Societatea omeneasca apare ca o multiplicitate de interactiuni; este varba de un adevarat sistem

de interactiuni sociale ce au aparut pe fondul si in interiorul ansamblului, sistemului complex de structuri

obiective.
Recunoasterea actiunii sociale are in sociologie o istorie bogata: K. Marx, E. Durkheim, Max
Weber, Vilfredo Pareto, Talcot Parsons, R. K. Merton, Alain Touraine, J. Piaget etc.
Realitatea sociala, sub formele ai concrete de organizare si activitate, nu este nici exclusiv interna,
nici exclusiv externa subiectilor, indivizilor. Ea este traita de subiectii sociali, de grupurile sociale si de situatii
concrete, indiferent daca este vorba de grupri, organizaii, prtide politice etc. In aceste situatii concrete
grupurilor si indivizilor li se impun constrangeri si limite atat interne cat si externe:
Interne valorile subiectilor care sunt valori sociale interiorizate.
Externe ansamblul de structuri sociale si cadre sociale obiective si ansamblul de norme si
modele sociale.
Trebuie subliniat totodata unitatea dintre actiunea, structura si dinamica sociala.
Actiunea si practica se pot desfasura numai in forme si structuri relativ stabile, in forme sociale
obiective, structurate. Asadar, munca si actiunile sociale practice sunt elemente constitutive si esentiale ale
ansamblului de legaturi, de structuri sociale.
In sensul celor de mai sus, partidele politice reprezint unul dintre cele mai complexe i complete
exemple de structuri sociale.
Partidele politice pot fi definite ca asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste, pe baza
unei platforme (program), definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au, si-si afirma
clar si deschis, vocatia si aptitudinea guvernarii.
Partidele au mai multe niveluri de organizare, fiecare dintre acestea oglindind un tip aparte de
structur social, cu limitri intrne sau externe, dup caz, n funcie de prile care interacioneaz.
Primul nivel al participarii la viata politica este constituit de electorat. Electorii reprezinta forma cea
mai slaba de atasament fata de partid, ei nu sunt juridic membri dar sprijina partidul (exemplu de limitri
externe).
Al doilea nivel este constituit de catre simpatizanti, acestia nu sunt membri dar spre deosebire de
electori participa la reuniunile publice si varsa ocazional sume de bani (exemplu de limitri externe).
Al treilea nivel este reprezentat de membri. Membrii sunt persoane care fac juridic parte din
partidele politice, varsa periodic sume de bani numite cotizatii, aceasta fiind cea mai stransa legatura cu
partidul. Un partid isi formuleaza lista cu membri in functie de cotizanti (exemplu de limitri interne).
Un al patrulea nivel este reprezentat de militanti, adica acei membri care isi dedica o parte din timp
activitatilor de partid: imprastie presa, scriu scrisorile si declaratiile, participa la campaniile electorale. Dintre
militanti sunt selectionati functionarii care sunt platiti (exemplu de limitri interne).
Al cincilea nivel esta reprezentat de conducere. Liderii de partid sunt acele persoane care au
dreptul sa reprezinte partidul in raport cu tertii si cu statul si care determina strategia si stabilesc tacticile
partidului, facand parte din elita politic (exemplu de limitri interne).
Ansamblul relaiilor ce se formeaz n cadrul partidelor politice, dar i ntre acestea i restul societii este
ntr-o continu schimbare, n funcie de aciunea diverilor factori, interni i externi, ducnd la modificarea
permanent a structurilor sociale care le caracterizeaz. Scopul final este acela de a face fa provocrilor i
de a se adapta noilor condiii fenomen tipic oricrui organism viu, cum este i structura social.

Riscul ntreprinztorului: investiia fcut poate fi neprofitabil, ceea ce ar putea duce la

imposibilitatea returnrii mprumutului, avnd ca efect diferite sanciuni impuse de cel ce a dat bani
cu mprumut.
Riscurile ntreprinztorului devin totodat i riscuri pentru cel ce a dat bani cu mprumut.