Elev: Craciunica Dragos-Gabriel

Profesor indrumator:Maria Lupu

Originea turcilor

Denumirea:
 O explicație populară în Turcia contemporană este că
sensul primar al cuvântului türk ar fi „tare; puternic”.

 În secolul al XVI-lea turcii otomani credeau că türk

însemna "Cel care a atins cea mai înaltă treaptă a
perfecțiunii" ('kemâle ermiș')

Istorie:
 se crede că toate popoarele turcice sunt originare din Asia
Centrală. Unii istorici pretind că turcii sunt originari din
Asia de vest și au migrat în timpuri preistorice în Asia
Centrală, în timp ce alții cred că migrația către Asia de vest
și interacțiunile turcilor în diferite parți ale lumii în
perioada antică,au apărut via Asia Centrală.

 data precisă a expansiunii inițiale din țara mamă rămâne

neștiută. Primul stat cunoscut ca "turc" , care mai apoi a dat
numele multor state și popoare după aceea, a fost acela al
 gokturcilor din secolul al VI-lea (gog = 'albastru' sau
'ceresc'). Acest stat pare să apară în urma răscoalei unui
popor de origine turcică, cel pe care chinezii îl numeau
tu-kiu, împotriva juan-juanilor.

 Popoarele turcice mai târzii includ karlucii,uighurii, turcii

oghuz sau turcii Ğuz și turkmenii. Cum aceste popoare au
fondat state într-o zona cuprinsă între Mongolia și
Transoxiana, au venit în contact cu popoarele musulmane și
au adoptat treptat islamismul. Totuși, au fost și mai sunt
încă popoare turcice de alte religii, cum sunt: creștinism,
iudaism, budism și zoroastrism.

Răspândirea geografică și diviziunile etnice

 În ziua de azi, cea mai mare populație turcică trăiește în

Turcia.

 Alte populații turcice numeroase trăiesc în Azerbaijan,

Cipru, Iran, Kazakhstan, Kârgâzstan, Rusia,
Turkmenistan și Uzbekistan. De asemenea, mai trăiesc
populații turcice în China, în nordul Irakului,
Afghanistan, Republica Moldova, și în Balcani (în
special în Grecia, Bulgaria, România și în fosta
Iugoslavia).
 O graniță exactă între diferitele popoare turcice nu poate fi
trasată cu exactitate.
 Unii oameni de știință divid aceste popoare în
șase ramuri: oghuzii, kipchacii, kurlucii, siberienii,
ciuvașii și yakuții.