I.

Introducere

Pe data de 5 ianuarie 1859, A. I. Cuza este ales domnitor în

Moldova, iar peste câteva zile, pe 24 ianuarie, este ales domnitor şi în
Ţara Românească. Acest eveniment reprezintă nașterea statului român
modern, iar pentru ca proiectul românesc să fie unul cu viitor, A.I. Cuza,
a implementat o serie de reforme pentru dezvoltarea nivelului de trai
din țară, dar și pentru a se opune ostilităților externe, care la acea vreme
erau destul de înverșunate atât din partea Imperiului Otoman cât și a
Imperiului Țarist.

II. Cuprins:

Personalitatea lui A.I. Cuza în cadrul istoriei românilor este de

neegalat, fiindcă prin modul său de gândire, care s-au materializat în
reformele sale au format de fapt, statul român modern. Iar evoluția și
dezvoltarea ulterioară a acestuia poate fi privită ca o relație de cauză-
efect, fiindcă activitatea politică a lui Cuza a format fundamentul pentru
progresul și afirmarea poporului român.

În continuarea, voi prezenta prin intermediul a două relații de cauză-

efect, de ce proiectul reformator a lui A.I. Cuza reprezintă un model de
acțiune și gândire în interesul binelui comun.

a. Relația cauză efect I

O primă și una din cele mai importante reforme o constituie

cea a învățământului, prin care s-a stabilit cele trei cicluri de
învățare: gimnazial, liceal și universitar, primul fiind gratuit și
obligatoriu. În plus, au fost înființate Universitatea din Iași(1860) și
ceaa din București(1864), toate acestea au avut ca efect un rol
fundamental, pentru că, atât calitatea intelectualilor, cât şi numărul
lor într-o ţară, determină modernizarea statului.

b. Relația cauză-efect II

O altă reformă care a accentuat curajul și măiestria politică a lui

Cuza a fost secularizarea averilor mănăstireşti, care a readus în
 folosul ţării un sfert din pământul arabil, care a permis adoptarea
reformai agrare. Prin împroprietărirea a circa 460.00 de familii de
ţărani a fost detensionată societatea, predominat rurală în acea
perioadă. Efectul acestei reforme a fost de o vizibilitate
impresionantă pentru binele societății, crescând considerabil nivelul
de trai.

III. Concluzii

În concluzie, putem afirma cu certitudine, că A.I. Cuza a fost o

personalitate de excepție pentru poporul roman, dedicându-se în
întregime făuririi binelui comun, fapt vizibil în multitudinea
reformelor(învățământului, electorală, fiscal, administrative etc.)
înfăptuite. De asemenea, fără a exagera, putem spune că Mica Unire de
la 1859, înfăptuită de Cuza a reprezentat piatra de temelie și drumul
pregătitor a realizării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.