Liceul teoretic Anghel Saligny

Napoleon I

Haralambie Elena Izabela

Cls.a-x-a B
 INTRODUCERE
Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769,
Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în Insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca
Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și
militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de
la începutul secolului al XIX-lea.
Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța
continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici
Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua
Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și
s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al
francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului
Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa
continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a
Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și
membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma
unor state clientelare franceze.
Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui
Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei
și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la
Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să
abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-
a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815.
Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe
insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac,
deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost
otrăvit cu arsenic. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război
total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii
militare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a
rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile
legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.
ORIGINI SI EDUCATIE

Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei șapte copii, în casa
Buonaparte din orașul Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769, un an mai târziu
după ce insula fusese transferată Franței de către Republica Genova. El s-a
numit inițial Napoleone di Buonaparte, prenumele provenind de la un unchi
care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor, însă mai târziu a
adoptat numele de Napoléon Bonaparte, cu o rezonanță mai accentuată în
limba franceză.
Familia corsicană Buonaparte își avea originile în mica nobilime italiană care
emigrase în Corsica în secolul al XVI-lea. Tatăl său, Nobile Carlo Buonaparte, un
avocat, a fost numit reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea în
1777. Influența dominantă în copilăria lui Napoleon a avut-o mama sa, Maria
Letizia Ramolino, a cărei disciplină fermă a temperat un copil turbulent. El avea
un frate mai mare, Joseph, și șase mai mici: Lucien, Elisa, Ludovic, Pauline,
Caroline și Jérôme. Napoleon a fost botezat catolic cu puțin timp înainte de a
împlini doi ani, pe 21 iulie 1771 la Catedrala Ajaccio.
Originea nobilă a lui Napoleon, veniturile și cunoștințele familiei i-au oferit
oportunități mai importante de studiu decât cele disponibile unui corsican tipic
din acea vreme. În ianuarie 1779, Napoleon a fost înscris la o școală teologică
din Autun, în Franța continentală, pentru a învăța franceza, iar în mai a fost
admis la academia militară de la Brienne-le-Château. Vorbea cu un accent
corsican pronunțat și nu a învățat niciodată să scrie corect. Napoleon era
tachinat de către ceilalți studenți din cauza accentului său, prin urmare s-a
concentrat și mai mult pe studiu. Un examinator a observat că Napoleon „s-a
distins întotdeauna prin talentul său la matematică. Are cunoștințe destul de
bune despre istorie și geografie... Acest băiat ar deveni un marinar excelent.”
După ce și-a terminat studiile la Brienne în 1784, Napoleon a fost admis la
École Militaire, o școală militară de elită din Paris; acest lucru a pus capăt
ambiției sale navale, care îl făcuse să ia în considerare înrolarea în Marina
Regală britanică.
CAMPANIA DIN ITALIA(1796)
Începând să pregătească campania din Italia, el perfecționează acel plan de
campanie la care se gândește de mai mult de doi ani, de când Augustin
Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia - acel plan
conceput în martie 1794 și care îi entuziasmase pe reprezentantul Ricord și pe
fratele lui Robespierre. Directoratul a hotărât să ducă acest război "de
diversiune" cu Piemont-ul și Lombardia dintr-un motiv foarte simplu și anume
acela de a umple casieria tezaurului, înfiorător de goală. Francezii au furat cu
această ocazie din Italia bani, aur, opere de artă, capodopere ale lui Leonardo
da Vinci și Michelangelo.
În seara zilei de 11 martie 1796, Bonaparte este anunțat că trăsura îl așteaptă
la capătul micii alei de tei care duce de la casa lui la strada Chantereine. Junot,
aghiotantul său, și Chauvet, ordonatorul armatei din Italia, se află deja în
trăsură
PRIM CONSUL AL REPUBLICII(1799-1804)
Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez.
Profitând de această popularitate, el a răsturnat Directoratul și a impus
dictatura personală în noiembrie anul 1799. Prin acest act, burghezia și-a
consolidat puterea și au fost salvate cuceririle revoluției franceze. Noua formă
de conducere s-a numit consulat, în fruntea căreia se găsea Primul Consul
(Bonaparte). Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria
Franței. Prin măsurile luate, corupția și nesiguranța cetățenilor au fost
eliminate. Economia a fost refăcută, Franța a devenit prosperă, începându-se
vaste lucrări publice; s-au pus bazele învățământului modern, religia
reintrându-și în drepturi. Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui
Napoleon”. Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost înlăturată
prin victoria împotriva Austriei, de la Marengo, din anul 1800. El cucerește
Belgia (zonele de la Rin) și Italia. Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a
obținut supremația asupra Italiei. În 1802, Franța a încheiat cu Anglia pacea de
la Amiens (pacea perpetuă), prin care se producea un schimb de posesiuni:
Franța renunța la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor
anterioare.
MOARTEA LUI NAPOLEON
Controversele asupra morții împăratului Napoleon nu se mai termină...
Specialiști în domeniul medicinei legale, istorici ai vieții și morții lui Napoleon s-
au dedicat încă din anul 1961 cercetărilor cauzei morții acestui om de stat
francez. Unii spun că moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de
stomac și, în cele din urmă, otrăvirii acestuia cu arsenic. Primele două supoziții
- eroare medicală sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de Dr. Pascal
Kintz.
Ultimele experiențe conduse de Institutul de Medicină Legală din Strasbourg și
Universitatea din Luxembourg, demonstrează în mod definitiv că Napoleon a
fost otrăvit, fiind victima unei intoxicații cronice cu arsenic. În fiecare an,
experți în toxicologia medico-legală se întrunesc în congrese sub auspiciile
Asociației internaționale a toxicologilor din medicina legală (The International
Association of Forensic Toxicologists — TIAFT) pentru a stabili cauza exactă.
Toți oamenii de știință care aparțin acestei asociații activează în laboratoare
ale poliției, spitale, tribunale, institute de medicină legală, laboratoare
specializate în diverse domenii înrudite. După congresele de la Helsinki (2000),
Praga (2001), Paris (2002), a urmat congresul de la Melbourne care a găzduit
cel de-al 41-lea Simpozion internațional al asociației, între 17-22 noiembrie
2003.
CUPRINS:INTRODUCERE
ORIGINI SI EDUCATIE
CAMPANIA DIN ITALIA(1796)
PRIM CONSUL AL REPUBLICII(1799-1804)
MOARTEA LUI NAPOLEON
SURSA: https://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I