Vestimentația Egiptului Antic

Vestimentația Egiptului Antic a fost influențată de mediul

înconjurător (climă caldă și uscată) și de stilul de viață al egiptenilor,
care își desfășurau afară majoritatea activităților.

Spre deosebire de cele mai multe dintre popoarele vechi

Mediteraneene, egiptenii purtau doar una sau două piese mari
de îmbrăcăminte înfășurate pe corp în diferite moduri. Însă, atât bărbații
cât și femeile din Egiptul Antic purtau tunici cusute pe măsura potrivită.
Aceste tunici semănau cu un tricou lung care ajungea până la genunchi
(pentru bărbați) sau până la glezne (pentru femei). Tunicile erau de
obicei fabricate din in și aproape totdeauna albe. Cei mai mulți egipteni,
atât bărbați cât și femei, nu par să își fi acoperit capetele cu niciun fel de
articol de vestimentație. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori
purtau sandale din piele.
Bărbații care lucrau afară purtau deobicei fuste scurte în loc de
tunici, care puteau fi fabricate ca în Asia de vest prin înfășurarea unei
piese de îmbrăcăminte în jurul trunchiului și picioarelor. Atât bărbații cât
și femeile purtau fard de ochi albastru sau verde și creion din cărbune
negru, când se îmbrăcau de ocazii. Bărbații aveau părul scurt, nu purtau
bărbi sau mustăți, în timp ce femeile își purtau părul pe umeri. Atât
bărbații cât și femeile purtau bijuterii din aur dacă iși permiteau.
Climatul egiptean cu verile sale fierbinți și ierni blânde a favorizat
îmbrăcămintea ușoară făcută din fibre vegetale, predominant pânză iar
în timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India.
Lâna era folosită în măsură mai mică, și rareori de egiptenii bogați. Mici
cantități de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la
a doua jumătate a mileniului II A.C. și resturi de mătase au fost găsite în
mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau
uneori purtate de preoți și călugări în rolul lor de primi slujitori ai lui
Dumnezeu. Astfel de veșminte au fost găsite în mormântul
lui Tutankhamon și erau frecvent pictate pe pereții mormintelor. Unii regi
și regine purtau îmbrăcăminte decorativă ceremonială cu pene și țechini.
Manufactura hainelor era mai mult munca femeilor. Era în general
făcută acasă, dar existau și ateliere conduse de nobilime sau alți oameni
cu mijloace. Prin batere și dărăcire plantele de in erau transformate în
fibre, care puteau fi toarse în fire