Curs 2

I. CĂRUCIOARE PENTRU MANIPULARE, CU TRACŢIUNE ELECTRICĂ

Aceste maşini ocupă un loc însemnat în procesele de manipulare a mărfurilor în

transporturi, industrie, construcţii etc. De obicei, aceste utilaje sunt acţionate cu motoare
electrice alimentate din baterii de acumulatoare, montate pe maşini.
Din punct de vedere constructiv, cărucioarele autopropulsate de acest tip sunt clasificate
astfel:
- electrocare, având capacităţi de încărcare de 5 – 30 kN, iar, ca sistem purtător, pentru
mărfurile transportate, utilizează o platformă sau o benă basculantă montată pe şasiul maşinii.
În unele cazuri, pentru facilitarea încărcării pe platformă a mărfurilor grele, pe şasiu se
montează şi o macara hidraulică cu braţ articulat.
- electrotractoare, utilizate pentru tractarea de remorci încărcate cu mărfuri, la distanţe mai mari
de 200 m.
Atât electrocarele, cât şi electrotractoarele au amenajat, pe şasiu, la partea din faţă, loc
pentru conducător (post de conducere).
- transpaletele electrice, destinate pentru transportul mărfurilor stivuite pe palete (box-palete),
având capacităţi de încărcare de 5 - 12,5 kN. Maşina nu are amenajat post de conducere,
conducătorul deplasându-se pe jos, utilizând pentru comandă un ghidon pe care sunt
amplasate butoanele de conectare sau întrerupere a energiei electrice furnizată de bateria de
acumulatoare.
Uneori, transpaletele pot fi prevăzute cu un dispozitiv de ridicare sau coborâre a cadrului
pe care se află încărcătura (furca), pe distanţe de circa 200 mm.

I.1. Caracteristici funcţionale şi elemente constructive de bază

Caracteristicile funcţionale de bază ale electrocarelor şi electrotractoarelor fabricate în
ţară sunt reglementate de STAS 6683-80. Câteva din caracteristicile tehnice ale acestor maşini
sunt prezentate în tabelul I.1.
Tabelul I.1
Tipul maşinii Sarcina maximă Sarcina maximă Forţa la cârlig Sarcina maximă
transportată tractată [daN] la ridicare
[daN] [daN] [daN]
Electrocar cu 1000 - - -
platformă 2000 800 - -
3000 2000 - -
Electrocar cu
benă basculantă 3000 2000 - -
Electrocar cu 2000 - - -
macara 3000 2000 - 500
-5-
Electrotractor - 5000 125 -
În figura I.1 este prezentat un electrocar cu platformă, cu următoarele subansamble
principale:
1. rama şasiului, confecţionată din oţel laminat, îmbinat prin sudare;
2. motorul electric de tracţiune, cuplat, prin intermediul unui reductor, la diferenţialul punţii din
spate;
3. puntea din spate, care transmite cuplul motor prin intermediul axelor planetare, la roţile
motoare;
4. bateria de acumulatoare, suspendată sub rama şasiului;
5. puntea de direcţie, comandată de către volan, prin intermediul unei casete de direcţie şi a unui
sistem de bare articulate. Atât puntea motoare, cât şi cea de direcţie se prind de rama şasiului
prin intermediul suspensiei elastice, realizată cu arcuri lamelare;
6. postul de comandă, prevăzut cu loc pentru conducător, volan pentru direcţie, pârghii şi pedale
pentru frânare, etc. Sub scaunul conducătorului există un spaţiu, în care sunt amplasate
elementele şi dispozitivele sistemului electric de comandă a motorului de tracţiune (contactoare,
rezistenţe, tiristoare);
7. platforma pentru stivuirea încărcăturilor, realizată din scândură de esenţă tare. Scândurile
platformei nu se prind în şuruburi, astfel, că prin ridicarea acestora se permite accesul la baterie
(pentru înlocuirea acesteia în vederea punerii la încărcare);
8. dispozitivul pentru cuplarea sau decuplarea remorcilor tractate.

1
2
5 4 3

6 7
-6-
 Figura. I. 1. Electrocar cu platformă

În figura I.2 este prezentat un electrocar cu benă (cutie), care poate transporta şi mărfuri
în vrac. La unele tipuri de electrocare bena se poate bascula (pentru mărfuri în vrac) ceea ce
reduce substanţial timpul de descărcare a mărfurilor.

Figura. I. 2. Electrocar cu benă

În cazul în care se transportă mărfuri grele (1 ÷ 10kN) se pot folosi, în acest scop,
electrocare cu platformă, pe care se montează o macara cu braţ articulat acţionată printr-un
sistem hidraulic, figura I.3.

Figura. I.3. Electrocar cu macara montată pe platformă

Pentru a mări productivitatea electrocarelor cu platformă şi a asigura o mai bună folosire

a puterii instalate pe maşină, electrocarele pot tracta una sau mai multe remorci încărcate.

-7-
 De asemenea, pentru tractare de remorci se pot utiliza cărucioare tractor specializate de
tipul celui prezentat în figura I.4.

Figura. I.4. Electrotractor pentru remorci

Pentru operaţii de transport de unităţi paletizate pe distanţă scurtă (40÷50m) ca şi pentru

operaţii de încărcare-descărcare a vagoanelor sau autotrenurilor se pot folosi transpalete
electrice, figura I.5.

6
5 1

4 3 2

Figura. I.5. Transpaletă electrică

Platforma mobila 1 (se poate deplasa pe verticală pe distanţa de circa 100 mm), este
confecţionată din tablă de oţel ambutisată, fiind prevăzută cu două braţe 4 (furca).
În poziţie normală, cele două braţe ale furcii formează o bază de sprijin, amplasată la 85
mm faţă de suprafaţa de rulare a maşinii.

-8-
 Pentru preluarea încărcăturii, furca pătrunde în galeriile paletei, iar prin ridicarea
platformei mobile, încărcătura se sprijină direct pe furcă.
De platformă se prinde prin articulaţii mecanismul de deplasare şi ridicare 2. Pentru
deplasarea maşinii se utilizează roata motoare 3, care se poate roti în jurul unei axe verticale şi
două roţi de reazem 4 (câte una pe fiecare braţ al furcii).
Ridicarea platformei mobile se face cu ajutorul a doi cilindrii hidraulici cu cursă scurtă.
Pe platforma maşinii, în carcasa metalică 5, se montează bateria de acumulatoare folosită pentru
alimentarea motoarelor mecanismului de rulare şi a celui de ridicare. În principiu, mecanismul de
rulare este realizat cu ajutorul unui motor electric de curent continuu, montat vertical şi cuplat,
prin intermediul unui reductor la roata de rulare. Aceste elemente se montează pe o coloană 6
(turelă), care poate fi rotită, în jurul unei axe verticale, cu ajutorul pârghiei articulate 7. Cu
ajutorul acestei pârghii se asigură înscrierea maşinii în curbele traseului, pe care se transportă
încărcătura.
În ceea ce priveşte mecanismul de ridicare a platformei, cu sau fără sarcină, acesta este
realizat cu ajutorul a doi cilindri hidraulici, alimentaţi cu ulei sub presiune prin intermediul unei
pompe rotative, acţionată de un motor electric.
În figura I.6 este prezentată schema cinematică a sistemelor pentru acţionarea
mecanismelor de rulare şi ridicare a platformei, pentru un electrocar cu platformă.

1 3
6 7
5 4

10
9

Figura. I.6. Schema cinematică a unui electrocar cu platformă ridicătoare

-9-
 În acest caz, acţionarea celor două mecanisme se realizează cu acelaşi motor 1, având
turaţia n = 1730 rot/min şi puterea P = 1,35 kW.
Pe arborele motorului de antrenare se montează fix pinionul lungit 2. De la acest pinion,
cuplul motor se poate transmite, prin două lanţuri cinematice, fie la roţile electrocarului (raportul
de transmitere i1= 16,2), fie la arborele pompei hidraulice 7 (cu raportul de transmitere i2= 2,6).
Acest lucru este posibil datorită pinionului glisant, montat pe arborele canelat 3. Poziţia
acestui pinion se poate comanda, cu ajutorul unei pârghii, de către conducătorul utilajului. Pe
arborii 4 şi 4’ se montează fix roţile dinţate cilindrice ale reductorului care transmite cuplul
motor la coroana dinţată a diferenţialului 8, montat pe puntea motoare a maşinii. De la diferenţial
prin intermediul pinioanelor „satelit” şi a semiaxelor 9 cuplul se transmite roţilor de rulare 10
(pneu cu diametrul de 400 mm). Pe arborele 4 se montează discul de frânare 5 şi saboţii frânei,
cu ajutorul căreia se frânează maşina.
În momentul strângerii saboţilor pe discul de frânare, sistemul de pârghii folosit pentru
comanda frânei acţionează întrerupătorul general, care deschide circuitul de alimentare a
motorului electric.
În tabelele I.2 şi I.3, sunt prezentate caracteristicile tehnice principale ale unor transpalete
electrice, electrotractoare şi electrocare (pentru exemplificare s-au luat câteva produse ale
firmelor Balkancar şi Lansing Bagnall).

Tabelul I.2. Transpalete electrice

Tipul (firma prod.) EN 137-3 EN 141 POEP 2/30 POEP 2/45

(Balkancar) (Balkancar) Lansing Lansing
Caracteristicile tehnice Bagnall Bagnall
Capacitatea de încărcare [kN] 12,5 20,0 13,6 20,41
Viteze de deplasare, km/h
- în gol 5,0 5,5 6,4 6,4
- în sarcină 4,0 4 4,8 4,0
Greutate proprie, N 6,3 6,70 5,25 5,84
Baterie de acumulatoare
- tensiune, V 24 24 16 16
- nr. elemente, 12 12 8 8
- capacitate, kC (timp de 3,6∙150 3,6∙150 3,6∙162 3,6∙216
descărcare de 5h)
Rampa maximă a suprafeţei de 4 4 12,5 10
rulare, %
Timp de ridicare a platformei, s 6 6 10 12

- 10 -
 Tabelul I.3. Electrotractoare

Caracteristici Baterie Greutate Forţă de tracţiune Viteză de depl. Rampă

Tensiune/Ca- proprie kN kN km/h %
pacitate max Durată Gol Sarcină
Tip firma prod. V/kC 1h
JOER 4∙2/1000 48/3,6∙189 7,96 4,54 0,95 12,5 7,25 20
Lansing Bagnall
JOER 4∙2 rapid 48/3,6∙189 7,96 2,95 0,68 17,7 11,6 20
JOER 8/2000 72/3,6∙270 19,05 9,07 1,59 23,3 - 20
JOER 8/2500 72/3,6∙270 19,05 11,34 2,04 21,0 - 20
JOER 8/2500 72/3,6∙270 19,05 11,35 4,08 13 - 20
ET 506 Balkancar 40/3,6∙250 8,60 - 1,00 13 8 4
ET 512 Balkancar 80/3,6∙280 17,50 - 2,50 15 8 7

I.2. Caracteristicile tehnice ale bateriilor de acumulatoare folosite pentru tracţiune

I.2.1. Acumulatoare cu plumb

Pentru alegerea tipului de baterie de acumulatori, trebuie cunoscuţi o serie de parametri,

cum ar fi: capacitatea, rezistenţa internă, influenţa temperaturii mediului ambiant, durata de
exploatare, etc. Aceşti parametri influenţează, în mare măsură, dimensiunile de gabarit şi
greutatea maşinii, manevrabilitatea acesteia, posibilităţile de exploatare, la diverse temperaturi
ale mediului ambiant.
Tensiunea nominală a unui element al bateriei este de aproximativ 2V. Tensiunea
electromotoare depinde de densitatea electrolitului, conform relaţiei [ 54 ]:
E =  + 0,84 V ( I.1 )
unde E este tensiunea electromotoare a unui element al bateriei, în V;
 reprezintă densitatea electrolitului, în g/cm3.
Tensiunea la borne, la descărcare, rezultă din relaţia
U = E − I  ri V ( I.2 )
unde I este curentul de descărcare a bateriei, în A;
ri reprezintă rezistenţa internă a bateriei, în .
Tensiunea iniţială de descărcare a bateriei este tensiunea la borne, în intervalul de timp,
în care capacitatea bateriei scade cu 10%, din valoarea nominală. La bateriile cu plumb această
tensiune este 2,0÷2,02 V/element (circa 1,7 V/element). Tensiunea medie de descărcare se
determină cu ajutorul relaţiei.

U med =
0
U  dt
V (I.3)
T

- 11 -
unde U este tensiunea instantanee la bornele bateriei, în V;
T reprezintă durata de descărcare a bateriei, în h.
Capacitatea bateriei se măsoară în k∙C sau A∙h (1A∙h = 3,6k∙C).
Capacitatea nominală a bateriei este dată pentru un anumit curent de descărcare, o
anumită valoare a temperaturii electrolitului (de obicei, 250C) şi un timp de descărcare de 5 h.
Dacă temperatura electrolitului t0, este diferită de 250C, capacitatea corespunzătoare a
bateriei se determină din relaţia [ 54 ].
C(t ) = 3,6C N 1 + 0,008(t − 25) kC (I.4)

unde C(t) este capacitatea bateriei, la temperatura t0 a electrolitului, în kC;

CN reprezintă capacitatea nominală a bateriei (determinată la temperatura de 250C a
electrolitului), în kC.
De asemenea, capacitatea bateriei depinde de valoarea curentului de descărcare conform
figurii I.7a.

U C U C
[V] [kC] [V] [kC]
CN CN
C C

2,1 3,6∙150 2,1 3,6∙300

0
U U
1,9 3,6∙100 1,9 3,6∙200

I I
1,7 3,6∙50 1,7 3,6∙100
0 IN 60 120 [A] 0 IN 120 240 [A]

a) CN = 3,6∙200 kC b) CN = 3,6∙400 kC
IN = 40A IN = 80A

Figura. I.7. Variaţia funcţiilor C(I) şi U(I)

Din cele prezentate, rezultă, că bateriile se vor monta numai pe acele maşini a căror
motoare funcţionează, în sarcină, la valori ale curentului apropiate de curentul nominal de
descărcare a bateriei.
La exploatarea electrocarelor sau electromotoarelor, la temperaturi scăzute ale mediului
ambiant (sub -100C), capacitatea bateriei se reduce cu 25 – 30%, faţă de valoarea nominală.

- 12 -
 Rezistenţa interioară a bateriei depinde de tipul plăcilor, dimensiunile acestora, de
construcţia acumulatorului şi temperatura electrolitului.
Pentru o baterie, având capacitatea nominală CN (t0 = 250C, T = 5h), rezistenţa interioară
este dată de relaţia [ 54 ].
0,1  0,3
ri = 3,6  (I.5)
CN

unde CN este capacitatea nominală a bateriei, în kC.

După descărcare, rezistenţa interioară creşte cu 50 ÷ 100%, faţă de valoarea calculată cu
relaţia precedentă.
Durata în serviciu depinde de respectarea prescripţiilor fabricantului, privind exploatarea
bateriei de acumulatoare, ca şi de construcţia acesteia.
În condiţiile unei exploatări normale, durata în serviciu poate ajunge la următoarele
valori:
- 300 de cicluri de încărcare-descărcare, pentru acumulatoare cu strat dublu de separare a
plăcilor;
- 700 de cicluri de încărcare-descărcare, pentru acumulatoare cu strat triplu de separare a
plăcilor;
- 1500 de cicluri de încărcare-descărcare, pentru baterii cu electrozi tubulari (cu materialul activ
în teacă tubulară din plastic sau ebonită).

I.2.2 Acumulatoare cu electrolit alcalin

Tensiunea nominală a acumulatoarelor cu fero-nichel sau cadmiu-nichel este de
1,2 V/element, iar tensiunea electromotoare depinde de construcţia acumulatorului şi de
intervalul de timp scurs de la terminarea încărcării.
Spre deosebire de acumulatoarele cu plumb, în acest caz, tensiunea electromotoare nu
depinde de densitatea electrolitului, valoarea sa fiind cuprinsă între 1,3÷1,4 V.
Tensiunea la bornele bateriei descărcate, într-un interval de timp de 5h, este mai mică cu
circa 0,25 V/element, decât cea nominală, astfel că valoarea sa este de aproximativ 1 V/element.
Capacitatea bateriei, spre deosebire de acumulatoarele cu plumb, depinde mai puţin de
raportul I/IN (I fiind curentul efectiv de descărcare a bateriei, iar IN curentul nominal debitat de
acumulator, corespunzător unei durate de descărcare de 5h). În figura I.8.a sunt prezentate
curbele C(I), pentru două acumulatoare cu electrolit alcalin (curbele 1 şi 2) şi pentru un
acumulator cu plumb (curba 3).

- 13 -
C [%] U [%]

100 100 1
1 3
90 90
2 2
80 80

70 70
3
60 I 60 I
IN IN
50 50
100 200 300 400 [%] 100 200 300 400 [%]
0 0
a) b)
Figura. I.8. Curbele C(I) şi U(I) [ 54 ]

În ceea ce priveşte dependenţa capacităţii bateriei de temperatura mediului ambiant,

trebuie menţionat, că în cazul acumulatoarelor cu Cd-Ni, la - 400C, capacitatea acestora atinge
40-50% din valoarea nominală, în timp ce, acumulatoarele cu Fe-Ni ajung în aceiaşi stare la
temperaturi de - 200C. Din acest motiv acumulatoarele alcaline Fe-Ni se izolează termic, la
exploatarea la temperaturi negative.
De asemenea, la acumulatoarele alcaline, deseori se observă fenomenul de scădere a
capacităţii şi ca urmare a formării, în masa electrolitului, a carbonatului de potasiu.
Randamentul acestor baterii este ceva mai mic decât al celor cu plumb, având, în mod
obişnuit, valori cuprinse între 0,47÷0,58, faţă de 0,7÷0,85 (în cazul bateriilor cu electrolit acid).
Rezistenţa interioară a acumulatoarelor Ni-Fe sau Ni-Cd este, la fel ca şi la cele cu
electrolit acid, invers proporţională cu capacitatea bateriei, conform relaţiei [ 54 ].

0,35  0,5
ri =  (I.6)
CN

unde CN reprezintă capacitatea acumulatorului, corespunzătoare unei durate de descărcare de 5h.

Durata de exploatare a acestor baterii, în condiţii normale, depăşeşte câteva mii de cicluri
de încărcare-descărcare, în timp ce valoarea minimă este de circa 750 de cicluri.

I.2.3. Recomandări privind alegerea tipului bateriei de acumulatoare pentru

acţionarea mecanismelor de rulare

Avându-se în vedere, că bateriile de acumulatoare, instalate pe maşini, în general, conduc

la creşterea tarei şi gabaritului, pe lângă parametri cum ar fi costul bateriei, durata în serviciu a

- 14 -
acesteia, este firesc, ca alegerea tipului de acumulator să se facă şi pe baza unor parametri
energetici specifici (capacitatea energetică a bateriei/greutatea sau volumul acumulatorului).
   
În aceste condiţii, se vor utiliza mărimile c1 W  h / kg  , c 2 W  h / dm 3 şi p W / dm 3 .
În urma analizei comparative a acumulatoarelor produse de firme din Germania, Franţa,
CSI, Bulgaria, rezultă următoarele concluzii:
1. Cele mai bune caracteristici specifice, în raport cu greutatea, pentru baterii cu capacitatea
nominală cuprinsă între 3,6∙200÷3,6∙500 kC, la o durată de descărcare de 5h, le au
acumulatoarelor cu electrolit alcalin, cu electrozi pozitivi tubulari şi acumulatoarele cu
electrolit acid, cu plăcile pozitive realizate în tuburi din plastic sau bachelită. În aceste cazuri,
c1= 28÷31 Wh/kg.
2. Cele mai bune caracteristici specifice, în raport cu volumul, la o durată de descărcare de 5h,
le au bateriile cu plumb, cu electrozii realizaţi din teci tubulare, pentru care c2 = 73÷83
Wh/dm3.

În figurile I.9 a şi b sunt reprezentate caracteristicile energetice specifice, c1 şi c2 pentru

acumulatoare cu electrolit alcalin (curbele 1 şi 1’ se referă la acumulatori cu electrozi tubulari,
iar curbele 2 la acumulatoarele cu electrozi lamelari).

c1 [Wh/kg]

c2 [Wh/dm3]
25
1
80
1 20
60
1’
15
40 2 I
2
I IN
20 10
0 2 4 6 0 2 4 5
a) b)

Figura. I.9. Caracteristicile energetice specifice ale acumulatoarelor alcaline [ 54 ]

3. Durata în serviciu a acumulatoarelor cu electrolit alcalin este de circa 2 ori mai mare, decât
cea a bateriilor cu plumb.

- 15 -