MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
Centrul de Excelență în Energetică și Electronică
Catedra “Rețele de calculatoare”

Lucrare de loborator nr. 7

La obiectul “Bazele Electrotehnicii si electronicii”

TEMA:Diode luminiscente, fotodiode,optocupolare.

A efectuat el. gr
A verificat profesorul Litvin Nicolae

Chișinău 2020
 Diode luminiscente:
Primele diode luminiscente (DL sau LED, Light Emitting Diode) s-au
comercializat în 1962. Ele au fost cele mai simple dispozitive semiconductoare
care produceau lumină, o joncţine PN polarizată direct. Tensiunea directă aplicată
injectează prin bariera joncţiunii purtători minoritari (de obicei electroni în zona p)
ce se recombină cu purtătorii majoritari, eliberând fotoni cu energia practic egală
cu energia zonei interzise, ∆E. Materialul iniţial folosit, arseniura fosfura de galiu
(GaAsP) are zona interzisă ΔE = 2,03 eV. Ţinând cont că energia fotonului este:
ΔE =Wfoton= h·ν = h·c/λ (1) lungimea de undă corespunzătoare este: λ = hc/ΔE =
610 nm, din domeniului roşu al spectrului vizibil.

Schema funcţionării unui LED:

Aranjamentul experimental cuprinde un alimentator cu tensiune variabilă, o diodă
luminiscentă înseriată cu o rezistenţă de 100 Ω pentru măsurarea curentului prin ea
şi o fotodiodă în serie cu o rezistenţă de 1 kΩ pentru măsurarea fotocurentului. Se
va folosi un voltmetru electronic pe scara de 2000 mV pentru a măsura căderile de
tensiune pe cele 2 rezistenţe. [100 Ω×1mA = 100mV; 1kΩ×1μA=1mV] Fixează
curentul prin LED, apoi citeşte curentul de la fotodiodă. Datele se trec în tabel.
 Schema dispozitivului experimental
 Fotodiode:
O fotodiodă este un dispozitiv semiconductor care convertește lumina într-un
curent electric. Curentul este generat atunci când fotonii sunt absorbiți în
fotodiodă. Fotodiodele pot conține filtre optice, lentile încorporate și pot avea
suprafețe mari sau mici.
Fotodiodele sunt similare cu diodele semiconductoare obișnuite, cu excepția
faptului că acestea pot fi expuse (pentru a detecta vidul UV sau raze X) sau sunt
ambalate cu o fereastră sau o conexiune cu fibră optică pentru a permite luminii să
ajungă la partea sensibilă a dispozitivului. Multe diode concepute pentru a fi
utilizate în mod special ca o fotodiodă folosesc o joncțiune PIN mai degrabă decât
o joncțiune p-n, pentru a crește viteza de răspuns. O fotodiodă este proiectată să
funcționeze în părtinire inversă.
Orice joncțiune p-n, dacă este iluminată, este potențial o fotodiodă. Dispozitivele
semiconductoare cum ar fi diodele, tranzistoarele și IC-urile conțin joncțiuni p-n și
nu vor funcționa corect dacă sunt iluminate de radiații electromagnetice nedorite
(lumină) cu lungimea de undă adecvată pentru a produce o curbă fotografică; acest
lucru este evitat prin încapsularea dispozitive în carcase opace. Dacă aceste carcase
nu sunt complet opace la radiațiile cu energie înaltă (ultraviolete, raze X, raze
gamma), diodele, tranzistoarele și IC-urile pot funcționa defectuos datorită
fotocurenților indici. Radiația de fond a ambalajului este, de asemenea,
semnificativă. Radiația de întărire atenuează aceste efecte.
În unele cazuri, efectul este de fapt dorit, de exemplu pentru utilizarea LED-urilor
ca dispozitive sensibile la lumină (a se vedea LED-ul ca senzor de lumină) sau
chiar pentru recoltarea energiei, uneori numite diode emise de lumină și absorbție
(LEADs).
 Optocuplor:
Optocuplor este o componentă care transferă un semnal electric între două circuite
izolate prin utilizarea luminii. Optoizolatoarele împiedică tensiunile înalte să
afecteze sistemul care primește semnalul. Optoizolatoarele disponibile comercial,
rezistă la tensiuni intrare/ieșire de până la 10kV și la șocuri de tensiune cu viteze
de până la 10kV/μs. Un tip comun de optoizolator constă dintr-un LED și un
fototranzistor în aceeași capsulă. Optoizolatoarele sunt de obicei utilizate pentru
transmiterea semnalelor digitale (discrete, on/off), dar unele tehnici permit
utilizarea lor pentru semnale analogice (proporționale).

Un optoizolator conține o sursă de lumină, aproape întotdeauna un LED, care

convertește semnalul electric de intrare în lumină, un canal optic închis (de
asemenea numit canal dielectric), și un fotosenzor, care detectează lumina părții de
intrare și care, fie generează energie electrică direct, sau modulează un curent
electric continuu care provine de la o sursă de alimentare externă. Senzorul optic
poate să fie un fotorezistor, o fotodiodă, un fototranzistor, un redresor de siliciu
controlat (SCR) sau un triac. Deoarece LED-ul poate simți lumina pe lângă faptul
că o emite, construcția simetrică, bidirecțională a optoizolatoarelor este posibilă.
Un optocuplor (de tip) releu conține o fotodiodă optoizolatoare care conduce la un
comutator de putere, de obicei o pereche complementară de MOSFET-uri
(tranzistori). Un comutator optic cu perforații conține o sursă de lumină și un
senzor, dar canalul său optic este deschis spre perforații, care permit trecerea și
modularea luminii de către obiecte externe ce pot obstrucționa calea acesteia sau o
pot reflecta spre senzorul optic.

Concluzie:
In aceasta lucrare de loborator am flosit primele diode luminiscente (DL sau LED,
Light Emitting Diode),care s-au comercializat în 1962. O fotodiodă este un
dispozitiv semiconductor care convertește lumina într-un curent electric.
Optocuplor este o componentă care transferă un semnal electric între două circuite
izolate prin utilizarea luminii.