Amprenta lui Dumnezeu Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din

cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era Alo Centrala si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea, cu aceasta voce inchisa intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei cu degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. Alo, Centrala!, am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: Centrala.. Mi-am ranit degetul m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta. Mamica ta nu este acasa?- urma intrebarea. Nu este nimeni acasa in afara de mine- am bolborosit. Iti curge sange? m-a intrebat vocea Nu, i-am raspuns. M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau Poti sa deschizi racitorul? m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.. Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel, spuse vocea. Dupa aceea am inceput sa chem Alo Centrala pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune. A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat Alo Centrala si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, Wayne , tine minte intotdeauna, ca unele lucruri le vom intelege in Cer.Acolo unde Dumnezeu nu va mai ingadui nimanui sa moara. Nici macar sa fie trist. Cu o alta ocazie am ridicat receptorul: Alo, Centrala! Centrala. mi-a raspuns vocea cunoscuta. Cum se scrie cuvantul fix? am intrebat-o. Incepusem sa port chiar si conversatii mai lungi cu vocea din cutie. De fiecare data cand aveam o problema sunam Alo Centrala! Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult

prietena mea Alo Centrala ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua. Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Apoi mi-am amintit si de faptul ca ea imi povestise de existenta unui Dumnezeu. Asa ca in clipele grele am inceput sa vorbesc cu El, chiar daca nu stiam prea bine cum sta treaba. Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane.. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:Alo Centrala! Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. Centrala.. Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum. Am ras, Deci tu esti, intr-adevar, i-am spus. Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea si chiar si in viata de acum. Iar eu ma-ntreb, zise ea, daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi Evrei 10:24 sa veghem unii asupra altora, ca se ne indemnam la dragoste si la fapte bune ! Pentru ca asa putem fi mesagerii amprentei lui Dumnezeu.