,,Pacienta tăcută” de Alex Michaelides

-recenzie-
Alex Michaelides s-a născut în Cipru și a studiat literatura engleză la Universitatea
Cambridge și a scris o lucrare de master pentru a deveni scenarist în Los Angeles. A scris
filmele „ The devil you know” și „The Con is On”.
,,Pacienta tăcută” este un thriller fascinant și demn de ecranizat. Cartea m-a atras încă
de la sinopsis și de la faptul că este o carte de debut. Personajul principal feminin, Alicia, este
o pictoriță renumită și are o ,,căsnicie perfectă” cu un fotograf din lumea modei, Gabriel. Într-
o seară, acesta se întoarce acasă târziu, iar Alicia îl împușcă de cinci ori în față și rămâne tăcută
timp de șase ani. Este internată în spitalul psihiatric „The grove” unde devine violentă și este
îndopată cu medicamente, transformându-se într-o umbră. Singura ei mărturisire o reprezintă
un tablou „Alcesta”( inspirat dintr-o tragedie greacă) care îmbină toate secretele și emoțiile ei.
Doar arta o mai poate salva, dar este Alicia vinovată de această crimă sau este doar o victimă?
Cartea este scrisă din perspectiva lui Theo Faber, un psihoterapeut care a așteptat foarte
multă vreme șansa de a vorbi cu Alicia. El are o personalitate complexă, plină de secrete și de
imperfecțiuni copleșitoare. Acesta dorește să o facă pe Alicia să vorbească și să afle ce s-a
întâmplat cu adevărat în acea seară întunecată. Înainte să devină psihoterapeut, Theo, a fost la
rândul lui pacient din cauza traumelor din copilărie. Deci pe cei doi îi leagă unele aspecte.
„N-am știut-o atunci, însă era prea târziu – îmi asimilasem tatăl, îl încorporasem, îl
îngropasem adânc în subconștient. Oricât de departe aș fi fugit, îl purtam peste tot cu mine.
Eram urmărit de un cor de furii, infernal, necruțător, toate cu glasul lui – zbierând că nu-s bun
de nimic, o rușine, un eșec.”
Astfel, pe parcursul cărții psihoterapeutul dezvoltă o obsesie față de pictoriță, dorind să
știe totul despre trecutul ei. De asemenea, în carte există pasaje cu însemnări din jurnalul ei care
ne arată cât de puternică, periculoasă si paranoică este Alicia. Începi să citești aceste însemnări,
judeci prea repede sau îți schimbi perspectiva legată de restul personajelor.
Romanul se joacă cu mintea ta până când ajungi la final si spui: „Wow....” Nimeni nu
poate anticipa un astfel de deznodământ, plin de emoție. Modul în care toate suspiciunile tale
sunt spulberate și înlocuite la finalul cărții este nemaipomenit.
Această carte mi-a deschis ochii pentru romanele psihologice. Chiar dacă la început
subiectul pare macabru și rece, pe parcurs te atașezi și lupți împreună cu personajele. Regăsești
dramă, răzbunare, obsesie și furie. Pur și simplu devii una cu romanul. Te-am făcut curios?

Citate:
„Tăcerea ei era ca o oglindă – reflectându-te pe tine. Și era, adesea, o priveliște
urâtă.”
„Un pacient își dezleagă sentimentele inacceptabile terapeutului său, iar el
păstrează tot ce pacientul se teme să simtă, și simte în locul lui. Și apoi, foarte încet, îi înapoiază
sentimentele.”
„Alicia a fost descoperită lângă șemineu, în picioare. Rochia ei albă licărea ca o
fantomă în lumina lanternelor. Părea că nu-și dă seama de prezența poliției. Era încremenită,
înghețată – o statuie dăltuită în gheață – cu o expresie ciudată pe față, îngrozită, ca și cum s-ar
fi confruntat cu o teroare invizibilă.”
„Am hotărât să nu mă las până când Alicia nu devine pacienta mea. N-aveam prea
mult timp: Alicia era pierdută. Lipsea. Și aveam de gând s-o găsesc.”
“E ciudat cât de repede te adaptezi la lumea nouă și ciudată a unei instituții
psihiatrice. Devii din ce în ce mai în largul tău cu nebunia – și nu doar nebunia celorlalți, ci și
a ta. Suntem cu toții săriți de pe fix, cred, numai că în feluri diferite.”