Franz Joseph al Austriei

Franz Joseph s-a născut la 18 august 1830 la Viena, fiind primul copil din familia
arhiducelui Franz Karl Joseph şi al prinţesei Sophie de Bavaria.
Educatia îi este atent urmarită de Sophie, mama sa, de care se va simţi foarte apropiat.
Franz Joseph a venit la tron într-un moment delicat pentru Imperiul Austriac, în timpul Revoluţiei
de la 1848-1849, în contextul abdicării împăratului Ferdinand I. A preluat puterea în plină
revoluţie la numai 18 ani. La începutul domniei sale, Franz Joseph a fost consiliat de Felix
Schwarzenberg, care l-a îndrumat spre recâștigarea puterii monarhice absolutiste și spre
obținerea unei poziții de forță în politica externă.
Franz Josef a abolit constituția din 1849, elaborată sub presiunea revoluţionarilor, și și-a
mărit atribuțiile guvernamentale în 1852. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Franz
Joseph a fost confruntat cu serie de eşecuri politice pe plan extern, care a scăzut puterea şi
influenţa Austriei pe plan european. Astfel, în 1859 Austria fost învinsă de Regatul Piemont-
Sardinia aliat cu Franţa lui Napoleon al III-lea.
Regresul a continuat cu înfrângerea din războiul austro-prusac din 1866, care a dus la
constituirea statului dualist austro-ungar în 1867. Unul dintre puţinele succese externe ale
perioadei lui Franz Joseph s-a consumat în 1878, când în urma Congresului de
laBerlinîmpăratul a obținut administrarea fostei provincii otomane Bosnia-Herțegovina, pe care o
anexează în 1908.

Franz Joseph a inițiat modernizarea Vienei prin demolarea fortificațiilor vechii

cetăți și construirea celebrului boulevard Ringstrasse pe terenul eliberat.
La 8 iunie 1867, la Buda, Franz Joseph a fost încoronat rege apostolic al Ungariei
(1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în
Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin
crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria.
 În 1873 Franz Joseph încheie cu ţarul Rusiei Alexandru al II-lea și cu Wilhelm I,
împăratul Germaniei, Alianţa celor 3 împăraţi, un acord consultativ între cele trei mari
imperii.

În 1892, Franz Joseph a aprobat renunțarea la vechiul sistem monetar bazat pe

creițari, florini și taleri și trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al
Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă.
Vederile politice şi personalitatea lui Franz Joseph au fost contestate. Astfel, la 18
februarie 1853, la Ischl, Franz Joseph a scăpat cu viață dintr-un atentat pus la cale de
un fanatic maghiar, Janos Libenyi.  

Din punctul de vedere al vieţii personale, la 24 aprilie 1854 s-a căsătorit cu

prințesa bavareză Elisabeta de Wittelsbach (Sisi), verișoara sa, care avea doar 16 ani.
Împărăteasa a fost un personaj apreciat şi popular al Europei secolului al XIX-lea.
Căsnicia lor n-a fost una fericită. Sisi nu s-a adaptat niciodată rigorii vieții de la curte și
întotdeauna a avut neînțelegeri cu familia imperială. Împărăteasa era o călătoare
pasionată și rareori era văzută la Viena. Franz Joseph şi Sisi au avut 4 copii: Sophie
(1855-1857), Gisela (1856-1932), căsătorită cu Leopold deBavaria, Rudolf (1858-1889),
căsătorit cu Stephanie de Belgia şi Valerie (1868-1924), căsătorită cu Franz Salvator.
Viaţa personală a împăratului a fost presărată cu drame familiale: fratele său mai mic,
împăratul Maximilian al Mexicului, a fost executat de revoluționarii mexicani; primul său
copil, arhiducesa Sofia, a murit la vârsta de doi ani; la 30 ianuare 1889, fiul său
arhiducele Rudolf, moştenitorul tronului, s-a sinucis la Mayerling, în urma unei drame
pasionale, iar soția sa, împărăteasa Elisabeta, a fost asasinată la Geneva de către
anarhistul italian Luigi Lucheni în 1898, iar nepotul său, Franz Ferdinand (moștenitorul
tronului) a fost asasinat de un naționalist sârb, Gavrilo Princip, la Sarajevo (28 iunie
1914).Acest act a fost motivul formal al începerii Primului război mondial.

Franz Joseph n-a fost niciodată un vizionar, alegând întotdeuna soluţiile cele mai
la îndemână, cu efecte imediate, ceea ce a condus la prăbuşirea imperiului. A murit la
21 noiembrie 1916, prea bătrân pentru a mai provoca vreo reacţie în rândul populaţiei.
Cu toate acestea a fost toată viaţa sa un rob al datoriei, fiind renumit pentru
minuţiozitatea şi rigoarea sa.