Leonardo Da Vinci

Gavrilă Mariana-Loredana

Facultatea de istorie

Grupa H312

După toate criteriile, Leonardo Da Vinci (1452-1519) este unul dintre cei mai
iluștri oameni ai civilizației occidentale. El nu impresionează numai prin complexitatea
vieții sale- a fost pictor, arhitect, muzician, om de știință, geolog, fizician, proiectant,
mecanic și inventator- ci și prin calitatea viziunii și dimensiunile inteligenței sale.
Leonardo a înțeles strânsa legătură dintre domeniile științei și artei, iar mintea sa a
cumprins și a iluminat tot ceea ce a întâlnit în cale, de la bărci cu zbaturi la aeroplane.

Leonardo a fost fiul nelegitim al unui avocat din Florența. S-a născut în satul
Vinci- de la care familia sa și-a luat numele - de lângă Empoli, care se afla sub stăpânirea
florentinilor. Dovedind talent la desen la o vârstă fragedă , Leonardo a fost dat în ucenicie
la Andrea del Verrocchio, un renumit artist care se ocupa atât cu sculptura cât și cu
pictura și în al cărui atelier Leonardo ar fi putut învăța cum se toarnă bronzul. Leonardo a
rămas cu maestrul său de pe la 1470 până pe la 1477 deoarece în anii 1478 și 1481 el a
primit importante comenzi independente, a fost de asemenea sub protecția Ducelui
Lorenzo Magnidicul până în 1482 1.

Timp de un an sau doi Leonardo a călătorit spre nord până la Milano, unde a fost
angajat de către Ducele Ludovico Sforza care i-a permis geniului său științific și tehnic să
înflorească și să se dezvolte.

În anul 1500 Leonardo s-a dus la Veneția iar în 1502 a intrat în slujba lui Cesare
Borgia, Duce de Valentinois, ca arhitect și inginer, călătorind cea mai mare parte a
timpului împreună cu stăpânul său.
1
Charles Gibbs-Smith, traducere de Valentin Negoiță, Invențiile lui Leonardo da Vinci, Edituta Meriniane,
București, 1982, p 4.

1
 În această perioadă a început Leonardo să se ocupe de cartografie, întocmit hărți
de orașe, cât și de terenuri, cel mai celebru în acest sens este desenul reprezentând
localitatea Imola.

El a revenit însă la Florența în martie 1503 și a rămas aici până în 1506, fiind
angajat din nou ca inginer militar. În această perioadă a elaborat planuri de a deschide
accesul Florenței la mare prin construirea unui canal și a lucrat la fortificarea localității
Piombino. În mai 1507 Leonardo a fost angajat de regele Ludovic al XII-lea al Franței
care cucerise Roma, iar după întâlnirea sa cu regele Francisc I, care îi urmase la tron lui
Ludovic al XII-lea, s-a dus, în 1515 să trăiască în tihnă și glorie în Franța, la castelul
Cloux de lângă Amboise. Aici a murit la 2 mai 1519 2.

Ca om de știință ideile lui Leonardo sunt cu totul unice prin îndrăzneala și fantezia
lor, iar cele cu privire la arme și dispozitive noi sunt fele mai fascinante. Desenele lui
Leonardo reprezentând arme de război dezvăluie cel mai bine minunata sa inventativitate
și reflectă epoca în care a trăit. Cercetările lui sunt uluitoare prin anvergura lor - proiecte
pentru ghiulele de tun, rachete balistice dispozitive de escaladare a zidurilor și poduri de
pontoane, etc.

Leonardo și-a dat frâu liber imaginației și în proiectarea unor accesorii

iongenioase cu tot felul de destinații. Preocuparea lui de bază mergea mână în mână cu
nevoia de a proiectamecanismecare să accelereze și să simplifice îndeletnicirile zilnice.

Spre deosebire de omul modern, Leonardo a fost permanent chinuit de lipsa unei
surse de energie, cum ar fi benzina, electricitatea sau motorul cu ardere internă. Și în alte
domenii a fost Leonardo extraordinar de activ. El a studiat cartografia, anatomia,
geometria și muzica.

2
Ibidem, p 5.

2
 Gioconda este în sensul cel mai absolut al acestui cuvânt, capodopera lui
Leonardo, exemplul cel mai grăitor al manierei sale de a gândi și lucra. Ea este mai
sugestivă decât oricare altă operă de artă. Nici o umbră de simbolism greu de digerat nu-i
tulbură misterul gingaș și grațios. Toată lumea cunoaște obrazul și mâinile acestei femei
așezate pe un jliț de piatră, într-un amfitatru de stânci și luminată ca de o pală lumină
submarină. Timpul a ocolit-o poate ma mult decât oricare pictură veche. Această imagine
care se înalță atât de straniu la marginea apelorexprimă ceea ce oamenii doriseră de mii și
mii de ani. Capul ei este acela pe care s-au strâns toate perfecțiunile din lume, iar
pleoapele sale sunt puțin obosit. Este vorba despre o frumusețe interioară care se
exteriorizează pentru a se imprima în carne. 3

Alături de Gioconda, celălalt tablou de la Luvru Sfânta Ana, Fecioara și Christos

copil se bucură mai puțin de simpatia publicului. Tabloul, care probabil nu aparține în
întregime mâinii sale este alterat în colorit , iar valoarea desenului este de obicei apreciată
și abia observatăde ochiul modern. Și cu toate acestea la Florența cartonul său a prilejuit
la acea oră ( 1501) o admirație atât de mare încât a dus la un pelerinaj la mănăstirea dell
Annunziata, unde se putea noua minune a lui Leonardo.

Îngerul din Botezul lui Christor, operă la care Leonardo a colaborat pe când se afla
la bottega lui Verrocchio, este deja mărturia unui talent extraordinar. El dezvăluie afară
de o stăpânire plină de dezinvoltură a tuturor mijloacelor tehnice și formale, o forță
expresivă mult superioară celei din figurile alăturate. 4

Se știe că datorită vechilor copii făcute după partea executată, că Bătălia de la

Anghiari, din marea sală a Consiliului a fost în mod cert ocazia de a desfășura o
învălmășeală monstruoasă în care furia omului își găsește un ecou precis . Studiile
fiziologice ale lui Leonardo duceau către un anumit tip de efecte, care lasă mult în urmă
reliefurile confuze ale lui Bertoldo, pe aceeași temă.

3
Victor Ieronim Stoichiță, Leonardo Da Vinci , Editura Meridiane, București, 1994, p 38.
4
Ibidem, p 39.

3
 Capetele grotești pe care artistul le-a presărat în caietele sale nu sunt prin urmare
un repertăriu științific, alcătuit în vederea unei teratologii umane, după cum nu sunt nici
caricaturi, făcute spre a dezvălui ridicolul unor personaje necunoscute. Ele sunt mărturia
îngăduinței lui Leonardo față de resursele urâțeniei, care-l rănește. 5

Opera concluzivă și neterminată a primei perioade florentine este Închinarea

Magilor. Acesta este subiectul întâlnit cel mai des în pictura florentină din Quattrocento,
preluându-l în 1481-1482, Leonardo ia poziția față de o întreagă tradiție, care pleacă de la
Lorenzo Monaco și ajunge la interpretarea recentă a lui Boticelli (circa 1477) care
elimină caracterul sacru al reprezentării și o transformă într-o celebrare a familiei de la
docta curte a Medicilor. Leonardo se referă în mod explicit la acest tablou care exaltă
pietatea religioasă a cercurilor neoplatonice, interpretând tema în cheie simbolică – și nu
istorică sau fabulatorie – și grupând figurile în cerc în jurul apariției sacre, în loc sa le
prezinte într-un cortegiu.

Mergând și mai departe de Boticelli el elimină și coliba, amestecă magii într-o

învălmășeală de oameni agitați care gesticulează și se prosternează. 6

Privit din ansamblu, Lonardo da Vinci a fost un spirit intelectual și artistic gigantic
cum nu s-a mai întâlnit înante sau după el. El rămâne unic în istorie și – odată veniți în
contact cu geniul său – mulți barbați și femei și-au dedicat ani din viață studiului
picturilor, desenelor și schițelor acestui om extraordinar, și cu cât cineva examinează mai
mult miile de desene ale asale, cu atât este mai uimit de felul în care misterele creației
umane trebuie să se fi combinat pentru a da naștere într-un anumit moment unui colos
solitar printre muritori.

5
Ibidem, p 41.
6
Ibidem, p 45.