Oamenii, mai ales cei interesati de literatura, stiu deja cine este Bogdan Munteanu.

In ciuda
interactiunii sale cu publicul in diferite ocazii, putini au inspiratia, ca sa vorbim in context, sa
intrebe, sa afle, cum este Bogdan Munteanu dincolo de cine este, acest cine fiind doar un
criteriu social.
Autor a trei carti ,,Pur si simplu’’ in 2008, ,,Vals pe fire de paianjan’’ in 2010 si ,, Bine te-am
ratacit Incognito’’ in 2011. Chiar daca prima sa carte a fost mai mult un dar personal catre
apropiati, celelalte care au urmat au prins chiar foarte bine la public si l-au consacrat drept
scriitor contemporan.
Discutand despre viata, despre proiecte si mai ales despre carti, am incercat sa aduc mai
aproape de public, omul, dincolo de functii si titluri publice. Daca am reusit sau nu o veti
spune voi si el.

Luand-o cu inceputul...

1. Poti sa ne povestesti ce te-a determinat sa incepi ,,Pur si simplu’’ sa scrii si ce ai simtit

atunci ?

Am inceput sa scriu pe la 27 de ani in urma unei experiente unice, care nu se intampla de

multe in viata zic eu. Eram intr-o calatorie de unul singur la sighisoara si in urma unui soc
emotional foarte puternic, asta am simtit in momenul ala, desi nu mai scrisesem niciodata
pana atunci, nu mi-am imaginat niciodata sa traiesc un moment de genul asta, dar iată ca s-
a intamplat si de atunci nu m-am mai oprit.

2. Printr-un vals, intr-un trecut nu foarte indepartat spuneai ca cel mai bine te
caracterizeaza din volumul cu pricina urmatoarele cuvinte: ,, Să scrii despre viţelul ce
se uită la poarta noului ca să scăpaţi împreună de constipaţie.’’ Cum explici afirmatia
ta ?

Greu de explicat, nici nu mai stiu cand am zis asta - rade- . Cred ca de multe ori eu sunt
vitelul care se uita la poarta noului, eu sunt cel constipat. Dar nu ma refer doar la mine ci
la o situatie generala care ne inconjoara, poate la o adormire ca sa zic asa a multor
oameni vis-a-vis de literatura si de carte, dar cum spuneam, de multe ori eu ma regasesc
in situatia aia si de acolo rezulta si autopersiflarea din prozele mele.

3. Dupa cele patru luni de calatorie prin Europa, dar si dupa cei 6 ani de scris poti sa ne
spui care aspecte ale vietii, iti par si acum resurse ( aproape) nesecate de inspiratie ?

Un bun prieten de al meu care m-a si indrumumat intr-o perioada de inceput spunea ca
scriitorul are nevoie de miscare – ceea ce ma inspira sunt locurile si oameni si momentele
pe care le traiesc. Traind foarte mult in viata cotidiana as putea spune ca astea sunt
principalele surse de inspiratie in prozele mele scurte, dar atunci cand incep sa calatoresc
parca totul se schimba, sa intri in contact cu lucruri noi, cu imprevizibilul cu altfel de
evenimente reprezinta o sursa buna de inspiratie.N-as spune ca personajele statice ma
inspira foarte mult.

4. Uneori percepem ceea ce vrea autorul sa ne transmita, alteori intelegem ce vrem dat
fiind faptul ca filtram lecturile prin propriile experiente, care sunt totusi acele idei/
invataturi pe care ai vrea ca cititorii tai sa le perceapa si sa le pastreze in amintire ?
Asta-i grea intrebare – râde – ceea ce incerc sa trezesc e nu in ultimul rand buna
dispozitia pentru ca imi pare mie ca trecem printr-o perioada, , in care radem din ce in ce
mai putin, zambim tot la fel de putin – mi-as dori ca oamenii sa ma citeasca cu zambetul
pe buze.

5. Dincolo de toate aspectele lumesti care dau elan scrisului, care sunt aspectele majore
care te fac sa-ti conturezi o perceptie asupra vietii ?

Evenimente majore pot fi moartea unei persoane cunoscute sau a unui actor sau persoana
pe care am venerat-o ca sa zic asa pana in momentul acela,in mom in care moartea
loveste pe cineca drag mi imi dau seama incao data ca viata e scurta şi sa nu o irosim
aiurea. De aceea incerc sa-mi valorific timpul cu ceea ce imi prezinta interes si sa-mi duc
la bun sfarsit visele, cum a fost si cel cu calatoria respectiva. Nu-mi place sa
traiescincrancenat si innegura mai mereut, de aceea incerc sa fac opusul lucrurilor
negative compensand, de exemplu daca nu-mi place ca cineva arunca pet-ul pe jos o sa-l
iau si o sa-l pun eu la gunoi, mi se pare o abordare mai calma.

6. Apropo de viata, Incognito, stiu ca esti din Arad, ce motiv te-a ratacit prin Timisoara ?

Simplu, dupa terminarea liceului, am venit aici la facultate, la inceput nu mi-a placut
recunosc. Eram inca sub influenta si sub aripa aradului, a prietenilor de acolo, a
cunostintelor a parintirlor, abia asteptam sa se termine saptamana ca sa pot sa ma
intorc,in timp am redescoprit am si re re descoperit Timisoara pot sa psun ca e un loc in
care imi gasesc linisea, nu mi-am pus niciodata problema sa plec catre capitala sau
straintaturi. M-am ratacit dintr-o decizie de a da aici la facultate si am ramas pentru ca
mi-a placut.

7. Stiu ca initial, volumul trebuia sa poarte numele ,, Rataciri’’, cum s-a ajuns la ,, Bine
te-am ratacit, Incognito?

Vai - rade - aici e o poveste care merita un interviu separat, dar pe scurt... titlurile sunt
greu de gasit si pe care imi place sa cred ca insist destul de mult. De la rataciri... rataciri
a fost un back-up destul de neispirat ca nu avea nimic aparte, in ultima noapte inainte de a
intra cartea in tipografie nu eram multumit si am stat pana tarziu in noapte, mi-a venit, nu
stiu cum mi-a venit – am sunat editorul a doua zi, nu mi-a raspuns am incercat sa dau si de
tehnoredactor, el mi-a trimis cartea la tipografie cu titlul rataciri, am dat de editor el nu
informase tehnoredactorul, dar pana la urma a aflat. A fost o noapte de cosmar cu final
placut.

8. Faptul ca venirea la Timisoara a fost benefica din punct de vedere literar este vizibil,
totusi, ce obstacole ai intalnit in drumul spre ,,astazi’’ ?

Mi-ar placea mie sa fiu cunoscut ca si scriitor, sunt poate in anumite cercuri la nivel local,
dar ai nevoie de consistenta si de consecventa si de inspiratie maxima ca sa fi cunoscut
intr-adevarar. Obstacole nu pot sa zic ca am intalnit, am avut norocul a sa zic asa sa cunosc
oameni de calitate persoane din zona culturala timisoreana care m-au adoptat in diverse
proiecte literare si care m-au ajutat sa evoluez – si pe partea de implicare in anumite
evenimente si de ce nu si pe acest plan – aici. Totul a inceput dintr-o intalnire
intamplatoare cu domnul Vighi pe care nu stiu nici acum ce l-a determinat atunci sa imi
propuna sa ma implic in proiectele Ariergarda nu eram absolut deloc familiar cu societatea
eu sunt inginer si ma invarteam in cercuri de it-isti.

9. Am inteles ca vrei sa infiintezi o asociatie culturala, ce poti sa-mi spui despre asta ?

Mi-ar placea, dar deocamdata incerc si voi mai incerca sa starnesc interesul spre scris si
spre citit cu diferite proiecte unul a fost cel numit Fata cartii, altul e evenimentul curent
Tinereţe fără de carte şi viaţă fără de vorbe....in care publicul are sansa sa cunoasca omul
din spatele cartii pentru ca am un invitat si purtam o discutie prieteneasca, intr-un cadru
putin informal, intr-o cafenea. In rest mai am alte proiecte, dar e nevoie de consistenta
repet...ma tem ca e greu sa o gasesti de fiecare data in toate proiectele in care te implici,
mi-e teama ca nu am gasit inca un punct de echilibru si il tot caut in mom in care voi fi
sigur ca acelea sunt lucrurile in care doresc cu adevarat sa investesc timp si efort atunci
probabil ca se va merita o asociatie pana atunci proiecte se pot face si fara o asociatie,
fara fonduri doar prin dorinta, daruire.

10. Dintre persoanele pe care le-ai intalnit de-a lungul timpului ti s-a intamplat vreodata sa
te ,, vezi’’ in altcineva ?

Da...intotdeauna exista tendinte si cand scrii si cand urmaresti un anumit scop sa te

raportezi la ceea ce sa facut inainte, de exemplu daca am citit ceva ce mi-a placut, exista
riscul sa incerc sa aduc elemente din Samuel Moulton, de exemplu sau Hermann Hesse.
Fiecare autor cunoscut are originalitatea sa, si imitandu-l nu ajungi mare lucru - modele
tind sa cred ca mi-am ales mai mult la serviciu, iar acum tind sa cred ca m-am inconjurat
de oameni cu care ma sustin si ne sustinem in proiecte literare. Mi-ar fi placut sa fiu in
postura lui Samuel Moulton, un povestas extraordinar – unul dintre preferatii mei sau unul
din personajele sale Charles din romanul ,,Luna si doi bani jumate’’ care lasa viata
cotidiana si se refugiaza in pasiunea sa pictura.

11. Poti sa imi povestesti cel mai penibil moment prin care ai trecut?

Sunt o seama de momente de felul acesta, cred ca se regasesc in prozele mele, dar imi
aduc aminte de un moment jenant, fiind intr-un mic confilct cu o colega de la serviciu si
dorind sa-i povestesc unui alt coleg, in loc sa-i scriu colegului meu i-am trimis mailul
colegei cu care m-am certat

12. Crezi ca ar mai fi ceva important de adaugat la tot ce am discutat ?

Hmm...da. Mi-ar placea sa cred ca literatura in general va redevenii o adevarata pasiune,

nu stiu daca a fost vreodata, dar ca va intra cartea in general in inimile cator mai multi
oameni, incepand cu scoala, gimnaziu si liceul. Ar trebui sa promovam metode alternative,
oamenii, elevii au nevoie de modele, au nevoie sa vada cu ochii lor scriitori in viata sa
intre in contact cu ei. Imi aduc aminte de o vizita la un liceu din Arad. Am fost absolut
fascinat de energia pe care o aveau acesti elevi, mi-a dat incredere ca nu e totul pierdut
totul tine de profesori si de parinti, de felul de a colabora cu cei care scriu azi in lumea
literara.