Olteanu Andrei-Bogdan

Analizați relațiile dintre patricieni și plebei în epoca Republicii romane

Vechea organizare a societății romane avea la baza familia, al cărui șef era tatăl – pater. El
avea autoritatea absolută asupra membrilor familiei. Mai multe familii formau o gintă,
cuprinzând pe toți aveia care aveau un strămoș comun și purtau același nume.
La început, fiecare gintă stăpânea și lucrau în comun o bucată de pământ. Treptat,
pământul nu mai este stăpânit în comun ci devine proprietatea câtorva familii din gintă.
Organziarea gentilică se destramă și vechea societate romană se împarte în clase sociale.
Patricienii ( pater) erau proprietarii de pământuri și de sclavi. Ei formau aristrocația si
aveau toate drepturile. Numai ei participau la conducerea statului și formau la inceput
populus romanus.
Sclavii, proveniți din datornici și din prizoneri de război, erau folosiți la muncile casnice și
erau considerați ca membri inferiori ai familiei.
Un rol important în dezvoltarea economică a statului roman îl aveau oamenii liberi –
plebeii. Aceștia se stabiliseră mai târziu în oraș, se ocupau cu agricultura, meseriile și
comerțul, plătau dări și serveau în armată.

Se deosebesc de patricieni prin aceea că nu au propria lor organizare gentilică, dar au zeii
"lor" (Ceres, Liber, Libera, Mercur). Cei mai mulți dintre ei locuiau în Nebbia Plebeo, cartier
de pe dealul Aventin și erau conduși de un tribun.

Senatul, în număr de 300 de membri, format din șefii ginților patriciene, îl sfătuia pe rege și
administra statul.
Adunarea poporului, la care luau parte patricieni, vota legile și alegea pe rege prin aclamații.
Ea se întrunea în forum. In cele mai multe cazuri, patricienii erau nemulțumiți de regii etrusci.
Ei au atras de partea lor și pe plebei, iar în anul 509 î.e.n s-au răscilat si l-au alungat pe
ultimul rege etrusc, dupa acest episod din istoria Romei, patricienii au preluat puterea și au
instaurat republica.
Societatea romana era impartita in clase si paturi sociale, pe baza fie a originii, fie a averii,
dar aceasta diviziune nu era nici foarte rigida, nici definitiva. Conflicte de clasa s-au declarat
inca de la inceputul erei republicane(494-3 i.e.n.); conflicte acute si repetate intre patricieni si
plebei, incheiate cu castigarea de catre ultimii a unei aproape depline egalitati si de drepturi
civile si politice. Incat, dupa ce plebeii au obtinut instituirea unor magistraturi care sa le apere
interesele, doi tribuni si doi edili ai plebei, in curand vor obtine accesul la magistratura de
consulat(367 i.e.n.), de dictator(356 i.e.n.), de praetor(337 i.e.n.), si chiar la functii superioare
sacerdotale(300 i.e.n). Pe langa aceasta, inca din anul 451 i.e.n. plebeii obtinusera ca legile
cutumiare sa fie codificate in Legea celor XII Table, al carei text enunta principiul egalitatii
tuturor cetatenilor in fata legii.
Olteanu Andrei-Bogdan

In caz de mare primejdie pentru stat, conducerea era incredintata unui dictator. Dictatorul
era numit de consuli, la cererea senatului. El avea puteri nelimitate. Era insotit de o garda
personala, formata din 24 de lictori.
Cu timpul, republica romana dezvoltandu-se functiile in stat, numite si magistraturi, s-au
inmultit. Senatul avea un rol tot mai important. El controla toti magistratii si lua hotarari in
problemele principale ale conducerii statului.
Toate functiile de conducere in stat eroau rezervate patricienilor. Numai ei puteau fi
consuli, senatori, membri ai adunarii poporului, etc. Republica romana era un stat sclavagist,
in care conducerea era in mainile aristocratiei. Era un stat asemanator altor state pe care le-am
cunoscut in istoria antica, o republica aristocratica.

Luptele dintre patricieni si plebei (494-284 i.e.n.) Legea celor 12 table

Plebeii formau majoritatea populatiei statului roman. Ei plateau dari, erau obligati sa faca
serviciul militar si sa mearga la razboi, pentru a cuceri noi pamanturi. Dar aceste pamanturi
intrau in stapanirea statului, care le arenda patricienilor. Nemaiputand face fata obligatiilor tot
mai mari impuse de stat, plebeii saraciti se indatorau la camatarii patricieni si de multe ori
erau inchisi sau transformati in sclavi pentru neplata datoriilor. Ei nu puteau sa-si apere
drepturile la judecata, deoarece nu existau legi scrise. Nici un plebeu, nici cei care se
imbogatisera, nu aveau dreptul sa ocupe o functie in stat sau sa se inrudeasca cu familii
patriciene. Nemultumitii de situatia lor si in special de lipsa de pamant si de drepturi politice,
plebeii s-au rasculat si au parasit Roma in anul 494 i.e.n.
Plecarea plebeilor a slabit insa negotul, mestesugurile si in special armata. Republica
romana era angajata in razboaie cu vecinii, de aceea patricienii speriati s-au hotarat sa acorde
unele drepturi plebeilor. Mai intai, plebeii au capatat dreptul sa-si aleaga doi reprezentanti,
numiti „tribuni ai plebei”, care sa le apere interesele. Tribunii erau alesi pe un an. Ei puteau
opri, rostind cuvantul veto(ma opun), orice lege sau masura care i-ar fi nedreptatit pe plebei.
Persoana Tribunului era considerata sfanta, nimeni nu putea sa-i faca vreun rau in timpul cat
era in functiune.
Mai tarziu, plebeii au obtinut si legi scrise, alcatuite de o comisie formata din zece
barbati(decemvirii), dintre care jumatate erau plebei. Aceasta lege, numita „Legea celor 12
table”, a fost expusa in forum pentru a fi cunoscuta de toata lumea si a-i obliga astfel pe
patricieni sa o respecte. Legea celor 12 table a stat la baza tuturor celorlalte legiuri, alcatuite
dupa aceea in statul roman.
Treptat, patricienii au fost siliti sa recunoasca plebeilor si dreptul de a se inrudi cu familiile
patriciene, precum si pe acela de a ocupa orice functie politica in stat.
Olteanu Andrei-Bogdan

Urmarile victoriilor plebeilor

Lupta pentru egalitate in drepturi a plebeilor cu patricienii s-a incheiat cu victoria deplina a
plebeilor(287 i.e.n.). Drepturile obtinute au folosit insa numai plebeilor bogati. Ocupand
magistraturi inalte in statul roman, inruditi cu familiile patriciene, plebeii bogati aveau acum
interese comune cu patricienii. Ei au format impreuna cu acestia noua clasa conducatoare,
nobilimea. In aceasta clasa intrau toti cei care puteau sa ocupe functii in stat, adica toti cei
bogati, deoarece in statul roman functiile nu erau platite.
Plebeii saraci nu-si puteau exercita drepturile castigate. Ei nu obtinusera pamant si au
continuat sa traiasca tot asa de greu ca si pana atunci.
Importanta clasei conducatoare a crescut prin patrunderea plebeilor bogati in randurile sale.
Republica romana si-a pastrat caracterul aritocratic.

BIBLIOGRAFIE

 Cărți
1. Edward, Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman, Ed. Humanitas,
2017.
2. Cynthia, Stokes - Brown, Istoria lumii de la Big Bang până în prezent:, Ed. Litera
2009

 Studii din reviste online

1. Plebei contra patricieni, Revista -Istorii regăsite, 18 ianuari 2011.
2. Cum era societatea romană în timpul Republicii? Revista Historia.
Olteanu Andrei-Bogdan