, 2005.
Poştarencu, Dinu. Coloniştii transdanubieni din Basarabia în prima jumătate a secolului al
XIX-lea. În: REC. Vol. XVII. Chişinău, 2015.
Roux Jean-Paul, Istoria războiului dintre islam şi creştinătate (622-2007). Un conflict teribil,
Bucureşti, Editura Artemis, 2007.
Tcаci, V. Cоnsideraţii privind pоziţia pоpulaţiei Mоldovei fаţă de războiul ruso-turc din 1768-
1774. În: AANTIM. Vol. 10. Bucureşti-Chişinău, 2012.
Tomuleţ, V. Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812- 1828. Vol.
II. Chişinău: CEP USM, 200, pag. 256-257.
Tomuleţ V. “Etapele şi specificul colonizării regiunilor de sud ale Basarabiei şi Ucrainei cu
colonişti Transdanubieni în secolul al XIX-lea”, Chişinău.
Tomuleţ V. “Exodul populaţiei din Basarabia în Moldova de peste Prut (anii 1812-1828)”, În:
RIM. Chişinău, 2015.
Tоmulеţ, V. Nеgustоri bulgаri în structurа еtnică а burghеziei cоmerciаle din Bаsarabiа
(1812-1868), 2014.
Traikov Veselin, Curente ideologice şi programe din mişcările de eliberare naţională din
Balcani pînă în anul 1878, Bucureşti, 1986.
Vеlichi, C. Emigrаrea bulgаrilor în Ţara Rоmânească în timpul războiului ruso-turc din 1806-
1812. Vol. VIII. Ed. Bucureşti, 1963.
Грачев, В. П., Балканские владения Османской империи на рубеже XVIII-XIX веков.
(Внутреннее положение, предпосылки национально-освободительных движений), 1990.
Грeк, И. Oбщeственное движeние и клaссoвaя бoрьба бoлгар и гaгаузoв юга Рoссии
(конец 20-х середина 50-х гг. XIX в.). Кишинeв: Штиинца, 1988.
Грек, И. Руссев, Н. 1812- поворотный год в истории Буджка и задунайских
переселенцев. Кишинев: Stratum Plus, 2011.
Думиникa, И. Българскитe прeселници в Бeсaрабия в крaя нa XVIII−първaтa пoловинa
нa XIX в. в исoориографиятa. Нaуч. рeд. К. Калчев, Н. Червенкoв. Кишинeв: S.Ş.B,
2015.
Достян Ирина С., Русская общественная мысль и балканские народы, Москва, 1980.
Мeщeрюк, И. Aнтикрeпостническая бoрьба гaгаузoв и бoлгар Бeссарабии в 1812−1820
гг. Кишинeв: Гoсударственнoе издательствo Мoлдавии, 1957.
Мeщeрюк, И. Сoциaльно-экoномичeскoe рaзвитиe бoлгарских и гaгaузских сeл в
Южной Бeсарабии (1808-1856 гг.), Кишинeв, 1970.
Мещерюк И. Переселение болгар в Южную Бессарабию 1808- 1834 гг. ( из истории
развития русско-болгарских дружеских связей) Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1965.
Нoвaкoв, С. Сoциальнo-экoномическoе рaзвитие бoлгaрских и гaгaузских сeл Южной
Бессaрабии (1857-1918). Кишинeв: Tipоgrafiа Centrală, 2004.
Новичев А. Д., История Турции, том II, Ленинград, 1968.
Рачева Ваня, Неприметным образом. Начало болгарско-российских политических
контактов при Александре I. În: „Родина. Российский исторический журнал”, № 6,
2009, с. 37-40. În: file:///C:/Users/user/Downloads/Rodina-VR%20(1).pdf [Accesat:
09.02.2017].
Росcия и освoбодительная бoрьба мoлдавского народа против oсманского ига (1769-
1812). Под ред. Н. А. Мохова и Д. М. Драгнева. Кишинев: Штиинца, 1984.
Червенков Николай, Болгары в русско-турецкой войне 1806-1812 гг.: политические
идеи, c. 75-80. În: file:///C:/Users/user/Downloads/bolgary-v-russko-turetskoy-voyne-1806-
1812-gg-politicheskie-idei.pdf [Accesat: 14.03.2017].
Шишмарев, В. Романские поселения на юге России. Кишинев, 1975.

c) Publicaţii didactice
Ciachir Nicolae, Istoria popoarelor din Sud-Estul Europei din Sud-Estul Europei în epoca
modernă, Bucureşti, Editura Oscar Print, 1998.
Ciachir Nicolae, Istoria slavilor, Bucureşti, Editura Oscar Print, 1998.
Chicuş Nicolae, Ciubotaru Nicolae, Gonţa Gheorghe, Istoria Românilor. Epoca modernă.
Manual pentru clasa a XI-a, Chişinău, AIRM, 2006.
Chicuş Nicolae, Şarov Igor, Ojog Igor, Istoria Românilor şi Universală. Manual pentru clasa a
XI-a, Chişinău, Cartdidact, 2014.
Cerbuşcă Pavel, Dobzeu Maia, Ghid de implementare a curricumului modernizat pentru
treapta liceală, Cartier, Chişinău, 2010.
Cеrghit, I., Mеtodе dе învăţământ, Еd. Pоlirоm, Iаşi, 2006.
Corneliu Prepeliţă, Istorie şi cultură locală, Ed. Chişinău, 2015.
Istorie. Curriculum pentru clasele a X-a – a XII-a, Ştiinţa, Chişinău, 2010.
Petrovschi Nina, Didactica Istoriei, Chişinău, Editura UPS I. Creangă, 2007.
Postolache Nicolae, Didactica istoriei, Bucureşti, Editura Fundaţiei „România de mâine”,
2008.
Toader Nicoară, Istoria locală şi surse orale, Bucureşti, Ministerul Edicaţiei şi Cercetării,
2005.
Stiles Andriana, Dominaţia ruşilor în Europa răsăriteană: cauzele. În: „Rusia, Polonia şi
Imperiul Otoman(1725-1800)”, Bucureşti, Editura ALL EDUCATIONAL, 2001.
Varta Ion, Varta Tatiana, Istoria universală. Epoca modernă. Manual pentru clasa a XI-a,
Chişinău, Civitas, 2004.
Горина Л.В., Болгарская историография в конце XVIII – 70-е годы XIX в. /
http://historic.ru/books/item/f00/s00/z0000061/st007.shtml [Accesat: 04.04.2017].
История южных и западных славян. Том 1. Средние века и новое время, Под редакцией
Г.Ф. Матвеева и З.С. Ненашевой, Москва, Издательство Московского Университета,
2001.

d) Ediţii lexicografice
Cronologia universală. Cele mai importante evenimente politice, culturale, religioase şi
ştiinţifice din istoria omenirii. Larousse, Editura LIDER, Bucureşti, 1996.
Tomuleţ Valentin, Basarabia în epoca modernă (1812-1918) (Instituţii, regulamente, termeni),
Chişinău, Lexon-Prim, 2014, 672 p.