Student –OANTĂ(COJOCARU )SILICA

PSIHILOGIE
Anul III ID
GRUPA 2

Acolo unde cântă racii

Delia Owen
” Acolo unde cântă racii” este o poveste , închinată naturii ,o poveste de dragoste
dulce –amară ,o lectie de maturitate și descoperire a identității , este poate una din cele mai
grandioase cărţi citite de mine în ultima perioadă, scoţând la suprafaţă un personaj aproape
magic, Fata Mlaştinii, Kya.
Satul Barkley Cove, locul unde “oamenii buni” îşi duc existenţa, era centrul regiunii,
al civilizaţiei. Într-o latură de sat era un locul numit “Oraşul coloraţilor”, aşezare în care vieţuiau
persoanele de culoare adunate în zonă, iar spre ocean se întindea Balta în toată splendoarea ei.
Pentru unii un teritoriu magic, pentru alţii doar locul în care oamenii certaţi cu legea sau cu viaţa
în general îşi duceau zilele, numiţi mai exact “mizerii” sau “gunoaie” de mai civilizaţii lor
vecini.
În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1969, este găsit un cadavru zăcând în mocirlă. Acest
eveniment agită liniştea celor din Barkley Cove, cu atât mai mult cu cât cel decedat este Chase
Andrews, un tânăr bine văzut în comunitate din care făcea parte, unul dintre cei mai buni pivoţi
pe care echipa locală i-a avut vreodată, singurul fiu al uneia dintre cele mai de seama familii din
sat. Un om căruia trebuia să i se facă dreptate. Moartea lui Chase declanşează acţiunea acestui
roman, pentru că odată cu această întâmplare ne este introdusă în poveste şi Kya, sau Fata
Mlaştinii, după cum i se adresau localnicii, fata în a cărui companie ciudată fusese văzut Chase
Andrews câţiva ani la rând, nimeni neînţelegând relaţia dintre cei doi. Pornind de la neîncrederea
oamenilor în ea, de la prejudecăţile pe care le afişau în ceea ce o privea pe cea venită din
sălbăticia apelor este principala suspectă de moartea tânărului Andrews.
Povestea Kyei este miezul acestei cărţi, evoluţia ei, supravieţuirea ei într-un mediu şi
condiţii greu de învins, maturizarea ei. Ne este prezentată pentru prima dată la şase ani, atunci
când în memoria ei se întipăreşte cea mai dureroasă şi persistenta amintire peste ani, abandonul
mamei. Nefăcând faţă greutăţilor din mlaştină şi tatălui abuziv, rând pe rând fraţii şi surorile
părăsesc căminul familiei fără a-i da vreo lămurire micuţei lăsate în urmă.
Reuşeşte să trăiască alături de un tată mai mult absent încă câţiva ani, până când la un
moment acesta nu se mai întoarce acasă după un periplu în sat alături de alţii asemenea lui, foşti
soldaţi afectaţi fizic şi psihic de un război care făcea victime şi daune ireparabile, de pe urma
căruia suferea întreaga familie, nu doar cei implicaţi direct. Kya avea aproximativ zece ani când
s-a văzut pentru prima dată singura cu adevărat, fără speranţa ca tăticu’ să mai revină acasă să-i
dea cei câţiva bănuţi cu care să cumpere câteva alimente pentru a putea întinde o masă. Singură,
într-o pustietate de care se fereau majoritatea oamenilor, fără nici o sursă de venit, fără apropiaţi
cărora să le poată cere ajutor sau oameni care să-i acorde o şansă reală de a ieşi la suprafaţă,
simţea cum se adâncea la propriu în nămolul din mlaştină.
Cu o oarecare neîncredere în oameni, care o numeau pe Strada Principală din
Barkley Cove “gunoi al mlaştinii” reuşeşte totuşi să se apropie timid de câteva persoane, care o
să-i poarte într-un fel sau altul de grijă, atât cât ea le va permite să se apropie: Săltăreţu’, soţia
lui, Mabel şi Tate. Cel din urmă devenind prima sa iubire şi omul care a învăţat-o să citească
atunci când ea a renunţat să mai merge la şcoală după prima zi deoarece copii se purtau urât cu
ea, izolând-o şi jignind-o pentru locul din care provenea. Faptul că a învăţat să citească a fost în
 Student –OANTĂ(COJOCARU )SILICA
PSIHILOGIE
Anul III ID
GRUPA 2

mare parte salvarea Kyei dintr-o izolare completă, evadând în cărţi ca într-o lume nouă, care-i
satisfăceau curiozitate şi umpleau în mare parte golul lăsat de persoanele care renunţase la ea pe
parcursul anilor. Fiind înconjurată de o solitudine pe care nu a dorit-o dar nici nu i-a stat în
putere să o îndepărteze datorită repetatelor episoade de abandon din viaţa ei, învaţă să trăiască
singură. Se avântă în cunoaşterea “vecinilor” ei pelicanii care-i devin cei mai buni prieteni,
licuricii care o învaţă despre viaţă mai mult decât toţi oamenii la un loc, curcanii care vieţuiau
prin tufişurile din apropiere, vulpile şi căprioarele din pădurea apropiată barăcii ei, colecţionează
pene ale diferitelor păsări, le etichetează şi le studiază. Fiind foarte pasionată de orice mişcă în
Baltă devorează orice manual de biologie sau material pe care-l primeşte de la Tate şi aici este
impresionantă educaţia pe care această fată o dobândeşte pornind de la o simplă preocupare
pentru mediul în care trăieşte. De la o singură zi petrecută într-o şcoală instituţionalizată la
publicarea mai multor cărţi despre viaţa în mlaştină, însoţite de desene detaliate şi informaţii pe
care doar un observator atent le-ar fi putut oferi. 
Însă pe parcurs ce Kya creşte viaţa i se complică. Simte singurătatea ca o apăsare
prea mare, oricât de încântată ar fi de compania pelicanilor şi a cocorului din faţa casei, natura
umană îşi face simţită din plin prezenţa. Studia de la depărtare comportamentul oamenilor pe
care-i observa pe Baltă şi în apropiere, dorea să facă parte dintr-o gaşcă precum a fetelor pe care
le vedea pe plajă care râdeau scăldându-se în apă. Dorea să umple golul lăsat în trecut de cei care
plecaseră fără să privescă înapoi, să existe un remediu pentru durerea sfâşietoare din sufletul ei
instalată acolo ca urmare a refuzului şi nepăsării familiei pentru prezenţa şi soarta ei. A trăit ani
mulţi încercând să înţeleagă de ce mămica nu s-a mai întors, de ce plecase. La fel de mulţi au
durat pentru a pricepe şi ierta abandonul ei.
M -a făcut să mă simt neputincioasă și nedrept de privilegiată. Mi-a amintit cât de
egoiști și nepăsători suntem cu cei din jur, cum îi ignorăm (pe nedrept) pe cei care încearcă să ne
protejeze, cât de ușor putem să fim manipulați când iubim și cât de puternice sunt legăturile din
copilărie. O odă închinată naturii, o poveste dulce-amară de dragoste și o lecție despre maturizare
și descoperirea identității. #mustread, în umila mea părere.