2.

Spune-ți părerea în maxim 150 de cuvinte despre subiectul abordat, originalitatea și imaginea
de ansamblu a unui articol publicat la alegere. (Te poți inspira de pe D.O.R., Scena 9, Școala 9, Dilema
Veche, bloguri cunoscute de voi)

Urmăresc D.O.R de mult timp. Îmi începeam dimineața cu Concentrat și seara o terminam cu un
slide pe insta story-uri. Dintre multele lor povești, articole, reportaje unul care mi-a atras atenția
este “Cum am învățat să n-am încredere în inspirație  Scriu, chiar dacă de multe ori sunt convinsă că
nu mă pricep.” De Oana Filip.
E un tablou. Îmi place să cred că este un tablou făcut pentru mine și că dragostea mea pură față de
scris e aici. Oana și-a dezvăluit sufletul în fața noastră, ceea ce aduce sensibilitatea și unicitatea
articolului.
„Când eram mică, pe lângă citit și scris îmi plăcea mult istoria.” Culoarea acestei povești este alb
datorită inocenței și sincerității cu care a fost scris. „Așa că, atunci când scriu, o parte din mine se
gândește că las ceva în urmă. O mărturie în jurnal despre cum m-am simțit în nopțile de liceu când
plângeam.” Trebuie mult curaj să scrii sincer, iar subiectul abordat, de ce scrie, cum alternează
plăcerea și obligația, și cum i s-a schimbat perspectiva de-a lungul vârstei( de la a scrie despre
prințese îndrăgostite la a scrie pentru o redcație), formează o contopire perfectă cu tema secțiunii
"Eseuri" a revistei.
În ansamblu, articolul este unul care ajunge la sufletul oricărui cititor și care totodată îi provoacă
mintea. După prima lectură m-am tot întrebat. Ce las eu în urmă? Și mi-am dat seama că îmi e frică
de uitare așa că acum scriu oricând, oriunde, despre orice. Ca să nu uităm. „Dar ce am scris despre
toate astea a rămas.”