0.

MANIPULAREA MATERIALELOR

„Orice activitate de producţie include câteva subactivităţi de bază şi anume prelucrarea,

asamblarea, controlul şi manipularea materialelor. Ceea ce nu este, în general recunoscut este
faptul că ultima din acestea – manipularea materialelor – reprezintă , în majoritatea cazurilor, cea
mai mare parte din totalul cheltuielilor de producţie”. (James M. Apple, profesor de inginerie
industrială, Institutul de Tehnologie Georgia, SUA).
O abordare simplistă a noţiunii de manipulare a materialelor ar fi aceea a deplasării unei
anumite cantităţi de material de la un punct sursă (origine) S la alt punct D (destinaţie).
Această interpretare a manipulării materialelor introduce noţiunea de flux de materiale ce
poate fi caracterizat, la rândul său, de următoarele elemente:
- punctul sursă şi cel destinaţie;
- traiectoria pe care se deplasează mărfurile;
- intensitatea medie q (t ) a fluxului exprimată în tone/oră, metri cubi/oră sau bucăţi/oră.
Dacă q(t) reprezintă intensitatea instantanee a fluxului de mărfuri
M
q (t ) = q(t )dt =
1 t2

t 2 − t 1 t1 t
unde M reprezintă cantitatea de mărfuri transportată în intervalul t .
O altă abordare mai cuprinzătoare, bazată pe teoria sistemelor, ia în considerare
manipularea materialelor şi distribuirea lor ca un tot unitar (figura 1).

PROCES DE FABRICARE

PMP HP D2 PPF
D1

PB

CD

- flux de materii prime - flux de produs finit

- flux de materiale recuperabile (deşeuri) - flux de informaţii
Figura 0.1. Circuitul fluxurilor materiale

-1-
 Semnificaţia fluxurilor din figură este următoarea: PMP – piaţă de materii prime;
PB – prelucrarea brută a materiilor prime; D1 – recepţia şi depozitarea materiilor prime şi a
semifabricatelor; HP – hale şi ateliere de producţie; D2 – depozite de expediere a produselor
finite; PPF – piaţa de produse finite; CD – colectarea materialelor recuperabile din dezmembrări
şi deşeuri.
Pe întreg fluxul de materiale de la furnizorul de materii prime până la livrarea produselor
finite către beneficiari, apar următoarele activităţi de manipulare a mărfurilor:
- transportul de la furnizor;
- descărcarea şi recepţia materialelor în depozitele D1 ale fabricilor;
- depozitarea materialelor în spaţii închise sau sub cerul liber;
- transport de la depozitul D1 la halele sau atelierele de producţie HP;
- manipulări de materiale în procesul de fabricaţie la şi de la maşini şi utilaje;
- depozitarea temporară în hală sau atelier;
- manipulări între secţii sau ateliere;
- ambalare, împachetare eventual introducere în containere sau stivuire pe palete;
- depozitarea produselor finite în depozitele D2;
- încărcare şi expediţie către beneficiari.
Inginerul specialist în manipularea materialelor se va ocupa de următoarele activităţi:
- încărcări/descărcări, transport şi depozitare;
- aplicabilitatea echipamentelor, de la cele mai simple (manuale) la cele mai complexe,
mecanizate sau automatizate, la aceste activităţi;
- întreţinerea şi repararea acestor echipamente;
- selectarea mijloacelor de grupaj a mărfurilor (pachete, palete, containere);
- previziunea deteriorării şi pierderilor de materiale;
- protecţia muncii, instruire şi formare;
- actualizarea de echipamente şi tehnologii de manipulare şi comunicaţii.

0.1. Principiile manipulării materialelor

Aceste principii au fost stabilite, pe baza experienţei specialiştilor, de către College
Industry Commitee pentru instruirea în domeniul manipulării materialelor.

1. Principiul planificării operaţiilor de manipulare a mărfurilor presupune următoarele

aspecte:
- elaborarea unui sistem care să poată coordona activităţi cum ar fi: recepţia, depozitarea,
producţia, controlul, ambalarea şi gruparea, expediţia şi transportul;

-2-
 - elaborarea fluxului de materiale prin stabilirea secvenţelor operaţiilor şi amplasarea
echipamentelor astfel încât activităţile respective să fie cât mai eficiente; în acest scop
trebuie să se elimine mişcările şi echipamentele inutile;
- utilizarea gravitaţiei pentru deplasarea materialelor, acolo unde este posibil, în scopul
reducerii consumurilor energetice;
- utilizarea la maximum posibil a spaţiilor acoperite disponibile;
- majoritatea cantităţii şi greutăţii loturilor manipulate.

2. Principii referitoare la echipamente

- utilizarea în condiţii de eficienţă a mecanizării şi automatizării manipulării materialelor;
- utilizarea pe cât posibil a echipamentelor standardizate;
- reducerea raportului dintre greutatea proprie a echipamentelor şi capacitatea nominală a
acestora;
- echipamentele de manipulare să fie cât mai mult timp în mişcare, prin reducerea
timpilor morţi şi neproductivi;
- executarea corectă a mentenanţei preventive;
- înlocuirea metodelor şi echipamentelor învechite;
- utilizarea metodelor şi echipamentelor care asigură cel mai ridicat grad de protecţie a
muncii.
Observaţie: în general pentru eficientizarea activităţilor de manipulare se utilizează
cheltuielile pe unitatea manipulată.

3. Principii referitoare la amenajarea spaţiilor de deplasare

- când se realizează o extindere a construcţiei sau o nouă clădire trebuie să se ţină seama
că materialele de construcţie actuală permit realizarea de deschideri de 25÷30 m fără
dificultăţi; se vor evita clădiri cu deschideri de 10÷15 m;
- culoarele de circulaţie ale utilajelor vor fi dimensionate respectând dimensiunile de
gabarit ale echipamentelor mobile de manipulare;
- eliminarea spaţiilor închise ori de câte ori este posibil, cu excepţia următoarelor cazuri:
• materialele trebuie păstrate sub control strict;
• materialele se pot pierde sau se degradează cu uşurinţă;
• materialele nu se pot procura cu rapiditate din cauza termenelor lungi de livrare;
• din motive de securitate;
- suprafeţele de recepţie şi expediţie să fie astfel dimensionate încât să permită
încărcarea-descărcarea autotrenurilor şi vagoanelor cu ajutorul utilajelor specializate

-3-
 (stivuitoare sau transpalete); în acest scop lăţimea rampelor de încărcare-descărcare a
mijloacelor de transport trebuie să fie cuprinsă între 2,5 ÷ 4 m, iar înălţimea trebuie să
corespundă cu nivelul podelei vagonului sau autocamionului (circa 1,20 m). De
asemenea, acolo unde nu sunt amenajate rampe fixe se pot utiliza rampe mobile
autoridicătoare (foarfece).
- trebuie luată în considerare posibilitatea utilizării mijloacelor mecanizate atunci când
operatorii trebuie să ridice mai mult de 30 kg, timp de peste 30 de minute/zi, la distanţe
mai mari de 15 m sau atunci când sunt expuşi la accidente de muncă neprevizibile;
Analiza proceselor de manipulare a materialelor se poate face mai uşor cu „ecuaţia”
propusă de J. Apple, conform figurii.

Ce? Unde? Când? Cum? Cine?

Material Deplasare Metodă

Factori de luat în
considerare
stici fizice

Frecvenţe
Caracteri-

destinaţie
Cantitate

Lucrători
Cantitate
Sursă şi

Traseu

Viteză

Utilaj
Scop

Figura 0. 2. Ecuaţia manipulării materialelor

Tehnologie – ansamblu de cunoştinţe bazate pe principii ştiinţifice privind metodele şi

mijloacele de efectuare a unui anumit proces (conform Dicţionarului limbii române).
Tehnologie – studiul maşinilor şi tehnicilor utilizate într-un anumit domeniu tehnic
(conform Le petit Larousse).

-4-