PROIECT DE ACTIVITATE

DATA: 19 noiembrie 2009

ŞCOALA : Şcoala cu clasele I – IV Pietroiu
CLASA: a II-a & a IV-a
PROPUNĂTOR: inst. Mirela Creţu
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
OBIECTUL: Limba şi literatura română
TEMA: Medalion literar “Ion Creangă”
TIPUL DE ACTIVITATE: de verificare si consolidare a cunoştinţelor

SCOP: Formarea si cultivarea gustului pentru lectura.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O.o.1 – să desprindă informaţii din citate date despre viaţa şi activitatea lui Ion Creangă;
O.o.2 – să dramatizeze un text liric studiat;
O.o.3 – să asocieze personajul cu opera din care face parte;
O.o.4 – să ordoneze piesele unui puzzle cu fragmente din poveştile citite;
O.o.5 – să asocieze corect sinonimele/antonimele din fişa nr.4;

RESURSE PROCEDURALE:
1. Resurse procedurale: conversatia, explicatia, dramatizarea,exercitiul muzical;
2. Resurse materiale: fişe, foi, marker, imagini, măşti, costume populare, cărţi;
3. Forma de organizare: pe grupe , individual, frontal .

DURATA: 1 oră
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:
De la început clasa este împărţită în 4 grupe a câte 4 elevi fiecare; se stabileşte denumirea fiecărei echipe.
1.Proba nr. 1 – elevii au de răspuns la o serie de 9 întrebări legate de viaţa şi activitatea lui Ion
Creangă , pe baza datelor bigrafice prezentate de propunător şi a citatelor pe care le-
au primit.
2. Pauză: - dramatizarea unui fragment din sceneta “Punguţa cu doi bani”.
3. Proba nr.2 – elevii trebuie să identifice opera din care fac parte personajele menţionate pe fişa 2
4. Pauză: - interpretarea cântecului “Ursul păcălit de vulpe”
5. Proba nr.3 – constă în asocierea unor imagini din operele: “ La scăldat”, “Fata babei şi fata
moşului”, “Punguţa cu doi bani” şi “La cireşe” cu fragmentele corespunzătoare din
 textele respective.
5. Pauză: - dramatizarea unui fragment din “ Pupăza din tei”.
6.Proba nr.4 – “Copăcelul fermecat” – au de asociat sinonime/antonime ale cuvintelor întâlnite în
operele studiate
7.Încheierea activităţii: - proces literar intentat inculpatului Nică a lui Ştefan a Petrei din
Humuleşti

PROBA 1

Cel mai frumos mărţişor al românilor, „Împăratul Poveştilor”, vine pe lume la 1 martie 1837 şi se numeşte simplu: ION CREANGĂ.
Mama, ca orice mamă, îşi alintă copilul, ca să nu fie descoperit de duhurile rele.

Citat 1
1. Intrebare:
Spuneţi numele „copilului cu părul bălai” . 1 min

Se naşte într-un sat cu oameni harnici şi cumsecade, în ţinutul Neamţului, chiar în inima Moldovei.

Citat 2
2. Întrebare:
Cum se numeşte satul în care se naşte povestitorul? 1 min

Familia îi este mereu alături, părinţi, bunici, fraţi şi surori, de care îşi aminteşte cu drag în scrierile sale.

Citat 3
3. Întrebare:
Cine sunt Ştefan şi Smărănduca? 1 min.
 Şi Nică creştea jucându-se cu fraţii şi surorile, cu copiii, fiind tot timpul într-o petrecere.

Citat 4
4. Întrebare:
În ce era urcat Nică atunci când îl găseşte mătuşa Mărioara? 1 min.

Era un copil harnic: muncea pământul pe care-l aveau părinţii , ducea de mâncare lingurarilor tocmiţi la prăşit sau torcea la clăci,
în rând cu fetele din sat.

Citat 5
5. Întrebare:
La ce pasăre se referă mama când spune „cuc armenesc”? 1 min

Chiar dacă o ajuta pe mama la treburile casei, uneori, lăsa totul baltă şi pleca pe furiş la joacă.

Citat 6
6. Întrebare:
Unde se afla Nică atunci când cânta aşa ? 1 min

Şi uite aşa Nică crescu mare şi urmă multe şcoli până să ajungă om însemnat şi să intre încet, încet în inimile tutror cu minunatele sale
poveşti..

Citat 7
7. Întrebare:
Spuneţi titlul poveştii din care face parte fragmentul de mai sus” . 1 min

Întreaga sa viaţă şi-o conduce după adevăr, după dreaptă judecată, unde fiecare faptă îşi primeşte răsplata cuvenită.

Citat 8
8. Întrebare:
Cine este mama şi cine sunt copilaşii?” 1 min

Oamenii simpli, cinstiţi sunt adesea personaje principale în scrierile sale.

Citat 9
9. Întrebare:
De ce-l bate moşneagul pe cucoş?” 1 min

Chiar dacă viaţa nu i-a fost tocmai uşoară, din întreaga sa operă răzbate dragostea şi bucuria de a trăi, veselia şi ghiduşiile.
Citat 1
„Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nouri după o
ploaie îndelungată: „Ieşi , copile cu părul bălai, afară şi râde la soare, doar s-o îndrepta vremea” şi vremea se îndrepta după râsul
meu...”

Citat 2
„Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre, pe când începusem şi eu, drăgăliţă
Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei...”

Citat 3
„ Las’, măi Ştefane şi Smărănducă, nu vă mai îngrijiţi atâta că am să ieu nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni, cu Dumitru al
meu, la profesorul Niculai şi-ţi vede ce-a scoate el din băiet...”

Citat 4
„ – Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul, zise ea, cu ochii holbaţi la mine, scoboară-te jos, tâlharule, că te-oi învăţa eu!”

Citat 5
„- Scoală , dughişule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată
ziua?”
Citat 6
„...şi aci săream într-un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta şi la stânga, spunând cuvintele:
Auraş, păcuraş,
Scoate apa din urechi
Că ţi-oi da parale vechi
Şi ţi-oi spăla cofele
Şi ţi-oi bate tobele!”

Citat 7
„Cele două nurori, văzând pe cea tânără codindu-se la treabă, îi zic:
- Da’ nu te tot codi, că mămuca ne vede.
- Cum? Eu o văd că doarme...
- Nu căuta că horăieşte, mămuca are la ceafă un ochi neadormit, cu care vede tot ce facem..”

Citat 8
„ - Dragii mamei copilaşi! Eu mă duc în pădure ca să mai aduc ceva de ale mâncării. Dar voi, închideţi uşa după mine, ascultaţi
unul de altul, şi să nu cumva să deschideţi până ce nu-ţi auzi glasul meu!”

Citat 9
„ Moşneagul, pofticios şi hapsân, se ia după gura babei, şi, de ciudă, prinde iute şi degrabă cucoşul şi-i dă o bătaie bună...”

Sceneta : “ Punguţa cu doi bani”(fragment)

 PROBA 2

Personajele din opera lui Creangă s-au rătăcit , găseşte-le locul potrivit!

PERSONAJELE POVESTEA
Lupul
Mătuşa Mărioara
 Cocoşul
Pupăza
Iedul cel mic
Ursul

PROBA 2

Personajele din opera lui Creangă s-au rătăcit , găseşte-le locul potrivit!

PERSONAJELE POVESTEA
Capra
Fata moşului
Găina
Nică
Smaranda
Ursul

Cântec : “ Ursul pacalit de vulpe”

 PROBA 3

Poveştile de le citii , acum le vei reconstitui:(puzzle cu asocieri de text imaginilor)

La scăldat

Într-o zi, pe-aproape de Sânt-Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulţime de trebi pe capul mamei. Şi mă
scoală mama atunci mai dimineaţă decât alte dăţi şi-mi zice cu toată inima:
— Nică, dragul mamei! vezi că tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos; şi eu asemene nu-mi
văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile şi stai lângă mămuca, de-i fă ţevi şi leagănă copilul.

Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer şi aşa de frumos şi de cald afară, că-ţi venea să te
scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am şparlit-o la baltă, cu gând rău asupra mamei, cât îmi era de
mamă şi de necăjită.

Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ şi se ia după mine la baltă, unde ştia că mă duc.
…În sfârşit, mama, cât era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea şi vine tiptil, în vârful degetelor, pe la
spatele mele, când mă uitam la fete, cum vă spun, îmi ia toate hainele frumuşel de pe mal şi mă lasă cu pielea goală
în baltă, zicându-mi cu năduh:
— Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea, ş-apoi atunci vom avea altă vorbă!

Şi merg eu acum fără păsare prin păpuşoi, până în dreptul ogrăzii, şi mă uit printre gard şi văd pe mama
cum se da în vânt după trebi, când în casă, când afară; şi-mi era mai mare mila de dânsa, dar şi de pântecele meu cel
stocit de apă încă îmi era milă.Şi nemaiputând suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: Mămucăi, iacată-mă-
s!... Ea, atunci, cum e mama cu bunătate, se uită galeş la mine şi zice oftând:

— Bine-ţi şede, coşcogeme coblizan, să umbli lelea pe drumuri în halul acesta şi să mă laşi tocmai la
vremea asta fără leac de ajutor! Hai de mănâncă, dar să ştii că mi te-ai lehămetit de la inimă; doar să te porţi de-acum
tare bine, să mai fiu ceea ce-am fost pentru tine!
 — Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos, tâlharule, că te-oi
învăţa eu!

Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, şi odată fac zup! în nişte cânepă, care se întindea de la
cireş înainte şi era crudă şi până la brâu de naltă. Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin
cânepă, şi ea pe urma mea,

Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată
palancă la pământ…. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se
împiedică de ceva, şi cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă
azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, şi-mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua
aceea.
 Punguţa cu 2 bani

Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori
pe fiecare zi iar moşneagului nu-i da nici unul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:

— Măi babă, ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar.
— Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă.
Moşneagul, pofticios şi hapsin, se ia după gura babei şi, de ciudă, prinde iute şi degrabă cucoşul şi-i dă o bataie
bună.

Cucoşul, cum scăpă din mânile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetec. Şi cum mergea el
pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum o găseşte, o şi ia în clonţ şi se întoarnă cu dânsa înapoi
către casa moşneagului.
 Pe drum se întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită cu băgare de seamă la cucoş,
vede în clonţu-i o punguţă şi zice vezeteului:
— Măi! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela în plisc.
Vezeteul prinde cucoşul şi luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în
buzunar şi porneşte cu trăsura înainte.

Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind neîncetat:

Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !
Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:
— Mă! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fântâna ceea.

Acum, după toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-
azvârle punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui şi lasă pe boier
în pace. Atunci toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoşului, s-au
luat după dânsul, Cucoşul însă mergea ţanţoş, iar paserile după dânsul, şi merge el
cât merge, până ce ajunge acasă la moşneag,

Moşneagul, văzând pe cucoşul său aşa de mare şi de greoiu, şi încunjurat de-

atâta amar de galiţe, i-a deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:
—Stăpâne , aşterne un ţol aici în mijlocul ogrăzii.
Moşneagul, aşterne ţolul. Cucoşul atunci se aşază pe ţol, scutură puternic din
aripi şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lângă paseri, şi de cirezi de
vite; iară pe ţol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare
de-ţi lua ochii! Moşneagul, văzând aceste mari bogăţii, nu ştia ce să
facă de bucurie, sărutând mereu cucoşul şi dezmerdându-l.
 Ursul pacalit de vulpe

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăiri.
Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă. Zărind în depărtare un car tras de boi
îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în mijlocul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.

Ţăranul ce mâna boii o vede şi, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi:
—Aho! Aho! Boii se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape şi, văzând că nici nu suflă, zice:
—Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă caţaveică am să fac nevestei mele din blana
istui vulpoiu! Zicând aşa, apucă vulpea de după cap şi, târând-o până la car, se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui.

Cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car jos.După ce hoaţa de vulpe a
aruncat o mulţime de peşte pe drum, bine...şor! sare şi ea din car şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe
drum.

Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

— Bună masa, cumătră! Ti!!! da' ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie, că ta...re! mi-i poftă!
— Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre,Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, şi-i avea
peşte să mănânci.
— Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele.

Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei şi-şi vâră-n apă toată
coada!... În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de sub foc. Îngheaţă
zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului ca într-un cleşte.
De la o vreme, ursul,
nemaiputând de durerea cozei
şi de frig, smunceşte o dată
din toată puterea. Şi, sărmanul
urs, în loc să scoată peşte,
rămâne făr' de coadă! Începe
el acum a mornăi cumplit ş-a
sări în sus de durere; şi-
nciudat pe vulpe că l-a amăgit,
se duce s-o ucidă în bătaie.
Şi iaca aşa a rămas
ursul pâcâlit de vulpe!

Scenetă: “Pupăza din tei”

PROBA 4
COPĂCELUL FERMECAT ANTONIME VĂ CERE SĂ CĂUTAŢI.
 PROBA 4

COPĂCELUL FERMECAT SINONIME VĂ CERE SĂ CĂUTAŢI

Şcolarului ______________________________,
membru al echipei Isteții, pentru participarea activă la concursul literar ”În lumea
basmelor” .

31 ianuarie 2023 Învăţător, Malenchii T.

Bibliotecar, Jurac L.
DIRECTOR, Jereghi Ala
 Diagrama învățătorului
Clasa _________________________Învățător Malenchii T.
Numele,Prenumele Disciplina Conținutul Perioada Motivul Data Semnătura Coordonat
elevului recuperării de recuperării retestului învățătorului
(produse recuperare
școlare)
 Se acordă,

Şcolarului ______________________________,membru al echipajului _____________________ , pentru

participarea activă la medalionul literar
”Ion Creangă” .

12 noiembrie 2009 Invăţător,

DIRECTOR,