Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr.
4/2015
O ALTERNATIVĂ PEDAGOGICĂ A
IMAGINARULUI EDUCAŢIONAL.
VALENŢELE INSTRUCTIV-
EDUCATIVE ALE BASMULUI
PARTEA I
Ion Popescu-Brădiceni
Ileana Rada
Abstract: Cel dintâi paradis e cel din
burta mamei, unde, fapt abia polimit, trăieşti
primele nouă luni, adică îţi începi drumul
miraculos al facerii într-o „dulce inconştienţă‖.
Cuvinte cheie: educaţie, basm, valenţe
educative, imaginar
1. Argument:
Povestea unor ore de lectură suplimentară
Îmi înfrân ispita bibliografică şi
continuu cu prima mea amintire de lectură: a
tatălui meu, într-o duminică, după-amiază,
dintr-o vară cam secetoasă, într-o livadă sub
un nuc bătrân de ani, cu o umbră deasă şi
răcoroasă.
Pusese tata sub nuc o masă şi nişte
scaune şi ne invitase pe toţi ai casei cu o
strălucire neobişnuită în ochi. Fusese la târg
şi la un librar ambulant, care-şi improvizase,
pe iarba verde sfoigită, de pe o latură, pe o
cergă, un mic punct de vânzare a cărţii,
cumpărase o adevărată colecţie de basme,
scrise de Petre Ispirescu, Ion Creangă, Ion
Slavici, Mihai Eminescu, ş.a.
Terminaserăm de mâncat, noi cei doi
copii, părinţii, bunicii, iar acum trebuia ziua
să se continue tot ca o sărbătoare a sufletului
/ spiritului / frumuseţii, ş.c.l. Flămând ca-
ntotdeauna de litera cărţii, de fantasticul
tărâm al poveştii, încântat de
nemaipomenitele isprăvi ale eroilor şi ale
«Feţilor-Frumoşi», m-am repezit asupra
cărticelelor care mi se păreau nişte „obiecte”
fascinante.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
44
A PEDAGOGICAL ALTERNATIVE TO
THE EDUCATIONAL IMAGINARY.
INSTRUCTIVE-EDUCATIONAL
VOICES OF FAIRY TALES
PART I
Ion Popescu-Brădicenei
Ileana Rada
Abstract: The first paradise is the one in the
mother's belly, where, in fact, you live the first
nine months, that is, you begin your miraculous
journey of making a "sweet unconscious."
Keywords: education, fairy-tale,
educational values, imagry
1.Argument:
The story of extra reading lessons
I abstain from the bibliographic and continual
temptation with my first reading of my father,
on a Sunday afternoon, from a droughty
summer, in an orchard under an old walnut
with a thick, cool shade .
He had put a table and chairs under the walnut
and invited all of the house with an unusual
sparkle in his eyes. He had been at a fair and
at an ambulatory bookstore, who had
improvised on a green sapphite grass on one
side, on a heap, a small selling point for the
book, had bought a real collection of fairy
tales written by Petre Ispirescu, Ion Creanga ,
Ion Slavici, Mihai Eminescu, and others.
We have finished eating, the two children, our
parents, our grandparents, and now we have
to continue the day as a celebration of the soul
/ spirit / beauty, and so on. Fearing always
with the letter of the book, the fantastic realm
of the story, delighted by the heroes of the
heroes and the "Beautiful Girls", I rushed over
the books that seemed to me to be fascinating
"objects."
It smelled of fruit, the air had blossomed with
... strawberries and roses of blood. Adia
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
Mirosea a fructe, aerul se împarfumase
cu… fragi şi trandafiri sângerii. Adia parcă şi
o pală de vânt discret ce venea dinspre valea
unui râu ce împărţea comunitatea în două.
Raiul Copilăriei Edenul. Naturii şi Paradisul
Cărţilor alcătuiau o triadă a unei idealităţi
reminiscente din primordii.
Azi, când redactez această destăinuire,
pledoarie, motivare a alegerii temei – dacă e
să mă încadrez într-o didactică / p metodică a
educaţiei / a actului de predare / primele cărţi
ale copilăriei stau de veghe ele însele, la
căpătâiul visurilor mele, aventurilor mele
întâmplate parcă tot într-un «illo tempore»,
într-o evenimenţialitate sacră. Iar nostalgia
acelei vârste inocente, când fiinţa mea şi
fiinţarea cărţii erau totuna, nu mi-o pot
rezecta / ejecta, de din interioritatea-mi lesne
dedându-se la asemenea voluptăţi în care real
şi imaginar se substituie unul altuia, se
interferează şi coabitează într-o zonă de
frontieră deschisă oricând înaintărilor şi
replierilor, acest joc de dus-întors care-a
vrăjit copilăria oricărui preşcolar şi şcolar.
Şi la şcoala din sat, dascălul, un om blând
trecut de 50 de ani, transforma sâmbăta în
lectură de basm… modern (cu personaje
precum Nils Holgersson, Alice, Arthur, Tom
Sawyer, Huckleberry, Pinocchio, Samuel
Gulliver, Dănilă Prepeleac, Don Quijote,
Eneida, Decebal, Burebista, Gargantua,
Pantagruel, Gruia lui Novac, Mahabharata,
Muck cel mic, Nastratin Hogea, Oliver
Twist, Păcală, Ramayana, Robinson Crusoe,
Simdbad Marinarul, Winnetou, Baronul
Münchhausen ş.a.m.d.).
Avea un stil pedagogic desăvârşit. Aborda o
atmosferă sensibil reinstaurată: căci nu era o
lecţie ca oricare alta; era o lecţie dăruită în
întregime lecturii suplimentare. Sala de clasă
devenea o incintă în care urma a se desfăşura
un ritual straniu, povestea / basmul
(legenda/balada) devenea o veritabilă maşină
a timpului cu care călătoream în
neţărmuritele teritorii ale imaginarului.
Citea, din fiecare carte, pe care o selecta din
biblioteca şcolii (conţinând cam vreo două
sute de titluri antebelice, interbelice şi
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
45
seemed like a discreet wind that came from
the valley of a river that divided the
community into two. Heaven of Childhood
Eden. Nature and the Book Paradise formed a
triad of reminiscent ideals from the primaries.
Today, when writing this statement,
advocacy, motivation to choose the theme -
whether to fit into a didactic / methodical
teaching / teaching / first childhood books,
they stand by themselves, at the head of my
dreams, adventures It happened to me in an
"illo tempore", in a sacred event. And the
nostalgia of that innocent age, when my being
and the being of the book were the same, can
not recite / eject me, from my inner interior,
easily attributed to such libations in which
real and imaginary substitutes one another,
interferes and coalesces In a frontier area
open at any time to the advances and
reprisals, this return game that has enchanted
the childhood of any preschool and school.
And at school in the village, the teacher, a
gentle man 50 years old, turned Saturday into
modern fairy tale reading (with characters
such as Nils Holgersson, Alice, Arthur, Tom
Sawyer, Huckleberry, Pinocchio, Samuel
Gulliver, Danila Prepeleac, Don Quijote,
Eneida, Decebal, Burebista, Gargantua,
Pantagruel, Novac's Gruia, Mahabharata,
Little Muck, Nastratin Hogea, Oliver Twist,
Peace, Ramayana, Robinson Crusoe, Simdbad
the sailor, Winnetou, Baron Münchhausen,
etc.).
It had a perfect pedagogical style. There was a
sensible restored atmosphere: for it was not a
lesson like any other; Was a lesson entirely
given to additional reading. The classroom
became an enclosure where a strange ritual
was going to take place, the story / fairytale
(legend / ballad) became a real car of the time
I traveled to the imaginary territory of the
imaginary.
She read, from each book she selected from
the school's library (containing about two
hundred pre-war, inter-war and post-war
titles) which she too was in his modestly kept
office locked constantly by our fears, The
news ... had gone over the seas ... over the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
postbelice) care şi ea se găsea în modestul lui
biroul de lucru ţinut în permanenţă încuiat de
teama, noastră, nişte năzdrăvani şi zvăpăiaţi
de se dusese vestea… peste mări şi ţări… –,
reiau firul… ariadnic ca intenţie…
paideică… citea aşadar doar un anumit
fragment din respectiva capodoperă, unde nu
atât reprezentativ cât atractiv (îi zice azi cu
sigur impact interactiv).
Îşi punea ochelarii pe nas, apoi ne citea încet,
cu o voce de deţinător de cine-ştie-ce magie
secretă, prin forţa căreia orice poartă a
vreunui invizibil zid dintre real şi imaginar,
recte dintre realitate şi ficţiune, se deschidea
categoric/garantat.
Ora de lectură suplimentară era cireaşa de pe
tort căci, zilnic, cea de-a cincea oră din
program (evident introdusă în plus, cu-de-la-
sine-putere de domnul dascăl, iar programul
normal care era de doar 4 ore (7,30-11,30) se
întindea până la 12,30) se lăsa, dacă nu cu
citirea vreunul basm, cel puţin cu rapida
povestire a lui, atât cât să ne incite nouă,
prichindeilor de-o şchioapă, interesul şi să ne
stârnească curiozitatea acut imperativă, care
să ne pârjolească pe dinăuntru, până la
miezul „de foc” al creierului, „sfera”
personalităţii noastre în formare.
Şi astfel ziua de sâmbătă era un festin livresc
de pomină, căci se lăsa întâi, pe perioada
lecturii, o tăcere absolută, mai ales dacă afară
era o iarnă, aşa cum se petreceau ele altădată,
cu ninsori bogate şi moi, cu zăpezi înalte şi
pufoase, de un alb ireal / nefiresc, iar în soba
de teracotă, ardea, sfârâind, pocnind, un
brăţişor de lemne (adus de noi de-acasă ori,
dacă se termina raţia de lemne acordată de
primărie).
Apoi domnul dascăl ne invita, calm,
încrezător, pe cei mai isteţi dintre noi, să
repovestim ceea ce înţelesesem, să
interpretăm ceea ce pricepusem. Şi adeseori
ne da drept temă pentru acasă, întotdeauna
pentru acasă, o compunere, ba chiar ne
sugera să scriem câte o poveste oarecum
asemănătoare, ferm convins că cel puţin un
grup dintre noi se va descurca admirabil.
Adică metoda lui era una „a semnăturii în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
46
seas and the countries ... - they resumed the
thread ... just as intentional ... paideica ... so
read only a certain fragment of the
masterpiece, where it is not as representative
as it is attractive.
He put his glasses on his nose, then he read us
slowly, with a voice of whoever knows what
secret magic, through which any gate of an
invisible wall between real and imaginary, of
reality and fiction, opens categorically /
guaranteed .
The extra reading time was the cake on the
cake, for the fifth hour of the program
(obviously introduced by the teacher himself,
and the normal program that was just 4 hours
7,30-11,30) was left, if not by reading any
fairy tale, at least with its quick story, so
much as to instigate us, the beginnings of a
lame, the interest, and It gives us an urgent
urgent curiosity that scatters us from within to
the core of fire of the brain, the "sphere" of
our personality in formation.
And so the Sabbath day was a feast for the
first time, for the first silence was given
during the reading, especially if it was a
winter out there, as they once were, with rich
and soft snowflakes, with high snow Fluffy,
unreal and white, and in the terracotta stove,
burning, squeezing, burning a bracelet of
wood (brought home by us, or if the ration of
wood given by the town hall ends).
Then the teacher invites us, calmly,
confidently, the cleverest of us, to reprove
what we have understood, to interpret what I
have understood. And it often gives us a
theme for home, always for home, a
composition, and even suggests writing a
somewhat similar story, firmly convinced that
at least a group of us will do it admirably.
That is, his method was "a signature in
white", of the total trust that, in the family
environment (he knew each other the family
environment in whose wise "friend",
permanent counselor, he had ordained and
imposed ), On our own and independently,
we, the writers of tomorrow, will pass the test
in a (auto) reflexive, (auto) referential
composition.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
alb”, a încrederii totale că, în mediul familial,
(ne cunoştea la fiecare în parte mediul
familial, în al cărui „prieten” înţelept,
consilier permanent, se erijase şi impusese
(ne)condiţionat), pe cont propriu şi
independent, noi, scriitorii de mâine, vom
trece con brio încercarea într-o compunere
(auto)reflexivă, (auto)referenţială etc.
Dar era cât pe-aici să uit de basm. De tema
acestei lucrări în care voi dezvolta o
alternativă pedagogică a imaginarului
educaţional, în care voi demonstra pe varii
căi şi trasee cum prin basm se (re)descoperă
valenţele instructiv-educaţionale, se
consolidează, se comentează critic, se
exploatează metodologic etc.
O introducere metodidactică şi metadidactică
în pedagogia basmului
A pune cărţile într-o ordine oarecare în
bibliotecă – să zicem în funcţie de literele
alfabetului şi pe domenii în acelaşi timp –
înseamnă „un mod tăcut de a exersa arta
criticii”[1]. Înseamnă a avea foarte clar
„sentimentul de proprietate pe care ţi-l
trezesc cărţile tale”[2]. Căci înainte de a fi un
cititor adevărat eşti un posesor al unei
biblioteci personale şi personalizate.
Asociate emoţional, copilăria şi basmul
par de neîntrerupt. Iar „excitaţia” provocată
de lectura-maraton nu se şterge niciodată din
memorie. Căci basmul este mai mult decât
prilej / pretext de evadare. Este mult mai
mult! Nicolae Manolescu susţine că
dezlănţuie impresii de lectură. Şi mai afirmă
că joaca şi lectura sunt „surori siameze”
menite să modifice structural inteligenţa şi să
declanşeze creativitatea.
Acum înţeleg că tatăl meu avea o relaţie
metodică cu nucul. Pentru că sub el, în jurul
lui, ne roteam, ne jucam neistoviţi, căci el era
un fel de axis mundi, centru al lumii. Şi astfel
transferul de la joc la citit părea firesc,
normal, în contiguitate. Spiritul metodic al
tatălui părea intuitiv, deşi, mai ştii, poate că
avea resorturi psihopedagogice temeinice, cu
care viaţa şi societatea îl şlefuiseră.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
47
But it was all over here to forget the fairy tale.
The theme of this paper, in which I will
develop a pedagogical alternative to the
educational imaginary, in which I will
demonstrate on various paths and paths how
the fairy-tale valences are (re) discovered,
strengthen, comment critically, exploit
methodologically, etc.
A methodical and metadistric introduction to
the pedagogy of fairy tale
Putting books in any order in the library - let's
say according to the letters of the alphabet
and the fields at the same time - means "a
silent way to practice the art of critique" [1].
It means to have a very clear "sense of
ownership that your books are awakening"
[2]. For before you are a true reader you are a
personalized and personalized library owner.
Associated emotionally, childhood and
fairytale seem uninterrupted. And the
"excitement" caused by marathon reading is
never erased from memory. For fairytale is
more than an opportunity / pretext to escape.
There is much more! Nicolae Manolescu says
he is unleashing reading impressions. And he
also says that playing and reading are
"Siamese sisters" meant to modify structural
intelligence and trigger creativity.
Now I understand my dad has a
methodical relationship with the walnut.
Because under him, around him, we were
spinning, we were playing insecure, for he
was a kind of axis mundi, the center of the
world. And so the transfer from play to
reading seemed natural, normal, contiguous.
The methodical spirit of the father seemed
intuitive, although, you know, he may have
had thorough psycho-pedagogical uprisings,
with which life and society had been polished.
But still Nicolae Manolescu - I always quote
him because he is perhaps the most popular
Romanian historian-critic with a pedagogical
vocation (in) and most successful at the
masses of educators, teachers, teachers and
others. - also explains how a Writer's world
originates: "from the waters of imagination ...
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
Dar tot Nicolae Manolescu – îl citez
mereu fiindcă este poate cel mai popular
istoriocritic român cu vocaţie pedagogică
(in)voluntară şi cel mai cu succes la masele
de educatori, învăţători, profesori ş.a. –
explică şi cum ia naştere lumea unui Scriitor:
„din apele imaginaţiei… întocmai ca o insulă
din erupţia vulcanului submarin”[3].
Valenţele instructiv-educative ale unor
cărţi precum cele scrise de Jules Verne
iradiază din mesajul pozitiv care mi s-a părut
mereu esenţial în cărţile pentru copii, şcolari,
elevi şi tineri. „Formarea noastră e mai bine
slujită de o literatură care lasă un loc mai
mare pentru încredere sau speranţă decât
pentru suspiciune şi deznădejde”[4].
E nevoie, în copilărie / adolescenţă de
un asemenea umanism un pic naiv, de
valorile lui sigure bazate pe bunătatea
omului, pe respect şi pe toleranţă, pe
despicarea în două a tainelor cunoaşterii,
aşteptând a se naşte din ea noi şi noi obsesii
intempestive.
Nicolae Manolescu – aflăm din „Cititul
şi scrisul” – ar fi scris o „Poveste a
poveştilor” în versuri. E un poem dramatic,
al cărei preambul pe marele literat şi într-o
altă postură: „Spun basmele c-a fost odată, /
în vreme de demult, cândva, / un împărat. Şi-
avea o fată… / Dar altfel e-n povestea mea: /
un împărat a fost, se pare, / bătrân cât lumea,
şi-nţelept, / bolnav asemenea, ce e drept /”
ş.a.m.d.Un basm în versuri a scris şi Marin
Sorescu intitulat „Ion Ciobanul şi ileana
Torcătoarea”. George Sorescu l-a publicat
postum în 2002 şi i-a dedicat un studiu
postfaţă „Marin Sorescu şi fabulosul
folclor”[5].
Comunicarea şi basmul
George Sorescu apreciază şi el că la
baza unor capodopere universale se află,
preluate şi prelucrate, elemente arhetipale.
Astfel Marin Sorescu a realizat în „La
Lilieci” (I-VI) – o epopee a satului românesc,
diferită prin autenticitate şi substanţa mitică
multiseculară.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
48
just like an island from the submarine volcano
eruption" [3].
The instructive-educational valences of
books like those written by Jules Verne
irradiate from the positive message that has
always seemed to me to be essential in books
for children, schoolchildren, students and
young people. "Our training is better served
by a literature that leaves a greater place for
trust or hope than for suspicion and
despondency" [4].
It is necessary in childhood /
adolescence for such a humanism to be a bit
naive, to its safe values based on human
goodness, respect and tolerance, the splitting
of the mysteries of knowledge into two,
waiting to be born of it and new obsessive
obsessions.
Nicolae Manolescu - we learn from
"Reading and Writing" - would have written a
"Tales of Tales" in verses. It's a dramatic
poem, whose preamble on the great literature
and in another posture: "I say the fairytale
was once, in a long time, sometime, / an
emperor. And she had a girl ... / But it's
different in my story: / a emperor was,
apparently, / old as the world, and wise, / ill
as well, what is right / "and so on.
A story in lyrics was also written by
Marin Sorescu titled "Ion Ciobanul and
Iileana Torcareoarea". George Sorescu
published postum in 2002 and dedicated him
to a post-work study "Marin Sorescu and
Fabulous Folklore" [5].
Communication and fairy tale
George Sorescu also appreciates that
archetypal elements are found, taken over and
processed, at the basis of universal
masterpieces. Thus Marin Sorescu realized in
"La Lilieci" (I-VI) an epic of the Romanian
village, different in authenticity and the multi-
secular mythical substance.
"Tradition, it is known, is a component
of many cultures. We can not speak of the
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
„Tradiţia, se ştie, este o componentă a mai
multor culturi. Nu putem vorbi de evoluţia şi
îmbogăţirea unor valori naţionale, dacă, în
procesul creaţiei, nu preluăm elemente
specifice, de durată, din tot ceea ce se poate
numi esenţă îndătinată. Conceptul de
„tradiţie" se bazează, deci, pe existenţa unor
elemente arhetipale ce formează suportul
oricărei culturi. Ele se află încorporate într-
o desfăşurare lentă şi continuă.
Există, uneori, riscul repetării aceloraşi
esenţe, chiar în aşa-zisul proces de înnoire.
Vocaţiile, în acest caz, nu sunt autentice. Nu
totdeauna tradiţiile unui popor consolidează
virtuţile unei creaţii în ipostaza lor
opoziţională. Or, se ştie, la nivelul fiecărei
culturi, împletirile şi opoziţiile cunosc
diverse metamorfoze în spaţii de evoluţie şi
de stagnare. Dispariţia unor tradiţii poate
duce la dispariţia unei culturi, uneori, la
dispariţia unui întreg popor. Componentele
tradiţiei, în noile culturi, nu presupun însă
întoarceri, ci puncte de reper spre noi
evoluţii, spre noi valori.
În spaţiul poeziei noastre culte, în primul
rând, trebuie să ţinem seama de creaţiile
specifice clasicismului folcloric, penetrabil şi
penetrant. Cântecul popular, cu dimensiunile
lui, proverbul, snoava, legenda, basmul sunt
creaţii vechi, încorporând de-a lungul
secolelor experienţe de viaţă, spiritul unui
popor. Literatura noastră populară
echivalează, deci, cu o tradiţie perpetuă,
developată mitic în timp. Nucleic, ea oferă
elemente viabile pentru opere ieşite din
comun, nu rareori pentru capodopere.
Problema raportului dintre creaţia populară
şi literatura cultă şi-o puseseră scriitorii
paşoptişti (Heliade, Russo, Alecsandri) şi
postpaşoptişti (Odobescu, Hasdeu,
Eminescu, Creangă, Caragiale şi alţii).
Procesul continuităţii şi înnoirii poeziei după
1900, în ţara noastră, cunoaşte noi forme de
evoluţie. Cine poate nega unele creaţii cu
motiv folcloric, aparţinând unor scriitori din
deceniile următoare: Arghezi, Galaction,
Delavrancea, Mircea Eliade, V. Voiculescu ?
Pe de o parte, stăruie principiile esteticii
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
49
evolution and enrichment of national values
if, in the process of creation, we do not take
specific, lasting elements from all that can be
called root essence. The concept of
"tradition" is therefore based on the existence
of archetypal elements that form the support
of any culture. They are embedded in a slow
and continuous development.
There is sometimes the risk of repeating
the same essence, even in the so-called
renewal process. Vocations, in this case, are
not authentic. Not always the traditions of a
people strengthen the virtues of creation in
their oppositional position. It is well known,
at the level of each culture, interweaving and
oppositions are aware of various
metamorphoses in places of evolution and
stagnation. The disappearance of traditions
can lead to the disappearance of a culture,
sometimes to the disappearance of an entire
people. The components of tradition, in new
cultures, do not imply returns but landmarks
towards new developments, to new values.
In the space of our cult poetry, first of all, we
must take into account the specific,
penetrating and penetrating folkloric
creations. The popular song, with its size,
proverb, snoava, legend, fairy tale, are old
creations, incorporating centuries of life
experiences, the spirit of a people. Our folk
literature, therefore, equates to a perpetual
tradition, developed miraculously over time.
Nucleic, it offers viable elements for common
works, not rarely for masterpieces.
The problem of the relation between the
popular creation and the cult literature was
made by the steppe writers (Heliade, Russo,
Alecsandri) and postpaoptists (Odobescu,
Hasdeu, Eminescu, Creangă, Caragiale and
others). The process of continuity and
renewal of poetry after 1900, in our country,
knows new forms of evolution. Who can deny
some folk-like creations belonging to writers
from the following decades: Arghezi,
Galaction, Delavrancea, Mircea Eliade, V.
Voiculescu? On the one hand, the principles
of the Juniimist aesthetics, of classical
essence, principles tinted up to the formula of
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
junimiste, de esenţă clasică, principii
nuanţate până la formula altor antinomii, pe
de alta simţim încă timbrul unui
tradiţionalism tematic şi prozodic.
Un vânt de primenire se simte peste diversele
structuri lirice, îndeosebi cu ecouri vizibile
la sămănătorişti. Ori de câte ori s-a încercat
o abandonare voită, fie ea şi de scurtă
durată, a unui echilibru, bazat pe valorile
clasice, în ciuda unor inovaţii de
circumstanţă, poezia a eşuat, şi nu numai
poezia. I se refuza poeziei experimentul
clasic şi i se atenua fiorul arhetipal, condiţia
de bază a trăirii artistice într-un alt context
creator.
Prima jumătate de secol (1900-1950) oferă
totuşi cititorilor noştri o varietate de
structuri lirice, în mare măsură valoroase,
datorate raportului credibil dintre tradiţie şi
inovaţie. Aceleaşi întrebări pot fi puse şi în
legătură cu poezia deceniilor următoare.
Lanţul continuităţii nu pare să fi fost
întrerupt. „Reţetele" ulterioare, impuse,
câteva decenii, în umbra unor ideologii, în
ţara noastră vor vitregi însă arta în
resorturile ei durabile.
Conştiinţa cititorilor se află uneori în derută:
să preferăm încă mai vechile stiluri poetice?
Să ne arătăm entuziasmaţi de noile tehnici
ale versului liber? Să ne grăbim încet!
Poezia autentică, un paradox, se intuieşte
înainte de orice act exegetic. Faptul că o
exegeză lasă loc altor explorări, în acest caz,
nu trebuie decât să ne bucure. Versul, în
propria-i substanţă, poate fi o componentă a
unei imaginare trăiri. Privit în unitatea
întregii structuri, el nu trebuie să se
clatine.”1
Textul din care am reprodus pasajul
de mai sus reprezintă o nouă bază de
repornire a întreprinderii de faţă, oarecum
inedită prin programul ei în răspăr, în contra
valului care l-a impus pe Marin Sorescu drept
un antiliterat, (un antipoet) alimentat însă de
1
Marin Sorescu. Versuri inedite; ediţie îngrijită, revăzută şi adăugită. Postfaţă, note, anexe şi bio-bibliografie de
George Sorescu; ed. Alma, Craiova, 2002; vezi postfaţa „Marin Sorescu şi fabulosul folcloric. Alte dimensiuni
lirice”, pp. 153-167.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
50
other antinomies persist, on the other we still
feel the stamp of a thematic and prosodyic
tradition.
An emanating wind feels over the various
lyrical structures, especially with echoes
visible to the snakes. Whenever a deliberate
abandonment, be it short-lived, of a balance
based on classical values, despite some
innovations of circumstance, poetry has
failed, and not only poetry. He refuses to
classical experimental poetry and mitigates
his archetypal thrill, the basic condition of
artistic experience in another creative
context.
The first half of the century (1900-1950)
nevertheless offers our readers a variety of
lyrical structures, largely valuable, due to the
credible relationship between tradition and
innovation. The same questions can be asked
about the poetry of the following decades. The
chain of continuity does not seem to have
been interrupted. The subsequent
"prescriptions", imposed, for decades, in the
shadow of some ideologies, in our country
will step through the art into its durable
resorts.
The conscience of readers is sometimes
disturbing: to prefer the oldest poetic styles?
Let us show ourselves enthusiastic about the
new techniques of the free verse? Let's hurry
up! Genuine poetry, a parodox, is intuited
before any exegetic act. The fact that an
exegesis leaves room for other explorations,
in this case, we only have to enjoy. The verse,
in its own substance, can be a component of
an imaginary experience. Looked into the
unity of the whole structure, he must not
shake. "
The text from which I reproduced the above
passage represents a new basis for restarting
the present enterprise, somewhat unusual in
its program in the opposite direction, against
the wave that imposed Marin Sorescu as an
antiliterat, (an antipote) fueled by an attitude
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015

o atitudine intelectuală care pendulează între Intellectual pervasion between complexity

complexitate şi ambiguitate. În anti-poezia sa
„mesajul cotidianului poate fi decodificat
prin obiecte, dar percepţia pare să fie
perturbată de marile acumulări de materie,
depusă în straturi groase pe conştiinţa
rutinieră” – consideră Aureliu Goci2.
Am depistat, la rândul meu, două
structuri poetice în opera lui Marin Sorescu:
– una, a începuturilor, demitizantă,
antipoetică, ironic-sarcastică, în care se
acţionează deconstructivist asupra datelor
lumii şi formelor artei;
– şi alta care, printr-o subtilă comedie a
limbajului, resacralizează existenţa
ţărănească, ritualitatea milenară a millenary ritual of communication in small
comunicării în micile comunităţi rurale.
Marin Sorescu nu doar comunică, ci şi
conceptualizează problema comunicării şi
condiţia poeziei. Ceea ce-l monadizează, îl
face „singur printre poeţi” (singurul ar
replica E.M. Cioran – n.m.), este „obiectul
desacralizării, care poate fi orice, nu se
prezintă în forma existenţei proprii, ci ca
model reconstruit, nu ca realitate, ci ca
transfigurare”.
Stereotipiile (de sorginte folclorică – n.m.)
sunt demistificate printr-o comunicare
neforţată, printr-o demitizare comică. Dar la
o analiză de dedesubt, Marin Sorescu îşi
plasează discursul în intervalul facere-
apocalipsă, ca-n fabulosul folcloric.
„Pasiunea pentru fabulosul folcloric va
stăpâni însă pe Marin Sorescu toată viaţa.
Perioada de după absolvirea studiilor
universitare (1955-1960) va cunoaşte alte
dimensiuni. Cele şase volume La Lilieci o
dovedesc din plin. Preocupat de existenţa
multiseculară a satului românesc, de
credinţele, obiceiurile, limba şi
comportamentul oamenilor simpli, el merge
direct la surse, stând de vorbă cu bătrânii, cu
generaţiile mijlocii, notând şi cerând mereu
explicaţii. Romanticii paşoptişti îşi aveau
and ambiguity. In his anti-poetry, "the
message of the daily can be decoded by
objects, but perception seems to be disturbed
by the great accumulations of matter,
deposited in thick layers on routine
consciousness" - considers Aureliu Goci.
I also found two poetic structures in Marin
Sorescu's work:
- one, of the beginnings, demitizing, anti-
poetic, ironic-sarcastic, in which
deconstructivist acts on the data of the world
and the forms of art;
- and another, which, through a subtle comedy
of language, resurrects peasant existence, the
rural communities.
Marin Sorescu not only communicates, but
also conceptualizes the issue of
communication and the condition of poetry.
What is monadising it, it makes it "alone
among the poets" (the only one would
replicate EM Cioran - nm), is "the object of
desacralization, which can be anything, not in
the form of its own existence but as a
reconstructed model, but as transfiguration. "
Stereotypes (of folkloric origin - n.m.) are
demystified by an unforced communication
through a comic denial. But at an analysis
below, Marin Sorescu puts his speech in the
face of apocalypse, as in the fabulous
folklore.
"The passion for the fabulous folklore will,
however, take Marin Sorescu all his life. The
postgraduate period (1955-1960) will have
other dimensions. The six volumes at Lilieci
show it all. Concerned about the multi-
secular existence of the Romanian village, the
beliefs, customs, the language and the
behavior of ordinary people, it goes directly
to sources, talking with the elders, the middle
generations, noting and always demanding
explanations. Romantici pascupisti had their
methods (collection and processing). In her

2
Aureliu Goci: Geneza şi structura poeziei româneşti în secolul XX; edit. 100+1 Gramar, Bucureşti, 2001; vezi
capitolele „Marin Sorescu între resacralizarea lumii şi desacralizarea actului liric” / Demitizare şi remitizare; pp.
328-332.

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
51
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
metodele lor (de culegere şi prelucrare). În
scrisoarea sa din 23.08.1973, trimisă
Nicolinei Sorescu (mama poetului), din
Berlin, el cerea câteva date despre
„Joimărica": „Dragă mamă, am citit într-o
carte de folclor despre Joimărica. Ce ştii
despre ea ? Când e obiceiul la noi în sat, (în
Joia Mare, probabil ?) Ce se face atunci ?
Cum îşi închipuiau oamenii că arată
Joimăricile: ca nişte femei, ca nişte
vrăjitoare ? Scrie-mi amănunţit despre asta,
îmi trebuie pentru o poezie (eventual o
întâmplare cu cineva care a văzut
Joimărica)." Alte dovezi privind preocupările
lui pentru cunoaşterea acestui univers
spiritual mai pot fi aduse; dovezi numeroase
şi relevante. Ele pot face obiectul unui volum
aparte {Culegeri, note şi exegeze).
Din cele prezentate, exceptând multitudinea
elementelor folclorice din grupajul La
Lilieci, câteva concluzii se impun:
1. Marin Sorescu, în această direcţie, este
un autentic succesor al marilor clasici -
culegători şi valorificatori ai creaţiilor
populare..
2. Această pasiune îşi avea rădăcini în
structura psihică a familiei şi ea începea să
se concretizeze încă de timpuriu (din
perioada studiilor gimnaziale).
3. O preocupare constantă, stăpânită de un
impuls creator.
4. Dacă în poemele sale din anii de studii
(gimnaziale şi liceale) vom întâlni scheme şi
arhetipuri clasice (iele, strigoi, zmei, Muma-
Pădurii, Balauri, Feţi-Frumoşi, Ilene
Cosânzene, Ciobani, pitici şi balauri), parţial
în teatru, în volumele La Lilieci va intra în
scenă întreaga colectivitate umană rurală,
într-o manieră, de ce nu, epopeică. În acest
fel, conceptul de literatură cultă se clatină şi
stă în cumpeni. Se poate dovedi faptul că
valorile universului rural, pioni de bază în
creaţiile culte, primează; că, deseori,
asemenea valori, ajunse la un anumit grad
de evoluţie (expresie, mod de prezentare)
depăşesc, pe alocuri, pot depăşi creaţiile
culte, uscate, artificiale.”
Marin Sorescu ne va face dovada în amintitul
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
52
letter of 23.08.1973, sent to Nicoline Sorescu
(the poet's mother) in Berlin, he asked for
some information about Joimarica: "Dear
mother, I read in a folk book about Joimarica
What do you know about her? The habit of us
in the village, (on the Holy Thursday,
perhaps?) What is it then? How did people
imagine it looks like Joims: Like women, like
witches? Write me in detail about it, I need
for a poem (possibly a Accident with someone
who saw Joimarica). " Further evidence of his
preoccupations for knowing this spiritual
universe can be brought in; Numerous and
relevant evidence. They can be the subject of
a special volume {Collections, notes, and
exegeses).
Of the above, except for the multitude of
folkloric elements in La Lilieci group, some
conclusions are required:
1. Marin Sorescu, in this direction, is an
authentic successor of the great classics -
collectors and redeemers of popular
creations.
2. This passion was rooted in the psychic
structure of the family and it began to
materialize early (from the gymnasium
period).
3. A constant concern, driven by a creative
impulse.
4. If in his studies in the academic and lyceum
years we will encounter classical schemes
and archetypes (iele, strigoi, kites, mummy-
forests, Balauri, Feti-Frumoşi, Ilene
Cosanzene, Ciobani, dwarfs and dwarves).
Theater, in the volumes La Lilieci will enter
the entire rural human society, in a manner,
why not, epic. In this way, the concept of cult
literature shakes and stays in joy. It can be
shown that the values of the rural universe,
the basic pioneers in the cults, are prevailing;
That often such values, which have reached a
certain degree of evolution (expression, mode
of presentation), overcome, in some places,
can overcome the cult, dry, artificial
creations. "
Marin Sorescu will prove this in the group of
volumes La Lilieci (volume I, 1973, volume
II, 1977, vol. III, 1980, volume IV, 1988, vol.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
grupaj al volumelor La Lilieci (vol. I, 1973;
vol. II, 1977; vol. III, 1980; vol. IV, 1988;
vol. V. 1995; vol. VI, 1998) 3
Legăturile lui M.S. cu valorile tezaurului
popular românesc sunt acolo în străfundurile
poeziei şi ale teatrului său. Preluând
arhetipuri din fondul comun naţional şi
mondial, le-a prelucrat la nivelul insurgenţei
sale reno– şi ino–vatoare, re– şi trans–
creatoare.
George Sorescu nu exagerează când îl
consideră pe Marin Sorescu „un continuator
al lui Neculce (cu ale sale O samă de
cuvinte), la alt nivel, Anton Pann, Eminescu
(poetul care din basme a creat capodopere),
Creangă, Delavrancea, Sadoveanu, Şt. O.
Iosif”4. Dar un continuator cu un drum
propriu aflat „sub presiunea delimitărilor”5,
cu o spiritualitate iconoclastă cu bătaie lungă.
„De ce nu ar avea o justificare estetică, chiar
înalt estetică, strădania de a căuta o cale
spre public prin redobândirea simplităţii?” –
se întreabă Eugen Negrici pe bună dreptate6.
Marin Sorescu a fructificat – şi a mizat – pe
şansa de a supravieţui prin
(trans)comunicare. Rostite astăzi de actorul şi
baladistul Tudor Gheorghe, poemele sale
„prozaice” sfârşesc prin a te recuceri imediat
şi prin a te include în sfera lor de
influenţă.Recuperând câteva inedite
soresciene, fratele său, universitarul George
Sorescu, insistă pe lungul basm „Ion
Ciobanul şi Ileana Torcătoarea”7
compartimentat în două părţi: I. A fost odată
/ II. Să închidem încet ochii), dar în 17
secvenţe.
„Elaborat la vârsta de 15 ani, de Marin
Sorescu, basmul Ion Ciobanul şi Ileana
Torcătoarea inserat, cum s-a precizat, în
paginile caietului din anii de studii
gimnaziale şi liceale - Moloz de început,
lăsat nouă, cuprinde următoarea structură:
3
George Sorescu în Postfaţa citată, pp. 158-159
4
Idem, ibidem, p. 162
5
Eugen Negrici: Figura spiritului creator. Eseuri; ed. Cartea Românească, 1978, p. 136 şi următ.
6
Idem, ibidem
7
Vezi Marin Sorescu: Versuri inedite, ediţia citată, pp. 99-132.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
53
The links of M.S. With the values of the
Romanian folk treasure are there in the depths
of his poetry and his theater. Taking the
archetypes from the national and world
common fund, he worked them at his
insubstantial, re- and inno- vatory, re- and
trans-creative insurgency.
George Sorescu does not exaggerate when he
considers Marin Sorescu "a follower of
Neculce (with his own words of words), on
another level, Anton Pann, Eminescu (the
poet who created fairy tales), Creangă,
Delavrancea, Sadoveanu, Del. O. Iosif ". But
a follower with his own way "under the
pressure of delimitation", with an iconoclastic
spirituality with a long beat. "Why would not
there be aesthetic justification, even
aesthetically high, the endeavor to seek a path
to the public by regaining simplicity?" -
Eugen Negrici rightly asks. Marin Sorescu
has capitalized - and bet - on the chance to
survive through (trans) communication.
Speaking today by the actor and balladist
Tudor Gheorghe, his "prosaic" poems end by
recapturing you immediately and including
you in their sphere of influence.
Recovering some unusual soresciences, his
brother, George George Sorescu, insisted on
the fairy tale "Ion Ciobanul and Ileana
Torcatoarea" divided into two parts: I. It was
once / II. Let's close our eyes slowly), but in
17 sequences.
"Elaborated by Marin Sorescu at the age of
15, Ion Ciobanul and Ileana The tortoise
inserted, as mentioned in the pages of the
study book of the years of secondary and
lyceum studies - Moloz de început, left to us,
includes the following structure: 1. Prolog 3
sts); 2. Grandpa (18 strofe); 3. The portrait of
Ilenii (12 sts) and 4. The fairy tale itself (Ion
Ciobanul and Ileana Torcatoarea - 177 strofes,
all the elements in classic verse). Prozodic:
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
1. Prolog (3 strofe); 2. Bunicul (18 strofe);
3. Portretul Ilenii(12 strofe) şi 4. Basmul
propriu-zis {Ion Ciobanul şi Ileana
Torcătoarea - 177 strofe, toate componentele
în vers clasic). Prozodic: catrenul; măsura:
7-8 silabe. Acest prim basm, în versuri,
împreună cu alte poezii (dintre anii 1948-
1951), aparţine primelor sale experimente
poetice. El este datat: „1951". Un punct de
plecare se află în tradiţia literară a familiei.
O a doua precizare: în acelaşi caiet, M.
Sorescu va insera un al doilea basm,
nestilizat, tot în vers clasic, Tarta-Cot
redatat „13 ianuarie 1952, Predeal". Cel ce
pare să nareze este „Bunicul" - George
Ionescu (86 de ani), model arhetipal, tatăl
Nicolinei Şt. Sorescu, fost notar în com.
Bulzeşti şi Balota, echilibrat şi paşnic, bun
povestitor. Poetul, în copilărie, îl ascultase
în diverse dialoguri în familie. Cele două
basme sunt însă expresia imaginaţiei proprii.
George Ionescu constituie doar un model şi
un pretext.
Topos. Intrigă. Cum se poate constata,
există trei deschideri către basm: Prologul,
Bunicul (imaginarul narator) şi portretul
Ilenii. Locul unde este plasată acţiunea -
departe, într-o pădure adâncă, ascunzând un
sat cu feciori dârzi şi fete frumoase, pădure
cu râuri şi lacuri umbrite. Aici, trăieşte
Ileana, fiica unei văduve şi sora lui Radu, un
tânăr plecat în lume după o altă Ileana.
Ileana Torcătoarea („Că-ndemânate mâini
avea") se îndrăgosteşte, la pârâu de Ion
Ciobanul, cântăreţ din fluier - echivalentul
arhetipal al lui Făt-Frumos. Visul Ilenii şi
zbuciumul ei sufletesc, Ion, pleacă în lume, în
căutarea Ilenii, furată de muma zmeului Alon
— o bătrână deghizată în vrăjitoare.
Radu şi Ion se întâlnesc în codru, fiecare
căutându-şi iubita. Fraţi de cruce Ion şi
Radu îşi narează peripeţiile: a omorât în
luptă pe zmeul Alon, fiul zmeoaicăi
(vrăjitoarea), care-i preface soaţa (o altă
Ileana) în stană de piatră. După legământul
celor doi Feţi-Frumoşi (Ion -Radu), „din
pământ din iarbă verde" se iviră şapte zmei.
Cu ei va trebui să se lupte. În sprijinul celor
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
54
catren; Measure: 7-8 syllables. This first fairy
tale, along with other poems (from 1948-
1951), belongs to its first poetic experiments.
He is dated: "1951." A starting point is in the
literary tradition of the family.
A second explanation: In the same book, M.
Sorescu will insert a second unusual fairy
tale, also in classic verse, Tarta-Cot rendered
"January 13, 1952, Predeal." George Ionescu
(86 years old), archetypal model, father
Nicoline St. Sorescu, a former notary in
Bulzeşti and Balota, balanced and peaceful,
good storyteller. The poet, in childhood, had
listened to him in various family dialogues.
The two fairy tales are, however, the
expression of their own imagination. George
Ionescu is just a model and a pretext.
Topos. Intrigue. As we can see, there are
three openings to the fairy tale: Prologue,
Grandfather (narrator imaginary) and portrait
of Ilenii. The place where action is placed -
away, in a deep forest, hiding a village with
dainty sons and beautiful girls, woods with
shady rivers and lakes. Here lives Ileana, the
daughter of a widow and sister of Radu, a
lady who went to the world after another
Ileana. Ileana Torcareoara falls in love with
Ion Ciobanul, a singer from the flute - the
archetypal equivalent of Făt-Frumos. The
dream of Ilenii and her soulful soul, Ion, goes
to the world in search of Illen , Stolen by
Alon's mama's mother - an old woman
disguised as a witch.
Radu and Ion meet in the trench, each
searching for her lover. Brothers of the Cross,
Ion and Radu, start to perturbate: he kills
Alon, the kiss of the kite (the witch), who
makes his wife (another Ileana) in the stone
stove. After the covenant of the two Girls-
Fruits (Ion-Radu), "from the grass of the
green grass", seven daggers appeared, and
with them they would have to fight, and in
support of the two, they come to help the
horses with their ready-made armor - "Fight
hard In the summer day "until dusk. Deficit is
suggested in the last stamp
As we can see, there is an erotic and heroic
fund in the epic structure. The young poet
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
doi vin în ajutor caii năzdrăvani, cu armuri
pregătite — „Luptă grea în zi de vară" până
în amurg. Deznodământul este sugerat în
ultimele strofe
Cum se observă, în structura epică se află un
fond erotic şi eroic. Tânărul poet preia şi
prelucrează câteva modele originare (arhe-
tipuri) din tradiţiile folclorice.
Personaje. Grupuri triadice. Intuim aici
grupuri triadice (personaje triadice):
văduva-Ileana-vrăjitoarea, Ion-Ileana-
vrăjitoarea; Radu-Ileana (nenumită)-
vrăjitoarea; vrăjitoarea-Alon (zmeul)-zmeii
(nedelimitaţi triadic). Palatul zmeului Alon
se află la „Muntele Surpat".
Aici - va avea loc lupta lui Radu cu zmeul. În
faza a doua, cei doi fraţi de cruce se luptă cu
cei şapte zmei sub poala codrului. Fond
magic. Personaje fantastice. Formule
„iniţiale", licenţe poetice, (măsura de 7-8
silabe). Înrâuriri mitice din afară:
„Narcisul" (mitologie elenă). Excelează
tehnica portretului. Cei doi eroi -similitudini,
acelaşi destin.
Cum se vede, poetul la această vârstă „îşi
însuşise schemele de bază ale basmului
popular. El le valorifică prin prisma unei
imaginaţii proprii; stăpâneşte, în acelaşi
timp, tehnica versului clasic. Structura
versului şi „simetria conceptuală", la nivel
strofic, oferă reale posibilităţi de analiză.
Revenind la conceptul de arhetip („model
originar, „tip primordial" — repetabil etc).
Trebuie să reţinem: 1. Existenţa lui în
„clasicismul nostru folcloric"; 2. Preluarea
şi prelucrarea lui de unii scriitori
(Alecsandri, Eminescu ş.a.), uneori la nivelul
unor capodopere — v. Eminescu: Călin
Nebunul, Călin (file din poveste), Luceafărul,
3. Marin Sorescu, în acest sens, destul de
tânăr, va evolua tot pe o coordonată
romantică. Imaginaţia şi puterea de
plăsmuire nu-i pot fi ignorate.‖
Marin Sorescu, în acest sens, destul de tânăr,
va evolua tot pe o coordonată romantică,
„imaginaţia şi puterea de plăsmuire nu-i pot
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
55
picks up and processes some original models
(archetypes) of folkloric traditions.
Characters. Triadic groups. Here we are
intriguing triadic groups (triadic characters):
the widow-Ileana-the witch, Ion-Ileana-the
witch; Radu-Ileana (unnamed) -the retort; The
witch-Alon (kite) -smith (not triadic
unlimited). Alon's Kennel Palace is at Surpat
Mountain.
Here - there will be Radu fight with the kite.
In the second phase, the two cross brothers
fight with the seven kites under the foot of the
horse. Magic background. Fantastic
characters. Initial formulas, poetic licenses,
(measure of 7-8 syllables). Mythical Outside:
"Narcissus" (Greek mythology). Extends the
portrait technique. The two heroes-the
similitude, the same destiny.
As you can see, the poet at this age "has
mastered the basic schemes of popular fairy
tale. He uses them in the light of a self-
immolation; At the same time, masters the
classic verse technique. The structure of the
verse and the "conceptual symmetry" at
stroph level offer real possibilities for
analysis.
Returning to the concept of archetype
("original model," prime type "- repeatable
etc.) We must remember: 1. Its existence in"
our folk classicism "; 2. Taking over and
processing it by some writers (Alecsandri,
Eminescu, etc.), sometimes at the level of
capo-work - v. Eminescu: Călin Nebunul,
Călin (tabla din poveste), Luceafărul, 3.
Marin Sorescu, Sense, young enough, will
also evolve on a romantic coordinate.
Imagination and power can not be ignored. "
Marin Sorescu, in this sense, young enough,
will also develop on a romantic coordinate,
"the imagination and the power of shaping
can not be ignored"
The fairy tale, which we have met with
unrequited satisfaction, a compact
metapoeticity, a self-iron archaic, anticipates
an evolution after Marin Sorescu's "Youth of
Don Quixote" and "Iona". It was, for me, a
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
fi ignorate”8
Basmul, pe care l-am parcurs cu nereţinută
satisfacţie, de o metapoeticitate compactă, de
o arhaicitate autoironică anticipează o
evoluţie de după „Tinereţea lui Don Quijote”
şi „Iona”9 a lui Marin Sorescu. A fost, pentru
mine, o mare surpriză. Am citat poate
excesiv câteva pasaje din studiul lui George
Sorescu, pentru că mi s-a părut extrem de
relevant şi salutar de oportun în ansamblul
bibliografic strâns de prin bibliotecile
Olteniei şi Banatului.
De altfel, ideea de basm doar s-a vărsat în
roman, dar n-a dispărut. O regăsim
pretutindeni în literatura mondială. A nu te
revendica din basm, ca scriitor, e o eroare de
fond. Copilul iubeşte zona acum de
clarobscur în care „realitatea se
metamorfozează până la a nu-şi mai semăna,
iar fantezia se populează de făpturi cât se
poate de pregnante”[6]. În care realitatea e
nemuritoare fiindcă literatura e nemuritoare.
Basmul: eterna poveste, oglinditor al vieţii în
moduri fabuloase. Se trage din mit. În timp
ce mitul e un basm individualizat, basmul se
învârteşte într-o regiune ideală, fiindu-i
străine noţiunile de individ, timp şi spaţiu.
Literatura populară - sursa de inspiraţie a
literaturii culte
1. Subspeciile legendei
Ovidiu Bârlea îşi deschide impetuosul
său studiu "Folclorul românesc" cu un capitol
dedicat legendei. Optând pentru definiţia
domniei-sale: "o plăsmuire fictivă, fără vreo
bază reală, adică ceea ce însemna în limba
veche basnă", trebuie să ne notăm şi ideea că
termenul cult provine din "legendae
sanctorum (Legenda aurea)", care cuprindeau
vieţile sfinţilor, în versiunea lui Iacobus de
Voragine (Iacobus de Varuzzo), din secolul
al XIII-lea.
În vădită opoziţie însă cu etimologia
cuvântului, legenda denumeşte o naraţiune cu
8
Vezi Postfaţa lui George Sorescu, deja citată, pp. 163-165
9
Mihaela Andreescu. Marin Sorescu. Instantaneu critic; ed. Albatros, Bucureşti, 1983, p. 162
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
56
great surprise. I may have cited a few
passages from George Sorescu's study,
because it seemed to me to be extremely
relevant and welcome in the bibliographic
ensemble of the Oltenia and Banat libraries.
In fact, the idea of fairytale just shed in the
novel, but it did not disappear. We find it
everywhere in the world literature. Not
claiming a fairy tale as a writer is a
fundamental mistake. The child loves the area
now with clarobscur, in which "reality is
transformed to no longer resemble, and
fantasy is populated by creatures as pregnant
as possible" [6]. Where reality is immortal
because literature is immortal.
Fairytale: the eternal story, the mirror of life
in fabulous ways. It draws on the myth. While
the myth is an individualized fairytale,
fairytale revolves in an ideal region, being
alien to the notions of individual, time and
space.
Popular Literature - the source of
inspiration for cult literature
1. The Legend subspecies
Ovidiu Bârlea opens his impetuous study
"The Romanian Folklore" with a chapter
dedicated to the legend. By calling for the
definition of his reign: "a fictional creation
without any real basis, meaning that which
means in the old basque," we must also note
the idea that the term worship originates from
"legendas sanctorum (Legend aurea)", which
encompassed the lives Of the saints, in the
version of Jacobus de Voragino (Jacobus de
Varuzzo), of the thirteenth century.
In obvious opposition, however, with the
etymology of the word, the legend denotes a
narrative with an explanatory goal or a
commentary on people and more prominent
aspects, centered around unusual features.
The sum of the legends can be a true
encyclopedia of popularity.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
ţel explicativ sau un comentariu despre
oameni şi aspecte mai proeminente,
concentrate în jurul unor trăsături
neobişnuite. Suma legendelor poate alcătui o
veritabilă enciclopedie a stării populare.
Răspunzând curiozităţii umane,
legenda încearcă să dezlege tainele
existenţei, ale cosmosului, ale raportului
dintre soarta omului şi un astru, de pildă, ca-
n legenda omului şi a stelei ce i s-a repartizat
(un alter ego ceresc), moartea unuia
provocând pe dată stingerea celorlalte şi
căderea ei din înalt (vezi în "Mioriţa": "Iar la
cea măicuţă/ Să nu-i spui, drăguţă,/ Că la
nunta mea/ A căzut o stea").
Pentru viziunea populară arhaică, orice
animal, plantă, obiect, are suflet, este o formă
variată de fiinţă. Universul apare astfel
nediferenţiat, monogen, guvernat de cores-
pondenţe a căror cheie se află la dispoziţia
omului, care situat în centrul lumii se simţea
legat de toate ipostazele universului.
O atare legătură intimă va fi redescoperită de
către simbolişti şi expresionişti, dar, până la
ei, abordată cu talent de Ion Neculce ("O
samă de cuvinte..."), de Vasile Alecsandri
("Legende" şi "Legende nouă") de Dimitrie
Bolintineanu ("Legende istorice", "Legende
noi"), de Vasile Voiculescu ("Din Ţara
Zimbrului - Poezii de război").
Legendele populare au trecut în
literatura cultă numai ca tematică şi
structură, realizarea artistică fiind mult
deosebită, mai ales ca limbă şi stil şi ca
formă versificată generalizată în creaţia
scrisă.
Exact ca în basm, şi-n legenda cultă,
elementul supranatural dă o explicaţie
fantastică unui fenomen. Iată-1 pe Ion
Neculce, într-o legendă istorică (a VII-a),
narând episodul în care Ştefan cel Mare a
luat plugul fratelui bogat şi 1-a dat celui
sărac, găsit arând duminica pe-o movilă ce se
cheamă de-atunci Movila lui Purcel. Şi într-o
alta (legenda a III-a), povestind ridicarea
Mănăstirii Putna de către acelaşi domnitorul
Moldovei, în 1466; în urma unui ritual
iniţiatic, cel al tragerii cu arcul. Cele 42 de
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
57
Responding to human curiosity, the
legend seeks to unravel the secrets of
existence, of the cosmos, of the relation
between man's fate and an astro, for example,
as in the legend of man and of the stars
assigned to it (a heavenly alter ego), the death
of one provoking on time The extinction of
the others and its fall from the top (see in
Mioriţa: "And at the little girl / Do not tell
her, sweetheart, / That my wedding / A star
has fallen").
For the archaic popular vision, any
animal, plant, object, soul, is a varied form of
being. The Universe appears so
undifferentiated, monogenic, governed by
correspondence whose key is at the disposal
of man, who at the center of the world felt
connected to all the hypostases of the
universe.
Such an intimate connection will be
rediscovered by Symbolists and
Expressionists, but to them, approached with
the talent of Ion Neculce ("A Solo of Words
...") by Vasile Alecsandri ("Legends" and
"New Legends") By Dimitrie Bolintineanu
("Historical Legends", "New Legends"), by
Vasile Voiculescu ("Zimbru Country - Poetry
of War").
Folk legends have gone into cult
literature only as a theme and structure, with
artistic achievement being particularly
distinctive, especially as language and style,
and as a generalized verse in written creation.
Just as in fairy tale, in the cult legend, the
supernatural element gives a fantastic
explanation of a phenomenon. Here is Ion
Neculce, in a historical legend (VII), narrating
the episode in which Stephen the Great took
the plow of the rich brother and gave it to the
poor, found on Sunday on a mound called -
then Purcel's Movila. And in another (legend
III), telling the erection of the Putna
Monastery by the same Moldovan ruler in
1466; Following an initiatory ritual, that of
bow shooting. The 42 legends have both
documentary and artistic value, being quasi-
versatile and simultaneously fabulous. This
reality becomes myth, and then we have
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
legende au o valoare deopotrivă documentară
şi artistică, fiind, deci, cvasiverosimile şi
simultan fabuloase. Realitatea dată devine de
cele mai multe ori mit şi atunci avem legenda
mitologică. Aceasta atribuie originea,
existenţa şi caracteristicile fenomenelor avute
în vedere, unor făpturi imaginare.
Ovidiu Bârlea clasifică legendele în 4
subspecii: etiologice (cauzale) şi
escatologice, istorice, mitice (fiinţe şi puteri
supranaturale), religioase (mituri despre zei
şi eroi).
Subspecia legendelor etiologice e cea
mai întinsă, căci are ca protagonişti mitici pe
Dumnezeu şi Dracul. O legendă cauzală
transmisă în superb limbaj romantic -
legenda lăcrimioarei - o depistăm în basmul
"Făt-Frumos din lacrimă" al lui Mihai
Eminescu, spre final, unde "din botezul de
lacrimi" ale Ilenei "florile triste şi tulburi se
nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit şi luară
numele lăcrimioare".
Legendele culte în versuri se
desfăşoară în tablouri imagistice vii,
familiare, reprezentările despre natură fiind
de natură poetică. Prin doza lor senzorială,
prin afectivitatea lor simpatică, prin
naivitatea lor colorată, legendele trec de-a
dreptul în poezie, forţa lor poetică rezidând
în gradul de desăvârşire al analogiei cu
sensibilitatea umană.
Cele mai multe legende sunt construite
după două tipuri compoziţionale: tipul
comentator (care expune faptul nud şi redus)
şi tipul explicativ (legende mai dezvoltate, în
care deznodământul catastrofal înscrie şi
punctul culminant al naraţiunii).
2. Imaginaţia proprie
Însă, cu mare trecere la scriitorii
români, par să fie legendele-basme, unde
totul se încadrează în basm, minus finalul
care e tragic. Totuşi, Ion Creangă în "Ivan
Turbincă", dă altă turnură firului
pluriepisodic şi altă soluţie şi, vom vedea
cum, la capitolul rezervat basmului.
Cultivând legenda (istorică şi de
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
58
mythological legend. It attributes the origin,
existence and characteristics of the
phenomena envisaged to imaginary creatures.
Ovidiu Bârlea classifies the legends in 4
subspecies: etiological (causal) and
eschatological, historical, mythical
(supernatural beings and powers), religious
(myths about gods and heroes).
The underlying etiological legends are the
most extensive, for it has as mythical
protagonists God and the Devil. A causal
legend transmitted in superb romantic
language - the legend of the lacrimory - we
find it in Mihai Eminescu's "Fat-Beautiful of
tears", to the end, where "from Ilene's tears
baptism" the sad and troubled flowers bloom
like the pearl Brilliant and took the larkly
name. "
Cult legends in lyrics are performed in
living, familiar imagery, the nature's
representations of a poetic nature. Through
their sensory dose, by their sympathetic
affection, by their colorful naivety, legends go
straight into poetry, their poetic force resisting
the degree of perfection of analogy with
human sensibility.
Most legends are built on two
compositional types: the commentator type
(which exhibits the nude and the low) and the
explanatory type (more developed legends in
which the catastrophic outcome marks the
climax of the narrative).
2. One’s own imagination
But with a great pass to the Romanian writers,
they seem to be fairy tales, where everything
falls into fairy tale, minus the end that is
tragic. However, Ion Creangă in "Ivan
Turbincă" gives another turn to the pluri-
poetic thread and another solution, and we
will see how, in the chapter dedicated to fairy
tale.
Cultivating the legend (historical and
folkloric inspiration), Vasile Alecsandri,
under the impression of the imperative of
"literary Dacia", seeks either to "glorify the
heroic past" - writes Mihai Drăgan - or to
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
inspiraţie folclorică), Vasile Alecsandri, sub
impresia imperativelor "Daciei literare",
urmăreşte fie "glorificarea trecutului eroic -
scrie Mihai Drăgan -, fie compunerea unei
epoci naţionale prin valorificarea poetică a
temelor şi motivelor din creaţia populară".
Noi zăbovim asupra legendei de
inspiraţie folclorică, în care lirismul şi
diafanitatea fac din "Legenda rândunicii" şi
"Legenda ciocârliei" poezii cu puternic
răsunet emoţional, înainte de Eminescu,
motivele populare sunt absorbite în
imaginaţia proprie, căpătând o culoare
romantică maiestuoasă în armonia ei, uneori
cu tulburător accent vizionar. Cităm din
"Legenda rândunicăi" (1875) versuri care
anunţă eminescianismul ca stare poetică:
"Visează luna-n ceruri/ ...sub visul cel de
lună/ Flori, ape, cuiburi, inimi visează
împreună./ Nici o mişcare-n frunze, şi nici o
adiere/ Nu tulbură în treacăt a nopţii dulci
mistere."Există în această poemă o simţire
erotică delicată şi profundă şi o nobilă idea-
litate şi, ne repetăm, anticipate gingăşii şi
suavităţi eminesciene: "Acum pe lângă trestii
ea lunecă uşor/. Şi, vrând la mal să iasă,
pătrunsă de-un fior,/ Pe sânul ei ud încă ea
părul şi-l adună,/ Se oglindeşte-n apă, se
oglindeşte-n lună./ Şi umbra-i diafană, cu
formele-i rotunde/ în lină îngânare se clatină
în unde".
Şi, înainte de apariţia poemului "Călin
(File de poveste)", "Veselul Alecsandri"
imaginează zburătorul şi limbajul acestuia în
care ne sunt oferite modernităţi lexicale şi
frazeologice, cu schimbarea surprinzătoare a
locului câte unui complement circumstanţial
de loc; cu mult înaintea lui Arghezi: "Şi
orbitor din umbră dai ochi să te admire" şi
chiar a câte unui complement circumstanţial
de mod ("orbitor"). Câte-o atributivă ("Şi
chipul tău ce fură chiar ochii de copile/ Din
alba lui splendoare ar face mii de zile")
atribuie paradigmei lexical/substantivale
maximă eficientă plastică în arta portretului
fetei de împărat şi o asociază naturii întregi,
văzute la dimensiuni cosmice. Frazarea lirică
e somptuos romantică, dar şi de o acurateţe
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
59
compose a national epoch through the
poetical capitalization of the themes and
motives of folk creation.
We linger over the legend of folkloric
inspiration, in which lyricism and diaphanism
make the "Swallow Legend" and "The
Legend of the Hammer" poems with a strong
emotional resonance, before Eminescu, folk
motifs are absorbed in their own imagination,
acquiring a majestic romantic color in its
harmony, Sometimes with disturbing
visionary accent. We quote from the Legend
of the Swallow (1875) verses that announce
Eminescianism as a poetic state: "Dreaming
the moon in the heavens / ... under the moon's
dream / Flowers, waters, nests, hearts
dreaming together. / No leaf movement , And
no admiration. "In this poem there is a
delicate and profound erotic feeling and a
noble idea, and, we repeat, anticipate the
Eminescu's delicacies and succulence:" Now
beside the reeds She sinks lightly. / And,
waving to the shore to come out, permeated
by a thunder, / She bruises her hair on her
bosom and gathers her / Mirrors in the water,
mirrors the moon. / And shade them
Diaphanous, with its round shapes / slick
clumsiness wobbles in the waves. "
And, before the appearance of the poem
"Calin (File of Story)", "Veselul Alecsandri"
imagines the flyer and his language in which
we are offered lexical and phraseological
modernities, with the surprising change of the
place by a circumstantial complement of
place; Far ahead of Arghezi: "And dazzling
from the shadows you give your eyes to
admire" and even of a circumstantial modality
complement ("dazzling"). How attributive
("And your face that even steals the children /
From his splendid album would make
thousands of days") attributes the Lexus
paradigm / maximum maximally effective
plastic in the art of portrait of the Emperor's
face and associates it with the whole nature,
seen in dimensions cosmic. Lyrical phrasing
is sumptuously romantic but also exceptional
stylistic accuracy. We quote: "Ah, your long
black hair, like the horn wing, / With its
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
stilistică excepţională. Cităm: "Ah! părul tău
lung, negru, ca aripa corbie,/ Cu-a lui
întunecime ar face nopţi o mie/ .../ Ah,
buzele-ţi rotunde, cu râs înveselite,/ Se par
două cireşe în soare pârguite,/ Şi mijlocu-ţi
de-albină sub vălul tău de aur/ Se legănă prin
aer precum un verde laur" ş.a.m.d.
Încolo, ca în orice legendă mitică, o
zână îi aduce copilei împărăteşti o rochiţă
fabuloasă, astrală, "din raze vii ţesută, cu
stele prin altiţă", ce nu trebuia dezbrăcată şi o
avertizează a se feri de zburător, şi acesta un
fel de zmeu-om cu origini evident demonice,
dar cu vocaţie exclusiv erotică, întocmai ca a
faunilor, fiind probabil o moştenire indo-
europeană.
Aspiraţia spre idealul de iubire
absolută capătă accente lirice noi în
"Legenda ciocârliei" (1875), care este de fapt
o legendă-basm, căci formulele basmului
sunt prezente: şi cele incipiente, şi cele
mediane, cu excepţia finalului care este
tragic: "Şi a soarelui mireasă lovită,
fulgerată,/ din ceruri cade-n marea lucind ca
o săgeată". Povestea Liei, fecioara-
împărăteasă, se derulează fascinant, în plină
cosmogonie, calul său năzdrăvan Graur şi
fratele acestuia purtând-o în raiul interzis
muritorilor, unde, odată ajunsă, se
androginizează - condiţie obligatorie a
accesului în Paradis: "Copila-n haine mândre
de fiu împărătesc/ S-afundă în lumină, dar
chipu-i îngeresc (îngerul e androgin - n.n.)/
Dar mersu-i plin de farmec, cu pas
legănător,/ O spun mai mult că-i fată decât că
e fecior."
Ceea ce Miron va izbuti doar pe
jumătate cu frumoasa fără corp, ceea ce
Cătălina nu va reuşi cu Luceafărul, Lia are
parte de iubirea dintre Soare şi ea. Alecsandri
este şi în acest text mirabil feeric, onirico-
fantast şi mitico-poetic un poet desăvârşit, un
stilist remarcabil, cu o limbă românească
seducătoare care topeşte legenda poetică în
imaginarul poetic. Aventura cosmică a Liei,
pe sub soare şi pe sub lună, mânată de dorul
erotic şi de predestinare, este realizată într-o
viziune de euforii şi transparenţe fine,
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
60
darkness would make a thousand nights / ... /
Ah, your lips are round, with cheerful
laughter / Two cherries appear in the sunshine
, / And your mid-bee under your golden veil /
Swinging through the air like a laurel green
"and so on
Besides, as in any mythical legend, a
fairy brings to the royal child a fabulous,
astral, "ragged, ragged, star-like dress" that
should not be undressed and warns her to
keep away from flying, and this kind of A kite
with obvious demonic origins but exclusively
erotic vocation, just like the fauna, being
probably an Indo-European heritage.
Aspiration to the ideal of absolute love
gains new lyrical accents in The Legend of
the Hammer (1875), which is basically a
legend-fairy tale, because the fairy formulas
are present: both the incipient and the median
ones, with the exception of the tragic ending:
And the bloody sun hit, flashed, / from the
sky falls into the sea as an arrow. " The story
of Lia, the virgin-queen, is fascinating, in a
cosmogony, with his gravely horse Graur and
his brother wearing it in the forbidden
paradise for mortals, where once it has
become androgynous - a mandatory condition
for access to Paradise: "Baby in clothes Pride
of a royal son / He sinks into the light, but he
faces them angrily (the angel is an androgynn)
/ But he was full of charm, with a step-by-step
/ I say more to her that she is a maiden. "
What Miron will do only half with the
beautiful without a body, which Catalina will
not succeed with Luceafărul, Lia has the love
of the sun and she. Alecsandri is also in this
miraculously figurative, onirico-fantastic and
mytico-poetic text a perfect poet, a
remarkable stylist, with a seductive Romanian
language that melts the poetic legend in the
poetic imagery. The cosmic adventure of Lia,
under the sun and under the moon, driven by
erotic and predestination, is accomplished in a
vision of fine, inimitable eloquence and
transparency.
3. The 9 fundamental myths
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
inimitabile.
3. Cele 9 mituri fundamentale
Concluzia noastră este că basmul,
balada, colinda, descântecul, cântecul (epic
sau liric) preiau nucleul legendelor pentru a-1
fructifica într-o ipostază poetică superioară.
Folclorul conservă aproape intact acest tezaur
mitic în cadrul căruia "Legenda Soarelui şi a
Lunei" e frecventă. O fată de împărat care se
îndrăgosteşte de Soare şi e gata să ajungă la
el, dar mama Soarelui o preface în ciocârlie,
o identificăm într-un text popular, "Tei-
legănat".
În "Călin (file de poveste)" mitul
zburătorului atinge maturitatea literară. El
este inclus de George Călinescu în cele patru
mituri fundamentale şi de Mihai Cimpoi între
cele opt. Savantul basarabean contemporan
cu noi adaugă miturile cu Fât-Frumos, cu
Soarele şi Luna, ca mituri ale întemeierii
morale a fiinţei şi ale genezei cosmogonice;
apoi miturile cu Păcală (cu acoliţii lui
Pepelea şi Tândalâ), care e de fapt un anti-
mit al diavolului pocăit şi chiar mântuit, în
care eroiarzii sunt solii divinităţii pendulând
între sacru şi profan, semizei foarte
împământeniţi, coborâţi în profan, dar
îndeplinind misiunea divină a repunerii
tuturor lucrurilor în ordinea lor naturală, a
rostirii şi punerii în practică a sentinţelor
morale de ordin divin. Resacralizarea în
cazul acţiunilor lui înseamnă resacralizare a
lumii, repunerea lui în ordine, valorizarea
faptelor şi vorbelor, dinamizarea spiritului şi
reîntoarcerea lui din zona diabolicului (unde
e mânat strategic) în zona divinului - act care
are loc printr-un proces de simulare a
idiotismului angelic.
Mihai Cimpoi mai aminteşte în
continuare, ca mituri fundamentale, mitul
omului pururea tânăr, care este geniul
poporului românesc, omul superior
hyperionic, străin "cercului strâmt"
consubstanţial cu demiurgul. Al 9-lea mit
cultural-naţional s-a impus cu aceeaşi
fecunditate, şi într-un secol numai, ne
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
61
Our conclusion is that fairy tale, ballad, carol,
gossip, song (epic or lyrical) take over the
core of the legends to exploit it in a superior
poetic hypostasis. Folklore preserves almost
intact this mythical treasure in which the
"Legend of the Sun and the Moon" is
frequent. A girl of emperor who falls in love
with the sun and is ready to come to him, but
the mother of the sun turns her into a whip,
we identify her in a popular text, "Tei-
leganat".
In "Călin (storybook)" "the myth of the flyer
reaches literary maturity. He is included by
George Călinescu in the four fundamental
myths and Mihai Cimpoi among the eight.
The contemporary Bessarabian scholar with
us adds myths with Fat-Beautiful, with the
Sun and the Moon, as myths of the moral
foundation of being and cosmogonic genesis;
Then the myths with the Peace (with the
peasants of Pepelea and Tandalâ), which is
actually a reptilian anti-myth of the repentant
and even saved, in which the heroes are the
messengers of divinity pendulating between
the sacred and the profane, the very earthly
demigods, descended into the profane, but
fulfilling The divine mission of restoring all
things in their natural order, of speaking and
enforcing divine moral judgments.
Resacralization in his actions means
resacrating the world, putting it in order,
valorizing facts and words, dynamizing the
spirit, and returning it from the devil's area
(where it is strategically moved) into the
divine area - an act that takes place through a
process of simulation of idiocy angelic.
Mihai Cimpoi still remembers, as
fundamental myths, the myth of the ever-
young man, who is the genius of the
Romanian people, the hyperionic superior
man, alien to the "tight circle" consubstantial
with the demiurg. The 9th cultural-national
myth was imposed with the same fecundity,
and in a century only, informs us Mircea
Tomuş. This is the myth bearing the name
Eminescu, a poet who gave a style to the
Romanian soul and its culture.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015

informează Mircea Tomuş. Acesta este mitul 4. The Sleeping Nuclei

purtând numele de Eminescu, un poet care a
dat un stil sufletului românesc şi culturii Returning to the basic theme of our essay, we
acestuia. will approach from now on the intimate
relationship between the Eminescu opera and
4. Nucleele adormite the Romanian folklore which offered him an
infinite wealth of eres and superior meanings.
Revenind la tema de bază a "In the poetry of Eminescu - notes the
eseostudiului nostru, vom aborda de acum historian and critic literary George Sorescu, -
încolo intima relaţie dintre opera eminesciană in particular In folklore-inspired creations, the
şi folclorul românesc care i-a oferit o bogăţie image of the old wise man (the magician)
infinită de eresuri şi superioare înţelesuri "În persists in various forms. The legend, the
poezia lui Eminescu - îşi notează istoricul şi fairy tale, the stories with stories are folk
criticul literar George Sorescu, - îndeosebi în structures that embody, nucleic, aspirations
creaţiile cu motiv folcloric, imaginea embodied in various representations.
bătrânului înţelept (a magului) stăruie sub The romantic spirit of the nineteenth
diverse forme. Legenda, basmul, poveştile cu century tattoises the unknown, using the
strigoi sunt structuri populare care încifrează, naivety and allegories of these anonymous
nucleic, aspiraţii concretizate în diverse creators. They keep the components of the
reprezentări. myth in their archaic atmosphere, even
Spiritul romantic al secolului al XIX- accentuate the mystery note, but instead leave
lea tatonează necunoscutul, folosindu-se de a secret door open to the unconscious hero's
naivitatea şi alegoriile acestor creatori consciousness. The hero's failure in romantic
anonimi. Ei menţin componentele mitului în literature refers to either social-political
atmosfera lor arhaică, chiar accentuează nota concepts or limited knowledge , Or, on the
de mister, dar, în schimb, lasă deschisă o uşă contrary, an understatement of things too
tainică spre conştiinţa eroului neîmplinit.. deeply.
Neîmplinirea eroului, în literatura romantică, In the present case, two poems seem to
vizează fie concepte social-politice, fie us to be representative: "The Emperor
cunoaşteri limitate, sau, dimpotrivă, o intuire Without Star" (1872), a poem known as "The
prea adâncă a lucrurilor. Story of the Magician Traveling in Stars" and
În cazul de faţă, două poeme ni se par "Strigoii" (1876). The Magus, who goes
reprezentative: "Feciorul de împărat fără beyond the condition of the demon, being a
stea" (1872), poem cunoscut şi sub titlul mentor and demiurg, combining magical will
"Povestea magului călător în stele" şi and ritual, descends from ancient cultures:
"Strigoii" (1876). Magul, care depăşeşte Persian, Greek, Thracian, Jewish. Surrender,
condiţia demonului, fiind îndrumător şi god or demiurg in a mythical sense - local
demiurg, combinând voinţă şi ritual magic, demiurg - Eminescu's romantic magician
descinde din vechi culturi: persană, greacă, prefers the stone house (Strigoii), the depth of
tracă, evreiască. Supra-om, zeu sau demiurg the sea (Odin and the poet), the cosmic
în accepţiune mitică - demiurg local - magul itinerary (the story of the magician traveling
romantic al lui Eminescu preferă doma de in the stars). The revelation of hidden
piatră (Strigoii), adâncul mării (Odin şi elements, rival human forces, has deep
poetul), itinerarul cosmic (Povestea magului meaning in the Oriental, Mediterian and
călător în stele). Revelarea elementelor Thracian antiquities. Magus, the superman,
ascunse, a forţelor rivale omului, are în can create the relationship with the unknown.
antichităţile orientale, mediteraneene şi Through it, knowledge as a necessity of the
tracice o semnificaţie adâncă. Magul, human spirit is reconciled and the act of

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
62
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
supraomul, poate crea raportul cu
necunoscutul. Prin el, cunoaşterea ca
necesitate a spiritului omenesc este împăcată
iar actul cunoaşterii devine expresie a trăirii
subiective la nivel social şi individual. Magul
lui Eminescu, prin vechime şi experienţă
umană, coboară din structuri epice autohtone.
Ori de câte ori poetul întrupează o idee
la nivelul unui prototip, o aspiraţie deosebită,
el se inspiră din folclorul românesc, întrucât
descoperă în el, în straturile sale
multimilenare, nuclee adormite, pe care
preluându-le le situează în sfera unor valori
eterne. Basmele şi credinţele populare sunt
deci, în acest domeniu, sursele sale
predilecte.
5. Un proces de cunoaştere
Prin inedite reprezentări, poetul
adânceşte un proces de cunoaştere.
Reîntâlnim, în poemele sale, câteva din
motivele populare, preromantice şi
romantice: călătoria terestră (Strigoii) sau în
spaţii cosmice (Povestea magului); zona
montană, băutura magică şi somnul adânc,
formule cu ton de rugăciune sau cu ton
imperativ, cartea de zodii cu semne ezoterice.
Dacă în "Povestea Magului", aspiraţia către
întreg are drept pretext ştiinţa conducerii, fiul
de împărat este trimis la mag să înveţe, în
"Strigoii" Arald voieşte cu orice preţ să-şi
recâştige logodnica. Aici, magul getic,
preotul cel păgân al lui Zalmoxe, pătrunde tot
într-o domă de piatră pentru realizarea
actului magic. Umanizat prin Eros, iubirea
pentru Maria (regina dunăreană), Arald,
nefericit, acceptă condiţia unei neumane
metamorfoze.
În ambele cazuri raporturile dintre
tânăr şi mag, dintre mag şi stea, stau sub
semnul unor trăiri deosebite. Ieşirea din
obişnuit în numele unui principiu suprem
este posibilă, în poemele lui Eminescu,
deseori, prin deschiderea unor uşi mitice, cu
acea zbatere între iluzie şi decepţie, cu acea
nestăvilită bântuire după himere.
Indiferent de timp, de spaţiu, de
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
63
knowledge becomes an expression of
subjective living at the social and individual
level. Eminescu's Magus, through human
experience and experience, descends from
indigenous epic structures.
Whenever the poet embodies an idea at
the level of a prototype, a particular
aspiration, he draws inspiration from the
Romanian folklore, as he discovers within
him, in his multimilenary strata, dormant
nuclei, which he takes them into the sphere of
eternal values. The folk beliefs and beliefs are
therefore, in this area, its most prominent
sources.
5. A process of knowledge
Through novelties, the poet deepens a process
of knowledge. We recall, in his poems, some
of the popular, preromantic and romantic
motives: the terrestrial journey (Strigoi) or
cosmic spaces (The Magic Story); Mountain
range, magical drink and deep sleep, formula
with prayer tone or imperative tone, zodiac
sign book with esoteric signs.
If in the "Magic Story" the aspiration to the
whole has as its pretext the science of
leadership, the emperor's son is sent to the
magician to learn, in the "Strigoii" Arald
wants to regain his fiance at any cost. Here,
the getic magician, Zalmoxe's pagan priest,
penetrates into a stone house to achieve the
magical act. Eroded by Eros, love for Mary
(the queen of the Danube), Arald, unhappy,
accepts the condition of a non-human
metamorphosis.
In both cases, the relationship between
the couple and the magician, between the mag
and the star, is under the sign of some special
experiences. Exiting in the name of a supreme
principle is possible, in Eminescu's poems,
often through the opening of mythical doors,
with that struggle between illusion and
deception, with that unstoppable haunting of
chimeras.
Regardless of time, space, hypostasis and
itinerary, the impulse to a knowledge of the
essences of the world prevails in folkloric
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
ipostază şi itinerar, impulsul către o
cunoaştere a esenţelor lumii primează în
poemele sale cu motiv folcloric. De aici
ideea de efort continuu pentru cuprinderea
necunoscutului şi îmbogăţirea în linie
filosofică a conceptelor.
Dacă miturile româneşti sunt
esenţialmente mituri etice şi totodată estetice,
ele sunt deopotrivă ontologice. Fiinţa
românească se reînfiinţează, construind
spaţiul lumii şi murind. Moartea înseamnă, la
români, transcenderea morţii. Prin conştiinţa
adâncă a morţii, ciobanul "Mioriţei",
meşterul Manole şi^Dochia se
reîntruchipeazâ în sens nou într-o viaţă
cosmizată, într-o nuntă cu cosmosul şi
natura, care este reîntemeietoare de fiinţă.
Figura omului superior care locuieşte
în acest mod a valorizat-o, ca nimeni altul,
Eminescu care, el însuşi, vine tot dintr-un mit
popular al omului pururea tânăr, ca în basmul
lui Petre Ispirescu "Tinereţe fără bătrâneţe şi
viaţă fără de moarte". Morţile eroilor
miturilor româneşti sunt filosofice, căci ele
sunt socratice şi îi transmută în sfera sacrului,
a sensurilor înalte ale eroicului şi tragicului
sublimat. Miturile acestea contribuie la
procesul de împlinire a eului creator.
Astfel, în "Luceafărul", în basmul
cules şi în poem, vom întâlni un timp mitic,
personaje mitice, părinţi mitici (Cerul, marea,
Soarele), mitul zburătorului, mitul orfic.
Eminescu preia nuanţe ale magicului şi ale
sacrului şi îşi umanizează creaţiile,
convertindu-le în valori filosofice. Dar
dincolo de împlinirea eului creator, prin
intermediul mitului, Eminescu realizează şi
împlinirea prin simbol a cititorului.
Eul poetic eminescian refuză aşadar
popasul perpetuu în aceleaşi zone şi tinde
către toposuri ideale. Regresiile poetului sunt
întoarceri, proiecţii ale eului către un eden
biblic (Venere şi madonă, Mortua est),
recuceriri ale unităţii pierdute prin iubire
(Povestea codrului), dar ele pot fi înţelese
prin intuirea esenţelor triadelor tipologice
simbolice. Grupurile triadice, existente în
proza lui Creangă, pot fi întâlnite şi în
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
64
poems. Hence the idea of continuous effort to
encompass the unknown and enrich the
philosophical line of concepts.
If Romanian myths are essentially ethical
and aesthetic myths, they are both
ontological. The Romanian being is re-
established, building the world's space and
dying. Death means, in Romanian, the
transcending of death. Through the deep
consciousness of death, the shepherd of
Mioriţa, the master Manole and Dochia, re-
entwines in a new sense in a cosmic life, in a
marriage with the cosmos and nature, which
is reborn of being.
The figure of the superior man who
dwells in this way has valorized her, like no
one else, Eminescu who, himself, comes from
a popular myth of the ever-young man, as in
the tale of Petre Ispirescu "Youth without old
age and life without death ". The deaths of the
heroes of the Romanian myths are
philosophical, because they are socratic and
translate them into the sphere of the sacred,
the high meanings of the heroic and tragic
sublimated. These myths contribute to the
process of fulfilling the creative self.
Thus, in "Luceafărul", in fairy tales and in the
poem, we will meet a mythical time, mythical
characters, mythical parents (Heaven, sea,
Sun), the myth of the flyer, the orthodox
myth. Eminescu takes on the shades of magic
and the sacred, and humises his creations,
converting them into philosophical values.
But beyond the fulfillment of the creative self,
through the myth, Eminescu realizes the
fulfillment through the symbol of the reader.
The Eminescian poetic ego therefore
refuses perpetual rest in the same areas and
tends to ideal ideals. The poet's regressions
are returns, projections of the ego towards a
biblical edience (Venice and Madonna,
Mortua East), recaptations of unity lost
through love (The Story of the Codru), but
they can be understood through the intuition
of the essences of the symbolic typological
triads. The triadic groups, existing in
Creanga's prose, can be found in Eminescu's
works. In the old cultures, the triads suggested
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
creaţiile lui Eminescu. în vechile culturi,
triadele sugerau ideea de sacru, constituiau
într-un fel punţile de legătură între
experiment şi metafizic. În poveştile şi
povestirile lui Ion Creangă, ierarhia valorică
nu se depărtează prea mult de conţinutul
triadelor arhetipale.
6. Stăpânirea întregului
Tratând basmul în proză al lui Eminescu,
George Sorescu remarcă faptul că acesta ne
introduce într-un alt laborator de creaţie.
Stăpânind componentele basmului, Eminescu
are capacitatea de a le folosi în reconstrucţie.
Peste eul arhaic regăsit, basmul fiindu-i
acestuia expresie mitică, se suprapune nivelul
estetic excepţional, genial, simultan clasic şi
romantic. Gândirea lui creatoare oscilează
permanent între mit şi istorie, între arhetip şi
eros romantic, deseori, între basm şi concept
filosofic. Logosul este aici grav, dialogul
scurt, accentul căzând pe concretizarea unor
aspiraţii umane.
Basmul în proză eminescian este
redimensionat. Prozatorul adânceşte trăirile şi
limpezeşte sensurile unor expresii aflate în
amurgul vechilor culturi. în acest fel, el
consolidează în tot locul stâlpii civilizaţiei
noastre rurale. Firul Ariadnei este rupt şi nu
rareori rătăcim în labirinturi cotidiene cu
iluzia stăpânirii întregului. Meritul lui
Eminescu este de a fi regăsit, sub moloz,
acest fir care să ne elibereze de capcane şi
rătăciri. O eliberare a eului, deci una
interioară, o a doua a cititorului, pândit la
rându-i de alte amăgiri. Şi toate la un loc
vizează întreaga operă a celui ce a scris "Făt-
Frumos din lacrimă", "Călin Nebunul" şi
"Luceafărul".
În "Făt-Frumos din lacrimă" am putea
spune că erosul, eroicul şi fantasticul rămân
componentele dominante ale acestui basm.
Schema este evitată, chiar dacă motivele de
bază din literatura populară sunt recuperate.
Prelucrându-le, autorul le redimensionează în
spaţii terestre, astrale, marine. Maniera este
romantică, şi deci poetico-hiperbolică. Pictor
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
65
the idea of sacred, they constituted in some
way the bridge between experiment and
metaphysics. In the stories and stories of Ion
Creanga, the value hierarchy does not distanct
too much from the contents of the archetypal
triads.
6. Mastering the whole
By treating the fairy tale in Eminescu's prose,
George Sorescu notes that he introduces us to
another creative laboratory. By mastering the
elements of fairy tale, Eminescu has the
ability to use them in reconstruction. Over the
archaic ego found, the fairytale being his
mythical expression, overlaps the exceptional,
brilliant aesthetic level, both classic and
romantic. His creative thinking constantly
oscillates between the myth and history,
between the archetype and the romantic eros,
often between the fairy tale and the
philosophical concept. The logos are severe
here, the short dialogue, the emphasis on
materializing human aspirations.
Eminescu's fairy tale is resized. The
writer deepens the feelings and clarifies the
meanings of some expressions in the twilight
of ancient cultures. In this way, he
consolidates the pillar of our rural civilization.
Ariadne's thread is broken and we rarely roam
in everyday labyrinths with the illusion of
mastering the whole. Eminescu's merit is to
find, under rubble, this thread to free us from
traps and mistakes. A release of the self, so an
inner one, a second of the reader, lurking in
the row of other delusions. And all in one
place is the whole work of the one who wrote
"Fat-Beautiful from the tear", "Calin the
Fool" and "The Lucifer".
In "Fat-Beautiful from the tear" we
could say that eros, heroic and fantastic
remain the dominant components of this fairy
tale. The scheme is avoided, even if the basic
motives of popular literature are recovered.
By working on them, the author resizes them
in terrestrial, astral, and machine spaces.
Manners are romantic, and therefore poetic-
hyperbolic. Painter of character and
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
de caractere şi de atmosferă, Eminescu
fixează acţiunea in illo tempore, basmul
descinzând astfel dintr-un epos eroico-arhaic,
desigur, autohton, imaginar şi subînţeles
epopeic, întoarcerea către o "lume' ce gândea
în basme şi vorbea în poezii" se constituie ca
o regresie într-un timp predominant mitic.
"Făt-Frumos din lacrimă" are rădăcini adânci
în folclorul românesc, iar faptul că eroul lui
Eminescu pleacă în lume, în ipostază de
păstor, cu un fluier de doine şi altul de hore
ne trimite tot la un arhetip: cel orfic. "Cu Făt-
Frumos al lui Eminescu Orfeu s-a îmbrăcat
în ipostaza tracic-păstorească", va intui o altă
cercetătoare, Zoe Dumitrescu-Buşulenga.
Basmul concomitent cu doctrina iniţiatică
Despre originea folclorului, Rene
Guenon2 a riscat o ipoteză, asupra căreia
zăbovim metasintetic. Concepţia cum că
folclorul ar fi o creaţie populară, produsă
spontan de masa poporului - opinează
cercetătorul - ar fi falsă, bizuindu-şi afirmaţia
pe valoarea simbolică reală a literaturii
populare. Toate aceste tradiţii, deci, n-ar fi de
origine umană. Ceea ce poate fi de origine
populară este numai faptul supravieţuirii.
Poporul păstrează sfărâmăturile vechilor
tradiţii, el îndeplinind funcţia unei memorii
colective. Cum ipoteza lui Rene Guenon ne-a
trezit interesul, am încercat să-i desluşim
relieful. Astfel, în toate aceste depozite
conservate zac date ezoterice mai puţin
populare prin esenţă. Cândva, organizaţia
iniţiatică tradiţională, fiind pe punctul de a se
stinge, i-a eliberat pe ultimii săi reprezentanţi
să încredinţeze voit memoriei colective ceea
ce altfel s-ar pierde ireversibil.
Incomprehensiunea (celor „slabi de minte dar
tari la vârtute", a „proştilor" de tipul lui
Păcală, să zicem) naturală a masei este o
garanţie suficientă că ceea ce este ezoteric se
va păstra ca un fel de mărturie a trecutului,
pentru cei care, în alte timpuri vor fi capabili
să-1 înţeleagă.
Totuşi, Vasile Lovinescu3 se desprinde
de maestrul său şi formulează propria
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
66
atmosphere, Eminescu fixes the action in illo
tempore, the fairytale thus evolving from a
heroic-archaic epic, of course, native,
imaginary and epic, to a "world" that was
thinking in fairy tales and talking in poems "
Is a regression in a predominantly mythical
time. "Fat-Beautiful from the tear" has deep
roots in the Romanian folklore, and the fact
that Eminescu's hero goes to the world, in the
pastor's position, with a doyen whistle and the
other of the mountain, sends us to an
archetype: the orphan. "With Eminescu's
Beautiful-Elder Orpheus dressed in a tracico-
pastoral position," another explorer Zoe
Dumitrescu-Buşulenga intuited you.
The fairy-tale and the initiatory doctrine
About the origin of folklore, Rene
Guenon2 risked a hypothesis, on which we
are lying meta-synthetically. The concept that
folklore would be a popular creation
spontaneously produced by the mass of the
people - the researcher argues - would be
false, basing its assertion on the real symbolic
value of folk literature. All these traditions,
then, would not be of human origin. What can
be of popular origin is only survival. The
people keep the debris of the old traditions,
fulfilling the function of collective memory.
As Rene Guenon's hypothesis awakened our
interest, we tried to unravel its relief. Thus, in
all these preserved deposits, the esoteric data
are less popular by nature. Once, the
traditional initiative organization, on the
verge of extinction, freed its last
representatives to willingly entrust to
collective memory what otherwise would
irreversibly be lost. The incomprehension (of
the "weak-minded but strong-eyed," of
"stupid" type of Peacal, let's say) the natural
weight of the mass is a sufficient guarantee
that what is esoteric will be preserved as a
kind of testimony of the past Who at other
times will be able to understand it.
However, Vasile Lovinescu3 detaches
himself from his master and formulates his
own remark: fairytale is (and was) an
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
remarcă: basmul este (şi era) o exteriorizare,
o afabulare a unor rituale, îndeobşte secrete,
ce se oficiau în sanctuare. Basmele sunt o
exteriorizare mitologică a unor ceremonii
cultuale şi culturale, a unor liturghii
precreştine, la noi posibil predacice. Fără
această perspectivă, studiul basmelor este o
deşertăciune.
Ruralii de care aminteam mai sus - susţine
acelaşi hermeneut, Vasile Lovinescu - puteau
fi deficienţi în înţelegerea noţională a lumii -
ceea ce e departe de a fi un defect, cum erau
colegii lui Creangă la Fălticeni -, dar cu o
compensatoare, vastă înţelegere a aspectului
mitic al universului.
Ce altceva putem desluşi şi cum altfel
putem înţelege enigmatica poezie Cunoaşte-
te pre tine însuţi a lui Ion Creangă, în care
poetul de ocazie ne încredinţează că - cităm -
„De mă ia de prost / De când sunt am fost"4?
Într-un alt studiu însă, Vasile Lovinescu
revine asupra chestiunii, emiţând părerea
metasintetică asupra originii basmelor. Şi
anume: aceea că basmul ar fi fost
concomitent cu doctrina iniţiatică pe care o
prezenta mascat, aceasta din urmă fiind
rezervată unui cerc foarte restrâns, capabil să
primească lumina direct, primul destinat
celorlalţi oameni, care vedeau numai
umbrele, ca în caverna platoniciană, în
măsura gradului de permeabilitate a
ascultătorului.
Căci, şi basmul, şi parabola
vehiculează influenţele spirituale în alt mod,
real însă şi el George Coşbuc chintesenţia
basmul la Moarte şi Reînviere, la
Metamorfoză. Ori, acesta este specificul
definitoriu, elementul central şi esenţial al
tuturor religiilor, fără a excepta creştinismul.
Avem o dovadă în faptul că miturile circulau
în lumea antică sub formă de fabulă, fără a
aduce vreun prejudiciu realităţii
incontestabile a existenţei concomitente a
sanctuarelor de la Eleusis, Samotrace,
Cumae, Teba, unde recipiendarul realiza
tehnic, ritual şi afectiv ceea ce la şezători era
numai povestit de rapsozi. „Am putea spune -
conchide Vasile Lovinescu - că iniţierea şi
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
67
exteriorization, a misunderstanding of some
rituals, usually secret, which were performed
in sanctuaries. The bases are a mythological
exteriorization of cultural and cultural
ceremonies, of pre-Christian liturgies, to us
possibly preachers. Without this perspective,
the study of fairy tales is a vanity.
The peasants mentioned above - the same
hermeneutic, Vasile Lovinescu - could be
deficient in the notional understanding of the
world - which is far from being a defect, as
was Claang's colleagues in Falticeni - but
with a compensatory, broad understanding of
The mythical appearance of the universe.
What else can we see and how else can
we understand the enigmatic poetry Know
yourself for Ion Creangă himself, in which the
occasional poet entrusts us that - we quote -
"To take me fools / How long have I been" 4?
In another study, however, Vasile Lovinescu
returns to the matter, issuing the
metasynthetic view of the origin of the fairy
tales. That is to say that the fairy tale was
concomitant with the initiatory doctrine which
it masked, the latter being reserved for a very
narrow circle, able to receive the direct light,
the first intended for the other people who
only saw the shadows, as in the Platonian
cavern, To the extent of the listener's
permeability.
For, the fairy tale, and the parable
conveys spiritual influences in a different
way, but he is also George Coşbuc the
quintessence of the fairytale to Death and
Revival, to Metamorphosis. Or, this is the
defining specific, the central and essential
element of all religions, without excluding
Christianity. We have proof that the myths
circulated in the ancient world in the form of
a fabula, without bringing any harm to the
undeniable reality of the simultaneous
existence of the sanctuaries of Eleusis,
Samotrace, Cumae, Teba, where the
recipients technically, ritually and affectively
accomplished what they sat Was only
reported by the Rhapsodies. "We could say -
concludes Vasile Lovinescu - that the
initiation and the fairytale circulated a double
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
basmul vehiculau o dublă circulaţie a
adevărului, una prin circuitul sangvin,
celălalt prin limfa organismului social"5.
Transmiterea unui asemenea depozit se
face totdeauna măsluit şi criptic, sub formă
de fabulă, în general în limbaj folcloric, dar
şi prin intermediul literaturii culte, când
persoana aleasă are vocaţia necesară, o
structură mentală şi psihică receptivă şi
talentul6 cerut de exigenţele răspândirii. în
cercul restrâns al literaturii noastre, am putea
cita ca intermediari, mai mult sau mai puţin
conştienţi, pe Costache Negruzzi, Vasile
Alecsandri/scriitori din grupul lui Gheorghe
Asachi, Ion Creangă, mai târziu pe Calistrat
Hogaş şi Mihail Sadoveanu. Nu mai încape
îndoială că putem pune în rândul
sacrificialilor şi pe Mihai Eminescu şi pe
Lucian Blaga.
„Trebuie însă să ne dezbărăm de
prejudecata estetică, comună în lumea
noastră, care decretează, fără nici un motiv
plauzibil - ne avertizează acelaşi Vasile
Lovinescu -, că o operă de mare valoare
artistică nu poate avea sensuri ascunse.
Adevărul este că distilarea în formă de
literatură cultă a unor fabule străvechi, aş
putea spune non-umane, nu decade această
literatură din calitatea ei de mit pur". Ne
raliem acestui punct de vedere, considerând
că unii critici profani ne pun ultimativ în faţa
unei alternative, potrivit căreia trebuie să
optăm între calitatea estetică a unei opere de
artă şi calitatea ei hieroglifică. Ca toate
prejudecăţile, şi aceasta este lipsită de orice
fundamentare logică şi îşi are rădăcina în
lenea mintală. în realitate, cele două calităţi
nu se exclud. Faptul că majoritatea operelor
de artă, mai ales în timpurile noastre, sunt
lipsite de sens ascuns, nu atrage concluzia că
altele nu-l au. Frumuseţea este un horbot în
plus pentru taină.
Probându-şi demersurile îndrăzneţe,
greu verificabile, Vasile Lovinescu
abordează dezinvolt romanul Craii de
Curtea-Veche7 a lui Mateiu Caragiale care
nu-i decât un basm şi valoarea lui simbolică e
exact aceea pe care o acordă cititorul unui
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
68
circulation of truth, one through the
bloodstream, the other through the limb of the
social organism" 5.
The transmission of such a deposit is
always masked and cryptic, in the form of a
fable, generally in folk language, but also
through cult literature, when the chosen
person has the necessary vocation, a receptive
mental and mental structure and the talent
required by the requirements of the spread. In
the restricted circle of our literature, we could
quote as intermediaries, more or less aware,
Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri /
writers from Gheorghe Asachi's group, Ion
Creangă, later Calistrat Hogaş and Mihail
Sadoveanu. There is no doubt that we can also
put Mihai Eminescu and Lucian Blaga among
the sacrifices.
"But we must discard the aesthetic
prejudice, common in our world, which
decides, without any plausible reason - Vasile
Lovinescu warns us - that a work of great
artistic value can not have hidden meanings.
The truth is that the distillation in the form of
literature cult of ancient fables, I could say
non-human, do not declare this literature out
of its pure mythic quality. "We are rallying
this view, considering that some profane
critics put us in the face An alternative,
according to which we have to choose
between the aesthetic quality of a work of art
and its hieroglyphic quality.As all prejudices,
it is devoid of any logical foundation and has
its root in mental laziness.in reality, the two
qualities are not excluded The fact that most
of the works of art, especially in our times,
are meaningless, does not draw the conclusion
that others do not have it. Beauty is an extra
horbot for the mystery.
By trying his bold, verifiable steps,
Vasile Lovinescu approaches Craiova's novel
Curtea-Veche7 of Mateiu Caragiale, which is
but a fairy tale and his symbolic value is
exactly what the reader of a fairytale gives.
The poem in Craiova by the Old Court is one
of the many examples of traditional
symbology, expressed through literature,
perhaps the last as a occurrence in time in
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015
basm. Poemul în proză Craii de Curtea-
Veche este unul din multiplele exemple de
simbologie tradiţională, exprimat prin
intermediul literaturii, probabil ultimul ca
apariţie în timp din Europa. „El se integrează
unui glorios cortegiu începând cu Ghilgameş,
poemele homerice, cu operele tragicilor
greci, până la Goethe şi Dostoievski, trecând
prin Virgil, romanele Graalului, prin opera
lui Dante" (şi a lui Eminescu - n.n.)8.
Bibliografie. Note
1 .Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a
R.S.R., Institutul de Istorie şi Teorie Literară
„G. Călinescu", Izvoare folclorice şi creaţie
originală; îngrijire ştiinţifică: dr. Ovidiu
Papadima, Editura Academiei R.S.R., 1970,
pag. 8-9.
2. Rene Guenon, Le Saint Graal, în Symbole
fondamentaux de la Science Sacree, Edition
Gallimard, Paris, 1962.
3. Vasile Lovinescu, Interpretarea ezoterică
a unor basme şi balade populare româneşti,
Ed. Cartea Românească, 1993, pag. 8-9
4. Ion Creangă, Opere, ediţie de Iorgu
Iordan şi Elisabeta Brâncuşi, Editura
Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,
1993, pag. 294.
5. Vasile Lovinescu, Creangă şi Creanga de
Aur, Editura Cartea Românească, 1989, pag.
15.
6. În acelaşi timp, talentul este vălul iui Isis.
Mitul este penultima etapă spre adevărul
transcendent. Ideile pure, îmbrăcate în Eter,
se oglindesc şi în sufletul popular, încă
nepoluat, dar şi în intelectul unui mare
scriitor. Dovezile le găsim în tot periplul
uman, de la Homer şi tragicii greci, până la
Dante, Shakespeare, Goethe şi Dostoievski,
Eminescu şi Macedonski.
7. Matei I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche,
ediţie îngrijită şi prefaţată de Perpessicius,
Editura pentru Literatură, 1965.
8. Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialâc.
Exegeză nocturnă a Crailor de Curtea-
Veche. Editura Cartea Românească, 1981,
pag. 11.
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
69
Europe. "He integrates with a glorious
cortege, starting with Ghilgamesh, the
Homeric poems, with the works of the tragic
Greeks, to Goethe and Dostoevsky, passing
through Virgil, the novels of the Grail,
through the work of Dante" (and of Eminescu
- nn).
Bibliography. Notes
1.The Academy of Social and Political
Science of R.S.R., Institute of Literary
History and Theory "G. Calinescu "Folklore
sources and original creation, scientific care:
Dr. Ovidiu Papadima, Academia R.S.R.,
1970, pp. 8-9.
2. Rene Guenon, Le Saint Graal, in the
Symbole fondamentaux of Science Sacree,
Edition Gallimard, Paris, 1962.
3. Vasile Lovinescu, The Esoteric
Interpretation of Romanian Tales and Ballads,
Ed. Cartea Românească, 1993, pp. 8-9
4. Ion Creangă, Opera, edited by Iorgu Jordan
and Elisabeta Brancusi, Publishing House of
the Romanian Cultural Foundation,
Bucharest, 1993, p. 294.
5. Vasile Lovinescu, Creanga and Golden
Creanga, Cartea Romaneasca Publishing
House, 1989, p. 15.
6. At the same time, talent is Isis's veil. Myth
is the penultimate stage to transcendent truth.
The pure ideas, dressed in Ether, mirror the
popular soul, still unpolluted, but also in the
intellect of a great writer. The evidence is
found throughout the human perimeter, from
Homer and the Greek tragedies to Dante,
Shakespeare, Goethe and Dostoevsky,
Eminescu and Macedonski.
7. Matei I. Caragiale, Craiţa de Curtea-Veche,
edited carefully and prefabricated by
Perpessicius, Publishing House for Literature,
1965.
8. Vasile Lovinescu, The Fourth Hagial. The
nightly exegesis of the Old Courtyard Crags.
Cartea Românească Publishing House, 1981,
p. 11.
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015
70