Abordarea textelor literare în ciclul primar

Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale,

îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri si realităţi.
Cândva mirific, acest univers al cărţii trebuie redescoperit de către micii şcolari, prin iniţierea şi
parcurgerea unor teme interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să
readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al copilăriei cu sentimente, aspiraţii şi îndrăzneli.
Literatura pentru copii este o sursă de îmbogăţire spirituală, ea dispunând de valenţe multiple
estetice şi morale sigure, cultivându-le copiilor sentimentele alese prin modelele oferite de textele
selectate sau învăţându-i pe aceştia să dezaprobe modelele negative întâlnite, lărgindu-le aria de
cunoaştere.
Literatura pentru copii nu este doar frumoasă, dar îi şi trimite pe aceştia într-o lume „de basm”,
căci vor trăi profund alături de personaje minunate, de oameni cu minţi ascuţite, de animale cunoscute
şi de altele cu puteri nemărginite fiid ajutaţi de aceste personaje să-şi învingă sentimentele de teamă şi
inhibiţie, să gândească logic, dezvoltând în acest mod, cât mai mult posibil, capacitatea de exprimare
orală. Elevii dobândesc deprinderi de receptare corectă a textului audiat, de folosire precisă şi nuanţată a
cuvintelor, de formulare clară şi personală a unor mesaje proprii, de argumentare a unui punct de vedere.
Un astfel de text este “Cioc!Cioc!Cioc!” de Emil Gârleanu din care cu ajutorul mai multor
metode şi procedee elevii vor cunoaşte lumea minunată a necuvântătoarelor. Citind fluent, conştient şi
expresiv, căutând înţelesul cuvintelor nou-întâlnite, construind enunţuri corecte din punct de vedere
gramatical şi desprinzând mesajul textului pe baza unor întrebări şi răspunsuri, elevii îşi vor îmbogăţii
universul copilăriei cu modele din natură.
Pentru a-i introduce în atmosfera lecţiei le voi prezenta o planşă cu un copac plin cu ghicitori
despre animale şi insecte:
“Zici că e un ceas de lemn/ Ce răsună la un semn/ Prin păduri şi prin zăvoaie/ Fie soare, fie ploaie!”;
„Are-o coadă înfoiată,/Hoaţă este şi şireată;/Dar e vai de coada ei,/Când dă peste Grivei.”;
„Mici pitici cu felinare/Umblă noaptea pe cărare!”;
„Are-un ac micuţ şi fin,/ Zboară lin din floare-n floare,/Acul este cu venin/Şi polenul pe picioare!”;
„Are gâtul foarte înalt/Şi picioarele cam lungi,/Dacă vrei să-i dai o floare/E cam greu la ea să ajungi!”;
„Urecheat cu haine sure/Stă pe câmp şi în pădure”
“Sare graţioasă/Coada-i e stufoasă/ Ronţăie nuci şi alune/ De-o ghiceşti, îndată spune!” ;.
După citirea acestor ghicitori, elevii împărţiţi pe grupe de căte şase vor alege dintre mai multe
imagini, animalele sau insectele care reprezintă răspunsurile la ghicitori. Fiecare grupă are la dispoziţie
cinci minute pentru a completa propriul copac, după care se va face evaluarea prin compararea cu
copacii celorlalte grupe şi cu planşa pe care eu însămi am completat-o. Câştigă grupa cu cele mai multe
răspunsuri corecte. Prin acest joc elevii vor fi canalizaţi spre subiectul lecţiei, într-un mod plăcut şi
interactiv, citindu-se cu voce tare ghicitoarea despre veveriţă.
Le voi prezenta câteva date despre volumul „Din lumea necuvântătoarelor” şi despre autorul
Emil Gârleanu, stimulându-i prin diverse întrebări să-şi amintească şi alte texte asemănătoare.
După descoperirea textului prin citirea în gînd, apoi cu voce tare în lanţ, selectiv şi prin citirea
model, se vor extrage şi se vor explica în scris cuvintele necunoscute întâlnite în text şi se vor alcătui,
oral, enunţuri pentru o bună fixare a lor.
Elevii vor fi încurajaţi, prin întrebări şi răspunsuri, să evidenţieze personajele principale şi
faptele lor, reuşind astfel să desprindă mesajul textului. Aceste întrebări pot fi:
În ce anotimp se petrece întâmplarea?
Care sunt personajele povestirii?
 Ce fel de copac a descoperit veveriţa?
De ce îşi adună veveriţa provizii din toamnă?
Ce învăţătură se desprinde din text?
Le voi prezenta câteva curiozităţi despre cele două animale. “Veveriţa - Veveriţele, ca şi alte
animale din pădure, îşi strâng vara provizii pentru iarnă. Ele adună atât alune cât şi ciuperci.Pentru că
ciupercile crude s-ar strica în scorbură, isteaţa veveriţă le pune mai întâi la uscat afară, între crengile
copacilor.” “Ciocănitoarea - Pasăre sălbatică, ciocănitoarea are penajul colorat cu negru, alb şi roşu,
aripile scurte şi coada tare. Este foarte folositoare pentru păduri, deoarece se hrăneşte cu insecte
dăunătoare şi cu larvele lor, pe care le prinde cu ajutorul ciocului puţin curbat şi foarte puternic, cu care
poate găurii şi lemnul tare al copacilor. Mai este denumită şi Doctorul pădurii”.
Pentru a verifica gradul de însuşire a noilor cunoştinţe le voi da copiilor să completeze, pe grupe
câte o diagramă Venn, după care le vom completa împreună.

Veveriţa Ciocănitoarea

La finalul lecţiei elevii vor primi o fişă de muncă independentă – un cadran cu ajutorul căruia
noile cunoştinţe vor fi fixate într-un mod plăcut. Cerinţele vor fi :
1. Descoperiţi propoziţia: Veveriţaapedepsitciocănitoareapentruhoţie.
2. Scrieţi cuvintele cu sens opus – tare, dulce, a umple, a goli
3. Scrieţi titlul povestirii şi autorul.
4. Ai terminat? Colorează! (va fi un desen sugestiv – o veveriţă mâncând alune, etc.)

Voi face aprecieri verbale privind participarea elevilor la lecţie şi implicarea lor în
realizarea sarcinilor propuse, oferindu-le mici recompense.