Imperiul Roman

Imperiul Roman (latină IMPERIVM ROMANVM) este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a

descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de
stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane cu capitala la Roma. Fiind o civilizație
a Epocii Fierului, deținea teritoriile din jurul Mării Mediterane în Europa, Africa de Nord și vestul
Asiei. După reformele constituționale ale lui Augustus din secolul I î.Hr. până la anarhia militară
din secolul al III-lea d.Hr., imperiul a fost un principat condus din Roma (27 î.Hr.-285 d.Hr.).
Imperiul Roman a fost mai târziu divizat în Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Roma și apoi
la Ravenna, și Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol.
A fost precedat de Republica Romană care, la rândul ei, a înlocuit monarhia de la
Roma în secolul al VI-lea î.Hr., guvernată de doi consuli cu puteri executive și cu mandate
limitate la un an și condusă de o adunare legislativă numită Senat. Republica era însă totodată
un imperiu, deținând teritorii cucerite. Fiind destabilizată de o serie de războaie civile și conflicte
politice dintre generali ambițioși, în secolul I î.Hr. generalul Iulius Cezar a fost numit dictator pe
viață, dar a fost asasinat în anul 44 î.Hr. în urma unui complot al senatorilor. Au reizbucnit astfel
războaiele civile care s-au încheiat cu victoria lui Octavianus Augustus, nepotul și fiul adoptiv al
lui Cezar, care l-a învins pe generalul Marcus Antonius în Bătălia de la Actium din anul 31
î.Hr. După anexarea Egiptului Ptolemaic a luat sfârșit oficial epoca elenistică marcată cu
cuceririle lui Alexandru cel Mare în Orient. Octavianus și-a asigurat controlul total asupra
imperiului, iar Senatul Roman i-a garantat puteri executive nelimitate, titlul
de Imperator (comandant suprem al armatei) și titlul de Augustus, devenind astfel primul împărat
al Imperiului Roman.
În primele două secole imperiul a cunoscut o perioada de stabilitate și prosperitate fără
precedent, cunoscută în istorie ca Pax Romana („Pacea romană”). Maximul teritorial a fost atins
în timpul domniei împăratului Traian. A urmat apoi o perioada instabilă și astfel, declinul
imperiului a început sub domnia împăratului Commodus. În secolul al III-lea, imperiul a traversat
o perioada de criză ce i-a amenințat existența și integritatea teritorială, dar a fost reunificat de
împăratul Aurelian. În efortul de a stabiliza imperiul, Dioclețian a împărțit imperiul între două curți
imperiale diferite în estul grecesc și vestul latin. Creștinismul a luat amploare în secolul al IV-lea,
devenind religia oficială a imperiului în urma Edictului de la Milano din 313 sub domnia
lui Constantin cel Mare și a celui de la Tesalonica din 380. După moartea împăratului Teodosiu
I din 395, imperiul a fost împărțit definitiv între fii săi Arcadius și Honorius, în Imperiul Roman de
Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Perioada Migrațiilor, ce a presupus invazii masive ale
populațiilor germanice și hunice a dus la declinul final al Imperiului Roman de Apus. Odată cu
cucerirea Ravennei de către ostrogoți și înlăturarea ultimului împărat roman, Romulus
Augustulus în 476, Odoacru s-a proclamat drept rege al Italiei și astfel Imperiul Roman de Apus
a colapsat și a fost desființat oficial de împăratul Zenon în 480. Imperiul Roman de Răsărit a
continuat să existe ca Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol, până la cucerirea
otomană din 1453.
Imperiul Roman a lăsat în urma sa o moștenire grandioasă privind instituțiile, cultura, limbile,
religia, arta, arhitectura, filosofia, dreptul și știința. Ulterior, moștenirea romană a influențat
debutul Renașterii, arhitectura neoclasică, codurile legislative moderne și formarea republicilor
moderne precum Franța și Statele Unite ale Americii. Limba latină răspândită în teritoriile
cucerite de romani, precum și creștinarea, a dus la apariția regatelor medievale și a statelor
moderne de azi precum Franța, Spania, Italia, Portugalia și România. Adoptarea creștinismului a
condus la formarea bisericii creștine care a dominat Europa pe durata Evului Mediu.