I.

Întemeierea Romei
Roma -oraș stat întemeiat în 753 î.Hr. de către Romulus;
-au fost puse bazele pe 7 coline, la vărsarea fluviului Tibru (în Marea
Mediterană). Treptat s-a extins pe celelalte 6 coline;
-supranumita “Cetatea celor 7 coline”.

II.1. Roma regală (753-509 î.Hr.) – monarhie

-a fost condusă de 7 regi, de origine etruscă, latină și sabină (primul rege a fost
Romulus);

Există 2 clase socio-economice:

●plebeii: -populația de rând, săracă;
-nu aveau dreptul la vot; aveau multe obligații și puține drepturi.
●patricienii: -aristocrația – puțin numeroasă, 100-200 membri;
-organizați în ginți (familii mari);
-se bucurau de toate drepturile; singurii care aveau calitatea
de cetățeni.

-Roma este dominată de patricieni, din rândul cărora sunt desemnați membrii
Senatului – Sfatul Bătrânilor, format din reprezentanți ai ginților.
-regele era ales din rândul patricienilor;
-în 509 î.Hr., populația se răscoală împotriva ultimului rege, Tarquinius Superbus.

II.2. Roma republicană (509-27 î.Hr.) – republică

-la conducere se aflau 2 consuli, aleși în fiecare an, din Senat;
-divergențele dintre plebei și patricieni s-au adâncit, au dus la o “ruptură” între cele
două categorii;
-în semn de protest, plebeii au părăsit Roma și se retrag pe Muntele Sacru (Aventin).
Patricienii le promit aceleași drepturi ca ale lor. Plebeii se întorc la Roma (în mijlocul
secolului 5 î.Hr.). Promisiunile nu au fost în totalitate respectate;
-sunt acordate drepturi doar plebeilor bogați: dreptul de a se căsători cu patricieni,
dreptul de a ocupa funcții în magistratură, dreptul de a trimite în Senat 2 tribuni plebeieni
care să le apere interesele;
-se formează un nou grup social: nobilitas (nobilimea), care deține puterea politică și
economică în stat;
-se continuă politica de cuceriri incepută în timpul romei regale. Într-o primă etapa
(sec. 5 î.Hr.), Roma ia o poziție majoritar defensivă. Treptat, pâna în secolul 4 î.Hr., romanii
au cucerit toată peninsula italică, reușind să-i înfrângă succesiv pe etrusci, sabini, samiți, gali;
au înfrânt Liga Latină (confederație a populațiilor din Latium) și Tarentul (cucerit în anul 272
î.Hr.);
-în secolele 3-2 î.Hr. (264-146) au loc războaiele punice.

●Cartagina: -colonie feniciană care a devenit o mare putere militară

navală;
 -a reușit să-și creeze un propriu “imperiu” (format din vestul
siciliei, sudul peninsulei iberice și nordul africii).

-cele 3 războaie punice se termină cu înfrângerea Cartaginei. S-a remarcat un general

cartaginez:
●Hannibal: -a folosit elefanți în luptă (pt prima dată în istoria
europei);
-a hotărât să atace Roma “la ea acasă”;
-a obținut 3 victorii, dar nu a putut cuceri Roma;
-a fost înfrânt în anul 202 î.Hr. la Zama, de către
generalul roman Cornelius Scipio (Scipio Africanul).
-în secolul 2 î.Hr., Macedonia și Grecia sunt cucerite și transformate în provincii
romane;
-în orient: Asia Mică, Siria, regatul seleucid și regatul Pontului (condus de Mitridate,
cucerit în urma a 3 războaie dificile, în 63 î.Hr.) sunt cucerite de către Pompei;
-Roma devine o putere majoră a europei. Teritoriul s-a extins, treptat, pe 3 continente
(Europa, Asia, Africa). Războaiele permanente duc la reducerea numărului de soldați. La
sfârșitul secolului 2 î.Hr., Caius Marius efectuează o reformă militară, în anul 107, iar
efectivele armatei beneficiază de o creștere;

●Armata: -instrumentul politicii de expansiunii a Romei;

-organizată în 2 parți: legiuni (din cetățeni romani) și trupe auxiliare (din
necetățeni). Fiecare legiune are 10 cohorte, iar numărul soldațiilor variază între 4200 și 6000.
Trupele auxiliare, organizate în cohorte și ale (singular ală – cavalerie), au aproximativ 6000
de soldați.

-în secolul 2 î.Hr., apar 2 partide politice:

●Partidul Optimat – reprezenta interesele patricienilor,
este aristocrația conservatoare;
●Partidul Popular – promova plebeii săraci, format din
adepții reformelor.
-Tiberius și Caius Gracchus, în calitate de tribuni ai plebeilor, inițiază reforme în
favoarea plebeilor (în 133, respectiv 123 î.Hr.), dar optimații reacționează și cei 2 sunt
asasinați;
-între anii 73-71 î.Hr., are loc o răscoală a sclavilor (gladiatorilor) condusă de
Spartacus. Marcus Crassus, unul dintre cei mai bogați oameni de la Roma, reușește să o
înfrângă;
-lui Caius Marius i-a urmat Cornelius Sylla. Timp de 6 luni Sylla se proclamă
dictator. Declanșează o răscoală împotriva popularilor. Au fost publicate liste cu dușmani
politici care puteau fi asasinați fără pedeapsă. Peste 4 ani Sylla s-a retras de la putere.

●Primul triumvirat - înțelegere secretă între 3 generali: Iulius Caesar (cel care cucerise
Gallia), Marcus Crassus și Pompei (s-a remarcat prin distrugerea multor cuiburi de pirați din
Marea Mediterană);
- cei 3 își propun să acționeze împotriva arisocrației senatoriale;
 - Crassus moare în Orient. Are loc o luptă pentru putere între Caesar
și Pompei. Caesar câștigă războiul civil și încearcă să impună monarhia; ocupă principalele
funcții în stat.
- învinuit că vrea să readuca regalitatea la Roma, Caesar este
asasinat la 15 martie 44 î.Hr.

●Al doilea triumvirat - format din susținătorii lui Caesar: Octavian (nepotul adoptiv al lui
Caesar), Lepidus (comandant al armatei lui Caesar) și Marcus Antonius (unul dintre
apropiații lui Caesar);
- Lepidus este trimis într-o campanie militară în Africa. Lupta
pentru putere are loc între Octavian și Marcus Antonius. Octavian reușește să-l înfrângă pe
Antonius (care s-a aliat cu Cleopatra – din Egipt) în bătălia de la Actium(31 î.Hr.). Marcus
Antonius și Cleopatra au preferat să se sinucidă decât să fie luați prizonieri ai Romei;
- se sfârșește Republica la Roma.
II.3. Roma imperială (27 î.Hr. – 476 d.Hr.) – imperiu
I) Principatul (27 î.Hr. – 284 d.Hr.)
-Octavian stabilește noua formă de organizare a statului Roman: imperiul. Puterea
armatei, puterea juridică și cea legislativă sunt reunite. Octavian primește titlul de imperator;
-în 27 î.Hr., primește de la Senat titulatura de Augustus (“cel venerabil”) și obține un
caracter sacru. Succesorii săi poartă titlul de “Imperator Caesar Augustus”.
-de la început, tronul se transmitea ereditar;
-principele împarte puterea cu Senatul. Ca Imperator, guvernează provinciile de
graniță, iar Senatul guvernează provinciile din interior. Senatul are atribuții administrative;
-în provincii se formează un cult al Romei și al lui Augustus;
-până în secolul 3 (d.Hr.), la conducere se succedă 4 dinastii: Iulia Claudia, a
Flaviilor, a Antoninilor și a Severilor. Are loc o epocă de pace și prosperitate a Romei;
-Imperiul Roman atinge cea mai mare întindere teritorială în timpul domniei lui
Traian (98-117).
-după moartea ultimului împărat din dinastia Severilor, în 235, urmează o perioadă de
50 de ani de tulburări și revolte militare, numită “anarhia militară”(235-284). Armata devine
atotputernică și își impune voința în stat.

II) Dominatul (284-476 d.Hr.)

●Dioclețian(284-305):
- a întemeiat un nou mod de conducere, tetrarhia – Imperiul a fost
împărțit ăn 4 zone, în fruntea căreia era fie un Caesar fie un împărat (Augustus),
Dioclețian rămânând conducătorul suprem;
- a intrat în conflict cu creștinii pt că voia să fie divinizat. A declarat o
campanie împotriva creștinilor;
- a împărțit teritoriul în provincii administrative noi, numite dioceze. A
reformat armata, crescând atribuțiile împăratului la conducerea ei.

●Constantin cel Mare(306-337):

- a continuat seria reformelor începute, dar a anulat tetrarhia;
- în 313 a elaborat “Edictul de la Milano”, prin care a acordat libertatea
cultului creștin (a ajuns sfânt în calendarul ortodox);
- în 330, a întemeiat noua capitală a Romei, Constantinopol, pe
țărmurile strâmtorii Bosfor; a fost supranumit “A doua romă”.

-după moartea lui Constantin cel Mare, Imp. Roman intră într-o perioadă de criză. În
395, împăratul Theodosius I, aflat pe patul de moarte, împarte imperiul celor 2 fii ai săi:
●Imperiul Roman de Apus (I.R.A.), cu capitala la Roma;
●Imperiul Roman de Răsărit (I.R.R.), cu capitala la
Constantinopol;
-din acel moment, cele 2 imperii au evoluat diferit:
- I.R.A. s-a prăbușit în anul 476 și a disparut din istorie; ultimul împărat roman
este Romulus Augustulus. În vârstă de 13 ani, a fost înlăturat de la conducere de comandantul
gărzii imperiale, Odoacru. Acesta se proclamă rege al Italiei și trimite însemnele imperiale la
Constantinopol.
 - I.R.R. (Imp. Bizantin) continuă încă o mie de ani; se prăbușește în anul 1453,
sub loviturile sultanului Mahomed al II-lea.