STIVUITOARE

1. NOŢIUNI GENERALE
1.1. DEFINIŢIE: Cărucioarele stivuitoare, denumite în continuare „stivuitoare”,
sunt utilaje de transport şi ridicat mărfuri, în general paletate. Conducerea
cărucioarelor stivuitoare se face de către deservenţi stivuitorişti autorizaţi de
către ISCIR conform prescripţiilor tehnice

fig.1
1.2. CLASIFICARE:
1.2.1. după modul de acţionare principală a roţii motoare
- electrostivuitoare – energia electrică necesară funcţionării motorului
electric de curent continuu al acţionării principale este furnizat de un
acumulator reîncărcabil
- motostivuitoare - energia electrică necesară funcţionării motorului electric
de curent continuu al acţionării principale este furnizat de un generator de
curent continuu antrenat de un motor cu ardere internă. La rândul lor pot fi:
a) motostivuitoare pe benzină
b) motostivuitoare pe motorină
c) motostivuitoare pe gaz
1.2.2. după tipul constructiv
- stivuitoare cu contragreutate
- stivuitoare cu furci retractabile (fig 2)
- stivuitoare cu furci laterale (fig. 5)
- stivuitoare cu catarg retractabil (fig 3)
- cărucior călăreţ elevator stivuitor
- cărucior călăreţ elevator nestivuitor

1
 Fig 2

fig. 3
1.2.3. după modul constructiv al roţilor
- roţi cu pneuri gonflabile
- roţi cu bandaje pline în formă de pneuri
- roţi cu bandaje pline
- roţi cu bandaje metalice
1.2.4. după locul de comandă
- stivuitoare cu conducător purtat (fig 1)
- stivuitoare cu conducător pietonal, cu proţap (timonă) ,transpalet
1.2.5. după poziţia deserventului faţă de sarcină (furci)
- autostivuitoare care se deplasează cu sarcina în faţa deserventului
- autostivuitoare care se deplasează cu sarcina în dreapta deserventului
1.2.6. după felul catargului
- simplex (catarg într-o treaptă)
- duplex (catarg în două trepte)
- triplex (catarg în trei trepte)
1.2.7. după înălţimea de ridicare
- cărucior neelevator
- cărucior elevator la înălţime mică (nestivuitor) (fig 4)
- cărucior elevator la înălţime medie (stivuitor şi nestivuitor)
- cărucior elevator la înălţime mare (stivuitor şi nestivuitor)
1.2.8. după organul de prindere a sarcinii
- stivuitor cu furci
- stivuitor cu platformă

2
- stivuitor cu alte sisteme de prindere

fig 4
fig 5

3
Elemente componente ale

stivuitoarelor
1.Şasiu
2. Contragreutate
3. Punte motoare
4. Punte directoare
5. Catarg
6. Placă portfurcă
7. Braţ de furcă
8. Volan
9. Apărătoare de protecţie a conductorului
10. Şasiu şi piese anexe

1.3. DESCRIERE DETALIATA a principalelor tipuri

1.3.1. MOTOSTIVUITOARE
Acţionarea se face cu motoare cu combustie internă, fapt ce îi conferă acestuia
o mare autonomie în deplasare, pe drumuri uzinale special amenajate.
Ocazional, cu respectarea regulamentului de circulaţie se poate deplasa şi pe
drumurile publice. În cazul lor, pantele şi rampele de acces sunt mai mari decât
la electrostivuitoare.

Motostivuitoarele au în general contragreutate şi datorită vitezei mari de

deplasare au conducător purtat pe scaun sau cabină de comandă, prevăzute cu
centură de siguranţă/

4
 Motostivuitoarele au de regulă catarg simplex, iar organul de prindere furci.
Gama de capacitate este cuprinsă între 0,6 – 40 tone. În mod curent se produc
între 1-5 tone.
Cele mai uzuale tipuri fabricate sunt cele :
- cu furcă frontală, conducător purtat, şezând pe scaun
- cu furcă frontală şi conducător pieton (acţionarea se face de la timonă)
- cu furcă laterală
1.3.1.1. Motostivuitoare cu contragreutate.
Sunt cele mai răspândite, se pretează la operaţiuni atât în hale, depozite cât şi
în aer liber putând circula şi pe drumuri care nu necesită amenajări speciale.
Au următoarele părţi componente:
- motorul de acţionare
- şasiul motorului – o construcţie sudată din profile laminate sau cheson cu
rolul de a susţine întreaga construcţie a motostivuitorului
- mecanismul de deplasare poate fi de două tipuri
o pe principiul autovehiculelor : motor, ambreiaj, cutie de viteze,
diferenţial al roţilor de rulare pe pneuri sau anvelope pline
o pe principiul electrostivuitoarelor în care motorul termic antrenează
un generator de curent continuu care alimentează motorul electric
de antrenare prin diferenţial la roţi
Roţile directoare, motoare, sunt amplasate în spate în dreptul
contragreutăţii realizând o mai bună manevrabilitate şi atacarea unor curbe
cu raze mai mici. Direcţia este hidraulică. Frânarea se realizează cu frâna
de picior (frâna de serviciu) şi cu frâna de mână (de parcare, de siguranţă)
- mecanismul de ridicare este cu acţionare hidraulică şi se compune din
o catarg , cu posibilitate de înclinare faţă de cca. 1-3º pentru
preluarea sarcinii şi în spate cca 3-12º pentru asigurarea unei bune
stabilităţi a sarcinii pe furci
o suportul de furci sau traversa pe care sunt montate furcile, execută
mişcarea de ridicare-coborâre pe catarg fiind deplasată prin
intermediul unor lanţuri articulate , acţionate de cilindrii hidraulici
La unele tipuri constructive suportul de furci este cel care poate bascula
„faţă-spate” şi se poate deplasa „stânga-dreapta” cu câţiva cm.
- instalaţia hidraulică. Toate mişcările cinematice legate de sarcină sunt sânt
acţionate de elemente hidraulice. Se compune din:
o rezervorul de ulei hidraulic cu filtru de ulei
o pompă volumetrică acţionată de motorul termic sau cel electric de
acţionare principală
o conducte şi furtunuri de presiune
o distribuitoare
o cilindrii hidraulici de acţionare
o ventile de comandă a cilindrilor hidraulici servovalve,
o supape de siguranţă
o dispozitiv de limitare a vitezei de coborâre în cazul spargerii
furtunurilor
- instalaţia electrică este alimentată de la o baterie de acumulatoare şi un
generator de curent (alternator sau dinam) Se compune din:
o electromotor de pornire a motorului termic
o generator de curent

5
 o circuitul de iluminare şi semnalizare
o releul de reglare a tensiunii
o siguranţe electrice
o acumulator
- contragreutatea – are rolul de a asigura stabilitatea la răsturnare a
motostivuitorului mai ales în timpul deplasării cu sarcina. Este formată
dintr-un bloc turnat de fontă montat în partea din spate a motostivuitorului
- postul de conducere poate fi o cabină închisă echipată sau un loc deschis
prevăzut cu protecţie. În ambele cazuri trebuie asigurată o vizibilitate bună
pentru stivuitorist şi să conţină toate organele de comandă. Acestea trebuie
să fie uşor de identificat sau marcate corespunzător, să fie dispuse astfel
încât să permită o manevră sigură şi rapidă, amplasate în afara zonelor
periculoase
1.3.1.2. Motostivuitoare cu furci laterale (catarg retractabil)

Sunt utilizate îndeosebi la manipularea sarcinilor cu lungimi mari, ridicarea şi

stivuirea realizându-se cu ajutorul furcilor iar transportul făcându-se cu sarcina
aşezată pe platforma motostivuitorului. Alcătuirea lor este asemănătoare cu a
motostivuitorului descris mai înainte:
- motorul de acţionare
- şasiul are o caracteristică aparte în sensul că motorul, cabina şi
contragreutatea sunt montate în partea stângă a direcţiei de mers, platforma
de transport catargul retractabil şi furcile pe partea dreaptă
- mecanismul de deplasare este realizat pe principiul autovehiculelor, roţile
directoare fiind amplasate în faţă
- mecanismul de ridicare este cu acţionare hidraulică, catarg cu furci
retractabile, sarcina putând fi ridicată şi stivuită în afara şasiului
- instalaţia hidraulică asemănătoare ca la cele precedente având în plus
elemente necesare deplasării pe orizontală a catargului cu furci
- instalaţia electrică este similară
- postul de conducere este de tipul cu vedere panoramică (atât frontul de
lucru cât şi drumul în momentul deplasării)
1.3.1.3. Cărucior călăreţ
Sunt utilizate pentru transportul containerelor mari. Se compun din:
- motor de acţionare de regulă motor diesel

6
 - şasiul specific acestui tip este o construcţie sudată compusă din două grinzi
longitudinale pe care sunt amplasate motorul, pompele hidraulice, cabina
de comandă, mecanismul de ridicare şi picioarele căruciorului
- picioarele căruciorului au montate roţile mecanismului de deplasare,
echipamentul electric
- mecanismul de ridicare acţionat hidraulic prevăzut cu gheare speciale
asigură o înălţime de ridicare de 0,5-0,6 m. Sunt tipuri care asigură şi
stivuirea caz în care înălţimea de ridicare poate ajunge la 5,5 m
- mecanismul de deplasare este cu transmisie hidraulică „două câte două”
ceea ce permite înscrierea în curbe cu raze mici şi deplasări în diagonală
toate roţile fiind motoare
- instalaţia hidraulică are aceleaşi componente de bază
- instalaţia electrică cuprinde demarorul motorului diesel, dinamul, bateria
de acumulatoare, circuitul de comandă cu electroventile, circuitul de
iluminare şi semnalizare
- cabina de conducere are vedere panoramică situată între cele două grinzi
ale şasiului

1.3.2. ELECTROSTIVUITOARE

7
 Acţionarea este electrică. Sursa de energie este constituită dintr-o baterie de
acumulatoare fapt ce îi conferă o autonomie limitată, pe distanţe scurte în
incinta depozitelor, gărilor, aeroporturilor. Datorită lipsei noxelor sunt utilizate
în spaţii închise nefiind necesare măsuri speciale de epurare a gazelor ca în
cazul motostivuitoarelor. Deosebim mai multe tipuri constructive:
1.3.2.1. Electrostivuitor cu furci frontale sau cu contragreutate
Sunt cele mai răspândite. Caracteristic este faptul că au catargul, furca şi
sarcina situate în afara şasiului respectiv a poligonului de sprijin. Stabilitatea,
pentru a nu se răsturna o conferă contragreutatea. Capacitatea
electrostivuitoarelor este în general 0,5-3 tone cu înălţimi de ridicare 3,2-3,3 m
asigurând suprapunerea a patru palete de 1 m. Elementele constructive sunt:
- şasiul, o construcţie sudată pe care sunt amplasate mecanismele de
ridicare, deplasare, instalaţia electrică, locul de comandă, comenzile de
acţionare şi contragreutatea
- mecanismul de deplasare prevăzut cu roţi motoare (faţa) şi roţi libere
(spate) .Puntea din faţă este antrenată prin intermediul unui reductor de un
motor electric alimentat de bateria de acumulatoare. Puntea din spate este
directoare, cu servomotor. Mecanismul de deplasare este prevăzut cu două
frâne de picior (de serviciu, de urgenţă) şi de mână (de siguranţă, de
parcare)
- mecanismul de ridicare poate fi simplex sau duplex, în cazul al doilea
cilindrul de ridicare este cu două pistoane
- instalaţia electrică similară la toate autostivuitoarele
- instalaţia hidraulică este compusă din rezervor cu filtru , lichidul hidraulic,
pompa hidraulică, distribuitoarele, conducte, furtunuri, cilindrii hidraulici,
supape.
- postul de conducere este de tip ergonomic
1.3.2.2. Electrostivuitor de vagon
Au două înălţimi de ridicare: una de 1,2-1,5 m pentru stivuire în mijloace de
transport la care catargul nu atinge înălţimea plafonului acestora permiţând
intrarea electrostivuitorului în interior şi a doua de 2,3-2,5 m pentru stivuire în
afara mijloacelor de transport
Din punct de vedere al poziţiei deserventului avem două variante
- cu conducător purtat (şezând sau în picioare)
- conducător pieton Este o combinaţie de stivuitor cu furcă şi transpalete
electrică având o turelă motrice pivotantă ce acţionează pe o roată cu
poligon de sprijin pe 3 puncte. Direcţia se imprimă prin pivotarea manuală
a turelei cu ajutorul timonei. Tabloul de comandă este amplasat pe turelă.
Frânarea sau defrânarea se realizează prin manevrarea în poziţie verticală
sau orizontală a timonei
1.3.2.3. Electrostivuitor cu proţap
Acest tip are furca în interiorul poligonului de sprijin. Longeroanele prevăzute
cu roţi sunt ieşite în afara construcţiei. Fiind un ansamblu cu gabarit mic, poate
fi folosit în spaţii cu dimensiuni reduse de manevră şi pardoseli cu portanţă
redusă.
Dezavantajul lor este că nu pot fi folosite dacă longeroanele pot intra sub stivă
sau numai pentru manipularea paletelor tip ladă
Se construiesc în două moduri
o cu lonjeroanele apropiate adică în dreptul furcilor
o cu lonjeroane depărtate, plasate în afara furcilor

8
1.3.2.4. Electrostivuitor cu furci retractabile
Este o combinaţie între stivuitoarele cu furca frontală şi cele cu proţap. La
acest tip de electrostivuitor furca are posibilitatea de a culisa înainte şi înapoi
între lonjeroane, în timpul deplasării sarcina fiind plasată în interiorul
poligonului de sprijin.
Dezavantajul este dat de diametrul mic al roţilor rezultând un consum de
energie mărit
Funcţie de tipul mecanismului de ridicare poate fi:
o cu un cilindrul plunger
o cu un cilindru plunger cu două pistoane coaxiale
o cu un cilindru cu trei pistoane coaxiale
Acest tip de electrostivuitor se compune din:
- şasiul executat din elemente sudate de tipul lonjeroane depărtate pe care
sunt amplasate mecanismele de deplasare, ridicare, de deplasare a
catargului, locul de conducere, comenzile, instalaţia electrică,
contragreutatea
- mecanismul de deplasare este prevăzut cu roţi având bandaj de cauciuc sau
contilan. Sunt variante cu puntea din faţă motrice sau cu puntea din spate
motrice. Antrenarea roţilor se face prin intermediul unui mecanism
reductor de către un motor electric alimentat de bateria de acumulatoare.
Direcţia se realizează cu servomotor de regulă tot electric. Frânarea se face
cu frâna de picior-de serviciu şi cu cea de mână - de parcare
- mecanismul de ridicare/înclinare poate fi realizat în variante simplex,
duplex sau triplex are prevăzut un mecanism de deplasare pe orizontală a
catargului cu furci. Catargul poate fi înclinat înapoi pentru a asigura
stabilitatea în timpul deplasării
- instalaţia electrică poate fi executată în două variante cu comanda prin
controler sau prin impulsuri
- instalaţia hidraulică este similară cu cea a electrostivuitoarelor cu
contragreutate
- postul de conducere este de tip ergonomic
1.3.2.5. Electrostivuitor cu furci laterale
Au şasiul de formă dreptunghiulară, cu un sistem de longeroane în mijloc, pe
care lucrează un catarg retractabil (amplasat perpendicular pe axa
longitudinală). Are un gabarit redus oferind un avantaj dar prezintă
dezavantajul că pot depune sarcina numai într-o singură parte a sensului de
mers. Mai nou sunt stivuitoare la care ansamblul portfurcă poate fi rotit lateral
şi dispus perpendicular pe axa longitudinală a stivuitorului atât pe partea
stângă cât şi pe partea dreaptă
1.3.2.6. Electrostivuitor cu furcă, manual cu conductor pietonal
Sunt cele mai simple, translaţia pe orizontală se realizează manual, iar
ridicarea la înălţime a încărcăturii se face cu un dispozitiv mecanic sau
hidraulic.
Au lonjeroanele plasate sub furci sau lateral. Sunt destinate depozitelor cu
rulaj redus, descărcarea mărfurilor din mijloace auto
1.3.3. TRANSPALETE (CĂRUCIOARE - LIZE)
Sunt utilaje destinate transportului pe orizontală. Braţele furcii îndeplinesc
rolul longeroanelor de sprijin cu ajutorul rolelor din faţă.. Furcile traversează
ferestrele plăcilor inferioare ale paletelor şi ridică paleta de la sol cu 100-150
mm suficient pentru a fi deplasate pe orizontală

9
 Transpaletul stivuitor este ideal pentru stocarea paletelor şi a containerelor
mici în depozite sau ateliere. Clasificarea transpaletelor:
a) după acţionare
o electrice – au o timonă pivotantă se construiesc în mod curent cu
conducător pieton
o manuale – la care translaţia pe orizontală se face manual iar
ridicarea încărcăturii de la sol se realizează prin acţionarea unui
mecanism mecanic sau hidraulic
b) constructiv
o pe două roţi
o pe trei sau patru roţi (două fixe, una sau două pivotante)
c) după modul de preluare
o stivele sunt preluate cu ajutorul unei mici platforme, stiva este
aplecată puţin în faţă pentru a permite platformei să intre sub ea
o cu ajutorul furcilor care se introduc între sticlele ultimei navete
inferioare
d) alte criterii
o liza simplă
o liza păşitoare care poate rula peste denivelări de 10-20 cm, sistemul
de rulare are în locul celor două roţi fixe, două grupe de roţi aşezate
în stea care se rotesc în jurul unui ax central
o lize stivuitoare cu sistem hidraulic de ridicare asemănător
transpaletelor manuale
Elemente constructive ale unui transpalet electric
- antrenarea – un motor electric antrenează roata motoare prin intermediul
unui reductor cu 2 trepte. Energia este asigurată de o baterie de 24 V de
mare capacitate. Viteza de deplasare este reglată electronic , poate atinge 6
km / oră
- direcţia – o timonă cu 2 manete orientează roata motrice
- mecanismul de ridicare – o motopompă, cilindrul de ridicare, catarge,
distribuitor hidraulic, electroventile
- deservirea – comenzile de acţionare a deplasării pe orizontală, ridicarea-
coborârea, claxonul se află pe timonă
- frânarea se realizează cu o frână cu saboţi situată pe arborele intermediar al
reductorului
- aparat de încărcat bateriile încorporat
1.3.4. TRANSLATOARE
Sunt utilaje cu furcă destinate depozitelor de stelaje. Deplasarea acestora se
face pe căi de rulare aflate pe sol sau suspendate amplasate între stelaje.
Cabina de comandă poate fi fixă sau deplasabilă pe verticală o dată cu organul
de prindere. Ghidarea translatorului se face de regulă pe 3 role, două la partea
inferioară şi una la partea superioară. Sarcina de lucru poate fi de 300 – 1600
kgf. Comanda instalaţiilor se poate face de la punt fix şi de la distanţă.
Constructiv distingem următoarele părţi componente:
- construcţia metalică - executată sudat, se compune din şasiul inferior pe
care sunt amplasate mecanismele de deplasare şi de ridicare şi catargul
translatorului pe care culisează organul de prindere şi după caz cabina de
comandă

10
 - mecanismul de deplasare – similar macaralelor portal, roţile motoare (în
număr de două) sunt amplasate în spatele catargului pentru ca grupurile de
acţionare să nu împiedice manipularea sarcinilor
- mecanismul de ridicare – realizat cu electropalane. Organele de prindere
pot fi furci sau mese care permit o bună stivuire a mărfurilor paletizate în
rafturi sau stelaje
- instalaţia electrică – se compune din echipamentul de alimentare şi
racordare la sursa de curent, echipamentul de acţionare a mecanismelor,
aparatajul de comandă, echipamentul şi instalaţiile de protecţie,
echipamentul de iluminat şi semnalizare
- cabina de comandă – sunt de tipul închis. În cazul comenzilor de la
distanţă locul de comandă trebuie amplasat astfel ca manevrantul să aibă o
bună vizibilitate
1.3.5. PODURI RULANTE STIVUITOARE
Deplasarea podurilor rulante se face pe căi de rulare suspendare şi se utilizează
în depozite cu înălţimi de peste 6 m. Ridicarea sarcinilor se face cu ajutorul
unor electropalane. Constructiv sunt alcătuite din două cărucioare dispuse în
plan longitudinal al halei sprijinite pe câte două roţi metalice care se
deplasează pe căi de rulare suspendate. Mecanismul de deplasare constă dintr-
un grup motor electric reductor roată motoare. Pe aceste cărucioare se
montează rigid ,transversal, un şasiu tip cheson sau profile laminate pe care
culisează căruciorul de sarcină antrenat la rândul său de un mecanism de
deplasare propriu. Pe acest cărucior este amplasat mecanismul de ridicare
compus dintr-un electropalan şi dispozitivul de prindere a sarcinii.

1.4. ANTRENAREA STIVUITOARELOR

Autostivuitoarele aşa cum au fost descrise până acum au cel puţin 4 mari
subansambluri echipamente de forţă electrică sau hidraulică
1.4.1. Sistemul de rulare / transmisia
Sistemul de rulare şi sistemul de susţinere este alcătuit din
- cadru şasiu legat rigid de punţi
- puntea din faţă şi din spate – construcţie sudată
- roţile (motoare şi de direcţie)
- transmisia este rigidă fără arbore cardanic, cu cutie de viteze sau variator
de turaţie
1.4.2. Mecanismul de ridicare/coborâre/ înclinare a catargului este alcătuit din
o cadru fix - construcţie metalică articulată prin bolţuri de cadrul
şasiu la partea din faţă între roţile motoare
o cadru glisant – construcţie sudată din profile U rigidizate la capete
cu traverse. Este ghidat de 4 role care rulează pe cadrul fix fiind
ghidat atât în plan longitudinal cât şi în plan transversal
o căruciorul / construcţie sudată care serveşte pentru fixarea
dispozitivelor de lucru
o lanţul de ridicare / sarcina este ridicată de o pereche de lanţuri tip
Flyer având un capăt legat de cadrul fix , este trecut peste o rolă
legată de cilindrul de ridicare, iar celălalt capăt fixat de cărucior
1.4.3. Echipamentul electric este alcătuit din
o echipamentul electric de comandă
o echipamentul electric de protecţie
o echipamentul electric de iluminare şi semnalizare

11
 o echipamentul electric de încălzire, ventilaţie şi condiţionare a
aerului
1.4.4. Echipamentul hidraulic alcătuit din
o subansamblul rezervor hidraulic având în componenţă tancul
propriuzis, sorbul, nivelmetru, filtrul magnetic, uleiul hidraulic
o motorul sau pompa hidraulică element ce realizează presiunea de
lucru şi debitul necesar utilizării lichidului de lucru în elementele
hidraulice de comandă şi de lucru
o cilindrul de ridicare a căruciorului asigură prin acţionarea
pistonului împingerea sistemului lanţ/cadru glisant. Coborârea se
face sub acţiunea greutăţii sarcinii şi a dispozitivului de ridicare
pistonul eliminând lichidul de lucru spre rezervor trecând prin
supapa de reglare a vitezei de coborâre. Partea inferioară a
cilindrului este rezemată de cadrul fix
o cilindrii de înclinare asigură înclinarea cadrului fix, capătul
pistonului se prinde articulat de cadru iar capătul cilindrului
(fundul) articular pe cadrul şasiu
o conducte şi tuburi flexibile stabilesc legătura între elementele
hidraulice
o regulatorul de debit intercalat între pompă şi distribuitoare şi
permite reglarea debitului de ulei în limitele necesare
o regulatorul de presiune, menţine constantă presiunea uleiului în
circuitul hidraulic
o blocul distribuitoarelor asigură comanda efectivă la organele de
lucru
2. COMPONENTE DE SECURITATE
2.1. DISPOZITIVE DE SIGURANŢĂ LA STIVUITOARE
Dispozitivele de siguranţă sunt elemente cu care sunt echipate instalaţiile de
ridicat având rolul de a preveni avariile sau accidentele în cazul executării
unor manevre greşite sau în cazul unor defecţiuni tehnice care generează
pericole. Ele previn deserventul sau întrerup mişcarea mecanismului în cauză
sau instalaţia
Toate dispozitivele de siguranţă trebuie verificate de manevrant la începerea
lucrului.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dispozitivele de siguranţă:
- să-şi păstreze reglajul în timp şi în diferite condiţii de mediu
- să poată fi reglate uşor şi simplu
- să se încadreze cu precizie în limitele tolerate
- să revină la starea iniţială după încetarea cauzei care le-a declanşat
- numărul pieselor în mişcare să fie minim pentru a reduce frecările,
jocurile care pot da erori în funcţionare
- să fie robuste pentru a rezista în timp
- să aibă gabarit redus şi greutate mică
- să fie uşor de întreţinut
Principalele dispozitive de siguranţă ce echipează stivuitoarele sunt:
2.1.1. Limitatoare de cursă. Echipează mecanismele stivuitoare cu excepţia
celor acţionate manual. Ele întrerup automat mişcarea când se depăşeşte limita
de lucru stabilită. Limitatorul trebuie să permită acţionarea mecanismelor în
sens invers celui în care s-a limitat mişcarea. Distingem:

12
 - limitatoare de cursă la ridicare pentru limita superioară a cursei
organului de prindere
- limitatoare de cursă la deplasare pentru deplasarea înainte/înapoi
sau stânga/dreapta a catargului
- limitatoare de cursă la bascularea catargului faţă/spate
2.1.2. Limitatoare de sarcină , fac posibilă exploatarea la posibilităţi maxime
fără pericol de avarii sau accidente. Întrerup automat mecanismul de ridicare a
sarcinii în momentul depăşirii sarcinii nominale permiţând descărcarea sarcinii
La stivuitoare se utilizează supapa hidraulică care se declanşează la o
suprasarcină de 10% sesizând suprasarcina prin creşterea presiunii în circuit
peste valoarea reglată.
2.1.3. Limitatoare de viteză pun în acţiune paracăzătoarele sau frâna de
siguranţă la depăşirea vitezei de coborâre în limitele de 1,5-1,4 ori viteza
nominală
Acest limitator acţionează prin reţinerea fluidului în cilindrii în situaţia
spargerii conductelor. Sunt supape menţinute în poziţia deschisă de lucru. În
corpul supapei în dreptul unui scaun o bilă este menţinută depărtat de un
resort. Un opritor limitează deplasarea bilei Diafragma supapei realizează o
rezistenţă hidraulică permanentă.
La dispariţia bruscă a presiunii din conductă bila este împinsă de agentul
hidraulic împotriva forţei resortului, bila se aşează pe scaun blocând ieşirea
fluidului. Aceste dispozitive se montează direct pe cilindrii
2.1.4..Paracăzătoare, sunt destinate să oprească şi să menţină pe glisiere
cabina în cazul depăşirii vitezei stabilite. Ele acţionează şi în cazul creşterii
vitezei de coborâre cât şi în cazul ruperii organului de tracţiune
2.1.5.Supape de reglare a vitezei, au rolul de a strangula uleiul la coborârea
sarcinii permiţând reglarea vitezei de coborâre în limite precise. Se poate
obtura cu un şurub de blocare
2.1.6. Supape de blocare, are rolul de a limita căderea sarcinii în cazul ruperii
conductei prin care se scoate din funcţiune supapa de reglare a vitezei de
coborâre
2.1.7. Supapa de siguranţă este supapa care previne creşterea presiunii în
instalaţia hidraulică şi acţionează la o depăşire de 10 % a sarcinii nominale.
Prin depăşirea presiunii supapa se deschide şi permite trecerea liberă a uleiului
spre rezervor, presiunea scade, supapa se închide, apoi presiunea creşte şi
fenomenul se repetă
2.1.8. Întrerupător de securitate. Întrerupe circuitul de alimentare cu curent
când organele de prindere a sarcinii sau cabina au ieşit din spaţiul de lucru
2.1.9. Tampoane opritori. Tampoanele sunt componente de securitate
destinate amortizării şocurilor la lovire. Opritoarele limitează mecanic
deplasări peste poziţia extremă de lucru. Opritoarele se prevăd cu tampoane
din materiale elastice
2.1.10. Piese de reazem, curăţitoare de şină. Piesele de reazem sunt destinate
evitării şocurilor în cazul spargerii roţilor de rulare sau ruperii axelor,
împotriva deraierii Curăţitoarele de şină asigură îndepărtarea de pe calea de
rulare a obstacolelor. Se fixează la partea frontală a grinzilor şi boghiurilor în
care sunt montate roţile de rulare. Pot fi din tablă sau cu perie de sârmă
2.1.11. Contacte şi siguranţe electrice. Contactele se prevăd la :
- uşa cabinei,
- la paracăzătoare

13
 - la frâna de siguranţă
- la dispozitivul de întindere a cablului limitatorului de viteză
- la organele de prindere
- la cărucioarele de transbordare a translatoarelor stivuitoare
- la mecanismul de deplasare şi la cel de frânare
Siguranţele se montează grupat în zona pupitrului de comandă având valori
diferite atât pe circuitul principal cât şi pe circuitele de comandă

2.2. CERINŢE MINIME DE ECHIPARE

2.2.1. Motostivuitoare
- frână de serviciu cu acţionare mecanică şi frână de siguranţă la
mecanismul de deplasare
- limitator de sfârşit de cursă pentru ridicarea/coborârea sarcinii
- limitator de sfârşit de cursă pentru bascularea faţă/spate a catargului
- limitator de sarcină
- cheie de contact
- supapă contra coborârii accidentale a sarcinii
- girofar, claxon
- faruri pentru iluminat
- lămpi de semnalizare a poziţiei şi direcţiei
- centură de siguranţă pentru scaun
- sistem de protecţie a locului de comandă cu scaun
- plăcuţe avertizoare privind capacităţile maxime

2.2.2. Electrostivuitoare
- frână de serviciu cu acţionare mecanică şi frână de siguranţă la
mecanismul de deplasare
- limitator de sfârşit de cursă pentru ridicarea/coborârea sarcinii
- limitator de sfârşit de cursă pentru bascularea faţă/spate a catargului
- limitator de cursă pentru deplasarea înainte/înapoi şi lateral a
catargului
- limitator de sarcină
- cheie de contact
- supapă contra coborârii accidentale a sarcinii
- girofar, claxon
- sistem de protecţie pentru locul de comandă cu scaun
- apărători de protecţie laterale şi frontale montate pe lonjeroanele
roţilor libere
- plăcuţe avertizoare
2.2.3. Translatoare stivuitoare
- limitatoare de sfârşit de cursă la mecanismul de ridicare pentru
poziţia limită a organelor de prindere şi ale cabinei
- limitatoare de sfârşit de cursă la mecanismul de deplasare a
translatorului stivuitor
- limitatoare de sfârşit de cursă la mecanismele de deplasare pe
orizontală a organelor de prindere
- limitatoare de viteză la deplasare
- limitator de sarcină
- tampoane şi opritori

14
 - piese de reazem şi curăţitoare de şină
- întrerupător de sfârşit de cursă montat înainte de opritoare
- paracăzătoare
- frâna de siguranţă
- contacte electrice de siguranţă

3. DISPOZITIVE DE FRÂNARE
Stivuitoarele sunt dotate cu două tipuri de frână care funcţionează independent
una faţă de cealaltă şi acţionează asupra tamburilor roţilor motrice
3.1. Frâna de serviciu sau frâna de picior este de tip hidraulic şi se compune din:
- pedala de frână
- pompa centrală
- cilindrii de frână
- plăcuţele cu saboţi
- conductele pentru lichidul de frână
- rezervorul lichidului de frână
3.2. Frâna de siguranţă sau frâna de parcare este o frână de siguranţă de tip
mecanic şi acţionare manuală. Acţionează asupra tamburilor roţilor motoare şi
se compune din:
- pârghia de acţionare
- cablul frânei care acţionează asupra saboţilor de frână
- întinzător
Lichidul de frână este cel indicat de firma constructoare şi nu trebuie
amestecat cu alte tipuri sau alt fel de fluide
Verificarea frânelor se face prin :
- verificarea nivelului lichidului de frână
- uzura plăcuţelor saboţilor de frână
- acţionarea pedalei de frână în timpul deplasării
- verificarea frânei de mână pe o suprafaţă înclinată
- verificarea cablurilor şi conductelor

4. CABLURI ŞI LANŢURI
4.1. CABLURI DE TRACŢIUNE
4.1.1. Construcţie. Caracteristici
Cablurile din oţel sunt ansambluri de sârme şi toroane, grupate prin înfăşurare
în jurul unei inimi în unul sau mai multe straturi concentrice cu excepţia
cablurilor plate care sunt alcătuite din cabluri alăturate în plan şi cusute.
Cablurile au greutate proprie mică, mers silenţios, comportare bună la şoc,
durată mare de funcţionare, supraveghere uşoară.
Cablul se compune din:
- inimă - firul sau mănunchiul de fire vegetale, minerale, metalice
sau plastice în jurul căruia se înfăşoară sârmele sau toroanele şi
măreşte flexibilitatea cablului
- toroane – sunt formate dintr-un mănunchi de sârme grupate prin
înfăşurare în jurul unei inimi într-unul sau mai multe straturi
concentrice
- sârma din oţel – care compun toroanele sunt fire trase cu secţiune
rotundă din oţel cu rezistenţa la rupere între 120-180 kh/mm 2.
Suprafaţa for poate fi mată, zincată sau cositorită.

15
 Cablarea este operaţiunea de împreunare a sârmelor în toroane prin
înfăşurarea în formă de spire elicoidale precum şi operaţiunea de înfăşurare a
toroanelor pe inima cablului. Sensul înfăşurării poate fi pe stânga (notat cu S)
sau pe dreapta (notat cu Z). Cablarea poate fi:
- paralelă dreapta Z/Z
- paralelă stânga S/S / nu sunt folosite la mecanismele de ridicat
având tendinţa de derăsucire
- în cruce dreapta S/Z sau stânga Z/S
- mixtă la care toroanele cu înfăşurare dreapta alternează cu
toroanele cu înfăşurare stânga
Fixarea cablurilor se pateu face în mai multe feluri:
Fixarea cu ochet prin matisare se face trecând cablul peste ochet şi apoi
matisat pe o lungime de cel puţin 15 ori diametrul cablului dar nu mai mică de
300 mm. Prin matisare se împreunează două cabluri sau capătul cablului prin
împletirea firelor sau toroanelor. Ochetul este o piesă de tablă din oţel în
formă de inimă cu un canal semicircular pe lateral peste care se trece cablul.
Clema este o piesă din oţel rotund în formă de U cu capete filetate care trece
printr-o placă cu 2 găuri. Strângerea ansamblului se face cu piuliţe şi şaibe
grower.
Fixarea cu cleme şi ochet - fixarea se face prin cel puţin 3 cleme distanţa
între cleme fiind de minim 150 mm sau de 6 ori diametrul cablului
Fixarea prin manşon cu pană - manşonul este din oţel turnat şi are forma
plată, în manşon se introduce pana de oţet care are la periferie un canal
semicircular peste care se trece cablul legat cu sârmă subţire. Datorită forţei de
tracţiune pana tinde să intre tot mai adânc în manşon realizând o presiune mare
între pană cablu şi manşon împiedicând scăparea cablului
Fixarea prin conus - Conusul este o piesă de forma unui trunchi de con gol în
interior. Diametrul interior al bazei mici este egal cu diametrul cablului. Se
introduce cablul pe la partea îngustă, se desfac toroanele şi firele pe o distanţă
egală cu lungimea conusului, se îndepărtează inima cablului şi a toroanelor
apoi cu un cleşte se îndoaie firele spre interior. Se trage cablul în conus, se
încălzeşte conusul la cca 160 º C apoi se toarnă o compoziţie de plumb şi
cositor care umple golurile dintre sârme formând un bloc compact
Legătura de capăt - se asigură capetele cablului contra desfacerii prin
înfăşurarea capătului cu sârmă de oţel moale în spire alăturate pe o lungime de
5 ori diametrul cablului
4.1.2. Verificări Defecte
Verificarea aspectului cablurilor se face zilnic după aspect la începutul
fiecărui schimb, verificarea fixării capetelor de cablu se face la două săptămâni
iar verificarea amănunţită se face lunar iar odată pe an de către responsabilul
RSVTI
Defectele cablurilor care se scot imediat din funcţiune sunt următoarele:
- au un toron rupt sau strivit
- are un nod sau ochi
- este strivit sau aplatizat, este ruginit
- numărul sârmelor rupte este de 10% din numărul total de sârme pe
un pas de cablare
4.2. LANŢURI
Lanţurile sunt organe pentru transmiterea mişcării, solicitate la tracţiune,
alcătuite din zale identice articulate între ele. În comparaţie cu cablurile,

16
 lanţurile au o mai mare rezistenţă la căldură, agenţi corozivi şi prezintă o
flexibilitate mai mare permiţând folosirea unor roţi şi tamburi cu diametru
redus.
Dezavantajele sunt: o siguranţă redusă de funcţionare, ruperea făcându-se
brusc, durata de serviciu redusă, greutate mai mare, viteză de funcţionare
redusă, funcţionare zgomotoasă.
4.2.1. Construcţie Caracteristici
Elementele caracteristice ale unui lanţ sunt :
- diametrul sârmei
- pasul
- lăţimea zalei
- sarcina maximă de serviciu
Constructiv lanţurile pot fi
- lanţuri cu zale sudate sunt formate din zale sudate de oţel rotund
- lanţuri cu eclise şi bolţuri (lanţuri GALLE) sunt formate din eclise
(plăcuţe) identice din tablă de oţel articulate la extremităţi prin
buloane dispuse perpendicular pe plăci
Fixarea capetelor lanţului de o piesă sau un dispozitiv se face prin zaua de
capăt care are un diametru mai mare şi este mai lată, printr-o cheie de lanţ sau
inel de capăt
4.2.2. Defecte
Defectele care pot apărea sunt îndoiri, turtiri, fisuri, alungiri, uzuri.
Lanţurile cu zale se scot din funcţiune atunci când:
- zalele sunt îndoite, turtite, alungite
- s-au întins cu mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială
- uzura unei singure zale în sensul micşorării diametrului cu 20%
Lanţurile cu eclise şi bolţuri se scot din funcţiune dacă
- eclisele prezintă îndoituri, lovituri sau fisuri
- s-a rup una din eclise
- diametrul bolţului s-a micşorat cu 20%

5. DISPOZITIVE DE MANEVRARE A SARCINILOR

5.1. Dispozitivul de prindere cu furci
Este prevăzut cu 2 furci care se fixează pe suportul cărucior care culisează pe
catarg. Distanţa dintre furci poate fi reglată, centrul de greutate al încărcăturii
fiind localizat între cele două furci. Reglarea furcilor se face când stivuitorul
este neîncărcat
5.2. Dispozitiv de prindere cu cârlig
Funcţie de distanţa sarcinii faţă de stivuitorul cu acest dispozitiv (braţ macara,
cap rotativ, etc) se poate fixa cârligul în diferite poziţii ţinând cont de diagrama
de încărcare a dispozitivului.
Cârligul se execută din oţel forjat şi poate di simplu (pentru sarcini 0,25- 75 tf)
duble (sarcini de 5-75 tf) şi cu dispozitive de siguranţă pentru a preîntâmpina
desprinderea cablului din ciocul cârligului
5.3. Echipamente auxiliare
Grilaje de protecţie a încărcăturii pentru prevenirea căderii articolelor mărunte
să cadă în spate peste deservent
Extensia furcilor folosită pentru prinderea în siguranţă a încărcăturilor cu
dimensiuni mari

17
6. OBLIGAŢIILE DESERVENTULUI
6.1. SARCINILE PRINCIPALE ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA LUCRULUI
- să nu manevreze stivuitorul în stare de oboseală sau sub influenţa
alcoolului
- să controleze starea tehnică a utilajului şi funcţionarea
componentelor de securitate
- să verifice nivelul de ulei la motor şi nivelul de ulei hidraulic
- să verifice starea furcilor, căruciorului, catargului, cilindrilor,
lanţurilor
- verificarea pneurilor
- verificarea instalaţiei de semnalizare luminoasă şi acustică
- verificarea frânelor
- verificarea dispozitivelor de operare
-
6.2. SARCINILE PRINCIPALE ÎN TIMPUL LUCRULUI
- să circule numai cu sarcina ridicată la 250-300 mm de sol şi cu
catargul înclinat în spate
- să circule cu sarcina ridicată numai lângă stivă
- să nu efectueze porniri sau opriri bruşte
- să urmărească configuraţia traseului şi obstacolele de pe acesta
- manipularea unor mărfuri de dimensiuni mari care limitează
vizibilitatea să se facă numai prin dirijarea de către un însoţitor
- viteza de circulaţie trebuie să fie redusă până la limita evitării
producerii de accidente
- în cazul tendinţei de pierdere a stabilităţii (aplecare în faţă) sarcina
trebuie coborâtă imediat
- se interzice circulaţia stivuitoarelor la distanţe mai mici de 0,5 m de
stive, utilaje şi instalaţii, în locuri aglomerate şi treceri înguste
- să nu permită staţionarea altor persoane sub sarcină sau la mai puţin
de 2,5 m de stivuitor
- transportul substanţelor toxice, explozive, etc se va face numai dacă
sunt ambalate conform instrucţiunilor de ambalare şi transport
specifice
6,2. SARCINILE PRINCIPALE DUPĂ TERMINAREA LUCRULUI
- să descarce sarcina de pe furci
- să parcheze stivuitorul la locul stabilit
- să aducă toate comenzile în poziţia „0”
- să tragă frâna de mână
- să evite parcarea în pantă , dacă nu este posibil să îl asigure cu pene
- să pună catargul în poziţie verticală
- să coboare furcile pe sol

7. MANEVRAREA ŞI EXPLOATAREA STIVUITOARELOR

7.1. MOTOSTIVUITOARE ŞI ELECTROSTIVUITOARE
Preluarea încărcăturii şi depozitarea
- vă apropiaţi uşor de raft, frânaţi uşor şi opriţi stivuitorul în faţa
raftului
- trageţi frâna de mână şi poziţionaţi furcile. Turnul trebuie să fie în
poziţie verticală, manevraţi maneta de înclinare a platformei spre
înainte, ridicaţi platforma la înălţimea de ridicare necesară,

18
 manevraţi maneta de ridicare/coborâre spre înapoi, manevraţi
maneta de direcţionare de mers spre înainte
- eliberaţi frâna de mână
- conduceţi încet
- la introducerea furcilor fiţi atenţi să nu deterioraţi raftul sau
încărcătura
- împingeţi bine furcile sub încărcătură, opriţi stivuitorul din mers
atunci când încărcătura atinge spatele furcilor, centrul de greutate al
încărcăturii trebuie să fie între furci
- trageţi frâna de mână
- ridicaţi furcile până când încărcătura stă pe furci
- manevraţi maneta de direcţionare a mersului înapoi
- eliberaţi frâna de mână
- observaţi zona din spatele stivuitorului, mergeţi uşor în marşarier
până când încărcătura este scoasă din raft, frânaţi uşor
- înclinaţi platforma spre spate
- coborâţi încărcătura, manevraţi maneta de ridicare coborâre spre
înainte ţi menţineţi distanţa de la pământ
- eliberaţi frâna de mână
- plecaţi de pe loc conducând atent şi încet în curbele strânse
La depozitarea încărcăturii
- vă apropiaţi uşor de raft cu încărcătura lăsată în jos
- plasaţi catargul în poziţie verticală
- ridicaţi încărcătura la nivelul de depozitare
- depozitaţi încărcătura pe raft
- priviţi înapoi, daţi înapoi până când furcile pot fi coborâte fără a
lovi raftul
- coborâţi furcile până la nivelul solului, basculaţi catargul spre spate
şi ieşiţi din acel loc cu stivuitorul
Intrarea în lift
Se permite intrarea în lift cu stivuitorul numai dacă spaţiul o permite,
stivuitorul trebuie asigurat, nici o parte a lui neintrând în contact cu pereţii sau
uşile liftului
Conducerea pe poduri care leagă rampele de încărcare
Înainte de a trece, stivuitoristul trebuie să se asigure că rampele sunt bine
fixate şi au suficientă susţinere pentru capacitatea de încărcare. Trecerea se
face foarte încet şi cu atenţie
Remorcare
Motostivuitoarele pot fi folosite pentru remorcare, sarcina maximă de
remorcare nu trebuie să depăşească sarcina maximă indicată pe plăcuţa de
sarcină
7.2. CĂRUCIOARE ELEVATOARE
Preluarea şi depozitarea încărcăturii
- apropiaţi-vă cu grijă de stelaj, frânaţi uşor şi opriţi căruciorul
elevator chiar în faţa stelajului, paralel şi la 30-50 cm de acesta
poziţionând suportul furcilor aproximativ în dreptul europaletului
- întoarceţi stivuitorul perpendicular pe planul raftului
- puneţi maneta (butonul) de direcţie în poziţia „neutră” sau acţionaţi
pedala de frână
- frânaţi

19
 - poziţionaţi turnul în poziţie verticală şi ridicaţi platforma cu furci
- fixaţi tasta de deplasare pe „înainte” şi eliberaţi frâna
- intraţi uşor cu furcile în paleţi până la baza lor, introduceţi furcile
până încărcătura se sprijină pe furci apoi apropiaţi-vă cu şasiul
vehiculului cât mai mult de stelaj
- frânaţi
- avansaţi cu turnul până când baza furcilor se sprijină de paleţi
- ridicaţi platforma de ridicare a încărcăturii până când încărcătura a
fost scoasă din stelaj
- retrageţi complet turnul înapoi
- puneţi căruciorul în marşarier şi mergeţi înapoi
- asiguraţi-vă că drumul este liber, daţi înapoi cu atenţie până când
încărcătura este scoasă din stivă
- frânaţi
- înclinaţi turnul înapoi
- coborâţi încărcătura până la max. 300 mm de podea
- eliberaţi frâna şi porniţi
- deplasaţi-vă cu atenţie încetinind la virajele strânse
- depozitarea se face pur şi simplu urmând procedura inversă
- vă apropiaţi de stiva de depozitare, poziţionaţi stivuitorul, frânaţi
ridicaţi încărcătura până la înălţimea de stivuire, vă deplasaţi spre
stivă, coborâţi furcile până când încărcătura stă ferm pe stelaj,
coborâţi furcile astfel încât să nu se sprijine pe suprafaţa stelajului,
retrageţi căruciorul, coborâţi furcile , înclinaţi turnul înapoi şi puteţi
pleca

8. LEGISLAŢIE
INSTRUCŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII
1. Conducerea stivuitorului se va face numai de către persoane autorizate
conform reglementărilor eleborate de ISCIR (CR5-2000, PT R3 -2003, etc).
2. Conducătorii stivuitoarelor trebuie să fie apţi fizic avănd vărsta peste 18 ani.
3. Conducătorul stivuitorului este obligat înaintea începerii lucrului, să
controleze starea tehnică a utilajului, să verifice sistemul hidraulic făcand
probe de ridicare-coborare a sarcinii, funcţie de capacitatea stivuitorului,
inclinarea catargului, sistemele de semnalizare
4. Conducătorul stivuitorului trebuie să respecte următoarele:
- să nu transporte persoane în cabine, pe scările laterale, pe furci, pe
palete goale sau sarcini
- să asigure stabilitatea şi siguranţa încărcăturii
- să nu permită persoanelor străine să conducă utilajul
- să manevreze cu viteză adecvată , evitand manevrele bruşte pentru
a evita căderea sarcinii sau răsturnarea utilajului
- să semnalizeze acustic intrarea-ieşirea din incinte la trecerea pe
langă persoane sau ate utilaje în lucru
5. Deplasarea se va la distanţă suficientă de alte utilaje pentru a-i permite
evitarea unei coliziuni în caz că acestea franeaza sau îşi schimbă direcţia de
mers.
6. Este interzisă angajarea de discuţii pe timpul conducerii sau manipulării
sarcinii

20
 7. Este interzisă părăsirea utilajului cu sarcina ridicată de la sol. La părăsirea
utilajului se va scoate cheia din contact
8. Este interzisă ridicarea persoanelor pe furcile stivuitorului
9. Deplasarea stivuitorului cu sarcina ridicată la peste 300 mm este permisă
numai la operaţia de stivuire şi se va executa numai în faţa stivei
10. Sarcina trebuie centrată pe furci la mijloc. Este interzisă ridicarea şi
transportul sarcinilor numai pe vărful furcilor.
11. Este interzisă tararea cu stivuitorul a utilajelor sau sarcinilor
12. Este obligatorie păstrarea distanţei de 2,5 m faţă de utilaj a personalului din
zonă şi în nici un caz sub sarcina ridicată
13. Este interzisă ridicarea-coborarea sarcinii în timpul deplasarii stivuitorului
14. Consucătorul stivuitorului are obligaţia de avea asupra sa autorizaţia de
conducere

9. AVARII ŞI ACCIDENTE
- Orice defecţiune apărută sau observată în funcţionarea stivuitorului
impune oprirea lucrului cu acest utilaj şi anunţarea imediată a
conducătorului locului de muncă sau a altei persane indicate pein
Regulamentul de Ordine Interioară
- Nu este permsă reluarea lucrului decăt după înlăturarea defecţiunii
şi efectuarea de probe.
- În cazul producerii unor avarii sau accidente de persoane în timpul
funcţionării, deţinătorul utilajului are obligaţia de a anunţa ISCIR-
INSPECT IT, în raza căreia s-a produs evenimentul, prin
mijloacele cele mai rapide (telefon, fax, etc)
- Se vor lua toate măsurile necesare astfel ca situaţia produsă de
avarie să rămană nemodificată. Dacă nu este posibil, deţinătorul
utilajului va face fotografii sau schiţe ale locului avariei sau
accidentului.

10. DISCIPLINA ÎN MUNCĂ

Respectarea legislaţiei, a Prescripţiilor Tehnice – colecţia ISCIR, a normelor de
tehnică a securităţii muncii.

1. Verificări periodice şi extinderea autorizării

1.1. Persoanele autorizate, au obligaţia să se prezinte din doi în doi ani la examinarea
medicală, prezentând rezultatul comisiei menţionate la pct. 1.3. Pentru âmprospătarea
cunoştinţelor profesionale, persoanele autorizate conform prezentei anexe vor fi
instruite periodic, odată cu instructajul de protecţia muncii, de către personalul tehnic
de specialitate desemnat pentru acest scop de către conducerea agentului economic
deţinător de stivuitoare, iar rezultatele instruirii periodice vor fi consemnate într-un
proces verbal.
1.2. Persoanele autorizate, vor fi examinate anual pentru verificarea cunoştinţelor
profesionale şi a deprinderilor practice de către o comisie numită de conducerea
agentului economic deţinător la care acestea îşi desfăşoară activitatea.

21
Din comisie va face parte responsabilul cu supravegherea şi verificarea tehnică a
instalaţiilor (RSVTI), autorizat de ISCIR – INSPECTIT.Rezultatele examinărilor vor
fi consemnate într – un proces verbal de verificare.
1.3. Presoanele autorizate care nu se prezintă la examenele anuale sau în urma
examinării nu obţin rezultate corespunzătoare, nu li se acordă viză anuală şi li se va
interzice manevrarea stivuitoarelor.
1.4. Persoanelel care au întrerupt practicarea efectivă a activităţii de stivuitorist pentru
care sunt autorizate mai mult de un an pot să reia practicarea activităţii respective
numai cu condiţia respectării prevederilor de la pct. 1.1 şi 1.3.
1.5. Persoanele autorizate transferate de la alţi agenţi economici deţinători li se poate
încredinţa manevrarea stivuitoarelor de tipul celor pentru care sunt autorizate numai
după efectuarea unui instructaj de specialitate şi a unei practici de acomodare de
minimum 16 ore, în raport cu complexitatea stivuitorului şi numai după examinarea
acestora conform prevederilor de la pct. 1.3.
1.6. Trecerea de la manevrarea unui stivuitor la manevrarea unui alt tip de stivuitor, se
face în urma examinării stivuitoristului de către comisia tehnică a unităţii deţinătoare,
în baza unui instructaj teoretic şi a unei practici de acomodare de minimum 24 ore pe
noul tip de instalaţie .Examinarea se va face de către comisia tehnică prevazută la pct.
1.7. Rezultatele tuturor examinărilor vor fi consemnate în procese verbale şi în
autorizaţie, la rubricile respective.
1.8. Personalul autorizat, este obligat să poarte permanent autorizaţia asupra sa, în
timpul serviciului. Lipsa autorizaţiei, la verificarea efectuată de organele stabilite de
prezentele prescripţii tehnice, este echivalentă cu exploatarea neautorizată a
stivuitoarelor şi se sancţionează conform prevederilor legale.
1.9. Carnetele de autorizare de macaragiu (stivuitorist) eliberate pentru grupa a –IV-a
din vechea prescripţie tehnică CR 5-2000 rămân valabile în continuare şi sunt
echivalente cu noile carnete de autorizare eliberate conform prevederilor prezentei
anexe.
1.10. În cazul uzurii avansate sau deteriorării accidentale a carnetului de autorizare, în
baza unei cereri scrise şi motivate şi cu condiţia depunerii autorizaţiei uzate, ISCIR –
INSPECT IT poate elibera un alt carnet de autorizare.
1.11. Orice modificare, adăugire sau ştersătură în carnetul de autorizare făcută de
persoane neautorizate sau neoperată în evidenţa unităţii ISCIR – INSPECT IT
emitente şi fără semnătura şi ştampila celui care a efectuat-o atrage după sine anularea
carnetului de autorizare.
1.12. Nerespectarea prevederilor PTR3 – 2003, se sancţionează conform legislaţiei în
vigoare.

2. Sancţionarea personalului autorizat

2.1. Personalul autorizat în conformitate cu prezenta anexă, poate fi verificat de către
inspectorii de specialitate ai ISCIR – INSPECT IT, precum şi de organele în drept din
unitatea deţinătoare (conducerea unităţii, RSVTI autorizat de ISCIR – INSPECT IT,
responsabilul tehnic cu supravegherea lucrărilor de întreţinere şi revizie), la locul de
muncă, în timpul exercitării activităţilor de manevrare a stivuitoarelor, cu privire la
modul cum îşi îndeplineşte sarcinile şi cum aplică cunoştinţele practice şi teoretice.
Verificarea se va face în prezenţa RSVTI autorizat de ISCIR – INSPECT IT şi a altor
persoane competente delegate de conducerea unităţii. În cazul când în urma verificării
se constată deficienţe tehnice la stivuitoare, datorate modului de manevrare, sau alte
abateri care periclitează siguranţa lor în funcţionare, în funcţie de gravitatea faptelor
constatate, se vor lua următoarele măsuri:

22
 a) sesizarea conducerii unităţii deţinătoare pentru aplicarea de sancţiuni
prevăzute în regulamentul de ordine interioară.
b) Consemnarea în carnetul de autorizare a abaterii constatate.
c) Aplicarea unei amenzi, în cazul când abaterea se încadrează în legislaţia de
stabilire şi sancţionare a contravenţiilor în vigoare.
d) Retragerea carnetului de autorizare pe timp limitat sau definitiv, după
gravitatea abaterii comise.
e) Retragerea definitivă a carnetului dupa comiterea a 5 abateri consemnate în
carnet.
Abaterile consemnate în carnet vor fi aduse la cunoştinţa ISCIR – INSPECT IT
emitentă spre a fi operate în evidenţa sa. Măsurile de la aliniatele *a* si *b* se vor
lua pe bază de proces verbal întocmit de cei care constată abateri (organele indicate
mai sus).
Măsurile de la aliniatele *c*, *d* şi *e* se vor aplica de către ISCIR – INSPECT IT,
pe baza procesului verbal încheiat de către inspectorul de specialitate al ISCIR –
INSPECT IT cu ocazia verificării; măsurile indicate la aliniatele *d* şi *e* se vor
face cunoscute în scris celor interesaţi şi trebuie sa fie validate de conducerea ISCIR –
INSPECT IT.Deciziile de aplicare a măsurilor indicate la aliniatele *d* şi *e* pot fi
contestate de către cei sancţionaţi în termen de 15 zile de la comunicarea lor, la
conducerea ISCIR – INSPECT IT al cărei inspector de specialitate a iniţiat
sanctionarea .
2.2. Carnetele de autorizare retrase definitiv se depun la ISCIR – INSPECT IT care le-
a eliberat.
2.3. În cazul când personalul autorizat se prezintă la serviciu sub influenţa alcoolului
sau conduce instalaţia necorespunzător, astfel încât periclitează siguranţa în
exploatare, conducerea unităţii în afară de sancţiunile prevăzute în regulamentul de
ordine interioară, poate propune retragerea carnetului de autorizare pe termen limitat
sau definitiv; retragerea definitivă a carnetului de autorizare, eliberat de ISCIR –
INSPECT IT, devine definitivă numai dupa confirmarea scrisă, transmisă de ISCIR –
INSPECT IT unităţii deţinătoare care a iniţiat această măsură de sancţionare.

10. TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

1. Legislaţia în vigoare privind protecţia muncii

* Legea nr. 90/1996 a Protecţiei Muncii
* Norme generale de protecţie a muncii – 2002
* Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul intern (nr.6)
* Primul ajutor la locul accidentului
* Decret 400/1981
2. Echipamentul de protecţie
La electrostivuitorul FM 14:
 grilajul de protecţie al deserventului
 apărători laterale şi frontale de cauciuc: reduc pericolul de accidentare prin
coliziune, în special cele laterale electrostivuitorului, amplasate pe
chesoanele roţilor libere, care închid practic accesul în zona roţii libere,
împiedicând accidentul prin încălecare cu una sau cealaltă din roţile libere;
dotare opţională.
 Sistem optic şi acustic: echipează electrostivuitoarele (opţional) şi
realizează semnalizarea acustică şi optică a utilajului, atunci când acesta se
deplasează având selectat regimul de viteză mare; echiparea utilajului cu

23
 acest sistem, precum şi cu cel descris anterior, este oportună atunci când
acesta este exploatat în spaţii publice aglomerate.
La motostivuitorul R70:
 grilajul de protecţie al deserventului
 sistem optic: girofarul echipează motostivuitoarele (opţional) şi realizează
semnalizarea optică a utilajului, atunci când acesta se deplasează.
3. Măsuri de prim ajutor în caz de avarii, incendiu şi în caz de accidente la
stivuitoare
3.1 La accidente din cauze mecanice
În cazul loviturilor sau a strivirilor, se iau imediat măsuri de dezinfectare a
rănilor ce s-au produs cu materiale corespunzătoare (spirt, tinctură de iod, etc) şi se
apelează la primul post de prim ajutor pentru îngrijiri.
În cazul căderii de la înălţime, se va da persoanei accidentate să miroasă spirt, oţet sau
amoniac ţinând – o culcată în poziţie orizontală, cu capul lăsat puţin în jos.
Se desfac nasturii şi se slăbeşte cureaua, se dezleagă şireturile de la
încălţăminte. Mâna sau piciorul care se presupune a fi fracturate în cădere, se
imobilizează cu proptele subţiri, susţinute de un bandaj.
Ridicarea accidentatului trebuie să se facă cu foarte multă grijă, tre – patru
persoane îl vor ridica uşor, cu deosebită băgare de seamă ca să nu se producă
hemoragie internă. Transportul persoanei accidentate trebuie să se facă pe targă şi
printr-un mijloc de transport cu suspensie perfectă, preferabil cu ambulanţa sau
salvarea.
3.2. La accidentele provocate de cauze electrice
În cazul electrocutărilor, se deosebesc trei grade ale acţiunii vătămătoare
produse de curentul electric:
 În cazul electrocutărilor de gradul I – curentul electric provoacă numai o
sperietură, un leşin sau un şoc nervos, în acest caz nu este necesar nici un
fel de prim ajutor pentru persoana accidentată.
 În cazul electrocutărilor de gradul II – curentul electric provoacă contracţia
muşchilor, încât omul nu se poate desprinde de conductorul electric pe
care l-a atins.
 În electrocutări de gradul III – curentul electric provoacă paralizia unui
grup de muşchi producând, uneori, încetarea respiraţiei. Dacă acţiunea
curentului electric durează câteva minute, încetarea respiraţiei poate
provoca moartea persoanei accidentate.
Electrocutatul trebuie tratat ca un înecat sau ca o persoană asfixiată deşi nu
respiră şi nu i bate inima, totuşi accidentatul nu este mort, fiind vorba numai de o
moarte aparentă. Viaţa accidentatului depinde în cea mai mare parte de măsura de
urgenţă cu care i se va acorda primul ajutor.
Izolarea persoanei accidentate de curentul electric necesită multă prevedere şi
multă prezenţă de spirit. Se precizează că atingerea unui om aflat sub curent electric,
fără a se lua măsuri de prevedere, este foarte primejdioasă pentru viaţa persoanei care
vrea să-i vină în ajutor, deoarece corpul omenesc este foarte bun cunducător de
electricitate.
Prima operaţiune în cadrul electrocutăriiconstă în:
 întreruperea imediată a curentului electric de la întrerupătorul principal,
comutator, etc.
 Tăierea firelor (conductoarelor electrice) numai câte unul şi numai cu
unelte speciale, prevăzute cu mânere izolate.

24
  Îndepartarea firelor rupte şi căzute pe accidentat, cu ajutorul unui obiect
nemetalic şi uscat: o scândură, un baţ sau un alt corp rău conducător de
electricitate.
Dacă nu se poate întrerupe curentul electric se procedează astfel:
a) la tensiune joasă
Se asigură întâi o bună izolare a mâinilor şi a picioarelor persoanei care dă
ajutor, faţă de accidentat, instalaţia electrică şi pamânt. Aceasta se realizează cu
mănuşi de cauciuc, sau în lipsa acestora prin înfăşurarea mâinilor într-o bucată de
postav uscat, mâneca hainei sau pulpana hainei, toate acestea trebuind să fie perfect
uscate; pentru izolarea picioarelor persoana care dă primul ajutor trebuie să folosească
cizme de cauciuc sau galoşi, sau în lipsa acestora o scândură bine uscată.
Dupa ce s-au luat masurile de prevedere menţionate mai sus, se apucă
accidentatul de părţile hainei care sunt mai indepărtate de corp (de ex: de poalele
hainei). Nu trebuie atinsă încălţămintea accidentatului atât timp cât persoana
accidentată se află sub curent, se recomandă să se lucreze – pe cât posibil, numai cu o
singură mână (preferabil numai cu mâna dreaptă), cealaltă mână a persoanei care dă
ajutor trebuie să fie liberă.
b) la tensiune înaltă
Se scurtcircuitează conductele liniei aeriene, aruncând peste ele o sârma; se
pune mai întâi un capăt al sârmei la pământ, apoi se aruncă sârma peste conductoarele
liniei cu care se află în atingere accidentatul.
Dacă persoana accidentată se află la înălţime, trebuie luate măsuri de
preîntâmpinare a lovirii prin cădere se iau măsuri ca accidentatul să cadă pe un obiect
moale (plasă sau saltea) sau să fie prins în braţe. Apoi se întrerupe curentul electric ,
de asemenea se iau măsuri ca accidentatul să fie legat şi apoi coborât la pamânt ca să
nu cadă liber.
Fiecare secundă fiind preţioasă pentru salvarea vieţii accidentatului, trebuie să
i se dea primul ajutor chiar la locul accidentului făra a se aştepta sosirea medicului. Se
aşează accidentatul pe un loc izolat, de preferinţă nu pe pământ sau pe ciment. I se
scot hainele care incomodează, se desfac gulerul, cureaua, fularul, bretelele; se curăţă
gura de sânge sau de mucozităţi şi se scot protezele din gură. Dacă gura este încleştată
se introduce între măsele, în colţurile gurii , coada unei linguri sau o scândură şi i
sedescleştează dinţii cu grijă să nu i se rupă. Se indepartează persoanele care sunt
prisos, asigurându-se astfel aer accidentatului. Dacă limba a cazut prea adânc în
fundul gurii, ea trebuie scoasă, apucând-o cu o batistă sau cu un aparat special. După
ce s-au pus în practică măsurile indicate mai inainte, se începe imediat respiraţia
artificială. În acest scop se aşează accidentatul cu faţa în jos, cu o mână în prelungirea
corpului şi cu cealaltă mână îndoită pe care se aşează capul întors într o parte, aşa
încât gura şi nasul să nu atingă suprafaţa de reazem (podeaua). Se pune sub pieptul
accidentatului un sul făcut din haine, paie sau alte obiecte moi şi uşoare să se evite
fractura oaselor.

25