Relaţiile internaţionale

În primii ani ai perioadei interbelice, s-au depus eforturi pentru păstrarea păcii şi securităţii în lume:

şi-a început activitatea Societatea Naţiunilor;

s-au semnat tratate de alianţă între diferite state;

s-a semnat Pactul de la Locarno, prin care Germania şi vecinii săi, Franţa şi Belgia, îşi garantau frontierele;

Franţa şi Statele Unite ale Americii, au încheiat, în 1928, Pactul Briand-Kellogg (semnat apoi de 63 de state), prin
care propuneau eliminarea războiului din relaţiile internaţionale.

Pacea şi frontierele nu au putut fi păstrate, din cauza statelor revizioniste, care au declanşat acţiuni agresive de
politică externă. În anul 1931, Japonia a atacat China, iar în 1933, atât Japonia, cât şi Germania s-au retras din
Societatea Naţiunilor.

În anii 1935-1936, Italia a desfăşurat un război, în Africa, împotriva Abisiniei (Etiopiei), pe care a ocupat-o.

Germania, Italia şi Japonia au format alianţa numită Axa Berlin-Roma-Tokyo, în anii 1936-1937, iar eşecul Societăţii
Naţiunilor de menţinere a păcii şi securităţii în lume s-a observat în martie 1938, când Germania a ocupat Austria
(Anchluss). Italia a ocupat Albania, în aprilie 1939.

Conciliatorismul puterilor occidentale în faţa acţiunilor agresive, revizioniste, l-au încurajat pe Hitler în realizarea
planurilor sale de cucerire de noi teritorii. Prin Conferinţa de la Munchen (29-30 septembrie 1939), Marea Britanie,
Franţa şi Italia au permis ca regiunea sudetă a Cehoslovaciei să fie cedată Germaniei, crezând că vor linişti
pretenţiile agresive ale lui Hitler.

La 23 august 1939, Germania şi U.R.S.S. semnau un pactul Ribbentrop-Molotov prin care Hitler şi Stalin îşi
promiteau că nu se vor ataca reciproc. Prin protocolul secret la acest tratat, cele două ţări îşi împărţeau sferele de
influenţă în estul Europei.

Al doilea razboi mondial

Cauze:

dorinţa Germaniei hitleriste de a instaura o hegemonie mondială, transformarea întregii lumi conform ideologiei
naziste ;

atitudinea revizionistă a Italiei şi Japoniei, care îşi doreau expansiune teritorială;

Alianţe:

Axa (Germania, Italia, Japonia); au aderat mai târziu Ungaria, România, Slovacia, Bulgaria şi Croaţia;

Coaliţia Naţiunilor Unite – Aliaţii (26 state în frunte Marea Britanie, U.R.S.S., S.U.A.);

Fronturi:
datorită numărului mare de ţări implicate, luptele s-au desfăşurat în Europa, Asia, Oceanul Pacific şi în nordul
Africii.

Desfăşurare:

la 1 septembrie 1939, Germania a atacat Polonia, declanşând războiul;

până în 1940, pe frontul vest-european nu au avut loc operaţiuni militare (războiul ciudat);

în primăvara anului 1940, prin „războiul fulger” (Blitzkrieg), Germania a ocupat Danemarca, Norvegia, Belgia,
Olanda, Luxemburg;

două treimi din statul francez au fost ocupate de germani, iar în sud s-a creat un stat cu capitala la Vichy, care a
colaborat cu Germania hitleristă;

în toamna anului are loc „bătălia Angliei”, dar englezii rezistă datorită sistemului de radare şi a avioanelor de luptă
mai performante;

tot în acest an, România a fost nevoită să cedeze o parte din teritoriile sale:

Basarabia şi nordul Bucovinei către U.R.S.S.;

nordul Transilvaniei către Ungaria;

sudul Dobrogei (Cadrilaterul) către Bulgaria;

-în aceste condiţii, la 22 iunie 1941, România intră în război de partea Axei, pentru a recupera Basarabia şi nordul
Bucovinei;

în 1941, Germania şi aliaţii săi europeni au atacat U.R.S.S., dar au fost opriţi din înaintare, aproape de Moscova, şi
înfrânţi la Stalingrad;

în decembrie 1941, baza militară americană de la Pearl Harbor a fost atacată de către japonezi, determinând
intrarea S.U.A. în război de partea Naţiunilor Unite.

România în Al Doilea Război Mondial

Anul 1940 a dus la prăbuşirea regimului lui Carol al II-lea, datorită pierderilor teritoriale suferite de România în
acest an: Basarabia, nordul Bucovinei, nord-estul Transilvaniei, Cadrilaterul.

Deşi Mihai I a redevenit rege, conducerea statului era asigurată de Ion Antonescu. România a fost proclamată stat
naţional-legionar, au fost impuse măsuri antisemite şi restrânse drepturile cetăţeneşti.După înfrângerea rebeliunii
legionare din ianuarie 1941, Ion Antonescu a instaurat o dictatură militară.

Participarea României la al Doilea Război Mondial a cunoscut 2 etape:

1941 – 1944 – lupta alături de Axă (Germania, Italia, Japonia) pentru recuperarea Basarabiei şi Bucovinei;

– în iunie 1941, armata română a eliberat Basarabia şi nordul Bucovinei, iar Antonescu a hotărât continuarea
războiului peste Nistru, sperând ca, la viitoarea conferinţă de pace, România să obţină şi celelalte teritorii pierdute.

– după înfrângerea de la Stalingrad, a început contraofensiva sovietică, Armata Roşie ajungând în România în anul
1944.

– România a început, în secret, negocieri pentru ieşirea din alianţa cu puterile Axei, realizate atât de opoziţie cât şi
de rege.

1944-1945 – întoarcerea armelor împotriva germanilor şi continuarea luptei alături de Aliaţi (Rusia, Anglia, Statele
Unite ale Americii).

– bombardamentele anglo-americane asupra Bucureştilor, a zonei petrolifere şi a rafinăriilor de la Ploieşti şi ruperea

frontului Iaşi-Chişinău au îngreunat situaţia ţării;

– Antonescu însă dorea să încerce o nouă rezistenţă în faţa armatelor sovietice, dar a fost arestat, iar România a
întors armele împotriva Germaniei;

– după 23 august 1944, ostaşii români au luptat alături de armata sovietică, până la sfârşitul lui (mai 1945), pentru
eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei, până în Austria.

La finalul războiului, România a recuperat doar teritoriul transilvănean pierdut şi începe transformarea ţării în stat
comunist.