2ND GRADE

Caracteristicile şi
parametrii
fototranzistoarelor şi
fototiristoarelor.
Postolache Ion
 Definitie

Fototranzistorul este un tranzistor cu joncţiunea bază-colector fotosensibilă.

Structura schematică
 Construcția principiul de funcționare
Pentru fototranzistoare sunt două variante constructive:
cu două terminale
cu trei terminale
În configuraţia cu două terminale, semnalul de intrare în fototranzistor este exclusiv lumina (baza nu este
accesibilă). 
În configuraţia cu trei terminale, baza se conectează în circuit şi asigură o stabilitate mai bună a punctului
static de funcţionare.
Spre deosebire de fotodiodă, fototranzistorul are sensibilitatea mult mai mare dar în schimb are viteză de
răspuns mai mică decât fotodioda (microsecunde faţă de nanosecunde în cazul fotodiodei).

Construcția fototranzistorului este asemănătoaretranzistorul obișnuit, cu excepția terminalului de bază. În

fototranzistor, terminalul de bază nu este prevăzut, și în loc de curentul de bază, energia luminoasă este luată ca
intrare.
 Parametrii

PARAMETRII PRINCIPALI AI FOTOTRANZISTOARELOR:

Tensiunea colector-emitor  - [UCE];
Puterea disipată totală  - [Ptot];
Curentul de colector - [IC];
Curentul maxim de colector  - [ICmax];
Temperatura de stocare  - [TST].

Exemplu:
Parametrii principali ai fototranzistorului SFH 309
UCE = 35 V ; Ptot = 165 mW ; IC = 15 mA ; 
ICmax = 75 mA ; TST = (-55 …+100)ºC.
 Prezentarea generală a fototiristorului

Fotorezistorul este un dispozitiv electronic, a cărui rezistenţă electrică se modifică sub acţiunea unui flux
luminos care cade pe suprafaţa sensibilă a acestuia. Fotorezistorul este format dintr-o peliculă din material
semiconductor, depusă prin evaporare în vid pe un grătar metalic care este fixat pe o placă izolatoare. Pelicula
este prevăzută la capete cu contacte ohmmetrice care reprezintă terminalele şi este protejată prin acoperire cu lac
sau prin încapsulare în material plastic.
Structura schematică
 Construcția principiul de funcționare
 Pentru a înțelege principiul de funcționare al unui fotorezistor, hai să ne readucem aminte puțin despre electronii de valență și
electronii liberi.

      După cum știm că electronii de valență sunt cei aflați stratul orbital exterior al unui atom. Prin urmare, acestea sunt legati slab
de nucleul atomului. Aceasta înseamnă că si numai o cantitate mică de energie este necesară pentru ai scoate de pe orbita.
     Electronii liberi, pe de altă parte, sunt cei care nu sunt atașați de nucleu și, prin urmare, liberi să se miște când se aplică o
energie externă cum ar fi un câmp electric. Astfel, când o anumită energie face ca electronul de valență să iasă din orbita
exterioară, acționează ca un electron liber; gata să se miște ori de câte ori se aplică un câmp electric. Energia luminoasă este
folosită pentru a transforma electronul de valență intr-un electron liber.
     Acest principiu fundamental este folosit în fotorezistor. Lumina care cade pe un material fotoconductiv este absorbit de acesta,
care la rândul ei face o mulțime de electroni liberi de electroni de valență.
 Avantajele funcționale ale fototiristorului

.Rezistența electrică la întuneric (R0) poate ajunge la sute de MΩ 2. Tensiunea maximă admisă la borne, de obicei are
valori peste 100 V 3. Puterea maximă disipată, cuprinsă între zeci și sute de mW 4. Sensibilitatea la lumină, apreciată
prin mai mulți parametrii a. Sensibilitatea integrală dată de raportul dintre fotocurent (diferența dintre intensitatea
curentului electric prin fotorezistor la iluminarea φ și curentul la întuneric) și fluxul luminos incident, la o tensiune
constantă: S=(Iφ -I0)/φ b. Sensibilitatea spectrală dată de raportul dintre fotocurent și fluxul monocromatic incident:
Sλ=(Iφ -I0)/φλ c. Sensibilitatea fotorezistorului: SR=(Rφ -R0)/(R0φ) 5. Timpul de răspuns care indică rapiditatea
variației conductivității fotorezistorului la aplicarea/întreruperea unui impuls luminos 6.Coeficientul de temperatură
care indică, la o iluminare fixată, variația procentuală a valorii fotorezistenței cu variația temperaturii dspozitivului.