Romana

Republica

Disca Mariana
Republica Romană (din latină Res publica romana, „Lucrurile
publice ale Romei”) a fost organizarea de stat a Romei și a
teritoriilor sale în perioada cuprinsă între abolirea Regatului
Romei (510 î.Hr.)[2] și până la numirea lui Cezar ca dictator pe
viață în anul 44 î.Hr., sau, mai probabil, până în anul 27 î.Hr., anul
în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de
Augustus.

Orașul Roma este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte

aproape de coasta de vest a peninsulei Italia. Roma era
situată pe granița dintre teritoriul în care era vorbită limba
latină, la sud de Roma, și cel în care se vorbea limba
etruscă, la nord de Roma.
 Instituțiile republicii
Devenită republică în 509 î.Hr., Roma evită revenirea la monarhie, stabilind că
funcțiile puterii (sistemul judiciar) sunt colegiale, adică sunt deținute de mai multe
persoane împreună și sunt limitate în timp; de asemenea, nimeni nu poate ocupa
aceeași funcție de două ori la rând.
Unele instituții existau deja în perioada monarhică. Este cazul Senatului, care
reunește membri ai familiilor de patricieni și care, în perioada republicană, a
devenit instituția cea mai puternică și mai prestigioasă. Vechile comiții curiate se
transformă în comiții centuriate, adunarea poporului roman în arme, la care abia
între secolele IV și III li se alătură comițiile elective.
Cei mai importanți magistrați sunt: consulii, care au putere militară și
guvernamentală; pretorii, care administrează justiția; dictatorul, singura funcție
necolegială cu puteri depline, numit în caz de pericol. Alte magistraturi mai
mici sunt cenzorii, chestorii și edilii.
 Societatea romana în perioada arhaica
În primele secole ale istoriei sale, societatea Romei a
rămas în mare parte țărănească, dedicată agriculturii
și creșterii animalelor. Valorile fundamentale erau
sobrietatea extremă (din care derivă, de exemplu,
respingerea stilului de viață etrusc luxos) si fidelitatea
față de republică.
Inima societății romane este familia, condusă de pater familias care are
putere de viață si de moarte asupra tuturor membrilor celulei familiale.
Femeile sunt subordonate bărbaților: abia din secolul al II-lea î.Hr.
cuceresc mai multe libertăți, precum dreptul de a primi o educație, chiar
dacă rămân excluse din viața politică.
Luptele dintre patricieni și plebei
Societatea romană este împărțită în patricieni, bogați proprietari de pământuri și plebei,
restul populației formată din țărani, meșteșugari și negustori. La începutul epocii
republicane, însă, plebea este exclusă din viața politică a orașului și nu are aceleași
drepturi cu patricienii, adesea suferind abuzuri.
Între secolele V și IV î.Hr., izbucnesc lupte violente între patricieni și plebei, care cer să
poată avea funcții juridice și să aibă o justiție mai echitabilă. În 494 î.Hr. plebeii ajung să
abandoneze Roma, retrăgându-se pe Dealul Aventin, lăsând orașul fără forțe militare: în
acest fel obțin numirea a doi magistrați plebei, tribuni ai plebei și crearea adunării
populare a consiliilor (în continuare comiții elective). În 450 î.Hr. au fost formulate Legile
celor XII table, primele în formă scrisă, care garantează câteva drepturi juridice. În cele
din urmă, în 367 î.Hr., legile Licinie-Sestie au permis și plebeilor să devină consuli.
 Religia romanilor

Încă de la originile lor, romanii s-au închinat

la divinitățile locale precum Vesta, zeița casei,
la care se adaugă zeii olimpieni mosteniți de
la etrusci si de la greci. Există, de asemenea,
zeități minore, cum ar fi Lares, spirite ale
strămoșilor care protejează familia si casa.
În Roma, religia si politica se împletesc. Sacerdoții sunt magistrați
adunați în colegii ca cel al pontifilor: maximul pontif este sacerdotul
suprem al Romei, ales pe viață, de către comițiile centuriate.
 bibliografie :
https://online.scuola.zanichelli.it/viedellacivilta2ed-
files/Audiosintesi_Lunari_vol01_92016/Audiosintesi_
Lunari_01_lez_13/Lunari_sintesi_ro_92016_c13.pd

https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_R
oman%C4%8
https://istorie-edu.ro/istoria-
universala/roma-antica/republica.html
 References
Reading History for Students
By Dana Blakemoor

What Makes the Past Important

By Chrissy Malpert