FEROMONII

Feromonii reprezint un grup de substane

produse de insecte, n general de toate animalele,
prin care se realizeaz un schimb de mesaje ntre
indivizii aceleiai specii. Feromonii codific un
volum mare de informaii legate de diferite
activiti biologice ale animalelor i determin un
comportament adecvat la indivizii receptori.
La insectele sociale, gama feromonilor este
mult mai larg comparativ cu insectele solitare.
ntruct gama mesajelor transmise de ctre
feromoni este foarte extins, o clasificare
complet i mai ales definitiv a acestora este
nc greu de realizat. Cea mai accesibil i
operant este clasificarea bazat pe criteriul
naturii rspunsului declanat de feromon n
organismul receptor.

Exist 2 categorii mari de

feromoni:
Feromoni de dezvoltare, care determin n
organismele receptoare modificri ale
dezvoltrii sau metabolismului. Din aceast
categorie fac parte feromonii care regleaz
raporturile din interiorul coloniilor de insecte
sociale.
Emii de ctre matc, ei determin atrofia
organelor genitale ale albinelor lucrtoare sau
diferenierea n caste a termitelor.
Feromoni de aciune, care declaneaz la
organismele receptoare unele aciuni sau
schimbri de comportament.

Feromoni de marcaj, cu ajutorul crora

insectele sociale traseaz itinerariul de
deplasare a coloniei ctre o nou surs
de hran

 Feromoni

de agregare, caracteristici
n primul rnd pentru insectele sociale,
dar i pentru lcuste i alte categorii de
insecte. Emii de ctre matc, ei
asigur coeziunea coloniei de albine.
Feromoni de agregare emit i lcustele
cnd gsesc locuri propice pentru
depunerea oulor sau cariile de scoar
la gsirea doborturilor de vnt n
scopul instalrii populaiei.

Feromoni de alarm, emii la

apariia unui duman, determin
dispersarea imediat a coloniei de
afide. O alt categorie de feromoni
de alarm sunt i cei care determin
mobilizarea la lupt mpotriva
dumanilor care atac coloniile de
albine sau viespi.

Feromoni de ovipoziie. Larvele

narului Aedes atropalpus secret o
substan care stimuleaz apropierea i
depunerea oulor de ctre femelele
aparinnd aceleiai specii, substana
emis indicnd de fapt prezena unui
loc favorabil de depunere a oulor, loc
n care viitoarele larve au toate
condiiile pentru a ajunge la deplina
dezvoltare.

Feromoni necrofori. n cursul

procesului de descompunere a corpului
furnicilor iau natere amestecuri de
acizi grai care au funcia de feromoni
mortuari, semnalnd membrilor vii ai
coloniei prezena indivizilor mori i
determinnd ndeprtarea acestora din
furnicar

Feromoni de recunoatere a cuibului i membrilor

coloniei au fost identificai la furnicile din specia
Solenopsis invicta i se pare c asemenea substane sunt
n general prezente la toate speciile de insecte sociale.

Feromoni de termoreglare a
atmosferei din cuiburi au fost
identificai n cazul unor specii de
viespi. Este foarte probabil c
temperatura din stupii de albine s
fie reglat tot feromonal, cel puin
ntre anumite limite.

Feromoni sexuali, mediind relaiile de natur sexual dintre

indivizii fiziologic api pentru reproducere; sunt grupa cea
mai numeroas i mai bine studiat de feromoni.
Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt
formati, de regula, dintr-un singur compus chimic, foarte rar
din amestecuri de mai multi compusi. In acest ultim caz,
specificitatea feromonilor depinde de proportia diversilor
compusi luati in amestec. Cel mai simplu feromon sexual la
insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui
sfredelitor al sfeclei de zahar, Limonius californicus.
Unul din cei mai bine cunoscuti feromoni este, fara indoiala,
-acidul trans-9-ceto-2-decenoic sau substanta reginei
albinelor, care atrage trantorii (masculii) sa se imperecheze
cu regina. Acest acid reprezinta numai un singur compus
din cei 32 de compusi cu structura similara existenti in
capul reginei albinelor. Acidul 9-hidroxi-decenoic are rol
insemnat in stabilizarea roiurilor de albine lucratoare.

Un caz interesant de specificitate il constituie moliile polifenice, ca

Antherea polyphemus, care se pot imperechea exclusiv in prezenta
frunzelor de Quercus rubra (stejar rosu). Analizele efectuate au
aratat ca frunzele de stejar emana un compus volatil ( trans-2hexanol), care stimuleaza receptorii senzoriali din antenele
femelelor, declansand astfel eliberarea feromonului sexual al
acestora, care apoi excita si determina masculul sa se imperecheze.
Un alt caz interesant il constituie gargarita trestiei de zahar,
Rhabdoscelum obscurus, care nu-si elimina propriul feromon sexual
numai dupa ce s-a hranit cu trestie de zahar. In acest caz,
declansatorul eliminarii feromonului trebuie sav fie un compus
chimic neidentificat, existent in trestia de zahar.
Feromonii moliei stejarului, Archips semiferanus, se gasesc ca atare
in frunzele de stejar, fapt ce grabeste ditrugerea stejerisurilor
naturale de catre aceasta molie. Larvele femelelor de Archips
semiferanus isi iau feromonii gata sintetizati din frunzele de stejar,
care contribuie in mod direct la atragerea masculilor. Dupa sosirea
masculilor pe frunze, femelele elimina o cantitate mai mare de
feromon pentru a determina masculul sa se indrepte spre organul de
copulatie.

Dintre feromonii sexuali se delimiteaz 3 subgrupe:

- atractani sexuali. Sunt feromoni emii de ctre
indivizii aparinnd unui sex i au rolul de a atrage
sexul opus n vederea realizrii mperecherii
- afrodiziaci. Sunt feromoni care au rolul de a excita
partenerul sexual i de a-l determina s accepte
copulaia
- repeleni sexuali. Sunt un grup care par a avea un
rol practic foarte important. S-a constatat c la
unele specii de nari, masculii nu ncearc s se
mperecheze cu femelele care au realizat copulaii
anterioare, deoarece lichidul spermatic transferat
cu ocazia primei copulaii, conine substane care,
acionnd pe cale olfactiv, sunt avertizoare sau
repelente pentru ali masculi aflai n cutarea
partenerelor de mperechere