Napoleon I

Împăratul francezilor
 Napoleon I - Împăratul francezilor (1804-1815)
 Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte;
n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai
târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al 
Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul 
secolului al XIX-lea.

Napoleon în cabinetul său de lucru, de Jacques-Louis David, 1812.

 Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei șapte copii, în 
casa Buonaparte din orașul Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769, un an mai
târziu după ce insula fusese transferată Franței de către Republica Genova. El
s-a numit inițial Napoleone di Buonaparte, prenumele provenind de la un unchi
care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor, însă mai târziu a
adoptat numele de Napoléon Bonaparte, cu o rezonanță mai accentuată în
limba franceză.
 Originea nobilă a lui Napoleon, veniturile și cunoștințele familiei i-au oferit
oportunități mai importante de studiu decât cele disponibile unui corsican tipic
din acea vreme.

Napoleon I - Împăratul francezilor (1804-1815)

Napoleon ca împărat
 Având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon a fost
proclamat împărat de către Senatul francez în 1804, printr-un senatus-
consultus.

Încoronat în Catedrala Notre-Dame din Paris, în prezența papei 

Pius al VII-lea, el a spus cuvintele: „Imperiul înseamnă pace”.
 Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile
absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea dintre burghezia
franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința monarhilor europeni de-
a opri accesiunea lui Napoleon; ambiția lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume.

 Cu o armată mare, Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805,
prin Bătălia de la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806. Singura putere continentală care îi
stătea în cale era Rusia. Cu aceasta a încheiat un acord în 1807 prin care Europa era
împărțită între împăratul Franței și țarul Rusiei, Alexandru I. În anul 1812, Napoleon
face o încercare dezastruasă de a invada Rusia, în care este învins. Astfel a început
căderea lui Napoleon. În Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este înfrânt de către
cele cinci națiuni. Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba, în anul 
1814.
 Moartea lui Napoleon
 Controversele asupra morții împăratului Napoleon nu se mai termină...
Specialiști în domeniul medicinei legale, istorici ai vieții și morții lui Napoleon s-
au dedicat încă din anul 1961 cercetărilor cauzei morții acestui om de stat
francez. Unii spun că moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de
stomac și, în cele din urmă, otrăvirii acestuia cu arsenic. Primele două supoziții
- eroare medicală sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de Dr. Pascal
Kintz, și Universitatea din Luxembourg, demonstrează în mod definitiv că
Napoleon a fost otrăvit, fiind victima unei intoxicații cronice cu arsenic.