Imperiul

Roman
G. Roberto, V. Mattia, V. Matei
Prezentare generală:

• Republica Romană a devenit Imperiul Roman în 27 î. Hr.

când fiul adoptiv al lui Iulius Cezar, cel mai bine cunoscut
ca Augustus, a ajuns conducătorul Romei. Augustus a
stabilit o formă de guvernământ autocratic, în care el
era conducătorul unic ce lua toate deciziile importante.
Deși ne referim la el ca primul împărat al Romei,
Augustus nu a luat titlul de împărat sau rege și nici
succesorii lui; ei au preferat să se numească princeps,
primul cetățean sau primus inter pares, primul printre
semeni. Alegerea titlului menținea aspectul puterii
limitate ce era atât de importantă sub Republică.
• În primele două secole imperiul a
cunoscut o perioada de stabilitate și
prosperitate fără precedent, cunoscută în
istorie ca Pax Romana („Pacea romană”).
Maximul teritorial a fost atins în timpul
domniei împăratului Traian. A urmat apoi o
perioada instabilă și astfel, declinul imperiului
a început sub domnia împăratului Commodus.
În secolul al III-lea, imperiul a traversat o
perioada de criză ce i-a amenințat existența și
integritatea teritorială, dar a fost reunificat de
împăratul Aurelian. În efortul de a stabiliza
imperiul, Dioclețian a împărțit imperiul între
două curți imperiale diferite în estul grecesc și
vestul latin. Creștinismul a luat amploare
în secolul al IV-lea, devenind religia oficială a
imperiului în urma Edictului de la Milano din
313 sub domnia lui Constantin cel Mare și a
celui de la Tesalonica din 380. După moartea
împăratului Teodosiu I din 395, imperiul a fost
împărțit definitiv între fii
săi Arcadius și Honorius, în Imperiul Roman de
Apus și Imperiul Roman de Răsărit.
• Perioada Migrațiilor, ce a presupus invazii masive al
e populațiilor germanice și hunice a dus la declinul f
inal al Imperiului Roman
de Apus. Odată cu cucerirea Ravennei de către ostr
ogoți și înlăturarea ultimului împărat roman, Romul
us Augustulus în 476, Odoacru s-
a proclamat drept rege al Italiei și astfel Imperiul Ro
man de
Apus a colapsat și a fost desființat oficial de împărat
ul Zenon în 480. Imperiul Roman de Răsărit a contin
uat să existe ca Imperiul Bizantin, cu capitala la Con
stantinopol, până la cucerirea otomană din 1453.
Imperiul Roman a lăsat în urma sa o moștenire
grandioasă privind instituțiile, cultura, limbile,
religia, arta, arhitectura, filosofia, dreptul și știința.
Ulterior, moștenirea romană a influențat
debutul Renașterii, arhitectura neoclasică, codurile
legislative moderne și formarea republicilor
moderne precum Franța și Statele Unite ale
Americii. Limba latină răspândită în teritoriile
cucerite de romani, precum și creștinarea, a dus la
apariția regatelor medievale și a statelor moderne
de azi precum Franța, Spania, Italia, Portugalia și
România. Adoptarea creștinismului a condus la
formarea bisericii creștine care a dominat Europa
pe durata Evului Mediu.
 Administratie
si armata:

• Senatul Roman era organul de conducere

a Republicii Romane, format dintr-un grup de
cetățeni în vârstă (senex însemnând „bătrân”). În
fiecare an Senatul alegea doi consuli să
conducă Roma. Senatul se întrunea în
clădirea Curiei, pentru a discuta modul în care să
fie condusă Roma și pentru a oferi sugestii
consulilor, care erau cei mai puternici oameni din
Roma. Senatul avea drept de veto.
• Senatorii (patres) au desființat monarhia prin
complotul împotriva lui Tarquinius și au reușit să
centralizeze puterea în noua republică formată.
Acest lucru s-a obținut prin includerea în rândul
senatorilor a persoanelor care nu erau patres, dar
care au meritat loc în senat. Aceștia au primit
denumirea de patres minorum gentium, și erau
egali în drepturi cu vechii senatori.
Armata romana:
• Armata imperială romană era instituția care se ocupa de
protecția imperiului.
La apogeul puterii, armata romană era compusă din 30
de legiuni, trupe auxiliare și de cavalerie străine
(numidienii, catafracții).
Organizarea și disciplina erau de bază, iar trupele erau bine
plătite și armata le dădea o șansă la o viață bună celor mai
săraci, dacă supraviețuiau serviciului de 25 de ani.
Legionarii erau cetățeni, mai bine plătiți, înarmați și
reprezentau vârful de lance al politicii militare romane. Trupele
auxiliare erau mai slab înarmate si plătite, formate din non-
cetățeni, dar cei care efectuau serviciul primeau cetățenie.
 Dreptul
roman:
• Dreptul roman este sistemul
de legi ale Republicii Romane, Imperiului
Roman și Imperiului Roman de Răsărit. Normele
dreptului roman au reglementat condiția juridică
a persoanei, relațiile personale patrimoniale,
precum și activitatea de soluționare a litigiilor
dintre persoane. Acest sistem de drept a avut o
evoluție milenară care a început anterior
Republicii Romane și s-a încheiat la
moartea împăratului Iustinian.
Dreptul roman a evoluat în relație și în același
timp cu viața socială, economică și politică a
statului roman. Normele juridice au reflectat
fidel natura relațiilor economice, ponderea
diferitelor categorii sociale în viața politică,
precum și modul de organizare a statului.
Va multumim pentru
vizionare!