Aristocraia romana s-a straduit sa isi pastreze dominatia , sau ,uneori sa o recastige, fie prin adoptiuni,fie printr-o politica

matrimoniala bine calculata.In acest sens sunt edificatoare aprecierile istoricilor, Raymond Bloch si Jean Cousin: ,,Cine ar vrea sa stabileasca lista complete a casatoriilor ar fi pe deplin lamurit.Sa numai vorbim de legaturile extraconjugale, de captatile de mostniri,de filiatiile indoielnice .Pentru a scrie istoria Romei trebuie sa fi genealogist.Dinastiile conduc jocul Intre diferitele grupari aristocratice existau rivalitati politice,care vizau lupta pentru putere, gloria lucrului respective,organizat pe principiul castei inchise.Aceasta situatie trebuia modificataru ,in primul rand pentru faptul ca numarul patricienielor scadea,iar cel al plebeilor se marea necontenit.Un alt argument ar fi cresterea puterii economice plebei care,in cadrul unei politici de expansiune teritoriala are un aport determinant,atat numeric,cat si in bani.Plebeii au luptat pentru egalitate,atat pe planul dreptului privat,cat si al celui public,lupta ce a durat mai multe secole,fara sa degenereze intr-un razboi civil. In domeniul dreptului privat,plebeii sunt nemultumiti pentru ca nu cunosc continutul normelor juridice aplicate de magistrate acuzandu-I pe acestia ca actineaza in mod arbitrar.In epoca de inceput al republicii nu exista un drept scris,regulile si principiile dretului cutumiar fiind accesibile in special pontifilor ,si folosite,de foarte multe ori,in detrimentele intereselor plebeiene.Acestea militau pentru elaborarea unui drept scris, pentru a deschide calea egalitatea partilor in fata justitiei, indifferent din ce categorie sociala faceau parte.Prima propunere de acest fel a venit din partea tribunului Caius Terentillus Arsa,inca din anul 463I.H. ,dar ea a fost respinsa de Senat.Dupa cisca 8 ani de insistente plebeiene ,s-a adoptat prima lege scrisa romana,numita Lex duodecim tabularum(Legea celor XII table). O alta nemultumire de ordin privat,a reprezentat-o nelegalizarea casatoriilor dintre patricieni si plebei.Caius Canuleius,un om politic de origine lebeiana,ales tribun al poporului in anul 445 I.H. ,a propus inlaturarea interdictiei casatoriei dintre patricieni si plebei,fapt ce s-a realizat prin votarea legii numita Lex Canulele de conubio et plebis(legea privind casatoria patricienilor cu plebeii).Abia acum,ca urmare a legalizarii casatoriei cu clasa aristocratica,se naste si pentru plebei patria protestas asupra copiilor proveniti din casatorie. Contradictiile dintre patricieni si plebei cunosc o si mai accentuate adancire din cauza problemei proprietatii rurale. Pamantul a fost vital ca intotdeauna pentru om,dar mai ales pentru cel antic.Regimul aristocratic impus de patricieni le-a permis acestora sa se foloseasca,in exclusivitate de ager publicus(domeniul public,proprietatea poporului roman),avantaj pe care si l-au dorit pastrat cu orice pret,chiar si Acela al crimei politice.Astfel,cand,in anul 486,consulul Cassius Vicellinus a propus ca jumatate din pamanturile cucerite de la hernici (populatie italic asezata in sud-estul Romei)sa se distribuie plebeilor,a fost acuzat de uneltire si condamnat la moarte.Dupa aceasta data,la Roma se edicteaza un numar mare de legi agrare,care evidentiaza faptul ca in popor exista o serioasa agitatie sociala. Pe langa injustetea politicii aristocratilor,trebuie amintit si un anumit imobilism al paturii plebeiene sarace,careia,desi uneori I se ofera loturi de pamant inafara Romei,prefer sa le refuse,decat sa renunte la viata urbana.

In anul 467 consulul Aemilius a propus impartirea unor terenuri publice saracilor.Prin aceasta,consulii urmareau si indepartarea de Roma a unei parti a populatiei sarace,multimea acesteia crescand vertiginous ca urmare a nasterilor,a exodului rural si a mizeriei in care traiau prin alte parti.Istoria consemneaza insa ca prea putini plebei au acceptat propunerea. Tot cu ostilitate si refuz a fost primita si ropunerea patricienilor de a-I improprietari pe plebei in noile colonii romane,politica de colonizare fiind privita uneori,ca o diversiune rin care se urmarea doar indepartarea plebeilor de Roma. Numeroasele razboaie de cucerire su avut ca affect si saracirea micilor agricutori care ingrosau randurile proletarului urban.Interesul general,l statului ar fi fost sa improprietareasca clasa saraca cu atat mai mult cu cat ea oferea o mare parte din numarul de soldati.Un asemenea comandament social era insa in totala opozitie cu interesele celor avuti,care nu voiau sa cedeze nimic din ceea ce ei considerau ca li se cuvine,de drept. Nemultumirile crescande ale paturilor sarace au determinat pe unii magistrate este de vorba de cei ce apartineau curentului democratic-sa faca anumite propuneri legislative de improprietarire a plebeilor ,dar si de acordare a unor drepturi politice.Este celebru in istoria Romei cazul fratilor Tiberius si Caius Gracchus,care au platit cu viata stradania lor de a democratiza viata politica si de a imbunatati situatia saracilor ,indeosebi a celor din mediul rural.Reformele lor au reprezentat o mare victorie a curentului democratic,reusind sa mai ingradeasca din puterea aristocratiei senatoriale,iar in mediul rural,numerosi tarani primind loturi de pamant. Uciderea fratilor Gracchi a insemnat,pentru erioada imediat urmatoare ,o acaparare a conducerii statului de catre optimati(clasa aristcratica) si abrogarea legilor agrare,cu excetia uneia singure:lex frumentaria.Aceasta lege,privitoare la grau,prevedea dreptul plebei de a primi lunar o anumita cantitate de grau la jumatate de pret,in raport cu pretul cursului celui mai coborat.