Primul Razboi Daco-Roman
101-102 [Link]
Cauzele razboaielor dintre daci si romani .
Studierea cauzelor acestor razboaie ar parea de prisos daca avem in vedere
confilictul perpetuu , de secole , dintre romani si populatiile transdanubiene.
Totusi , nici una din confruntarile anterioare nu a avut amploarea celor doua
razboaie dacice ale lui Traian si nu au avut scopul – sau un scop atat de clar definit
, precum acela al lui Traian : de a transforma Dacia in provincie romana .
Incercand a a deslusi cauzele acestor razboaie , este drept a da mai intai cuvantul
celor vechi , din pacate cunoastem numai opinia cuceritorilor , chiar si aceasta din
doua surse depasind un secol intre ele.
Astfel , referindu-se la lipsa de barbatie a lui Domitian , Pliniu cel Tanar afirma
despre daci : ,, Prim urmare au prins curaj , au scuturat jugul si numai luptau cu
noi pentru libertatea lor , ci pentru supunerea noastra si nu mai incheiau nici
macar un armistitiu decat pe picior de egalitate , iar ca sa primeasca ei conditiile
noastre , trebuia mai intai ca noi sa le primim pe ale lor ‘’.
Desigur autorul roman exagereaza mult cand afirma ca dacii se razboiau cu
intentii anexioniste. Pe de alta parte , nu s-ar putea afirma ca Dacia lui Decebal ar
fi stat in calea politicii de expansiune a Romei , fie si pentru faptul ca dupa ce
romanii antisesera linia Dunarii sub imparatul Augustus , nu o depasisera cu
intentia de a face noi anexiuni teritoriale.
In ce-l priveste pe Decebal , el si-a dat seama desigur de schimbarea de orientare
in politica romana odata cu urcarea pe tron a lui Traian. Probabil ca el a folosit la
maximum resursele banesti si material puse la dispozitie de Domitian pentru a
intari forta de aparare a regatului sau. Nu avem niciun motiv sa credem ca a
provocat in vreun fel pe romani afara doar prin faptul ca ,, puterea si ingamfarea
lor sporesc necontenit ,, scria Cassius Dio.
Razboiul din anii 101-102.
La 25 martie 101 , imparatul Traian parasea Roma si se indrepta spre Moesia
Superioara , care reprezenta baza de pornire a operatiunilor militare.
Pregatirile fusesera minutioase si durasera aproape trei ani . Pentru a facilita
concentrarea efectivelor si legaturile cu Panonia , imparatul a intreprins doua
lucrari de arta de mare importanta . Pe malul drept al Dunarii , in clisura
Cazanelor a pus sa se taie un drum in stanca , actiune care este consemnata de o
inscriptie ajunsa pana la noi. De asemenea pentru a usura legaturile pe Dunare ,
impiedicate de cataractele de la Portile de Fier , a pus sa se sape un canal de-a
lungul malului drept, intre actualele localitati Sip si Karatas.
In vederea razboiului fusesera concentrate in provinciile vecine numeroase trupe.
Armata romana era formata din cele pantru legiuni ale Panoniei I si II Adiutrix , XIII
si XIV Gemina , doua ale Moesiei Superioare IV Flavia si VII Claudia , trei ale
Moesiei Inferioare I Italica , V Macedonica si XI Claudia sosita de curand la
Dunarea de Jos si alte cateva aduse de la Rin si Dunarea Superioara , in total 13-14
Legiuni numarad peste 70 000 de mii de oameni . Se adauga un numar mare de
unitati auxiliare din armata regulate. Alae – unitati de cavalerie si cohote – unitati
de infanterie dar si formatiuni entice special recrutate din randul diferitelor
popoae – mauri, palmireni , asturi etc .
Operatiunile de debarcare erau sprijinite de flota dunareana , classis Flavia
Moesica . Se apreciaza ca forta de invazie se ridica la circa 150.000 de oameni.
Armata dacilor trebuia sa fi fost si ea apreciabila ca forta , fara sa se ridice insa
numeric la valoarea celei romane.
De altfel este un principiu al purtarii razboiului ca o armata in expeditie – forta de
invazie , sa fie dubla sau chiar tripla fata de aceea a adversarului. Se poate aprecia
deci ca ea nu trecea de 50 000 de oameni.
Probabil totusi ca nu toti barbatii in stare sa poarte armele au fost chemati la
lupta. Purtarea razboiului era privilegiul unei anumite categorii sociale , iar
comatii nu reprezentau probabil chiar poporul de jos.
Cum rezulta de pe Columna armata lui Decebal era formata dintr-o cavalerie
luptand cu arcuri si o pedestrime inarmata cu palose curbe (siccae) , sabii drepte
sau curbe (falces) iar ca standard aveau vestitul balaur – draco.
Probabil ca Decebal a incercat sa coalizeze la cauza antiromana si unele neamuri
vecine precum bastarnii si sarmatii mai mult sau mai putin constienti de iminenta
pericolului roman. A cautat se pare sa determine la o actiune antiromana si pe
Pacorus al II-lea , regale partilor. Se pare ca o ambasada , daca a ajuns – inainte de
ce-l de-al doilea razboi pana la acesta prilej cu care Decebal i-a trimis ca dar pe
sclavul Callidromus , solii au strabatut lungul drum probabil pe la nordul Marii
Negre , prin tara sarmatilor roxolani si alani , populatii de neam Iranian care ii
erau favorabili lui Decebal.
Desfasurarea primului razboi
Armata romana a patruns in Dacia pe un pod de vase , asa cum se vede intr-o
scena de pe Columna lui Traian. Trupele romane ies pe poarta unei cetati probabil
Viminacium (Kostolac) si pasesc pe pod. Zeul Danubius cu bustul iesind din valuri ,
capul incununat cu trestie si apa siroindu-I din par si barba sprijina cu dreapta prin
apa podul.
Patrunzand pe teritoriul Daciei , armata romana este preocupata mereu de
consolidarea terenului ocupat , pentru siguranta armatei de ocupatie se
construiesc castre , drumuri si poduri , asa cum reiese din scenele Columnei.
Inaintarea armatei romane s-a petrecut fara incidente. Decebal s-a hotarat sa-I
astepte pe romani intr-un loc prielnic pentru a da batalia.
Un fragment din Istoria romana a lui Cassius Dio , prezinta o intamplare din acest
rastimp ,, Cand Traian a pornit impotriva dacilor si se apropia de Tapae , locul
unde barbarii isi aveau tabara I se aduse o ciuperca mare pe care era scris cu cu
litere latine ca atat ceilalti aliati cat si burii sfatuiesc pe Traian sa se intoarca si sa
faca pace.
Se pare ca Traian a respins cu duritate ultimatumul si a continuat inaintarea.
Batalia s-a dat tot la Tapae- probabil la Poarta de Fier a Transilvaniei ca si aceea cu
Tettius Iulianus. Rezumatul lui Xiphilinus reda astfel aceasta inclestare: Dar Traian
dadu cu lupta cu ei , isi vazu raniti pe multi dintre ai sai si ucise multi dusmani.
Deoarece ii lipseau bandajele , se zice ca nu si-a crutat nici propriile vesminte , ci l-
ea taiat fasii. Apoi a poruncit sa se ridice un altar soldatilor cazuti in lupta si sa le
aduca in fiecare an jertfa mortilor.
Luptele au fost crancene , scena de pe Columna arata pe insusi Jupiter, favorabil
romanilor , aruncand cu fulgerele sale contra dacilor. Traian este salutat de soldati
cu titlul de imperator.
In fata coplesitoarei forte expeditioanre romane , Decebal se hotaraste sa se
retraga spre reduta din munti si sa reziste in cetatile cu ziduri de piatra . Cateva
asezari si cetati cad in mana romanilor.
Intre timp evenimentele iau o intorsatura noua. Se pare ca solia prin care ceilalti
aliati cat si burii sfatuiesc pe Traian sa se intoarca si sa faca pace nu fusese numai
un insolent ultimatum. Intr-adevar mai multe scene de pe Columna arata lupte in
alta parte , probabil in rasarit. Se vede ca Decebal a incercat sa schimbe soarta
razboiului organizand in iarna anilor 101-102 o diversiune. Invazia dacilor aliati cu
sarmatii roxolani si probabil cu burii germanici asupra Dobrogei, se reeditau
nenumaratele atacuri ale getilor si ale sarmatilor despre care vorbea poetul
Ovidiu cele din iarna 68-69 din partea roxolanilor , ori atacul dacilor lui
Diurpaneus din iarna anilor 85-86.
Atacul a luat prin surprindere garnizoanele romane , invadatorii se umplu de
prazi.
Probabil dacii si aliatii lor au profitat de faptul ca apararea Moesiei Inferioare
fusese slabita , trupele ei fiind solicitate in razboiul din Dacia
Totusi atacul nu a avut amploarea si important ape care i-a acordat-o un istoric al
nostrum. De a nimici forteele romane ramase in castrele de la Dunare si
executand o operatiune de invaluire demna de marii strategi ai antichitatii , sa
puna in primejdie liniile de comuncatii ale lui Traian.
Probabil totusi ca Traian nu a dislocate forte inseminate pe noul teatru de razboi
pentru a nu primejdui situatia de pe frontal principal ca dovada la lupta care se da
participa numai auxiliary. Dacii sunt intr-un final invinsi.
Dupa victorie Traian este salutat pentru a treia oara imperator. Cum spuneam
Istoria lui Cassius Dio nu face nici o mentiune pe marginea acestor evenimente.
Aflam numai de initierea unor tratative de pace , avansurile – lasa sa e inteleaga
istoricul antic – vin din partea lui Decebal. Decebal a trimis soli chiar inainte de
infrangere , nu dintre comati, ca mai inainte ci pe cei mai buni dintre pileati.
Intr-un final tratativele esuaaza iar luptele se reiau.
Traian ,, ni se spune in continuare a ocupat muntii si a gasit acolo masinile de
razboi cucerite precum si steagul luat de la Fuscus.
Din excerpetele lui Xiliphinus la Cassius Dio mai aflam ca armata romana a inceput
sa urce pe munti ocupand cu mari primejdii colina dupa colina si se apropia de
capital dacilor.
Din relatarea istoricului antic rezulta ca dacii s-au aparat cu inversunare fiind
totusi pana la urma coplesiti de armata romana mai numeroasa si dotata cu
tehnica militara adecvata pentru asedierea si cucerirea cetatilor.
Romanii se aflau in fata Sarmizegetusei cum rezulta si sapaturile de la Fetele Albe.
,, Decebal era gata sa primeasca orice conditii ce I sa-r fii impus nu fiinda ar fii
avut de gand sa le respecte ci ca sa mai prinda putere , dupa pierderile suferite
atunci. ([Link]).
De la Xiphilinus aflam ca ,, Decebal a trimis 20 de soli dintre cei mai buni pileati si
se ruga de imparat prin mijlocirea lor , nimic mai mult decat ca este gata sa
incheie pace in conditiile impuse . Solia formata din tarabostes si comati se
infatiseaza lui Traian in fata zidurilor unui castru, soldatii romani tinand cu
mandrie inaltate stindardele , asista la umilirea invinsilor.
Doi nobili ingenucheaza in fata imparatului ( nu este plauzibil ca primul dintre ei
sa fi fost Decebal) in timp ce altul in aceeasi pozitie incearca sa-I cuprinda
genunchi. Alti doi daci au mainile la spate , probabil legate symbolic in felul
captivilor.
In urma victoriei armata il aclama pe Traian pentru a patra oara imperator.
Biruinta asupra dacilor este trambitata prin emisiuni de piese de bronz , cele mai
importante sunt cele care dateaza de la sfarsitul anului 102, cand Traian poarta
official titlul de Dacicus.: dac ingenucheat ofera un scut lui Traian. Dacia –
personificata implora pe zeita Roma , care sta pe o cuirasa si –I intinde mana ( in
prezenta imparatului). Nimic din satisfactia brutala a biruitorului de care vorbea
Constantin Moisil care trebuie aplicata cum s-a vazut altor evenimente , Victoria
contra invadatorilor din Moesia Inferioara. Caci in 102 , Dacia a fost doar invinsa
nu cucerita. Traian , imparatul sobru , nu se putea face ridicol precum Domitian cu
o victorie doar pe jumatate.
Din anul 103 ( dupa indicatia celui de-al cincilea consulat al imparatului) dateaza o
moneda de aur , reprezentand un dac in atitudine trista , asezat pe o gramada de
arme si sprijinindu-si capul in mana stanga.
Conditiile de pace impuse de Traian erau extreme de grele. Situatia era diferita de
aceea din anul 89, imparatul insusi era un personaj dur , calculate decis sa
slabeasca Regatul Dacic astfel inat sa nu se mai poata ridica niciodata.
