CUPRINS

CAPITOLUL 1 – CLASIFICAREA MACARALELOR

1.1 Cerinţe tehnice privind exploatarea macaralelor
Generalitati
Termeni si definitii
1.2 Clasificarea macaralelor
Clasificarea macaralelor funcţie de grad constructiv şi grade de mişcare
Clasificarea macaralelor pe grupe de exploatare
1.3 Tipurilor de macarale
Macarale simple
Poduri rulante
Macarale turn
Macarale portal
Macarale pe roţi cu pneuri deplasabile prin autopropulsie
Automacarale
Modernizări constructive aplicate la macarale
1.4. Antrenarea macaralelor
Echipament de forţă electrică
Echipament de forţă hidraulică
1.5. Mecanismele macaralelor
Mecanismul de ridicare/coborâre sarcină
Mecanismul de deplasare al macaralelor
Mecanismele de rotire ale macaralelor
1.6 Acţionarea electrică a macaralelor
Motoare electrice
Echipamentul electric al macaralelor
Echipament de acţionare al macaralelor
Echipamente electrice de comandă
Echipamentul şi instalaţiile de protecţie
Echipamente de iluminat, încălzire şi semnalizare

CAPITOLUL 2 - COMPONENTELE DE SECURITATE LA

MACARALE SI ALTE COMPONENT NECESARE PENTRU
ASIGURAREA SIGURANTEI IN EXPLOATARE
2.1.1 Limitatoare de sfârşit de cursă
2.1.2 Limitatoare de sarcină şi de moment al sarcinii
2.1.3 Supape de siguranta, de blocare, de reglare a vitezei
2.1.4 Paraczatoare si limitatoare de viteza
2.1.5 Anemometre
2.1.6 Dispozitive de blocare şi de evitare a mersului oblic
2.1.7 Tampoane, opritoare, siguranţe de cârlig
2.1.8 Piese de reazem, curăţitoare de şină
2.1.9 Contacte şi siguranţe electrice, intreruptor de securitate

1
CAPITOLUL 3 - DISPOZITIVE DE FRANARE
Dispozitive de frânare la macarale
Generalităţi
Rolul dispozitivelor de frânare
Tipuri de dispozitive de frânare
Descriere şi mod de funcţionare
Reglarea şi verificarea dispozitivelor de frânare

CAPITOLUL 4 – CABLURI SI LANTURI

4.1 Cabluri
Generalităţi şi descriere
Clasificarea cablurilor
Construcţie şi materiale de construcţie
Cablarea
Modul de fixare a cablurilor
Verificarea cablurilor, uzura permisa, intretinere
4.2. Lanţuri
Generalităţi şi descrierea lanţurilor
Construcţie si caracteristici
Verificarea lanturilor, uzura permisa, intretinere

CAPITOLUL 5 – DISPOZITIVE DE PRINDERE A SARCINILOR

CAPITOLUL 6 - OBLIGAŢIILE MACARAGIILOR

CAPITOLUL 7 - SEMNALIZAREA COMENZILOR LA MACARALE

CAPITOLUL 8 - MANEVRAREA ŞI EXPLOATAREA

MACARALELOR
Manevre permise şi interzise, cauzele deranjamentelor
Legarea sarcinilor si legătorii de sarcină
Organizarea exploatării, cartea macaralei, registrul de evidenţă a supravegherii

CAPITOLUL 9 - ÎNTREŢINEREA, REVIZIA, REPARAREA ŞI

VERIFICAREA TEHNICĂ OFICIALĂ
Întreţinerea si revizia macaralei
Repararea macaralei
Verificarea tehnică oficială, autorizarea funcţionarii,
Incercări statice şi dinamice
Verificarea periodică la scadenţă

CAPITOLUL 10 - AVARII SI ACCIDENTE

Cauzele avariilor şi accidentelor în exploatarea macaralelor
Măsuri pentru prevenirea avariilor şi accidentelor

2
CAPITOLUL 11 - MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE AVARIE
/ACCIDENT
Măsuri de prim ajutor în caz de avarii, de incendii şi în caz de accidente la macarale

CAPITOLUL 12 - LEGISLAŢIE, REGLEMENTARI, NORMATIVE,

INSTRUCŢIUNI

BIBLIOGRAFIE

3
 CAPITOLUL 1

CERINŢE TEHNICE PRIVIND EXPLOATAREA MACARALELOR

GENERALITĂŢI

Cerinţele tehnice privind utilizarea, întreţinerea, repararea, deţinerea şi

exploatarea în siguranţă a macaralelor se adresează agenţilor economici autorizaţi de
către ISCIR şi deţinători.
Legea stabileste cadrul legal pentru functionarea in conditii de siguranta a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de
combustibil.
In scopul functionarii in conditii de siguranta, instalaţiile sub presiune si
instalaţiile de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil si
componentele acestora, prevazute in anexa nr. 2, precum si instalaţiile sub
presiune, instalaţiile de ridicat, unele instalaţii din cadrul obiectivelor nucleare,
precum si componentele acestora, prevazute in anexa nr. 3, se supun regimului de
autorizare si de verificare tehnica, potrivit prevederilor Legii nr. 64/2008,republicată.

Introducerea pe piata, punerea in functiune si/sau utilizarea instalaţiilor si

echipamentelor prevazute la art. 2 sunt admise numai in conditiile stabilite de lege.
In situatia in care instalaţiile si echipamentele sunt reglementate prin directive
europene, acestea se supun regimului de autorizare si verificare tehnica daca prin
aceasta cerinta nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile, transpuse
prin reglementari tehnice.

Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si

Instalaţiilor de Ridicat, denumita in continuare ISCIR, este organul de specialitate al
administratiei centrale, cu personalitate juridica, responsabil in numele statului
pentru asigurarea masurilor de functionare in conditii de siguranta a instalaţiilor si
echipamentelor prevazute in anexele nr. 2 si 3, denumite in continuare
instalaţii/echipamente.

(2) ISCIR exercita urmatoarele functii:

a) de autoritate in domeniul instalaţiilor/echipamentelor, care asigura controlul

respectarii prevederilor referitoare la conditiile de introducere pe piata si punere
in functiune a instalaţiilor/echipamentelor, precum si urmarirea si controlul
regimului de autorizare si verificarea tehnica a instalaţiilor/echipamentelor;

b) de reglementare, prin care se asigura elaborarea documentelor cu caracter

normativ pentru domeniul sau de activitate.

4
In sensul Legii nr. 64, cu modificarile si completarile ulterioare, termenii si expresiile
de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) accident-evenimentul fortuit, care intrerupe functionarea normala a unei/unui
instalaţii/echipament, provocand avarii si/sau afectand viata sau sanatatea
oamenilor ori mediul;
b) autorizare-activitatea de evaluare si atestare, efectuata de catre ISCIR, a
competentei si capabilitatii unei persoane fizice sau juridice de a desfasura una
dintre activitatile prevazute la art. 8 alin. (1);
c) aviz obligatoriu de instalare-acordul emis de ISCIR pentru detinatorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, dupa caz, stabilit prin hotarare a Guvernului conform
prevederilor art. 4 alin. (4), ca urmare a verificarii conditiilor de montare/instalare
conform prescriptiilor tehnice, pe baza caruia pot incepe lucrarile de
montare/instalare;
"d) autorizare a functionarii-acordul emis de ISCIR pentru detinatorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, dupa caz, in scopul atestarii faptului ca o/un
instalaţie/echipament indeplineste toate conditiile si cerintele pentru a fi pusa/pus in
functiune in conditii de siguranta;"
e) construire-activitatea de imbinare a componentelor unei/unui
instalaţii/echipament, realizata conform documentatiei tehnice aferente acesteia;
f) detinator-persoana fizica sau juridica ce detine cu orice titlu o
instalaţie/echipament in exploatare;
g) documentatie tehnica-totalitatea documentelor si instructiunilor elaborate,
conform prevederilor prescriptiilor tehnice, de catre producator pentru construirea,
montarea, instalarea, punerea in functiune, realizarea reviziilor, reparatiilor si/sau
pentru intretinerea instalaţiilor/echipamentelor sau, respectiv, totalitatea
documentelor intocmite de catre persoanele fizice ori juridice autorizate pentru
efectuarea acestor activitati in vederea realizarii sarcinilor specifice ce le revin;
documentatia tehnica include, dupa caz, descrierea generala a
instalaţiei/echipamentului, proiectele de executie, procesul de fabricatie, schemele
si circuitele pentru componentele instalaţiilor/echipamentelor, descrieri si explicatii
necesare pentru intelegerea acestor desene si scheme, rezultatele calculelor de
proiectare, rapoartele incercarilor si examinarilor si altele asemenea;
i) expertiza tehnica-investigatia/examinarea cu caracter tehnic a unei/unui
instalaţii/echipament;
j) instalare-activitatea de fixare/amplasare a unei/unui instalaţii/echipament la locul
utilizarii si/sau de conectare a acesteia/acestuia la alte instalaţii sau echipamente,
in vederea asigurarii conditiilor de functionare;
k) introducere pe piata-actiunea de a face disponibila/disponibil, pentru prima data,
contra cost sau gratuit, o/un instalaţie/echipament in vederea distribuirii si/sau
utilizarii;
l) intretinere-totalitatea operatiunilor prin care se asigura mentinerea
instalaţiei/echipamentului in parametrii de functionare in conditii de siguranta;
m) montare-activitatea de imbinare a componentelor unei/unui instalaţii/echipament,
conform documentatiei tehnice, in vederea functionarii acesteia/acestuia;

5
o) prescriptie tehnica-norma tehnica elaborata de catre ISCIR si aprobata prin ordin
al ministrului economiei si finantelor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, care contine, pentru domenii clar definite, conditii si cerinte tehnice
referitoare la instalaţii/echipamente si la activitati specifice domeniului de activitate,
prevazute la art. 8 alin. (1), ce se realizeaza in legatura cu acestea, in vederea
introducerii pe piata, punerii in functiune si utilizarii instalaţiilor/echipamentelor
respective in conditii de siguranta in functionare;
p) producator-persoana fizica sau juridica, responsabila pentru proiectarea si/sau
realizarea unei/unui instalaţii/echipament in scopul introducerii pe piata si/sau al
punerii in functiune, in numele sau, precum si orice persoana fizica sau juridica,
care construieste, monteaza, instaleaza, ambaleaza sau eticheteaza o/un
instalaţie/echipament in vederea introducerii pe piata si/sau punerii in functiune sub
nume propriu;
q) punere in functiune-actiunea care are loc in momentul primei utilizari a unei/unui
instalaţii/echipament;
r) regim de autorizare si verificare tehnica-totalitatea conditiilor, cerintelor,
examinarilor, incercarilor si/sau evaluarilor la care este supusa/supus, cu caracter
obligatoriu, o/un instalaţie/echipament, pe parcursul realizarii si utilizarii, precum si
deciziile luate in legatura cu aceasta/acesta, in scopul de a se asigura functionarea
in conditii de siguranta, conform prescriptiilor tehnice;
s) reparare-ansamblul de lucrari si operatiuni ce se executa prin inlaturarea
neconformitatilor/defectiunilor constatate la o/un instalaţie/echipament, in scopul
aducerii acesteia/acestuia la parametrii initiali sau la alti parametri care asigura
functionarea in conditii de siguranta a acesteia, conform prescriptiilor tehnice;
u) revizie-activitatea, de regula planificata, ce consta in ansamblul operatiunilor ce
se executa asupra unei/unui instalaţii/echipament in scopul reglarii sau inlocuirii
pieselor si aparatelor inglobate de aceasta/acesta, conform prescriptiilor tehnice;
v) utilizator-persoana fizica sau juridica ce are in folosinta o/un
instalaţie/echipament.
"w) verificare tehnica-ansamblul examinarilor si incercarilor efectuate in vederea
autorizarii functionarii instalaţiilor/echipamentelor ori realizate in timpul activitatilor
de montare, instalare, reparare sau revizie a instalaţiilor/echipamentelor, in
conformitate cu cerintele din documentatiile tehnice si/sau prevederile prescriptiilor
tehnice;
x) verificare tehnica in utilizare-totalitatea examinarilor si incercarilor efectuate la
o/un instalaţie/echipament periodic si ori de cate ori se modifica configuratia
acesteia/acestuia in baza careia s-a acordat autorizarea functionarii, in scopul
asigurarii conditiilor de functionare in siguranta."

La art. 8 se prevede ca:

(1) Activitatile de construire, montare, instalare, punere in functiune si control
nedistructiv, cele ce privesc supravegherea tehnica si, dupa caz, verificarile tehnice
in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare, precum si
reviziile, reparatiile, lucrarile de intretinere, operatiunile de sudare si deservire a
instalaţiilor/echipamentelor se realizeaza de catre persoane fizice sau juridice
autorizate, in conditiile stabilite dăe prescriptiile tehnice si prezenta lege."

6
(2) Producatorii care presteaza activitati de construire, montare, instalare, punere in
functiune, revizie, reparatii si lucrari de intretinere pentru instalaţiile/echipamentele
realizate de catre ei fac exceptie de la cerinta de autorizare de către ISCIR.
(3) Activitatile persoanelor autorizate se realizeaza in limita competentelor si
responsabilitatilor stabilite prin documentul de autorizare.

La art. 9 se prevede ca:

" (1) Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in
utilizare pentru instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 3 se efectueaza
de catre ISCIR.
(2) Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in
utilizare pentru instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 2 se realizeaza
de catre persoane fizice si juridice autorizate in acest scop.
(3) Responsabilitatile privind realizarea verificarilor tehnice in vederea autorizarii
functionarii si a verificarilor tehnice in utilizare, precum si corectitudinea rezultatelor
aferente obtinute revin ISCIR sau persoanelor autorizate prevazute la alin. (2), dupa
caz."

Obligatiile si responsabilitatile producatorilor

Producatorii, ...................., inainte de introducerea pe piata si/sau punerea in

functiune a acestora, au urmatoarele obligatii si responsabilitati:
a) sa se asigure ca instalaţia/echipamentul se realizeaza cu respectarea cerintelor
de functionare in conditii de siguranta, prevazute in prescriptiile tehnice aplicabile;
c) sa elaboreze instructiuni tehnice pentru montarea, instalarea, utilizarea in conditii
normale, intretinerea, realizarea reviziilor si repararea instalaţiei/echipamentului,
documente cuprinzand masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi si
dereglari ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor, precum si instructiuni
pentru pregatirea personalului de deservire a acesteia/acestuia, atunci cand
prescriptiile tehnice prevad aceasta cerinta;
f) sa asigure si sa foloseasca la construirea si la montarea
instalaţiilor/echipamentelor, atunci cand prescriptiile tehnice impun, tehnologii de
sudare stabilite prin proceduri de sudare aprobate de catre ISCIR, sudori autorizati
ISCIR, precum si personal autorizat ISCIR, care executa examinari prin mijloace
sau metode nedistructive;
g) sa puna la dispozitia utilizatorilor documentele si instructiunile din documentatia
tehnica stabilite in conformitate cu prescriptiile tehnice aplicabile, precum si
instructiunile tehnice prevazute la lit. c).
Producatorii care realizeaza instalaţii/echipamente care intra sub incidenta
Directivelor Europene au obligatiile si responsabilitatile prevazute in reglementarile
tehnice ce transpun directivele europene care stabilesc conditiile de introducere pe
piata si/sau punere in functiune pentru instalaţiile/echipamentele respective.

Cerinţele tehnice privind verificările tehnice la punerea în funcţiune a macaralelor,

verificările tehnice periodice din timpul exploatării precum şi verificările după executarea

7
reparaţiilor la macarale se efectuează de către, agenţi economici autorizaţi de ISCIR şi
deţinători.
Modul de verificare a respectării acestor cerinţe tehnice este stabilit de către ISCIR în
baza unor prescripţii tehnice specifice.
Aceste cerinţe au drept scop asigurarea protecţiei sănătăţii şi securităţii utilizatorilor şi a
persoanelor expuse din zonele periculoase de exploatare a macaralelor precum şi a protecţiei
mediului înconjurător şi proprietăţilor.
Documentele tehnice (cărţi tehnice, prospecte şi informaţii producători de macarale)
pentru diferite tipuri de macarale precum şi inscripţionările privind informarea şi avertizarea
utilizatorilor, au stat la baza redactării prezentului “Suport de curs”’ ce are ca bază programa
analitică pentru cursul de pregătire în vederea autorizării macaragiilor, conform Prescripţiilor
tehnice ISCIR- PT CR8-2009
Conform normativelor si legilor emise de ISCIR : Hotararea nr. 1340 din
27.12.2001, Hotararea 182 din 9 martie 2005, prescripţiilor tehnice PT CR 8 – 2009,
prescripţiilor tehnice - PT R1-2010, macaragii precum si utilajele de ridicat si transportat
marfa numite macarale intra sub incidenta acestor norme, normative, legi, hotarari de
guvern.
Noua Directiva Masini care a fost transpusa in legislatia romaneasca prin
Hotararea Guvernului nr. 1029/2008, prevede impreuna cu Legea 64/21 martie 2008
functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare
de combustibil.
Detinatorii/utilizatorii de instalatii/echipamente au obligatia / responsabilitatea
sa foloseasca pentru utilizarea lor numai personal de deservire autorizat, care sa poarte
echipament de protectie a muncii.

TERMENI ŞI DEFINIŢII
Termenii şi definiţiile se aplică numai în sensul prescripţiilor tehnice ISCIR
-activitate de reparare- ansamblu de lucrări şi operaţii tehnologice specializate de investigare a
defectelor apărute, asigurare a pieselor de schimb, efectuare a depanărilor şi/sau înlocuirilor de
componente defecte şi încercare funcţională a macaralei pentru demonstrarea calităţii reparaţiei
efectuate, menite să readucă macaraua în stare bună de funcţionare în condiţii de securitate.
Capacitatea unui agent economic de a efectua lucrările de reparare trebuie să fie atestată printr-o
autorizaţie emisă de ISCIR.
-ampatament – distanţa între axele organelor de sprijin ale macaralei, măsurată în lungul unei
axe paralele cu deplasarea longitudinală a instalaţiei
-autorizarea funcţionării – ansamblu de activităţi de verificare şi validare a rezultatelor
măsurărilor şi verificărilor funcţionale executate la punerea în funcţiune a macaralelor sau cu
ocazia verificărilor tehnice periodice ale acestora în scopul confirmarii îndeplinirii condiţiilor de
funcţionare în securitate a macaralelor. Se efectuează numai de către CNCIR.
-automacara – macara cu braţ instalată pe saşiul autocamionului şi acţionată de la motorul
acesteia.
-basculare braţ – mişcarea unghiulară a braţului în plan vertical.
-cerinţă esenţială – cerinţă care are în vedere, în special, protecţia sănătăţii, securitatea
utilizatorilor, protecţia proprietăţii şi a mediului, astfel cum este prevăzută în actele normative în
vigoare.

8
-curăţitor de şină – componentă de securitate destinată îndepărtării de pe calea de rulare a
obstacolelor sau obiectelor care s-ar putea găsi pe aceasta.
-cursă de ridicare – distanţa pe verticală între poziţiile de lucru inferioară şi superioară a
dispozitivului de manipulare a sarcinii.
-declaraţie de conformitate – procedură prin care un producător sau un reprezentant autorizat al
acestuia dă o asigurare scrisă că un produs este conform condţiilor specificate.
-deschidere –pentru poduri rulante, distanţa pe orizontală între axele şinelor câilor de rulare ale
instalaţiei.
-dispozitiv de blocare – componentă de securitate destinată reţinerii macaralelor care
funcţionează pe şine de rulare în repaos, după terminarea lucrului, sau pe timp de furtună,de la
deplasările sub acţiunea vântului.
-dispozitiv de evitare a mersului oblic – componentă de securitate destinată indicării sau
redresării automate în scopul evitării mersului oblic al macaralei şi pentru a asigura securitatea
construcţiei şi o funcţionare normală fără înţepeniri şi uzuri exagerate ale roţilor de rulare.
-dispozitiv de manipulare a sarcinii – dispozitiv (cârlig, graifer, electromagnet, furcă sau
altele) pentru apucarea/prinderea şi manipularea sarcinii.
-dispozitiv de reţinere a fluidului din cilindri – componentă de securitate destinată reţinerii
fluidului în cilindri la scăderea bruscă a presiunii.
-ecartament – a)pentru macarale cu braţ: distanţa pe orizontală între axele şinelor sau între
centrele suprafeţelor de rulare ale instalaţiei;
- b)pentru cărucioare: distanţa între axele şinelor de rulare
-gabaritul macaralei – spaţiul determinat de condiţiile funcţionrii în siguranţă a macaralei în
vecinătatea unor construcţii, ale cărui limite pot fi depăşite numaide dispozitivul de manipulare a
sarcinii în timpul executării operaţiilor de manipulare.
-importator – orice persoană fizică sau juridică cu sediul în România care introduce pe piaţă un
produs provenit dintr-o altă ţară.
-introducerea pe piaţă a macaralei – acţiune care are loc atunci când producătorul pune pentru
prima dată macaraua la dispoziţia deţinătorului.
-introducerea pe piaţă a unui produs – acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra
cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii şi/sau utilizării.
-înălţimea căii de rulare – distanţa pe verticală între nivelul solului (pardoselii) şi nivelul
superior al şinei pe care se deplasează podul rulant.
-înălţimea de ridicare – distanţa pe verticală de la nivelul planului pe care este aşezată
macaraua până la dispozitivul de manipulare a sarcinii când acesta se află în poziţia de lucru
superioară..
-încercări dinamice – încercarea unei macarale prin executarea mişcărilor de lucru cu o sarcină
care depăşeşte cu Y% capacitatea de ridicare a macaralei.
-încercări statice – încercarea unei macarale prin aplicarea unei sarcini statice la dispozitivul de
manipulare a sarcinii, care depăşeşte cu X% capacitatea de ridicare a macaralei.
-limitator de sarcină şi de moment al sarcinii – componentă de securitate destinată să întrerupă
automat acţionarea mecanismului de ridicare în cazul depăşirii sarcinilor nominale, respectiv a
momentelor, permiţând acţionarea mecanismelor în sensul coborârii sarcinii, respectiv micşorării
momentului de sarcină.
-limitator de sfârşit de cursă – componentă de securitate destinată să întrerupă automat
acţionarea mecanismelor macaralei când părţile sale în mişcare depăşesc poziţiile limită de lucru

9
stabilite, permiţând acţionarea mecanismelor în sens invers celui în care s-a limitat mişcarea
respectivă.
-macara – instalaţie de ridicat compusă de obicei dintr-un schelet metalic de formă, construcţie
şi dimensiuni variabile şi dintr-unul sau mai multe mecanisme servind la ridicarea şi deplasarea
sarcinii.
-macara consolă – macara cu braţ al cărei dispozitiv de manipulare a sarcinii este suspendat de o
consolă fixată rigid ( un braţ ) sau de un cărucior care se poate deplasa în lungul consolei.
-macara cu braţ – macara al cărei dispozitiv de manipulare a sarcinii este suspendat de un braţ
sau de un cărucior care se poate deplasa în lungul consolei.
-macara de cale ferată – macara care e instalată pe o platformă specială care se deplasază pe
cale ferată.
-macara de perete – macara care este fixată de un perete sau care se poate deplasa în lungul
unei căi de rulare amplsate la înălţime pe un perete sau pe o structură portantă.
-macara deplasabilă – macara care se poate deplasa în timpul lucrului.
-macara derrick ( macara catarg ) – macara rotitoare cu un braţ articulat la partea inferioară a
unui catarg vertical, care este susţinut la vârf şi la bază.
-macara mobilă – macara cu braţ care poate fi prevăzută cu un catarg (echipament turn)
capabilă să se deplaseze cu sarcină sau fără sarcină, fără a avea nevoie de căi de rulare fixe şi a
cărei stabilitate se bazează pe forţele de gravitaţie.
-macara portal – macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este
compus dintr-o construcţie orizontală susţinută de picioare care se pot deplasa pe sol pe şine de
rulare paralele; pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicat propriu-
zisă (cărucior, macara cu braţ, etc.).
-macara rotitoare – macara cu o platformă rotitoare care se poate roti în plan orizontal
împreună cu sarcina, în raport cu saşiul de bază sau cu baza fixă de sprijin.
-macara turn – macara cu braţ rotitor care are braţul montat la partea superioară a unui turn
vertical.
-mecanism de basculare – mecanism acţionat şi utilizat pentru modificarea razei de acţiune şi a
înălţimii la care este ridicată sarcina, prin variaţia înclinării braţului şi/sau a braţului prelungitor.
-mecanism de deplasare a căruciorului sau a palanului – mecanism acţionat şi utilizat pentru
deplasarea căruciorului sau a palanului de ridicare.
-mecanism de deplasare a macaralei – mecanism acţionat şi utilizat pentru deplasarea
macaralei.
-mecanism de ridicare – mecanism acţionat şi utilizat pentru ridicarea şi coborârea sarcinii.
-mecanism de rotire – mecanism acţionat şi utilizat pentru rotire în plan orizontal a părţii
rotitoare a macaralei.
-modificarea razei de acţiune – deplasarea dispozitivului de manipulare prin coborârea,
ridicarea sau deplasarea căruciorului.
-moment de răsturnare produs de sarcină – produsul dintre distanţa de la axa de ridicare a
sarcinii la axa de răsturnare şi sarcina corespunzătoare.
-moment produs de sarcină – produsul între raza de acţiune şi sarcina corespunzătoare.
-opritor – componentă de securitate destinată limitării deplasării peste poziţiile limită de lucru
stabilite.
-organism de inspecţie – ISCIR, organism desemnat şi recunoscut de Ministerului Economiei,
Comertului si Mediului de Afaceri pentru supravegherea şi verificarea tehnică în funcţionare a
macaralelor.

10
-organism notificat – laborator de încercări, de etalonare, organism de certificare sau organism
de inspecţie, persoană juridică cu sediul în România, care a fost desemnată de o autoritate
competentă să efectueze evaluarea conformităţii într-un domeniu reglementat şi care este înscris
în registrul organismelor notificate.
-palan – mecanism compact de ridicare a sarecinii cu sau fără un mecanism de deplasare inclus
în acelaşi ansamblu.
-persoană expusă – orice persoană care se găseşte integral sau parţial în zona periculoasă.
-piesă de reazem – componentă de securitate destinată evitării şocurilor provenite din spargerea
accidentală a roţilor de rulare sau a ruperii axelor acestora, precum şi împotriva deraierii.
-pod rulant – macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este compus
dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de rulare
paralele situate la înălţime; pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de
ridicare propriu-zisă (cărucior, macara cu braţ, etc.).
-producător – persoană responsabilă pentru proiectarea şi realizarea unui produs (macara sau
componentă de securitate) în scopul introducerii pe piaţă, în numele său; responsabilităţile
producătorului se aplică oricărei personae fizice sau juridice care asamblează sau etichetează
produse în vederea introducerii pe piaţă sub nume propriu; termen echivalent=fabricant.
-producătorul componentelor de securitate – persoană fizică sau juridică ce îşi asumă
responsabilitatea proiectării şi fabricării componentelor de securitate.
-proiectant – persoană fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea proiectării macaralelor,
componentelor de securitate şi a proiectelor de reparaţii la macarale.
-punerea în funcţiune – prima utilizare a produsului pe teritoriul României de către deţinător.
-raza de acţiune – distanţa pe orizontală între axa de rotire a platformei rotitoare a macaralei şi
axa verticală a dispozitivului de manipulare a sarcinii când macaraua este amplsată pe o
suprafaţă orizontală.
-reprezentant autorizat al producătorului – persoană juridică împuternicită de producător să
acţioneze în numele acestuia.
-ridicare (coborâre) sarcină – deplasarea unei sarcini pe verticală.
-sarcină nominală – sarcina pentru care a fost proiectată şi construită macaraua.
-siguranţă la cârlig – componentă de securitate destinată să împiedice ieşirea accidentală din
cârlig a organelor de legare a sarcinilor.
-stabilitatea macaralei – proprietatea unei macarale de a rezista momentelor de răsturnare.
-stabilitate proprie – proprietatea unei macarale de a rezista momentelor de răsturnare produse
de acţiunea vântului sau de alte cause atunci când macaraua nu lucrează.
-stabilitatea sub sarcină – proprietatea unei macarale de a rezista momentelor de răsturnare
produse de greutatea sarcinii, de forţele de inerţie, de acţiunea vântului şi de alte cauze.
-tampon – componentă de securitate destinată amortizării şocurilor la lovire.
-troliu – mecanism care transmite forţa de tracţiune prin intermediul unui organ flexibil (cablu,
lanţ ) de la un tambur acţionat.
-utilizator – persoană fizică sau juridică deţinătoare a unei macarale, pe care o exploatează în
folos propriu şi care are obligaţia de a o utiliza numai dacă aceasta a fost supusă verificărilor
tehnice periodice şi a obţinut autorizaţia de funcţionare în urma acestora. Termen
echivalent=deţinător.
-verificare tehnică periodică – activitate solicitată de deţinător, la intervale predeterminate sau
ori de câte ori deţinătorul consideră necesar, pentru a se asigura că macaraua pe care o deţine şi o
utilizează satisface cerinţele de funcţionare în securitate. Activitatea cuprinde un ansamblu de

11
verificări şi încercări menite să constate starea de bună funcţionare în condiţii de securitate a
macaralei şi aptitudinea acesteia de a-şi îndeplini rolul funcţional conform specificaţiilor
montatorului.
-viteza de deplasare – viteza de deplasare în regim stabilizat a unei macarale.
-viteza de deplasare a căruciorului – viteza de deplasare în regim stabilizat a căruciorului.
-viteza de ridicare (coborâre) a sarcinii – viteza de deplasare pe verticală în regim stabilizat a
sarcinii de lucru.
-viteza de rotire – viteza unghiulară de rotire în regim stabilizat a platformei rotitoare a unei
macarale.
-zonă periculoasă – orice zonă din interiorul şi/sau din apropierea unei macarale, în care
prezenţa unei personae expuse constituie un risc pentru sănătatea sau securitatea sa
Abrevieri
ISCIR - INSPECTIA DE STAT PENTRU CONTROLUL CAZANELOR,
RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SI INSTALATIILOR DE
RIDICAT;
CNCIR - COMPANIA NATIONALA PENTRU CONTROLUL
CAZANELOR, INSTALATIILOR DE RIDICAT SI
RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE
PT - Prescripţie tehnică;
RSVTI - Responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică a instalaţiilor;
RTS - Responsabil tehnic cu sudura;

1.2. CLASIFICAREA MACARALELOR

Clasificarea macaralelor funcţie de tip constructiv şi grade de mişcare

Macaralele sunt instalaţii de ridicat utilizate la manipularea sarcinilor prin ridicarea

neghidată pe verticală şi deplasarea pe orizontală a acestora.
Mecanismele de ridicat sunt instalaţii de ridicat de complexitate mai redusă şi care în general
au un singur mecanism, mecanismul de ridicat
Macaralele şi mecanismele de ridicat pot fi clasificate după diverse criterii ţinând seama de
modul de acţionare, de tipul constructiv (fixe sau deplasabile pe cale de rulare proprie şi fără cale
de rulare proprie), autopropulsate sau tractate, după regimul de funcţionare, după locul de
comandă, etc. Clasificarea lor detaliată conform acestor criterii de produse şi servicii cuprinde:
1. Macarale portal:
-macarale portal fără console;
-macarale portal cu console fixe;
-macarale portal cu console mobile;
-macrale portal cu portalul pivotant;
-macarale semiportal
2. Macarale rotitoare fixe:
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ fix, cu cârlig;-
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ fix, cu graifer;

12
 -macaralele rotitoare fixe, cu braţ fix, cu diverse mijloace de prindere detaşabile din cârlig;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ mobil, cu cârlig;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ mobil, cu graifer;
-macaralele rotitoare fixe, cu braţ mobil, cu diverse mijloace de prindere detaşabile din cârlig;
-macarale derrick
3. Macarale rotitoare mobile, pe cale de rulare proprie:
-macarale rotitoare mobile, pe cale de rulare proprie, cu braţ fix;
-macarale rotitoare mobile, pe cale de rulare proprie, cu braţ mobil;
-macarale portic, cu braţ fix;
-macarale portic cu braţ mobil;
-macarale turn;
-macarale ciocan
4. Macarale de perete:
-macarale de perete rotitoare, cu consolă, cu mecanism de ridicare fix;
-macarale de perete rotitoare, cu consolă, cu mecanism de ridicare mobil;
-macarale consolă, cu mecanism de ridicare fix;
-macarale consolă, cu mecanism de ridicare mobil;
-macarale consolă, cu braţ rotitor nedeplasabil;
-macarale consolă, cu braţ rotitor deplasabil;
5. Macarale mobile fără cale de rulare proprie:
-macarale mobile pe şine;
-macarale autopropulsate, fără cale de rulare proprie;
-automacarale;
-macarale pe remorcă;
-macarale pe cărucior;
-macarale pe tractor;
-macarale portal pe pneuri
6. Diverse macarale:
-utilaje uşoare pentru construcţii
7. Cărucioare de manipulare:
-electrostivuitoare:
-motostivuitoare;
-translatoare stivuitoare
8. Mecanisme de ridicat:
-palane manuale;
-vinciuri mecanice;
-trolii şi cabestane manuale;
-tirfoane sau D.R.L.(dispozitive de ridicare cu lanţ);
-platforme ridicătoare manuale
9. Diverse utilaje de ridicat, transportat şi manipulat, uşoare:
-vinciuri, ridicătoare ci platforme ridicătoare acţionate în alt mod decât manual;
-electropalane
-palane cu diverse acţionări exclusiv cele electrice şi manuale;
-trolii şi cabestane exclusiv cele manuale;
-dispozitive de stivuire şi aşezare
Clasificarea macaralelor pe grupe de exploatare

13
 În raport cu complexitatea manevrării şi gradului de pericol ce-l prezintă în exploatare
şi în baza prescripţiilor tehnice ISCIR-R1-2010 pentru autorizarea personalului tehnic de
deservire a instalaţiilor de ridicat, macaralele se împart în următoarele grupe de exploatare:
Grupa A – În această grupă se încadrează macaralele deplasabile pe căi fără şină de rulare şi
cele montate pe vagoane de cale ferată. Cele mai reprezentative macarale din această grupă şi
care au o utilizare mai mare în procesul de producţie din întreprinderi şi din şantiere de
construcţii sunt: automacaralele, macarale pe şenile, macarale autopropulsate pe pneuri şi
macaralele montate pe vagoane de cale ferată.
Grupa B - Din această grupă fac parte macaralele deplasabile pe căi de rulare având braţ şi
platformă rotiroare şi anume: macaralele turn, macaralele portic şi altele similare. Deasemenea
din această grupă fac parte macaralele Derrick.
Grupa C - Din această grupă fac parte macaralele deplasabile pe căi cu şine de rulare şi anume:
poduri rulante de uz general, poduri rulante tehnologice, poduri rulante cu graifăre sau
electromagnet, macarale portal şi semiportal, grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale
de turnare,şarjare, stripaj, forjare şi similare. Aceste tipuri de macarale sunt cel mai des folosite
în ateliere, hale şi clădiri industriale.
Grupa D – În această grupă se încadrează macaralele de tip special, care nu se includ în grupele
anterioare şi anume: macaralele pe cablu şi macaralele foarfece.
Grupa E – Din această grupă fac parte macarlele de orice tip care sunt comandate de la sol
printr-o timonă ( cutie cu butoane ), comandă radio şi/sau infraroşu.

Notă: Echivalenţa între grupele de autorizare din vechea prescripţie CR5-2000 şi actuala
grupă este următoarea:
Grupa I = Grupa A Grupa III = Grupa C
Grupa II = Grupa B Grupa IV = Grupa D
Clasificare după modul de acţionare:
-cu acţionare manuală;
-cu acţionare hidraulică;
-cu acţionare pneumatică;
-cu acţionare electrică;
-cu acţionare cu motor cu ardere internă;
-cu acţionare cu motor diesel.
Clasificare după regimul de lucru:
-regim uşor (1000 ore pe an);
-regim mediu (2000 ore pe an);
-regim greu (3000 ore pe an);
-regim foarte greu (peste 3000 ore pe an).
Clasificare după mobilitate.
a.Macarale staţionare (fixe):
-cu mişcarea sarcinii numai pe verticală:
-macara cu consolă fixă:
-macara trepied;
-cu mişcarea sarcinii pe orizontală şi verticală;
-macara cărucior pe cale de rulare (monorai);
-macara cu braţ oscilant (foarfece);

14
 -macara funicular;
-cu mişcarea sarcinii pe verticală, pe orizontală şi de rotaţie;
-macara rotitoare cu braţ şi cărucior;
-macara cu coloană fixă, cu braţ rotitor şi cărucior;
-macara cu coloană rotitoare şi cu braţ oscilant;
b.Macarale deplasabile.
-pe căi cu şine de rulare:
-macara pivotanta: macara cu braţ orizontal rotativ, în formă de T,
echipată cu un cărucior care circulă de-a lungul braţului susţinut de o coloană de
tip turn, deplasabilă pe şină sau fixă.
-macara turn: macara cu braţ orizontal echipat cu un cărucior care circulă
de-a lungul braţului, susţinut de o coloană de construcţie turn, deplasabilă pe şină.
Macaralele turn sunt utilizate la executarea construcţiilor de înălţime mare
care necesită deschideri mari ale braţului şi posibilităţi de ridicare şi manevrare a
unor sarcini mari, cu viteze sporite pentru realizarea unor cicluri de lucru
mici.Sunt cele mai economice pentru că deservesc în raza de acţiune atât
construcţia cât şi locul de depozitare al materialelor.
-macara portal: o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care
scheletul metalic este compus dintr-o construcţie orizontală susţinută de picioare
care se pot deplasa pe sol, pe şine de rulare paralele.Pe construcţia orizontală se
mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriuzisă (cărucior, macara cu braţ,
etc).
-macara semiportal: macara tip portal cu una din căile de rulare aflată la
sol iar cealaltă la un nivel maxim superior.
-macara pe şasiu de vagon (CFR speciale)
-podul rulant: este o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care
scheletul metalic este compus dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi
de rulare care se deplasează pe şine de rulare paralele situate la înălţime.
Pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau instalaţia de ridicare propriu-
zisă (cărucior, macara cu braţ, etc.);
-macara velociped: o macara cu coloană şi braţ rotitor care rulează pe o
cale monoşină.
-pe căi fără şine de rulare:
-macara ,,Pionier”;
-automacara;
-macara pe şenile;
-macara pentru lansarea conductelor.
c.Macarale speciale.
-macara foarfece;
-macara Derrick: macara cu braţ oscilant articulat şi cu acţionare
electrică.
Constă dintr-un pilon principal rotitor, fixat prin tiranţi reglabili, ancorat, care
suportă braţul din mecanisme de acţionare plasate la nivelul solului.
DEFINIŢIE. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Maşinile de ridicat sunt maşini de lucru cu funcţionare ciclică, în regim intermitent, care
servesc la deplasarea sarcinilor între puncte situate la înălţimi diferite. Prin sarcină se înţelege

15
orice bun de naturmaterială care constituie obiect de lucru al maşinilor de ridicat.
În funcţie de complexitatea maşinii, sarcina poate fi deplasată numai pe verticală, sau poate fi
deplasată fie pe traiectorii plane, fie pe traiectorii spaţiale. În primul caz maşina efectuează o
singură mişcare de lucru, iar în celelalte, două sau mai multe mişcări care pot avea loc simultan
sau succesiv. Rezultă de asemenea din definiţie că maşinile de ridicat sunt caracterizate printr-o
funcţionare ciclică, în regim intermitent, un ciclu cuprinzând succesiunea de faze de lucru şi
perioade de pauză care decurg de la ridicarea unei sarcini până în momentul premergător
ridicării sarcinii următoare.
Maşinile de ridicat sunt utilizate în cele mai diverse sectoare ale activităţii economice, întrucât
de regulă toate bunurile materiale: materiile prime, produsele intermediare şi cele finite în
procesele de extracţie, fabricaţie, depozitare, transport, montaj, instalare, desfacere, comportă
multiple operaţii de ridicare–coborâre. Varietatea domeniilor de utilizare a generat varietate în
concepţia şi construcţia maşinilor de ridicat atât din punct de vedere funcţional, cât şi din punct
de vedere al performanţelor: există în prezent o largă gamă de tipuri de maşini de ridicaţ,
fiecare tip fiind adaptat unor anumite categorii de lucrări (tehnologii), iar maşinile de acelaşi tip
se execută într-o gamă largă de dimensiuni.

CLASIFICAREA MAŞINILOR DE RIDICAT

În scopul clasificării maşinilor de ridicat există posibilitatea adoptării unor criterii diverse, cum
sunt: forma traiectoriei sarcinii, complexitatea maşinii, destinaţia ei, numărul şi felul mişcărilor
de lucru, configuraţia structurii de rezistenţă şi altele. Această diversitate a criteriilor, a însuşi
scopului clasificării ca şi a întrepătrunderii elementelor constructive şi funcţionale
caracteristice unui criteriu sau altuia în cadrul aceleiaşi maşini, au făcut ca, cel puţin până în
prezent, să nu existe o clasificare generală, făcută riguros logic şi în baza unor criterii unice la
fiecare nivel al clasificării, care să prezinte garanţia epuizării tuturor posibilităţilor. Totuşi, din
punct de vedere tehnic poate fi considerată satisfăcătoare clasificarea după criteriul
complexităţii şi al numărului mişcărilor de lucru, în următoarele trei grupe:
– mecanisme simple de ridicare;
– ascensoare şi platforme ridicătoare de lucru;
– macarale.
Se menţionează că la noi în ţară, în cadrul clasificării generale şi detaliate a produselor şi
serviciilor şi elaborate în vederea identificării claselor de produse, unificării denumirilor,
sistematizării şi codificării lor, maşinile de ridicat sunt cuprinse în grupele principale de
produse 381 şi 382. Astfel, grupa 381 se referă la poduri rulante şi macarale, iar grupa 382 se
referă la utilaje de ridicat, transportat şi manipulat (exclusiv poduri rulante şi macarale).
Această clasificare crează un limbaj unificat de comunicare a informaţiei în toate domeniile
economiei naţionale, dar este destinată să satisfacă în principal, necesităţile de ordonare,
prelucrare şi analiză a informaţiilor la nivel guvernamental. Din acest motiv în prezenta lucrare
criteriile de clasificare – deşi în mare parte comune cu cele din clasificarea generală – sunt
ierarhizate diferit. De asemenea nu vor fi adoptate criterii de clasificare referitoare la aspecte
dimensionale ale maşinilor de ridicat. Logica şi structura clasificării generale şi detaliate rezultă
din cele amintite, se prezintă şi modul de formare a codului care se atribuie fiecărei maşini, cod
care, în conformitate cu prescripţiile ISCIR, trebuie indicat în documentaţia de execuţie a
maşinii.
Se semnalează de asemenea că în standarde sunt precizate denumirile, sunt definite şi schiţate
principalele tipuri de instalaţii de ridicat. Standardul împarte instalaţiile de ridicat în două

16
grupe: mecanisme de ridicare şi macarale, grupare care corespunde celei din prezenta lucrare,
dar care nu cuprinde ascensoarele şi platformele de ridicare.
MECANISME SIMPLE DE RIDICARE. Sunt mecanisme care asigură efectuarea unei
singure mişcări de deplasare a sarcinii, de regulă pe verticală (ridicare–coborâre), uneori pe o
traiectorie înclinată sau orizontală (tractarea sarcinilor). Acţionarea acestor mecanisme este fie
manuală, fie cu motor. Din categoria mecanismelor simple de ridicare fac parte vinciurile,
palanele, troliile, tirfoarele şi platformele de ridicare. O detaliere a clasificării lor este
prezentată mai jos. Se menţionează că aceste mecanisme sunt utilizate fie ca mecanisme
independente, fie intră în alcătuirea macaralelor sau instalaţiilor de ridicat complexe.

CLASIFICAREA MECANISMELOR SIMPLE DE RIDICAT

ASCENSOARE. Ascensoarele sunt instalaţii pentru ridicarea pe verticală a materialelor şi/sau
persoanelor, prin intermediul unei platforme sau cabine ghidate. Acţionarea ascensoarelor se
face cu motor. În funcţie de destinaţie ele se împart în ascensoare pentru materiale, ascensoare
pentru materiale şi persoane şi ascensoare pentru persoane. A doua treaptă ierarhică de
clasificare are la bază criteriul soluţiei constructive

17
CLASIFICAREA ASCENSOARELOR

PLATFORME RIDICĂTOARE DE LUCRU. Sunt destinate lucrului la înălţime a unui

număr restrâns de muncitori, fie în scop tehnologic, fie în scop de intervenţie. Platformele
tehnologice sunt instalaţii stabile care necesită montare la locul de funcţionare, în timp ce
platformele de intervenţie sunt montate pe maşini mobile (autoşasiuri sau drezine de cale
ferată). Platforma de lucru poate avea o singură mişcare, anume cea de ridicare–coborâre, dar
sunt şi soluţii, de regulă în cazul celor de intervenţie, în care poate efectua şi o mişcare de
rotaţie. Schema de clasificare a platformelor ridicătoare de lucru este prezentată în fig. I.3.

CLASIFICAREA PLATFORMELOR RIDICĂTOARE DE LUCRU

18
MACARALE. Sunt maşini de ridicat complexe, dispunând de unul sau mai multe mecanisme
cu ajutorul cărora efectuează mişcările de deplasare a sarcinilor. Acţionarea macaralelor se face
cu unul sau mai multe motoare, sursa primară de energie fiind motorul cu ardere internă sau
reţeaua de energie electrică. O clasificare (nelimitativă) a macaralelor este prezentată în schema
Macaralele cu braţ sunt caracterizate prin prezenţa unui braţ, de regulă rotitor, în jurul unei axe
verticale, astfel încât câmpul de acţiune al dispozitivului de suspendare a sarcinii este un volum
de formă cilindrică. Mişcările posibile sunt: ridicarea–coborârea sarcinii, rotirea braţului,
înclinarea (bascularea) braţului sau deplasarea dispozitivului de prindere în lungul braţului – în
cazul braţelor orizontale. Prezenţa mecanismului de deplasare a macaralei amplifică
corespunzător câmpul de acţiune al macaralelor cu braţ. Se menţionează că bascularea braţului
şi deplasarea întregii macarale pot fi concepute fie ca mişcări care să se poată efectua cu
sarcină, fie ca mişcări care nu se pot efectua decât în gol. În primul caz se spune că mişcarea
respectivă este o mişcare de lucru, iar în cel de-al doilea, că mişcarea este de schimbare a
poziţiei.
Macaralele rulante au particularitatea de realizare a tuturor mişcărilor de lucru prin
translaţii reciproc perpendiculare, astfel că, în general, dispozitivul de suspendare a sarcinii are
acces în orice punct al unui câmp de acţiune paralelipipedic. Mişcările posibile sunt: ridicarea–
coborârea sarcinii, translaţia căruciorului de sarcină, translaţia întregii macarale. Toate aceste
mişcări sunt concepute ca mişcări de lucru.
Macaralele funicular sunt macarale la care căruciorul de care este suspendat dispozitivul de
ridicare a sarcinii se deplasează pe unul sau mai multe cabluri purtătoare întinse între două
structuri de ancorare fixe, sau deplasabile.
Clasificarea prezentată cuprinde tipurile de macarale care pot fi denumite "clasice".
Diversificarea domeniilor de activitate si a tehnologiilor de lucru, precum şi necesitatea
ridicării unor sarcini supergrele la înălţimi mari, nu numai că a diversificat construcţia de
macarale, dar a condus şi la apariţia unor tipuri hibride şi chiar a unor macarale care admit
configuraţii de lucru (de alcătuire) diferite, şi prin urmare pot fi încadrate în tipuri de bază
diferite. De pildă există în prezent macarale pe şenile utilizate în activitatea de construcţii-
montaj care pot lucra în varianta clasică de macara cu braţ basculant cu sau fără braţ
prelungitor, dar care pot fi montate şi în configuraţie de macara turn sau de macara Derrick.

19
Componenţa macaralelor
În general, o macara se compune din următoarele părţi principale:
-structura portantă (construcţia metalică);
-organe de transmisie;
-mecanismele macaralei;
-instalaţia de comandă, control, semnalizare;
-echipamentul de acţionare;
-componentele de securitate.
Structura portantă (construcţia metalică).
Este construcţia metalică relativ rigidă care preia sarcinile de lucru ale macaralei,
cît şi pe cele provenite din greutatea proprie şi le transmite organelor de rezemare.
Structura portantă serveşte ca suport pentru organele mecanismelor şi a celorlalte
sisteme ale macaralei, le fereşte de şocurile şi sarcinile dinamice care apar în timpul
funcţionării şi păstrează poziţia reciprocă a acestor organe.

20
 Elementele principale ale construcţiei metalice pot fi:
-grinzi cu inimă plină din profile I sau U;
-grinzi cu zăbrele din profile sau ţevi;
-grinzi cheson din tablă
Organe de transmisie
Sunt organe şi mecanisme simple care transformă mişcarea motorului şi o
transmit organelor de lucru ale mecanismelor macaralelor.
Transmisia mecanică cuprinde organe de transmitere a mişcării rigide (arbori,
cuplaje,angrenaje, lagăre, reductoare) sau flexibile (cablu, lanţ sau curea).
La acţionările combinate transmisia energiei de la maşina generatoare, generator
electric sau pompă hidraulică, la motoare, electrice sau hidraulice se face pe cale electrică
respectiv hidraulică iar de la motoare la organele de lucru prin transmisie mecanică.
Axele sunt organe de maşini care susţin piese în mişcare de rotaţie sau când sunt
în repaus.Axele pot fi fixe, cum sunt cele care susţin role de cabluri sau rotitoare, cum
sunt axele de la cărucioarele podurilor rulante.
Arborii sunt organe de maşini care susţin un moment de torsiune prin rotire în
jurul axei proprii.Avem arbori între motoarele de acţionare şi reductoarele mecanismelor.
Lagărele sunt organe de maşini care susţin atât arborii cât şi axele şi permit
rotirea acestora.
Pot fi:
-lagăre cu alunecare, împreună cu cuzineţii formaţi dintr-o compoziţie
antifricţiune în scopul micşorării frecării cu arborele.Aceste lagăre sunt folosite pentru
turaţii reduse şi sunt lubrifiate cu ulei.
-lagărele de rostogolire care folosesc rulmenţi sunt foarte utilizate datorită
randamentului superior faţă de lagărele cu alunecare.
In funcţie de modul în care preiau efortul, rulmenţii sunt:
-radiali;
-axiali;
-axiali-radiali, cu bile sau cu role.
Cuplajele sunt organe de maşini care servesc la realizarea unei legături
permanente sau intermitente între doi arbori în scopul transmiterii mişcării de rotaţie şi a
momentului de torsiune.
Cuplajele se clasifică după mai multe criterii:
-după modul de realizare a legăturii între arbori:cuplaje permanente şi cuplaje
intermitente (ambreiaje);
-după posibilităţile de amortizare a şocului mişcării:cuplaje elastice şi cuplaje
rigide;
-după natura transmisiei:cuplaje mecanice, cuplaje pneumatice, cuplaje hidraulice,
cuplaje electromagnetice;
-după scopul transmisiei: cuplaje funcţionale care transmit în orice situaţie
mişcarea sau cuplaje de siguranţă care întrerup mişcarea la depăşirea unui anumit
moment de torsiune.
Angrenajele sunt organe de maşini formate din două sau mai multe roţi dinţate
care au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie dintre doi arbori.Roţile dinţate se
confecţionează din oţel, fontă cenuşie sau nodulară, bronz sau materiale plastice.La roţile
din oţel dinţii se tratează termic prin călire şi revenire sau se cementează.

21
 Caracteristici principale ale unui angrenaj:
n1-turaţia roţii conducătoare (rot/min);
n2-turaţia roţii conduse (rot/min);
z1-numărul de dinţi al roţii conducătoare;
z2-numărul de dinţi al roţii conduse;
n1 z 2
i= = − raportul de transmisie;
n 2 z1
p-pasul danturii (mm);
p = π . m;
m- modulul (mm);
Angrenaje folosite uzual;
-angrenaje cu dinţi drepţi sau înclinaţi, cu dantura exterioară sau
interioară; axele arborilor acestor angrenaje sunt paralele.
-angrenajele melcate, des întilnite la macarale, sunt cele în care axul
arborelui melcat este la 900 faţă de axul roţii melcate.Roata este confecţionată din bronz,
iar arborele din oţel de calitate;
-angrenajele planetare, cu una sau mai multe roţi dinţate, sateliţi, care se
rotesc în jurul unei axe centrale împreună cu cadrul suport al acestora.
Reductoarele sunt formate din angrenaje montate în carcase închise şi sunt
folosite la reducerea turaţiei arborelui motor şi implicit la mărirea cuplului (moment de
torsiune) transmis.
Caracteristicile principale ale unui reductor sunt:
-raportul de transmitere i;
n1
i= ;
ne
ni-turaţia arborelui de intrare;
ne-turaţia arborelui de ieşire.
-puterea la arborele de intrare;
-momentul de torsiune la arborele de ieşire;
-numărul de trepte;
-randamentul.
Carcasele reductoarelor sunt formate din corp şi capac iar suprafaţa de separaţie
între acestea se prelucrează astfel încât să se etanşeze.Ungerea angrenajelor se asigură cu
ulei prin capacele special prevăzute cu jojă sau indicator de nivel şi orificiu de golire pe
fundul băii.Lagărele folosite sunt cu rulmenţi iar în carcasă avem capace pentru
verificarea stării angrenajelor şi găurile de aerisire prevăzute cu dopuri.
MECANISMELE MACARALEI.
Sunt părţi componente ale macaralelor care folosesc la ridicarea şi coborârea
sarcinilor, deplasarea şi rotirea macaralelor.
Întâlnim următoarele mecanisme:
-mecanismul de ridicare-coborâre a sarcinii;
-mecanismul de basculare a braţului;
-mecanismul de rotire;
-mecanismul de deplasare al macaralei;
-mecanismul de deplasare al căruciorului de sarcină;
-mecanism de telescopare braţ;

22
 -alte mecanisme specifice operaţiilor pe care instalaţia trebuie să le
execute:deplasare masă, închidere-deschidere, dispozitiv de prindere, rotire dispozitiv de
prindere,etc.
Pentru podurile rulante, principalele mecanisme sunt:
-mecanismul de ridicare-coborîre a sarcinii;
-mecanismul de deplasare (translaţie) al macaralei;
-mecanismul de deplasare (translaţie) al căruciorului de sarcină.
Mecanismul de ridicare-coborire
Se compune, în principal, din:
-motorul de acţionare;
-cuplajul aflat între motor şi reductor;
-frâna amplasată pe semicupla spre reductor;
-reductor;
-tambur pentru înfăşurarea cablului;
-cablu de tracţiune;
-rolele de abatere cablu;
-dispozitivul de prindere a sarcinii;
-dispozitivele de siguranţă (componente de securitate):limitatori de sfîrşit
de cursă la ridicare şi coborîre, limitatorul de sarcină sau de moment, siguranţa la cârlig.
Mecanismul de basculare (înclinare) a braţului
Serveşte la modificarea momentului de sarcină la macaralele cu braţ prin
modificarea corespunzătoare a proiecţiei orizontale a lungimii braţului.
Mecanismul de deplasare (translaţie) al macaralei
Serveşte la deplasarea macaralei cu sau fără sarcină în cârlig.
La podul rulant mecanismul de deplasare poate fi cu acţionare centrală, în care
caz, ambele roţi motoare de pe o şină şi cealaltă sunt acţionate de acelaşi mecanism
printr-un ax comun sau cu acţionare independentă (de capete).
Componenţa mecanismului este următoarea:
-motorul de acţionare;
-cuplajul elastic dintre motor şi reductor;
-frâna amplasată de regulă pe semicupla spre reductor;
-reductorul;
-arborii de transmisie;
-cuplajele arborilor de transmisie;
-lagărele arborilor de transmisie;
-roţile macaralei (motoare şi libere);
-dispozitive de siguranţă (componente de securitate): limitatori de sfîrşit
de cursă, tampoane, opritori, limitatoare de apropiere între macarale care circulă pe
aceeaşi cale de rulare, dispozitive de blocare la şine, piese de reazem, curăţitoare de şine,
limitatoare de oblicitate, dispozitive de oprire în caz de vînt.
Mecanismul de deplasare (translaţie) al căruciorului de sarcină.
Este asemănător cu mecanismul de deplasare al macaralei.
Mecanismul de translaţie cărucior la macarale turn cu braţ orizontal.
Căruciorul de sarcină este tractat prin cablu, troliul mecanismului fiind amplasat
pe contrabraţul macaralei.

23
 1 – mecanism de translaţie;
2 – mecanism de ridicare a sarcinii;
3 – cablu tracţiune cărucior;
4 – cablu de ridicare sarcină.

1.3. DESCRIEREA DETALIATĂ A TIPURILOR DE

MACARALE
1.3.1 MACARALE SIMPLE

PALANUL
Este o macara formata din scripeti cu axe deplasabile sau nedeplasabile in jurul
carora sint infasurate lanturi sau cabluri prevazute cu mufle mobile sau
imobile.Cu ajutorul palanului se poate ridica o sarcina folosind o forta mai mica
decit greutatea acesteia functie de numarul scripetilor si al numarului de ramuri.
Neglijind frecarea, putem scrie Q = n x F, unde
Q - sarcina de ridicat,
n – numarul de ramuri de cablu,
F – forta cu care se trage de cablu.

Tambur

F F
2 1
Palan cu 2 ramuri
F F

Q=2F

PALANUL CU SURUB CU MELC

Este compus din roata de acţionare 1 turnată din aceeaşi bucată cu roata elicoidală
2 care se angrenează cu şurubul melc 3.Pe un capăt al şurubului melc este montată roata
de manevră 4, iar pe celălalt capăt o frînă cu acţiune continuă 5.

24
 2 1

5 3
4

6
P
7

Fig.3.Palan cu surub melc actionat manual

Ca organ flexibil de ridicare se utilizează un lanţ sudat calibrat 6 care se înfăşoară

peste roata de acţionare 1 şi peste roata de ghidare 7 cu cârlig pentru sarcină.
Dezavantajul acestui tip de palan este că are un randament scăzut, de aceea sunt mai
utilizate palanele cu angrenaj planetar.

ELECTROPALANUL

Este un aparat de ridicat independent alcătuit din următoarele componente:

-motor electric;
-frînă;
-reductor cu roţi dinţate cilindrice;
-tobă;
-palan cu organ flexibil de ridicare şi cîrlig de sarcină;.
Electropalanele pot fi fixe sau mobile.
Capacităţile de ridicare ale electropalanelor:
-0,125... 5 tf pentru electropalanele fixe;
-0,125....15 tf pentru electropalanele mobile.
Vitezele de ridicare ale electropalanelor: 3....15 m/min;
Înălţimile de ridicare: 6.....30 m.

MACARALE USOARE

Sistemul de macara usoara este simplu de montat,

reprezinta eficienta si fiabilitate in exploatare.
Sistem de suspendare dublu articulat.

25
Pod rulant monogrinda cu deplasare manuala. Sistem monogrinda cu cale de
Sarcina pana la 500 kg, deschidere max 8 m. rulare curbata.

1.3.2 PODUL RULANT

Este o macara cu câmp de acţiune paralelipipedic, la care scheletul metalic este compus
dintr-o construcţie orizontală având la capete roţi de rulare care se deplasează pe şine de

26
rulare paralele situate la înălţime; pe construcţia orizontală se mişcă mecanismul sau
instalaţia de ridicare propriu-zisă (cărucior, macara cu braţ etc.).
Este încadrat în grupa E de deservire conform prescriptiei tehnice PT CR8-2009, daca
este cu comanda de la sol si in grupa C daca este cu comanda din cabina

Elementele de actionare,
electropalanul si grupurile de
antrenare fiind de productie Stahl
CraneSystems GmbH, Germania sau
SWF Krantechnik Germania
(componente a grupului KoneCranes
International)

27
Clasificarea podurilor rulante:
a) Dupa constructia grinzilor:
- cu grinzi cu inima plina in care intra si varianta cu grinda suspendata
- cu grinzi cu zabrele
- cu grinzi cu tabla sudata
b) Dupa numarul de grinzi
- cu o grinda principala (pod rulant monogrinda)
- cu doua grinzi principale (cazul general)
- cu doua grinzi principale si doua grinzi secundare
c) Dupa asezarea sinei pe caile de rulare :
- normal asezate (calea sub grinzile de capat)
- suspendate (calea sub grinzile de capat)
d) Dupa mecanismul de ridicat
- cu mecanisme montatete pe carucior
- cu electroplan
e) Dupa locul de comanda
- din cabina aflata pe pod
- de la sol
- telecomanda
f) Dupa numarul carligelor si mecanismelor de ridicat
- cu un carlig
- cu doua carlige
- cu trei sau mai multe carlige
g) Dupa organul de prindere a sarcinii
- cu carlig
- cu ochi
- cu traversa
- cu graifar
- cu electromagnet
h) Dupa destinatie
- poduri rulante de uz general
- poduri rulante tehnologice

28
PODURI RULANTE DE UZ GENERAL

Sunt poduri rulante cu carlig intalnite in majoritatea halelor industriale. Ele sunt destinate
manevrarii in spatii inchise (hale industriale, centrale electrice, depozite, etc) sau in aer
liber a sarcinilor.
Constructia metalica
Constructia metalica a macaralelor formeaza scheletul pe care sunt montate mecanismele
de lucru si preiau incarcarile provenie din masa proprie, sarcina, presiunea vantului, forte
de inertie, etc, transmitandu-le dupa caz prin calea de rulare la constructia in care se
monteaza macaraua sau la fundatia caii de rulare sau a macaralei. Este formata din grinzi
principale si grinzi de capat, asamblate prin sudura si suruburi. Pe constructia metalica se
afla podete de circulatie cu latimea de minimum 40 cm, iar in dreptul aparatajului electric
50 cm. Podetele de circulatie trebuie prevazute cu balustrade.
Caruciorul
Este format dintr-un sasiu a carui constructie metelica trebuie exectutata din OL 37
pana la OL 52. Cariuciorul circula pe sine aflate pe grinzile principale. Carucioarele
podurilor rulante seunt acatuite din trei parti principale :
- mecanismul de ridicare, alcatuit din sistemul de infasurare al cablului, denumit si
palan si mecanismul de antrenare al palanului. Sistemul de infasurarea al cablului
este la randul sau alcatuit din mufla, tambur de cablu, bloc de role si rola de
egalizare. Mecanismul de antrenare este alcatuit din motor electric, cuplaje,
frana, reductor si cuplaj pentru tambur.
- mecanismul de translatie este alcatuit din roti de rulare, reductor, frana, cuplaj si
motor electric

29
 - sasiul alcatutid in grinzi asamblate intre ele prin sudura, grinzile obtinandu-se din
profile laminate, profile indoite din table subtiri, chesoane sau grinzi cu inima
plina din table sudate
Mecanismul de ridicare - coborare
Mecanismele de ridicare-coborare servesc pentru ridicarea si coborarea sarcinilor. In
general, mecanismele de ridicare-coborare se compun din urmatoarele
subansambluri :
- Elemente de actionare care sunt de mai multe tipuri si anume :
- manuale cu ajutorul manivelelor
- motor electric
- motor termic
- motor sau pompa hidraulica
- Cuplaj elastic care este amplasat intre motorul de antrenare si reductorul
mecanismului de ridicare
- Frana mecanismului de ridicare – care are rolul sa produca franarea arborelui de
intrare in reductor
- Reductorul mecanismului de ridicare – este necesar in vederea multiplicarii
momentului elementului de actionare pentru a se asigura ridicarea sarcinii
- Tamburul mecanismului de ridicare – are rolul de a infasura cablul de tractiune a
sarcinii
Mecanismul de deplasare (translatie a podului)
Serveste pentru deplasarea podului si a sarcinilor in plan orizontal in cazul in care
este dmisa deplasarea cu sarcina suspendata
Componenta mecanismelor de deplasare este urmatoarea :
- motoare electrice
- cuplaj elastic
- frana mecanismului de deplasare
- reductor
- arbori de transmisie
- cuplajele arborilor de transmisie
- rotile macaralelor
- dispozitive de siguranta (limitatoare de sfarsit de cursa, tapoane si opritoare,
piese de reazem, limitatoare de oblicitate, dispozitive de blocare pe sina,
limitatoare de apropiere intre doua macarale care circula pe aceeasi cale de
rulare, dispozitive pentru oprirea macaralei in caz de vant)

1.3.3 MACARALE TURN

Generalităţi

Macaralele turn sunt utilizate în industria construcţiilor la o mare diversitate de lucrări de

construcţii: civile, social-culturale, industriale, hidrotehnice şi în depozite pentru lucrări speciale.

30
 Macaralele turn s-au dovedit a fi tipul cel mai economic de macarale specializate pentru
construcţii înalte, clădiri cu multe etaje sau turnuri de diverse destinaţii, deoarece în raza lor de
acţiune pot fi cuprinse atât construcţia propriu-zisă cât şi locul de depozitare al materialelor.
Datorită avantajelor certe pe care le prezintă, există un bogat sortiment de tipodimensiuni
de macarale turn, produse de firme de renume, cum ar fi: Liebherr Otto, Kaiser, Wolff, Pingon,
Richier şi Potain. Cu toate acestea, în prezent se constată agregatizarea şi unificarea tipurilor de
macarale prin crearea unor ansamble interschimbabile a căror montare (alăturare) în anumite
combinaţii să genereze tipuri de macarale performante şi cât mai uşor exploatate.
Se prezintă în continuare aspectul unor tipuri de macarale turn aflate în exploatare în
construcţii civile.
Construcţia macaralelor turn.
Macaralele turn sunt alcătuite din următoarele componente principale: structură portantă,
saşiu, turn,braţ.contrabraţ şi mecanisme
Structura portantă , este alcătuită din: saşiu, platformă rotitoare, turn,braţ, consola
contragreutăţii sau contrabraţ (pentru macaralele cu braţ orizontal şi cărucior de sarcină).
Saşiu, componentă alcătuită ca o reţea de grinzi din profile standard sau chesonat. Asamblările
nedemontabile sunt în exclusivitate sudate. Rezemarea se face pe boghiuri de roţi, pe căi cu şine.
Doar modelele uşoare nu sunt prevăzute cu boghiuri, în schimb multe dintre ele pot fi livrate pe
roţi cu pneuri, caz în care sunt prevăzute cu suporţi de calare. Uneori echipamentul de roţi cu
pneuri este executat cu un echipament de schimb ceeace oferă avantajul simplificării
transportului macaralei între şantiere şi care se face printr-o simplă remorcare deoarece turnul şi
braţele se pliază pe orizontală. Platforma rotitoare este realizată cu o construcţie chesonată sub
formă de placă cu nervuri pe mai multe direcţii şi este în întregime sudată. Pe ea se montează
mecanismele, cu excepţia celor de deplasare şi anume braţul şi turnul macaralei. Pentru
rezemarea platformei pe saşiu se folosesc rulmenţii cu dublu efect, având două rânduri de bile
sau role de tip oblice şi dispuse cu axele alternativ încrucişate.
Turnul, este o construcţie zăbrelită şi mai rar de formă tubulară executată din ţeavă de
diametru mare.Pentru construcţie se utilizează profile deschise sau închise, deobicei din oţel

31
cornier. În raport cu profilele tubulare acestea sunt mai ieftine şi necesită o manoperă de
debitare, asamblare-sudare redusă şi deasemenea se pretează la realizarea de construcţii
tronsonate automontate, admiţând soluţii simple de ghidare în timpul telescopării. La turnurile
fixe, dispunerea profilelor realizează o secţiune transversală de formă pătratică întrucât planul
sarcinilor este rotitor odată cu braţul( coloanele rotitoare) şi se pot utiliza în secţiuni
triunghiulare. Pentru reducerea continuă a duratei de montaj/amplasare pe locul de lucru, turnul
se execută din tronsoane spaţiale, rigide, zăbrelite a căror îmbinare se efectuează prin bolţuri
calibrate fixate prin siguranţe speciale.
Braţul sau braţele oscilante (basculante) ale macaralei lucrează în general la compresiune,
momentul încovoietor fiind redus. Din această cauză construcţia lor se poate realiza ca o
construcţie usoară tronsonabilă din două, trei sau cel mult patru tronsoane. Suspendarea braţului
se face la extremitatea sa prin palan sau cablu. Secţiunea transversală este dreptunghiulară şi
variabilă cu lungimea braţelor. Braţele orizontale cu cărucior de sarcină lucrează la încovoiere,
deaceea sunt mult mai mari în secţiunea transversală. Realizarea unei greutăţi reduse se face prin
reducerea secţiunii tălpilor de la bază spre vârful braţului. Suspendarea se realizează cu tiranţi
rigizi într-o singură secţiune de prindere (macarale MTA 125, MTA 100 şi Richier), cu tiranţi
flexibili într-o singură secţiune de prindere (macarale tip Liebherr) sau cu tiranţi flexibili care
ancorează braţul în mai multe secţiuni (macarale tip Linden-Alimak Liebherr) şi şi prin procedee
speciale de optimizare a eforturilor în tiranţi.
Braţul este alcătuit din profile deschise sau tubulare şi sunt utilizate cu precădere pentru
zăbrelire. Dispunerea tălpilor realizează în secţiune un profil triunghiular cu vârful în jos, un
profil triunghiular cu vârful în sus sau un profil pătratic. Primul profil este utilizat la macaralele
cu deschideri şi sarcini mai mici, iar celelalte în cazul deschiderilor şi sarcinilor mai mari.
Încă de la proiectare pentru anumite braţe se prevăd contrasăgeţi de montaj care să asigure
deplasarea sarcinii pe o traiectorie nu prea îndepărtată de orizontală.
Contrabraţul echipează macaralele cu turn fix şi braţ orizontal cu cărucior. La extremitatea sa
se amplasează contragreutatea, iar în vecinătatea turnului este mecanismul de ridicare şi
echipamentul său electric, eventual părţi ale echipamentului electric al mecanismului de rotire.
Mecanismele
Mecanismul de ridicare a sarcinii la macarale turn a evoluat din punct de vedere constructiv,
datorită evoluţiei în înălţimea construcţiilor, astfel că a crescut ponderea timpului de ridicare-
coborâre a cârligului cu sau fără sarcină în durata totală a ciclului de lucru al macaralei. Pentru
menţinerea aceleiaşi productivităţi precum şi pentru obţinerea unor nivele de productivitate mult
mai mari a fost necesară creşterea vitezelor de ridicare atingându-se valori de peste 100m/min.
Deasemenea a fost necesară obţinerea unor demarări cu acceleraţie progresivă astfel ca
solicitarea dinamică a structurii macaralei să fie cât mai redusă. Pornirea progresivă se realizează
cu ajutorul rezistenţelor de pornire conectate în circuitul rotoric al motorului. O îmbunătăţire
sensibilă s-a obţinut prin realizarea frânelor cu curenţi turbionari (Foucault) acţionând în timpul
trecerii curentului asupra funcţionării rotorului de pe o treaptă de rezistenţă pe alta atât la
demarare cât şi la oprire.
Ca dispozitiv de frânare se utilizează frânele automate mai ales cele cu împingătoare
electrohidraulice.

32
Mecanismul de deplasare a căruciorului de sarcină este amplasat la baza braţului şi realizează
deplasarea căruciorului prin tractare cu cablu. Troliul este prevăzut cu motor asincron care în
cazul sarcinilor mici este de tipul cu rotor în scurtcircuit, reductor de turaţie cu una sau două
viteze şi frână automată.
Mecanisml de rotire are în construcţia sa introduse frânele cu curenţi turbionari sau cuplaje
hidraulice pentru accelerare progresivă.
Mecanismul de deplasare a macaralei turn este alcătuit din grupuri de acţionare independente
ataşate boghiurilor cu motoare. Pentru obţinerea unor demarări progresive în vederea reducerii
solicitărilor întregii construcţii a macaralei în timpul deplasării se folosesc motoare cu număr
comutabili de poli, motoare de curent continuu acţionate de convertizoare de frecvenţă tip pas cu
pas şi cu frâne moderne.
Mecanismul de basculare a braţului se realizează fără sarcină şi subsarcină adică la macaralele
turn la care bascularea braţului este mişcarea de lucru. La macaralele cu coloană rotitoare pentru
bascularea braţului se folosesc mecanisme cu cablu. Macaralele cu coloană fixă şi braţ oscilant(
firma Liebherr) care pot fi folosite şi ca macarale căţărătoare sunt prevăzute cu instalaţie
hidraulică şi doi cilindri de forţă pentru înclinarea braţului. Folosirea acestui sistem este limitată
şi destul de pretenţioasă deoarece cuplarea cinematică a închiderii braţului cu mecanismul de
ridicare este realizată tot cu palan cu cablu. Sistemul basculării hidraulice prezintă avantajul
eliminării riscului de aruncare înapoi a braţului aflat în poziţie limită atunci când are loc
descărcarea bruscă (eliberarea bruscă a sarcinii ). Se ştie că acest pericol există efectiv în cazul
braţelor susţinute prin cabluri, datorită elasticităţii sistemului braţ-cablu.
Mecanismul de telescopare. La macaralele cu coloană rotitoare, coloanele telescopabile fiind
din două tronsoane se utilizează mecanismul de cablu, deoarece deplasarea pe verticală a
tronsonului mobil de vârf se ectuează pe o înălţime relativ mare. La macaralele cu coloană fixă
autoridicătoare se utilizează pentru telescopare, fie dispozitiv cu şurub, fie dispozitive hidraulice

33
cu cilindru de forţă. Sistemul hidraulic cu cilindrul de forţă este tot mai des folosit pentru
calităţile sale incontestabile din punct de vedere a siguranţei în lucru.

Potain a lansat o noua macara de 8 tone, denumita MCT 178. Aceasta a fost conceputa
pentru pietele din Rusia, Africa si Turcia. MCT 178 utilizeaza pentru cadru sectiuni de tip
L, acestea fiind disponibile in dimensiuni de 1.6 si 2 metri. Inaltimea maxima ajunge la
67.6 metri, iar greutatea de ridicare in varful bratului de 60 de metri este de 1.5 tone.

1.3.4 MACARALE PORTAL

Generalităţi
Macaralele portal pe căi de rulare sunt folosite la transportul pe verticală şi orizontală a
diferitelor materiale pentru construcţii sau diferite echipamente pentru montaj.
Macaralele portal cu capacitatea de 5t se execută în două variante:
a) macarale pentru depozit
b) macarale pentru montaj
Ambele tipuri prezintă aceeaşi soluţie constructivă. În plus, la cea pentru depozit există
posibilitatea lărgirii consolei în partea electropalanului pentru o utilizare mai bună în zona
drumurilor sau a liniilor de acces a vagoanelor de căi ferate cu ecartament normal.

34
Construcţia macaralelor portal

Construcţia macaralelor portal este zăbrelită, executată din ţeavă şi este formată din:
grindă principală şi patru picioare cu secţiunea transversală de formă triunghiulară. Atât grinda
principală cât şi picioarele sunt transportabile. Mărimea tronsoanelor grinzii principale variază la
macarale pentru depozit în funcţie de mărimea ecartamentului, fiind de 6; 8 şi 10m. Pentru
macaralele portal de montaj există un singur tronson de 10m.
Macaralele portal de montaj şi pentru depozit funcţionează în afara construcţiilor şi sunt
protejate împotriva pătrunderii apei în interiorul ţevilor ceea ce înlătură efectele de uzură
prematură a elementelor construcţiei lor metalice.
Acţionarea macaralelor portal este electrică ( curent trifazic 380V ).
Deplasarea macaralei este asigurată de două cărucioare motrice independente, situate pe
una din laturile conturului de sprijin.
Celelalte mişcări de ridicare/coborâre a sarcinii şi de deplasare a electropalanului sunt
asigurate constructiv de acesta. Translaţia electropalanului se efectuează de asemenea prin
intermediul a două cărucioare motrice situate de aceeaşi parte a grinzii principale.
În funcţie de electropalanele din dotare se poate calcula capacitatea de înfăşurare a
cablului pe tambur asigurându-se astfel înălţimea de ridicare a cârligului.Pentru o mai bună
vizibilitate a modului de lucru cu macaraua, comenzile electropalanelor se fac dintr-o cabină
suspendată ce prezintă o vedere de ansamblu a întregului proces de producţie.
Dispozitivele de siguranţă se compun din dispozitiv pentru limitarea sarcinii maxime la
cârlig introduse în circuitul de comandă al electropalanului, pentru a limita cursa de ridicare a
cârligului şi pentru deplasarea electropalanului precum şi din dispozitive introduse în circuitul de
forţă a mecanismelor de deplasare macarale.
Căile de rulare sunt amplasate pe terenuri normale cu capacitate portantă suficientă
menţinerii planeităţii căii în timpul lucrului.

35
 Pentru buna funcţionare a macaralelor este necesar a se respecta indicaţiile date de
constructor asupra executării căii de rulare, iar nerespectarea indicaţiilor constructorului duce la
deformarea elementelor construcţiei metalice a macaralei, urmată de avarii grave.

1.3.5 MACARALE PE ROŢI CU PNEURI DEPLASABILE PRIN AUTOPROPULSIE

Macaralele pe roţi cu pneuri deplasabile prin autopropulsie numite şi macarale mobile pe

pneuri prezintă o serie de avantaje faţă de celelalte tipuri de macarale şi anume:
- prezintă o mobilitate mare sau durată redusă la schimbarea poziţiei de lucru de la un
obiectiv de exploatare la altul;
- punerea în funcţiune nu necesită personal suplimentar;
- fiind dotate cu sisteme de acţionare independente (energie electrică) poate lucra în
diferite situaţii de teren , la încărcări-descărcări materiale, în pachete, palete şi
containere;
- se poate deplasa cu sarcina în cârlig având o stabilitate foarte mare şi astfel pot participa
la efectuarea tuturor operaţiilor de transport pe întreguln process tehnologic al unei
fabrici.
Aceste macarale se deplasează prin autopropulsie utilizând un singur motor montat pe
platforma rotitoare atât pentru acţionarea mecanismelor cât şi pwentru deplasarea întregii
instalaţii. Există însă şi unele tipuri, de exemplu macarale tip P&H şi tip DEMAG care sunt
dotate cu două motoare diesel, unul pentru deplasare şi celălalt pentru mecanisme.
Construcţia macaralelor pe pneuri cuprinde următoarele elemente componente mai importante:
Saşiul, care este executat de regulă într-o construcţie specială chesonată sau din profile
standardizate şi rezemate pe 2…7 osii, numărul lor fiind în funcţie de capacitatea maximă de
ridicare. Pentru mărirea suprafeţelor de sprijin în timpul lucrului se utilizează calaje
independente acţionate hidraulic şi comandate de la un tablou de comandă , fie din cabină, fie din
afara cabinei, asigurându-se totodată aşezarea în plan orizontal a platformei rotitoare.
Verificarea planeităţii se realizează prin nivele fixate de saşiu sau sensorial de la computerul
de bord.
Transmisia puterii de la motor (motorul pentru deplasarea macaralei) se face prin mai multe
moduri şi anume:
-prin convertizor de cuplu
-prin cutia de viteză tip Power-Shift
-prin cutia de distribuţie
-prin diferenţiale autoblocabile
Platformă rotitoare este realizată la toate tipurile existente din profile sudate sau tipul cheson,
rezemarea pe saşiu făcându-se printr-un rulment radial axial cu bile pe două rânduri. La macarale
de mare capacitate, suplimentar pe lângă rulmentul radial axial sunt prevăzute şi 3-4 grupuri de
role dispuse pe lungimea căii de ghidare la distanţe egale între ele, pentru asigurarea unei
siguranţe bune în timpul lucrului.
Pe platforma rotitoare sunt aşezate mecanismele dispuse cât mai compact pentru
reducerea la minim a dimensiunilor de gabarit.
Construcţia metalică a braţului pentru macaralele mobile pe pneuri prezintă soluţii
constructive legate de mărimea celor trei parametri principali:
-raza de acţiune
-capacitatea de încărcare

36
 -înălţimea de ridicare
Datorită cerinţelor tot mai mari privind înălţimea de ridicare a sarcinii a fost necesară
asigurarea unor lungimi mari de braţ. În consecinţă, s-a trecut de la construcţia braţelor din
oţeluri carbon obişnuite la oţeluri speciale cu calităţi fizico-mecanice şi chimice superioare i
laminate ca bare sub formă de ţeavă sau cornier respectiv combinat (lonjeroane din
cornier,contravânturi şi montanţi din ţeavă).
Din soluţiile constructive de braţe se remarcă:
- braţ telescopic format din 2-3 şi 4 tronsoane chesonate cu limita capacităţii de ridicare de
max.75tf la o înălţime de ridicare de max.50m
- braţ zăbrelit din tronsoane intermediare cu lungimea de a 2,5 la 5,5m iar vârful şi baza având
lungimea de până la 8m fiecare. În acest caz variantele constructive sunt:
-în întregime din ţeavă (lonjeroane contravânturi şi montanţi);
-în întregime din profil cornier;
-lonjeroanele din profil cornier, iar contravânturile şi montanţii din ţeavă
- braţ zăbrelit din tronsoane ale căror dimensiuni în secţiune transversală permite strângerea în
pachet compact prin introducerea unui tronson în altul. O astfel de construcţie face posibilă
reducerea dimensiunilor de gabarit în transport a braţului şi utilizarea mai eficientă a suprafeţei
platformei de lucru a mijlocului de transport.
Acţionarea macaralelor mobile pe pneuri
Pentru acţionarea macaralelor mobile pe pneuri s-a trecut de la acţionarea mecanică /
diesel-electrică la acţionarea modernă diesel-hidraulică, fapt ce a permis îmbunătăţirea
performanţelor prin ridicarea de sarcini mult mai mari( 100-200t) la inălţimi mari de 50m având
aceeaşi greutate proprie şi putere instalată.
Acţionarea independentă a mecanismelor folosind grupurile de acţionare hidrostatică cuplate
la motoarele diesel de macara prezintă următoarele avantaje:
- din punct de vedere constructiv, are loc o simplificare a schemelor cinematice ale
mecanismelor cu reducerea gabaritului acestora;
- se elimină aproape complet şocurile în timpul lucrului ceea ce creează posibilitatea unei
reglări continue, fără trepte a vitezelor de lucru.
Macaralele pe pneuri de mare capacitate dispun de două motoare diesel cu putere de 100-
500CP şi anume:
-un motor pentru acţionarea sistemului de deplasare (de putere mai mică);
-un motor pentru acţionarea mecanismelor
Pompele hidrostatice folosite la acţionarea mecanismelor sunt cu roţi dinţate pentru
mecanismul de rotire şi cu pistonaşe axiale pentru celelalte mecanisme, asigurând presiuni
sporite de la 80 la 180at şi chiar mai mari.
Comenzile
În cabina macaragiului există o amplasare judicioasă a comenzilor şi anume:
-comenzi hidraulice, pneumatice şi electrice
-comenzi combinate, electrohidraulice sau electropneumatice
-comenzi de la distanţă prin radio
Dispozitivele pentru calare şi siguranţă
Asigurarea stabilităţii în lucru a macaralelor prin mărirea suprafeţei de sprijin se face cu
ajutorul dispozitivelor-picioare de calare.

37
 Macaralele pe pneuri cu capacitatea de 120-150t, în condiţii de lucru la sacină maximă, pe
un picior de calare revin încărcări de mai mult de 50t . Cel mai des sunt folosite dispozitive-
picior de calare cu sistem hidraulic de fixare la sol.
Prin fixarea picoarelor de calare nu întotdeauna se poate realiza un contur de sprijin în
formă pătrată sau care să permită la orice poziţie a braţului în timpul rotirii cu 360° ridicarea
aceleiaşi sarcini. Marea majoritate a macaralelor pe pneuri ridică numai cu spatele sarcina
maximă şi nu pe partea laterală sau dealungul axei macaralei.( de exemplu, macaraua DEMAG
TC500 ridică sarcina maximă numai în limita unui unghi de 2x10° pe spate).
Prin aşezarea raţională a picioarelor de calare pe cercul descris de un punct al braţului în
timpul rotirii se poate însă ridica aceeaşi sarcină în cârlig, de exemplu, forma macaralei Liebherr.
Dispozitivele de siguranţă existente la macaralele pe pneuri au rolul de a proteja întrega
instalaţie împotriva producerii de avarii sau accidente.
Aceste dispozitive sunt destinate umătoarelor funcţii:
-de limitare a sarcinii şi momentului la ridicare
-de limitare a cursei la rotirea platformei
-de limitare a înălţimii de ridicare

1.3.6 AUTOMACARALE

În grupa automacarale sunt cuprinse macaralele mobile amplasate pe saşiuri standard de

autocamioane sau pe autosaşiuri special construite, motorul care le echipează servind fie numai
pentru deplasarea utilajului, fie şi pentru antrenarea mecanismelor macaralei. În cazul în care
motorul care echipează autosaşiul serveşte numai pentru deplasare, utilajul este prevăzut cu un
motor suplimentar destinat antrenării mecanismelor aflate pe platforma rotitoare.
În prezent au apărut o gamă largă de soluţii constructive care au condus la creşterea
performanţelor macaralei. Astfel principalii parametrii tehnici s-au modificat substanţial şi
anume:
capacitatea de ridicare de 70-90t a crescut la 250-300t;
înălţimea de ridicare a crescut de la 20-30m la 50m;
viteza de lucru a mecanismelor cuprinde o gamă mai mare de variante de lucru, devenind
viteză liniară variabilă.

38
 Creşterea capacităţii de ridicare a macaralei a impus o sporire a numărului de osii şi odată
cu aceasta o mărire corspunzătoare a dimensiunilor de gabarit, în acest fel având loc o îngreunare
a transportului utilajului de la un loc de lucru la altul.
Asigurarea unei înălţimi de ridicare a sarcinii sub 50m se realizează cu braţe telescopice
acţionate hidraulic (formate din 3,4 tronsoane).
Din punct de vedere constructiv, asemănător macaralelor pe roţi cu pneuri, automacaralele
prezintă aceleaşi componente de bază fiind unele particularităţi la saşiu, platforma rotitoare şi
braţ.
Saşiul automacaralelor cu capacitate de ridicare până la Q=30-40tf este de construcţie simplă tip
standard de autocamioane cu modificări corespunzătoare, pentru adaptare la condiţii de lucru ca
mijloc de ridicat. Pentru sarcini mai mari de 40tf se construiesc saşiuri speciale sau la cele
existente se aduc îmbunătăţiri, prin rigidizări şi întăriri. Toate modificările la saşiurile existente
trebuie să asigure şi stabilitatea la răsturnarea macaralei în timpul lucrului.
Prin execuţia saşiurilor speciale utilizând din ce în ce mai mult agregatizarea, odată cu
creşterea capacităţii de ridicare şi respectiv a greutăţii echipamentului, a fost necesară. echiparea
automacaralelor cu un număr sporit de osii pentru ca sarcina transmisă la sol să fie mult mai
mică, cuprinsă între 8-10tf. În această situaţie , raza de viraj scade foarte mult, iar deplasările
automacaralei se pot efectua aproape perpendicular pa axa sa longitudinală.

La toate tipurile de automacarale de mare capacitate, sistemul de direcţie este hidraulic sau
cel puţin este prevăzut cu servomecanism hidraulic , mărind astfel manevrabilitatea maşinii. În
cazul în care mecanismul de deplasare antrenează mai mult de două osii, pentru antrenarea

39
tuturor roţilor, schema cinematică va conţine un distribuitor al mişcării sau un diferenţial
intermediar autoblocabil necesar compensării eventualelor diferenţe de turaţii dintre roţile
osiilor, fapt ce permite urcarea rampelor cu 30..50%.
Constructiv, au apărut tot mai multe soluţii moderne utilizând ambreiaje hidraulice,
convertizoare hidraulice sau turbotransformatoare, antrenarea roţilor prin reductoare planetare şi
utilizarea cutiei de distribuţie cu două trepte de turaţie prin care s-a dublat numărul de viteze
Creşterea dimensiunilor saşiului mai ales a înălţimii lui prin mărirea capacităţii de ridicare
a determinat scoaterea în consolă şi coborârea cabinii şoferului pentru a mări vizibilitatea
acestuia şi pentru a permite aşezarea braţului peste cabină, în poziţie de transport şi astfel
micşorând gabaritul.
Fixarea automacaralelor pe poziţie la locul de lucru se efectuează cu calaje independente
acţionate hidraulic cu comandă de la cabină sau de la sol.
Platforma rotitoare a automacaralelor este o construcţie sudată rezemată pe saşiu prin intermediul
unui rulment radial-axial cu bile pe două rânduri , ceea ce poate duce la posibilităţi de tipizare şi
reducere a gabaritului.
Contragreutatea ce asigură stabilitatea macaralei este montată pe partea din spate a
platformei rotitoare şi favorizează astfel următoarele elemente:
-dimensiunile de gabarit ale macaralei
-uşurarea circulaţiei pe drumurile publice
-demontarea şi montarea efectuându-se cu macaraua propriu-zisă
Construcţia metalică a braţului automacaralelor
La construcţia braţului se ţine seama de:
-capacitatea de ridicare [ Q]
-raza de acţionare [ r ]
-înălţimea de ridicare [H ]
O tot mai mare răspândire au căpătat-o construcţiile de braţe telescopice prin următoarele
avantaje:
-sunt comode şi eficiente în exploatare prin reducerea timpului de fixare în poziţia de lucru ( fără
montaj);
-operaţia de telescopare este permisă cu sarcina în cârlig
Pentru obţinerea unei raze mari de acţiune se folosesc din construcţie ataşate la braţele
automacaralelor în formă de cot braţe suplimentare articulate la cel principal astfel încât să se
poată manevra sarcini voluminoase.
Oţelurile folosite la construcţia braţelor telescopice sunt oţeluri speciale aliate cu Ni cu
limita de curgere foarte ridicată de 70-100kgf/mm², cu tenacitate la temperaturi joase şi
rezistenţă bună la solicitări variabile , cu granulaţie fină, sudabile şi apte pentru formare la rece.
Folosirea acestor oţeluri în locul oţelurilor carbon obişnuite, face posibilă construcÎia braţelor
suple şi cu o greutate redusă cu 25-30%.
Acţionarea automacaralelor
Urmărind evoluţia soluţiilor constructive la automacarale se constată o preferinţă pentru
acţionarea diesel-hidraulică, acţionarea independentă a mecanismelor folosind grupuri de
acţionare hidrostatică cuplate fie la motorul autosaşiului, fie dacă utilajul este echipat cu două
motoare, la motorul amplasat pe platforma reotitoare. Se permite astfel o mai mare eficienţă la
utilizarea macaralei din punct de vedere al productivităţii şi o mai bună folosire aa puterii
motorului, evitându-se supradimensionarea instalaţiei hidraulice. Deasemenea, se simplifică
schemele cinematice ale mecanismelor, se micşorează dimensiunile acestora, se elimină şocurile

40
datorate acţionării şi suprasarcinile apărute în cursul funcţionării , permiţând şi o reglare continuă
fără trepte a vitezelor de lucru.
Comenzi şi dispozitive de siguranţă:
Pentru comenzi şi dispozitive de siguranţă se are în vedere o amplasare judicioasă şi
ergonomică a lor în construcţia automacaralei şi în paralel înzestrarea automacaralelor cu
dispozitive de siguranţă adecvate, capabile să conducă la asigurarea siguranţei lor în funcţionare
şi respectiv la creşterea productivităţii în exploatare.
Comanda acţionării mecanismelor se face din cabina macaragiului şi anume cu:
-sisteme hidraulice
-sisteme pneumohidraulice
-sisteme electrice sau electropneumatice
Se mai remarcă utilizarea servomecanismelor hidraulice de direcţie şi a direcţie
hidraulice precum şi a servomecanismelor pentru ambreiaj şi pentru sistemul de frânare.
Dispozitivele de siguranţă sunt de o mare varietate constructivă, cele mai importante
fiind: limitator de sarcina, limitator de moment şi indicator de înclinare a braţului.

1.3.7 MODERNIZĂRI CONSTRUCTIVE APLICATE LA MACARALE

Prin aplicarea de tehnologii constructive moderne la instalaţiile de ridicat existente
(macarale şi poduri rulante) se urmăreşte creşterea performanţelor lor funcţionale în ceeace
priveşte:
-mărirea performanţelor de lucru şi a fiabilităţii, fapt ce conduce implicit la scăderea
mentenanţei privind mai ales scăderea numărului de lucrări de întreţinere;
-adaptarea la noi aplicaţii prin modificarea destinaţiei iniţiale a utilajului, pentru a lucra
pe noi amplasamente sau pentru a deservi alte fluxuri tehnologice;
-sporirea siguranţei în exploatare şi asigurarea confortului optim pentru operatori
(maşinist pod rulant sau macaragiu).
Pentru obţinerea acestor factori este nevoie de a se respecta următoarele cerinţe ce
impun tehnologii moderne actuale repartizate pe componente şi ansamble, astfel:
a) Cabina de comandă –asigurarea de vizibilitate mărită, post de comandă ergonomic
şi modern şi climatizare corespunzătoare;
b) Instalaţii electrice moderne –asigurarea posibilităţii reglajului vitezei continue sau
în trepte prin intermediul convertizoarelor de frecvenţă, demarări şi frânări cu
reducerea şocurilor mecanice/ dinamice în construcţia metalică a utilajului şi
diagnoza utilajului pentru depanări uşoare şi rapide;
c) Frâne – asigurarea de gabarite reduse prin construcţia de componente dotate cu
senzori de poziţie şi ridicători electro-hidraulici;
d) Reductoare – asigurarea de reductoare din noua generaţie, compacte cu mase şi
gabarite reduse şi cu fiabilitate mărită datorită angrenajelor realizate din oţeluri înalt
aliate cu danturi durificate şi rectificate, precum şi noi soluţii de etanşare;
e) Acţionări moderne ale mecanismelor de deplasare pod şi căricior – asigurarea de
acţionări de capăt în soluţii moderne care înlocuiesc acţionările centrale, eliminându-
se astfel arborii şi cuplajele de legătură între reductor şi roţile de rulare, de exemplu,

41
 reductoare montate pe axul roţii de rulare acţionate cu motoare cu frână inclusă
flanşate pe reductor;
f) Motoare electrice –asigurarea de motoare electrice destinate aplicaţiilor uzuale sau
speciale, acţionate prin convertizoare de frecvenţă, echipări cu traductoare
incrementale (encodere) şi dispozitiv de control al vitezei;
g) Linii de alimentare electrică – asigurarea de linii de alimentare prevăzute cu
culegătoare de curent capsulate cu grad mare de protecţie care să aibe cablu flexibil
suspendat ce rulează pe profile adecvate, utilizate la alimentarea cu curent a
cărucioarelor de sarcină. De asemenea liniile de alimentare să fie prevăzute cu
ghirlande de cable flexibile rotunde sau tip panglică folosite şi în cazul liniilor de
alimentare pod cărucior sarcină cu durabilitate mărită şi gabarite de montaj reduse;
h) Limitatoare –asigurarea de limitatoare cu posibilitatea afişării unui display de cursă
pentru limitarea mişcării în spaţiul de lucru şi a unui display de sarcină pentru
controlul manipulării sarcinii;
i) Opţiuni diverse pentru comanda instalaţiei – asigurarea de comandă radio prin
cutie cu butoane sau de comandă din cabină, ceeace permite reducerea personalului
de manevră şi folosirea eficientă a policalificării acestuia;
j) Organe de prindere a sarcinii îmbunătăţite constructiv –de exemplu, asigurarea
de muflă cu cârlig simplu sau dublu, rotative, cu posibilitatea blocării rotaţiei cu
siguranţă la cârlig, traversă cu cârlige sau electromagneţi pentru sarcini de lungimi
mari sau combinaţii între organelle de prindere a sarcinii, asigurându-se
interschimbabilitatea acestora;
k) Podeste şi scări de acces – pentru a spori siguranţa în mentenanţă, se construiesc şi
se dispun astfel încât să fie utilizate instinctive şi să asigure acces uşor la
mecanismele de lucru;
l) Roţile de rulare – asigurarea măririi duratei lor de utilizare prin tratare termică şi
asamblare cu rulmenţi capsulaţi.
Ca performanţe pentru comenzi şi dispozitive de siguranţă se pot menţiona:
- limitator de sarcină automat, electronic, care înregistrează permanent sarcina şi
deschiderea braţului;
- calculator de siguranţă, care înregistrează sarcina limită la deschiderea corespunzătoare;
- indicator electronic al sarcinii, care semnalizează sonor şi luminos, ori de câte ori o
combinaţie sarcină-deschidere tinde să răstoarne macaraua;
- limitator de moment, cu braţ pantograf;
- limitator de sarcină, care urmăreşte permanent curba de sarcină şi care opreşte
funcţionarea automacaralei la atingerea valorii admisibile de sarcină;
- dispozitiv de control electronic al efortului din cablu de ridicare,al vitezei vântului şi al
unghiului braţului, care emite semnale de alarmă în vecinătatea limitelor admisibile şi care
opreşte funcţionarea la atingerea acestora;
- supape de siguranţă în circuitul hidraulic, pentru evitarea suprasarcinilor sau spargerea
conductelor la ridicarea braţului;
- limitator de cursă, pentru ridicarea sarcinii şi înclinarea braţului

42
NOI TIPURI DE INSTALATII / ECHIPAMENTE

Sany a lansat o noua macara pe senile, cu o capacitate maxima de 165 tone.

Aceasta este propulsata de un motor diesel Cummins de 340 cai putere (316 KW),
conform cu normele de poluare Tier 4 Interim.

Potain a lansat o noua macara de 8 tone, denumita MCT 178. Aceasta a fost
conceputa pentru pietele din Rusia, Africa si Turcia. MCT 178 utilizeaza pentru cadru
sectiuni de tip L, acestea fiind disponibile in dimensiuni de 1.6 si 2 metri. Inaltimea

43
 maxima ajunge la 67.6 metri, iar greutatea de ridicare in varful bratului de 60 de metri
este de 1.5 tone.

Liebherr a lansat noua macara mobila cu 3 axe, LTM 1060-3.1. Aceasta are un
brat telescopic de 48 metri, care poate fi lungit prin extensii pana la 64 metri. Masa
maxima pe care LTM 1060-3.1 o poate ridica este de 60 tone.

Liebherr a prezent la Bauma 2013 o noua macara mobila, LR 11000. Utilajul

este clasificat in zona macaralelor de 1000 de tone.

44
 Liebherr a prezentat la Bauma 2013 o noua macara, care se va incadra intre LR
1750 si LR 11350.Noul utilaj va putea sa ridice incarcaturi de mare tonaj si va fi
disponibila in viitor cu sistemul PowerBoom. O atentie deosebita a fost acordata
dimensiunilor si maselor de transport.
Cu o varietate mare de brate disponibile, inclusiv sistemul Derrick si a echipamentelor
pentru vant, noua macara mobila Liebherr va putea sa acopere o gama larga de aplicatii.
Noua LR 11000 a fost proiectata pentru a putea lucra in spatii inguste.

Potain Igo 36 este o macara cu capacitate de 4 tone, care a fost prezentata la Bauma
2013. Igo 36 poate ridica 1.1 tone la o distanta de 32 metri, inaltimea de lucru fiind de
22 metri.

45
 Macaraua mobila Palfinger PK 200002 L SH este cel mai impresionant utilaj al
producatorului austriac, avand posibilitatea de a ajunge prin bratul hidraulic la 25.6
metri. Cu ajutorul extensiei Fly-Jib PJ 300 L, noua macara poate atinge 45.3 metri.

Chinezii de la

46
XCMG au lansat o noua macara de mari dimensiuni, numita XGC88000. Aceasta este
proiectata pentru incarcaturi de pana la 4000 de tone. Utilajul a fost testat cu succes si
pentru incarcaturi de 4500 de tone.

Noul Bobcat
TR38160 are o
capacitate de ridicare de 3.8 tone si o inaltime maxima de ridicare de pana la 15.7
metri. Noul utilaj este dotat cu un brat telescopic din doua sectiuni.

YardBoss YB5520 este o macara industriala de 18 tone, care este dotata cu brat
telescopic, din 4 sectiuni, de 16.6 metri. YardBoss YB5520 are un motor Cummins
Euromot 3B, de 3.3 litri.

47
Grove RT770E este o macara de 65 tone si un brat telescopic din cinci sectiuni, care se
poate intinde pana la 42 metri. Noul utilaj este propulsat de un motor de 6.7 litri
Cummins si are tractiune pe patru roti.

48
Grove RT550E este o macara compacta de 45 tone si un brat telescopic de 39 metri.
RT550E are mai putin de 12 metri lungime si 2.55 metri latime, cantarind sub 29
tone.

Grove GMK3060 reprezinta varianta imbunatatita a modelului GMK3055 si are un

brat telescopic de 43 metri. Noua macara ofera o capacitate sporita si este este
echipata cu o noua cabina pentru operator.

49
 1.4. ANTRENAREA MACARALELOR

1.4.1 ECHIPAMENTE DE FORŢĂ ELECTRICĂ

Generalităţi privind acţionarea electrică a macaralelor

Cu excepţia macaralelor pe pneuri sau pe şenile toate celelalte tipuri de macarale

(macarale turn, macarale portal, , etc.) sunt acţionate electric, fiecare mecanism fiind acţionat
independent cu propriile lor motoare electrice. Astfel , pentru fiecare tip de macara se poate
realiza o amplasare optimală a mecanismelor pe structură. Ca sursă de alimentare se utilizează
reţeaua de forţă de circuit alternativ trifazic de 380V.
Majoritatea macaralelor sunt echipate cu motoare asincrone cu rotorul bobinat şi a căror
pornire progresivă este realizată cu ajutorul rezistenţelor conectate în circuitul rotoric. Acestea
servesc de asemenea la limitarea curentului de pornire, dar este neeconomic de a le folosi la
reglarea vitezei în afara perioadelor scurte. Excepţie fac motoarele de putere mică (sub 5kW)
cum sunt cele de acţionare a mecanismului de translaţie a căruciorului de sarcină şi care deobicei
sunt motoare cu rotorul în scurtcircuit. Deşi nici pentru rotire Pu nu trebuie să fie prea mare se
preferă motoare cu rotorul bobinat pentru evitarea pentru evitarea unor demarări prea bruşte.
Alte tipuri de macarale folosesc motoare asincrone cu număr comutabil de poli. În acest
mod se obţin de regulă două trepte de viteză, trecerea de la viteza mare la cea redusă făcându-se
prin dublarea numărului de poli, motorul funcţionând în timpul acestei treceri în regim de frânare
recuperativă. Dezavantajul principal al acestui sistem de reglaj constă în faptul că trecerea de la o
viteză la alta nu se face treptat ci în salturi.
Acţionarea cu motoare de curent continuu comandate prin convertizoare de frecvenţă
sunt soluţiile cele mai moderne care au reuşit să asigure cei mai pretenţioşi utilizatori. În
operaţiile tehnologice moderne (obiectivele energetice) sunt situaţii frecvente când pentru
ridicarea/coborârea unor sarcini ce depăşesc Qn a macaralei se foloseşte cuplarea şi acţionarea în
tandem, operaţie ce necesită o conlucrare perfectă a celor două macarale, fapt ce a dus la o
modernizare a sistemului de ridicare a sarcinii cu motoare electrice performante precum şi
automatizarea sistemului prin procesare de sistem.
Acţionarea prin motoare cu ardere internă nu este caracteristică macaralelor turn, ca
dealtfel nici acţionarea cu motoare hidrostatice. Totuşi unele excepţii ne obligă să semnalăm
astfel de acţionări, de exemplu la macaralele de capacitate redusă a căror construcţie se
realizează în două variante: cu acţionare electrică sau cu motor termic, cea de a doua oferă
autonomie prin necondiţionarea funcţionării de existenţa surselor de energie electrică. Modelele
Potain 201C şi 201 D sunt acţionate cu motor cu benzină, la fel modelele Boilot-Petolat BP 250,
Cadillon 600 şi 307 (Franţa), etc. precum şi modelele de macarale cu motoare Diesel cu o putere
cuprinsă între 75CP-400CP (Franţa şi Germania).
La macaralele pe şenile cele mai frecvente cazuri de acţionare este acţionarea Diesel-
electrică care constă din motor primar termic Diesel, generator de current continuu şi motoare de
current continuu (câte unul pe mecanism). Acest lucru permite variaţia continuă a vitezelor de
lucru prin schimbarea turaţiei motorului primar sau prin modificarea tensiunii generatorului , de
exemplu firma ‘Coles Kraus’ şi ‘Manitowoc Engineering Co’.
Marca motorului UTB
Model D-115
Tipul motorului diesel în patru timpi cu injecţie directă

50
Puterea nominală a motorului 45 CP
Turaţia nominală 2400 rot/min
Momentul motor maxim (la 1600 rot/min) 13,3 kgf/m
Numărul şi aşezarea cilindrilor 3 vertical în linie
Alezaj/cursă 95/110
Cilindrea totală 2,34 l
Raportul de compresie 17:1
Ordinea de injecţie 1–2–3
Distribuţia
– poziţia şi numărul supapelor în cap (câte una de admisie şi una de evacuare pentru
fiecare cilindru)
Pornirea motorului cu demaror electric 4 CP
Masa motorului 252 kg
Sistemul de ungere mixt
– capacitatea sistemului de ungere 6,8 l
Sistemul de răcire
– circulaţia apei forţată
– pompă de apă tip centrifugal
– amplasarea ventilatorului pe axul pompei de apă
– reglarea temperaturii cu termostat
– capacitatea sistemului de răcire 13 l
Sistemul de alimentare
– presiunea de injecţie 230 ± 5 kgf/cm2
– pompa de alimentare cu dublă membrană
– filtrele de combustibil un filtru al pompei de alimentare şi două filtre cu
elemente de filtrare schimbabile, plasate în serie,
între pompa de alimentare şi pompa de injecţie
– filtrul de aer cu baie de ulei

51
SCHEMA CINEMATICA – este prezentata pentru modul general

1 – ambreiaj; 2 – furcă ambreiaj; 3 – arbore principal; 4 – arbore secundar; 5 – roată

vitezăI.; 6 – roată viteză II.; 7– roată mers înainte; 8 – ax intermediar; 9 – roată
intermediară II.; 10 – roată intermediară I.; 11 – roată dinţată pentru pompa hidraulică;
12 – pompă hidraulică; 13 – grup inversor; 14 – roată dinţată; 15 – pinion conic; 16 –
diferenţial montat; 17 – arbore planetar dreapta; 18 – arbore planetar stânga

52
 Sennebogen a prezentat la Bauma o macara pe senile de 80 de tone, numita
2200E. Aceasta are un motor CAT Tier 3b/4i, are o zona de rulare extensibila, cu
latimi de 3.5-5 metri si poate fi dotata cu mai multe configuratii de brate.

Sennebogen 673 R-HD

este o macara de 70
tone, care este dotata
cu un brat telescopic
de 36 metri. Extensiile
de 8 si 15 metri permit
noului utilaj sa ajunga
pana la inaltimi de 51
metri.SENNEBOGEN
a prezentat la Bauma
noua macara pe senile
673 R-HD. Aceasta
macara de 70 de tone
are un design robust si
este primul utilaj din
nou serie E.
673 R-HD are mai putin
de 3 metri latime, pentru
a putea fi transportata
usor pe trailer.
Noua macara este dotata cu un brat telescopic din patru sectiuni de 36 metri lungime, dar
poate fi echipata si cu extensii de 8 si 15 metri. Utilajul este propulsat de un motor Deutz
de 160 kW (215 cai putere), care respecta normele de poluare Tier 3B/4.

53
 ECHIPAMENTE DE FORŢĂ HIDRAULICĂ

Generalităţi privind acţionarea hidraulică a macaralelor

În ultima perioadă a căpătat o dezvoltare rapidă acţionarea Diesel hidraulică compusă din motor
termic primar Diesel, pompe simple sau pompe cu mai multe ieşiri şi motoare hidraulice.
Acţionarea hidraulică aşa cum s-a mai arătat prezintă avantajul unei acţionări
independente a mecanismelor, folosind pentru aceasta grupuri de acţionare hidrostatice cuplate
fie la motorul autosaşiului, fie la două motoare amplasate independent pe platforma rotitoare,
ceeace permite o mai mare şi efficientă utilizare a macaralei din punct de vedere al
productivităţii. Totodată duce la o mai bună folosire a puterii motorului şi se evită
supradimensionarea instalaţiei hidraulice. Faptul că majoritatea automacaralelor sunt acţionate
hidrostatic se datoreşte avantajelor pe care le prezintă acest sistem în comparaţie cu acţionarea
Diesel-electrică. Astfel se simplifică schemele cinematice ale mecanismelor, se micşorează
dimensiunile acestora, se elimină şocurile datorate acţionării şi a suprasarcinilor apărute în cursul
funcţionării, permiţând totodată reglarea continuă fără trepte a vitezelor de lucru.
Pompele hidraulice cu roţi dinţate pentru mecanismul de rotire şi cu pistonaşe axiale
pentru celelalte mecanisme sunt cu debit constant şi pot ajunge la valori de 160-200at în unele
cazuri până la 300at.

1.5 MECANISMELE MACARALELOR

1.5.1 MECANISMUL DE RIDICARE/COBORÂRE SARCINĂ

Descriere părţi componente şi rol funcţional
Mecanismul de ridicare/coborâre sarcină se compune din motor, frână, transmisie, tobă
(tambur),cablu, dispozitiv pentru apucarea sarcinii şi dispozitiv de montare a acestuia pe cablu.
Ansamblul compus din motor, frână, transmisie, tobă şi cablu poartă numele de troliu.

54
 Parametrii de bază care determină calculul mecanismului de ridicare sunt: capacitatea de
ridicare, viteza de ridicare şi regimul de funcţionare.
Calculul mecanismului se începe cu alegerea palanului şi dimensionarea cablului. Pentru sarcini
nominale mici (sub 10kN) se poate renunţa la palan.
Raportul de transmisitere al palanului se alege constructiv ţinând cont că un palan cu
raport de transmitere mare duce la diametrul mic de cablu şi tambur, dar la lungimi mari de
tambur. Diametrul tamburului se alege în funcţie de dimetrul cablului. La macarale cu înălţimi
mari de ridicare pentru a evita lungimi mari de tambur, cablul se înfăşoară în mai multe straturi
pe acesta.

Puterea ‘P’ a motorului este dată de relaţia:

Qxv
P = ----------- [kw]
1000 η
unde: Q = sarcina nominală, în N
v = viteza de ridicare, în m/s
η =randamentul întregului mecanism
(în primă aproximaţie η = 0,75….0,8 )
Raportul de transmitere ‘i’ este egal cu rapotul dintre viteza de rotaţie a motorului‘nm ‘ şi
cea a tamburului ‘nt ‘ambele exprimate în rot/min, conform expresiei:

nm
i = -------------- [rot/min]
nt
Din cele expuse mai sus rezultă că motorul electric trebuie să dezvolte un cuplu activ la
coborârea sarcinii la mecanismele cu autofrânare. La motoarele de current continuu ( motoare cu
excitaţie în serie ) motorul electric se transformă în generator, iar viteza lui de rotaţie se reglează
prin introducerea de rezistenţe în circuitul rotoric.
Pentru obţinerea unei raze mari de acţiune se folosesc din construcţie ataşate la braţele
automacaralelor în formă de cot, braţe suplimentare articulate la cel principal astfel încât să se
poată manevra sarcini voluminoase.

1.5.2 MECANISMUL DE DEPLASARE AL MACARALELOR

Descriere şi rol funcţional

Mecanismul de deplasare al macaralelor serveşte pentru deplasarea acestora, precum şi a
sarcinilor pe orizontală în cazul în care este admisă deplasarea macaralelor cu sarcina suspendată
în organul de prindere.
La macaralele deplasabile pe şine de rulare, deplasarea macaralei cu sarcină este una din
mişcările principale ale acestora.
Mecanismul de deplasare al vehicolului pe şenile. Descriere şi părţi componente.
Motoare electrice
Puterea motorului pentru mecanismul de translaţie este dată de relaţia:
( wfr + wv + wd )

55
 P = ----------------------- [kw]
1000 η
v = viteza de translaţie , în m/s
η = randamentul mecanismului ( ~ 0,85 )
wfr = rezisenţa totală la deplasare datorită frecărilor Xn lagărele roţilor
şi între roţi şi calea de rulare
wv = rezistenţa opusă de forţa vântului asupra sarcinii şi a elementelor construcţiei
macaralei determinată din calcul şi tabele
wd = rezistenţa la deplasare dacă şinele nu sunt perfect coplanare
( wd = Q`sin α , unde α = unghiul de înclinare plan)
Rezistenţa la deplasare a macaralelor pe şenile în cazul mişcării de translaţie este dată de relaţia:
wfr + wd + wv + wi
w = -----------------------------
ηs
wfr = rezistenţa datorită frecării dintre şenile şi sol
wd = componenta greutăţii după direcţia planului înclinat
wv = rezistenţa opusă de vânt
wi = forţa de inerţie care apare la pornirea vehicolului
ηs = randamentul şenilelor ( 0,7….0,8 )
Cuplajul elastic
Este amplasat între motorul de antrenare şi reductorul mecanismului de deplasare. Acest
cuplaj lipseşte în cazul mecanismelor de deplasare cu grupuri de acţionare, la roţile de rulare
(acţionate la capete ) şi atunci când pe arborele motorului electric se montează pinionul primei
trepte a reductorului. La toate celelalte scheme, aceste cuplaje se folosesc normal, au o
întreţinere uşoară şi sunt interschimbabile.
Frâna mecanismului de deplasare
În cazul macaralelor cu acţionare centrală această frână este de tip cu saboţi sau cu bandă
şi în cazul acţionării de capete , de regulă este o frână axială, cu discuri sau conică.
Este de menţionat faptul că macaralele care funcţionează în hale sau depozite închise şi au o
viteză nominală de până la 32m/min pot fi lipsite de frână.
Reductorul
La mecanismele de deplasare cu acţionare centrală, reductorul este de tip vertical cu două
sau trei trepte de reducţie. La acţionarea de capete, reductorul este de construcţie specială în
unele cazuri arborele de intrare al reductorului fiind însuşi arborele motorului electric, iar
arborele de ieşire fiind arborele roţii de rulare.
Lagărele arborilor de transmisie
În general se folosesc lagăre cu rulmenţi.
Roţile macaralelor
Servesc la realizarea deplasării acestora pe căile de rulare. Ele sunt de tipul roţilor libere
şi de tipul roţilor motoare. Pentru confecţionarea lor se foloseşte procedeul turnare cu strunjire,
iar prelucrarea odadei este standardizată în funcţie de calea de reulare. În timpul exploatării
roţilor, pentru eliminarea uzurilor se fac corecturi prin strunjire.
Dispozitive de siguranţă
Dispozitivele de siguranţă sunt următoarele:

56
 -limitatoare de cursă
-anemometre
-dispozitiv de blocare şi evitare mers oblic
-tampoane şi opritori
-dispozitiv de blocare pe şine
-limitatoare de apropiere între două macarale care circulă pe aceeaşi cale de rulare
Există şi alte dispozitive de siguranţă cum ar fi :
-siguranţă la cârlig
-contacte şi siguranţe electrice
-limitatoare de viteză
-supape pneumatice şi hidraulice

1.5.3 MECANISMUL DE ROTIRE LA MACARALE

Descriere şi rol funcţional

Mecanismul de rotire poate fi montat pe partea rotitoare a maca ralei, pe partea ei
fixă sau chiar în afara macaralei.
Pe construcţia rotitoare a macaralei se montează mecanismul, constând din motor,
reductor melcat şi pinionul de atac. Pe partea fixă se montează coroana dinţată. Pentru evitarea
unor mari solicitări ( suprasolicitări ) întâmplătoare a mecanismului, adeseori se introduce în
mecanism un cuplaj de siguranţă, format dintr-un disc de fricţiune acţionat de un arc, cuplaj care
limitează momentul care poate fi transmis. Din acelaşi motiv, unele construcţii de mecanisme de
rotire sunt prevăzute cu cuplaje hidraulice.
La mecanismele de rotire este indicată folosirea reductoarelor melcate, dat fiind raportul mare de
transmitere ca urmare a limitării turaţiei macaralelor la valori foarte mici. Din acelaşi motiv
uneori roata dinţată este înlocuită cu o roată cu bolţuri.
La unele construcţii ale mecanismului de rotire, reductorul melcat este înlocuit cu un
reductor cu roţi dinţate cilindrice şi cu o transmisie cu roţi dinţate conice.
În cazul în care nu poate fi asigurată verticalitatea coloanei, la macaralele cu coloană
rotiroare se foloseşte mecanismul de rotire cu cablu care limitează însă unghiul de rotire al
macaralei. La astfel de macarale mecanismul de rotire are două cable fixate la tobă(tambur) cu
câte un capăt şi înfăşurate pe el în sens contrar, iar cu celălalt capăt sunt fixate la discul montat la
coloana rotitoare a macaralei.
Între tobă şi disc cablurile înfăşoară rolele de ghidare şi sunt întinse de rolele acţionate cu arcuri.
Dacă intinderea la montaj este So , efortul maxim în cablu este :

2M 1
S= (So + -------) x ----
D η
unde: M = momentul rezistent la rotire
D = diametrul discului
η = randamentul global al rolelor pe care se înfăşoară ramura activă a cablului
La macaralele complet rotitoare care lucrează pe şantiere ( în aer liber ) se preferă frâne
comandate de tip deschis care permit o frânare mai lină. De asemenea aceste frâne permit ca
atunci când macaraua nu lucrează, braţul acesteia să se îndrepte în direcţia vântului, micşorând

57
astfel suprafaţa macaralei expusă acţiunii vântului. În cazul în care se montează totuşi frâne
normal închis şi macaraua nu funcţionează , macaraua dispune de un dispozitiv care permite
braţului să se îndrepte după direcţia vântului .

1.6 ACŢIONAREA ELECTRICĂ A MACARALELOR

Majoritatea macaralelor sunt acţionate electric datorită avantajelor pe care le prezintă faţă
de celelalte sisteme de acţionare. Mult mai rar se întrebuinţează acţionarea manuală hidraulică,
pneumatică sau cu motoare termice.
Avantajele acţionării electrice care au determinat utilizarea lor la macarale sunt:
- posibilităţi de construcţie şi transport la mare distanţă
- siguranţă mare în exploatare
- adaptare la toate condiţiile de lucru
- economicitate în exploatare
În general acţionarea macaralelor se face în curent continuu cu tensiuni de 110; 220;
440; 600V sau trifazat 380V sau 500V/50Hz.

1.6.1 MOTOARE ELECTRICE

Motoarele electrice se caracterizează prin:

-moment ridicat de demarare, în scopul ajungerii rapide în regim stabilizat, prin posibilitatea de a
suporta un număr mare de conectori pe oră 120; 240 sau mai mult.
-construcţie robustă
Regimul acestor motoare este intermitent.
a) Motoare de curent continuu
Acestea sunt folosite la macaralele de înaltă capacitate.
- Motorul serie, la care înfăşurarea de excitaţie şi rotorul sunt conectate în serie, are
proprietatea că turaţia se adaptează automat sarcinii, iar frânarea se face în regim de generator.
- Motorul cu excitaţie separată se întrebuinţează în special la acţionările cu tensiune
variabilă aplicate rotorului deoarece nu are pierderi şi prezintă o bună reglabilitate.
- Motoare de curent continuu acţionate cu convertizoare de frecvenţă şi automate
programabile la macaralele ce lucrează în tandem şi unde turaţia motoarelor de la cele două
macarale trebuie să fie sincronizată.
b) Motoare de curent alternativ
Ponderea cea mai mare în acţionările de macarale o prezintă motoarele trifazate asincrone
(statorul are o înfăşurare trifazată, iar rotorul are o înfăşurare trifazică conectată la inele sau
colivie).
Turaţia sincronă(Ns ) este dată în funcţie de numărul de poli şi frecvenţă, conform relaţiei:
60 f
Ns = --------- [rot/min]
p
f = frecvenţa [Hz]
p = numărul perechilor de poli ai înfăşurării statorice

58
 Turaţiile sincrone obişnuite pentru motoarele de macara sunt: 600; 750; 1000; 1500
rot/min. Caracteristica motorului asincron este rigidă. Dacă se depăşeşte un anumit cuplu numit
cuplu de răsturnare motorul se opreşte. Inversarea sensului de rotaţie se face prin schimbarea
între două faze. Dacă motorul este antrenat de sarcină peste turaţia de sincronism el trece în
regim de generator şi dezvoltă un cuplu de frânare.
c) Motorul cu rotorul în scurtcircuit prezintă o serie de avantaje:
-construcţie robustă
-siguranţă în exploatare
-relativ puţine aparate de comandă
Ca dezavantaje se pot enumera:
-curentul de demarare este ridicat ( 3,5-6 ) In , în care In = intensitatea nominală
-poate produce şocuri în mecanisme dacă nu este correct dimensionat şi adaptat mecanismului
antrenat.
d) Motorul cu inele are cea mai largă răspândire. Prin introducerea de rezistenţe rotorice,
cuplu de demarare poate varia, în limite largi fără a avea curenţi mari. Deasemenea turaţia poate
fi reglată până la cca 50% din turaţia nominală.

1.6.2 ECHIPAMENTUL ELECTRIC AL MACARALELOR

Echipamentul electric al macaralelor se compune din:

-echipament electric de alimentare la sursa de curent
-echipament de acţionare al macaralelor
-echipament electric de comandă
-echipament şi instalaţii electrice de protecţie
-echipament de iluminat, semnalizare, încălzire, ventilaţie
Echipamentul electric de alimentare pentru majoritatea macaralelor se compune din
următoarele componente:
-întrerupător tripolar de reţea cu posibilitatea de încuiere pe poziţia deschis, ce se
amplasează cât mai aproape de locul de funcţionare al macaralei, în loc vizibil şi uşor accesibil;
-liniile de alimentare formate din profile laminate, bare sau conducătoare de cupru
monofilare, neizolate, care se montează sub nivelul căii de rulare, la o înălţime mai mare de 3,5m
de la sol sau de la platforme sau căi de circulaţie.
Liniile de alimentare din conductorii neizolaţi se protejează prin grătare, plase, alte
elemente mobile ale macaralei care să nu se atingă chiar în condiţii extreme.
Legătura electrică între părţile fixe şi mobile ale macaralei poate fi realizată prin cabluri
electrice flexibile izolate sau culegătoare de current.
Cablurile flexibile izolate pot fi fixate pe cărucioare ( cabluri armonice) sau înfăşurate pe
tamburi. Culegătoarele de curent sunt elemente care asigură realizarea contactului electric
permanent între liniile de alimentare formate din conductoare neizolate şi instalaţia electrică de
pe macara.
În circuitul principal de forţă după culegători se montează în ordine aparatele:
Întrerupătorul general ( acţionat manual ), având rol de separator împreună cu siguranţe
fuzibile sau relee electromagnetice. Trebuie să poată fi închis cu cheie în stare deconectată.
Întrerupător de avarie ce poate întrerupe rapid şi sigur instalaţia electrică a macaralei cu
excepţia iluminatului de balizare, semnalizărilor luminoase, circuitelor de alimentare a bobinei

59
de acţionare a întrerupătorului însuşi şi circuitului de alimentare a electromagneţilor de ridicare
a sarcinii ce se vor monta înainte de acesta.
Întrerupător principal pentru manevre curente, comandat de la distanţă prin butoane de la
locul de comandă sau cu acţionare manuală dacă este în cabina de comandă. Acest întrerupător
trebuie să deconecteze de la reţea în mod automat întreaga reţea electrică, cu excepţiile prevăzute
la întrerupătorul de avarie.

1.6.3 ECHIPAMENTUL DE ACŢIONARE AL MECANISMELOR

Pentru frânarea mecanismelor acţionate electric se utilizează frâne acţionate cu ridicătoare

electrohidraulice sau cu electromagneţi.
Frânele electrohidraulice sunt descries la capitolul 3- dispozitive de frânare.
Electromagneţii pot fi de c.c.sau de c.a. La rândul lor electromagneţii de c.a. pot fi mono
sau trifazaţi. Din punct de vedere constructiv pot fi cu acţionare de jos în sus sau cu acţionare de
sus în jos.
Îndiferent de tip, electromagneţii trebuie să respecte următoarele reguli cu caracter general:
-se vor încărca până la cel puţin 2/3 din sarcina nominală pentru a nu avea şocuri prea mari
-frâna se va construi astfel încât să nu se producă înţepeniri şi cursa de închidere să fie completă
-cursa de închidere se va utiliza numai 2/3 pentru a ţine cont de uzura frânei.
Dezavantajele electromagneţilor sunt:
-curent mare de anclanşare
-şocuri mari ce duc la distrugeri ale bobinajului
-scăderea forţei la căderile de tensiune cu riscul de a nu se închide şi de a se arde.

1.6.4 ECHIPAMENTE ELECTRICE DE COMANDĂ

Pentru executarea mişcărilor la mecanisme, variaţia vitezelor şi inversarea mişcărilor se

folosesc:
-controlere cu comandă directă
-controlere cu comandă indirectă
-butoane şi conductori
Controlere cu comandă directă se folosesc numai în cazul instalaţiilor de mică putere şi se
compun dintr-un ax izolat pe care se montează suporturi din fontă placate cu cupru, formând
cotactoarele mobile rotitoare. Pentru a fixa sigur poziţia contactelor există la manetă un
dispozitiv cu bilă ce scapă în lăcaşurile corespunzătoare poziţiilor dorite ale controlerului.
Contactele sunt dimensionate pentru curenţi mari, adică cei absorbiţi de motor.
Controlere cu comandă indirectă sunt de dimensiuni reduse, întrucât contactele lor sunt mici,
dimensionate pentru curenţi slabi, necesari circuitelor de commandă ale contactoarelor. În acest
caz controlerele nu sunt intercalate în circuitele principale ale motoarelor. Controlerele cu
comandă indirectă sunt grupate în blocuri de comandă, putând manevra mai multe mecanisme.
Butoanele şi contactoarele se utilizează pentru comanda la distanţă şi în special la macarale
comandate de la sol. Butoanele de comandă sunt reunite de regulă într-un singur pupitru sau
cutie.
Contactoarele sunt aparate electrice pentru comanda la distanţă, ele realizând închiderea
circuitelor tot timpul cât durează comanda. Acţionarea contactoarelor, în general se face
electromagnetic, ele având inclusă o bobină care este pusă sub tensiune cât se face comanda

60
indirectă. Bobina crează un câmp magnetic ce atrage armătura mobilă a contactorului realizând
închiderea contactelor din circuitul principal al motorului.
La întreruperea comenzii se întrerupe circuitul ce alimentează bobina, dispare câmpul
magnetic şi armătura mobilă este îndepărtată cu ajutorul unor resorturi şi astfel se întrerup
contactele şi odată cu acestea şi circuitul principal al motoarelor.

1.6.5 ECHIPAMENTUL ŞI INSTALAŢIILE DE PROTECŢIE

Aceste echipamente protejează macaralele împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor.

Protecţia împotriva suprasarcinilor se face cu siguranţe şi relee termice. Siguranţele pot fi
fuzibile sau automate.
Protecţia împotriva tensiunilor de atingere prin legare la priza de pământ a echipamentului
electric şi al construcţiei metalice se face astfel:
La macarale ce circulă pe căi de rulare, legătura între priza de pământ şi macara se face
prin sudarea a cel puţin unei platbande de şina căii de rulare, ce are continuitate electrică până la
priza de pământ.
La macaralele pe ale căror şine de rulare există posibilitatea depunerii de materiale
izolatoare, la linia de alimentare cu energie electrică se prevede un conductor suplimentar
destinat pentru protecţia tensiunilor de atingere, având secţiunea cel puţin egală cu a
comutatoarelor de fază.
La macaralele unde şina căii de rulare este aşezată pe grinzi metalice, iar acestea, la
rândul lor pe stâlpi metalici, asigurând continuitatea, nu mai este necesară legarea la pământ,
dacă printre stâlpi se realizează o priză naturală cu rezistenţa de 4Ω.
Priza de pământ se realizează din ţeavă galvanizată bătută în pâmânt. Numărul de
electrozi este în funcţie de rezistivitatea solului.Verificarea prizei de pământ se face la un
interval de cel puţin 6 luni. După reparaţii, în afară de priza de pământ se mai măsoară rezistenţa
de izolaţie a conductorilor, aparatelor şi electromotoarelor şi se remediază deficienţele.

1.6.6 ECHIPAMENTE DE ILUMINAT, ÎNCĂLZIRE ŞI SEMNALIZARE

Corpurile de iluminat montate deasupra platformelor de circulaţie sau în raza de acţiune a

persoanelor până la 2,5m în sus, 1,5m în lateral şi în jos se alimentează la maxim 24V.
Macaralele comandate din cabină sunt prevăzute cu două sisteme de semnalizare
acustică, acţionate la locul de comandă. Sistemele trebuie să se deosebească între ele, deoarece
unul este de manevre curente, iar celălalt este pentru semnalizarea pericolului

61
 CAPITOLUL 2
2.1 COMPONENTELE DE SECURITATE LA MACARALE SI
ALTE COMPONENTE NECESARE PENTRU ASIGURAREA
SIGURANTEI IN EXPLOATARE
Componentele de securitate (dispozitive de siguranţă ) au rolul de a asigura condiţii
optime de securitate personalului de deservire al instalaţiilor de ridicat cât şi a instalaţiilor de
ridicat însăşi conform prevederilor prescripţiilor tehnice - colecţia ISCIR.
Componentele de securitate la mecanismele de deplasare la macarale şi poduri rulante şi a
cărucioarelor acestora sunt:
- limitatoare de sfârşit de cursă
- limitatoare de sarcină şi de moment al sarcinii
- anemometre, numai la macaralele ce funcţionează în medii deschise
- dispozitive de blocare pe şine şi evitarea mersului oblic
- indicatoare de sarcină
- tampoane, opritoare, siguranţe la cârlig
- piese de reazem, curăţitoare de şină
- contacte şi siguranţe electrice

2.1.1 LIMITATOARE DE SFÂRŞIT DE CURSĂ

Se găsesc la :
-la mecanismul de ridicare-coborare carlig pentru sensul de ridicare;
-la mecanismul de basculare (înclinare) braţ;
-la mecanismul de rotire;
-la tamburii de cablu.
Sunt cunoscute sub denumirea de limitatoare de sfarsit de cursa. Functia lor este
de a intrerupe automat actionarea mecanismelor instalatiilor de ridicat in situatiile
in care partile in miscare ale acestora depasesc pozitiile de lucru prestabilite.
Functionarea lor trebuie in asa fel conceputa incat sa permita actionarea mecanismelor
protejate in sensul aducerii partilor in miscare in cadrul limitelor normale de lucru.
Limitatoare de sfarsit de cursa pentru mecanismele de ridicare
Dupa miscarea pe care o limiteaza, aceste limitatoare se impart in:
-limitatoare de sfarsit de cursa la ridicare;
-limitatoare de sfarsit de cursa pentru pozitia limita inferioara a dispozitivului de
prindere a sarcinii.
Limitatoare de sfarsit de cursa la ridicare
Se construiesc in mai multe variante:
1. cu surub si came declansatoare, utilizate la instalatiile de ridicat care nu-si
modifica raportul de transmitere al palanului, iar infasurarea cablului este dirijata;
2. cu parghie si contragreutate, utilizate la instalatiile de ridicat cu brat basculant
sau care in timpul exploatarii isi pot modifica raportul de transmitere al palanului de
ridicare, iar infasurarea cablului pe tambur se poate face si nedirijat;
3. cu reductoare cu roti dintate si came, utilizate ca limitatoare pentru macarale cu
graifar, avand si functia de dispozitiv de comanda semiautomata a mecanismului de

62
inchidere-ridicare a graifarului.
Limitatorul de cursa cu surub se compune din: axul surub cu sistemul de reglaj al
numarului de rotatii, sistemul de sacadare, axul cu came, sistemul de contacte cu
camerele de stingere ale arcului electric. Contactele limitatorului sunt actionate prin
rotirea surubului in ambele sensuri, la numarul de rotatii pentru care a fost reglat. De
regula, actionarea surubului se face de la arborele tamburului mecanismului de ri-
dicare prin intermediul unei transmisii cinematice cu lant sau cu roti dintate.
Limitatoare de sfarsit de cursa pentru pozitia limita inferioara a dispozitivului de
prindere a sarcinii
Aceste dispozitive au rolul sa asigure pe tamburul de cablu rezerva de cel putin trei
spire de siguranta.Pentru mecanismele de ridicare care nu-si schimba raportul de
transmitere al palanului, functia acestor dispozitive este indeplinita de acelasi
dispozitiv care asigura protejarea si la limita superioara a carligului(se foloseste LSC
cu surub si came declansatoare).
Pentru macarale mobile si automacarale unde in functie de lungimea bratului raportul de
transmitere al palanului de ridicare se modifica, sunt folosite dispozitive cu rola de
apasare, care au rolul de a ajuta la infasurarea uniforma a cablului pe tambur.

Limitator de sfârşit de cursă ridicare-coborâre

cu ax filetat
1.- carcasă; 2.- ax filetat; 3.- lagăre; 4.- piuliţă;
5.- pinion
antrenare; 6.- piesă acţionare contact; 7.-
contacte electrice

Acest tip de limitator asigură deconectarea atât pentru sensul de ridicare, cât şi pentru
coborârea cârligului. Se compune dintr-o carcasă 1, în interiorul căreia axul filetat 2, se
sprijină pe două lagăre 3. Pe axul filetat se află o piuliţă 4 ghidată lateral, de-a lungul
axului, ceea ce nu-i permite rotirea ci doar deplasarea longitudinală
Axul este antrenat de o roată dinţată 5 cuplată la tamburul de înfăşurare a cablului
printr-un reductor. În timpul rotirii tamburului, piuliţa se deplasează până în dreptul unuia
din întrerupătoarele 6 pe care îl acţionează decuplând contactul limitator 7 şi orind
mişcarea mecanismului.
LSC pentru mecanismele de basculare
La macaralele cu brat basculant se prevad limitatoare care sa actioneze atat la
sfarsitul cursei de ridicare (inchidere) a bratului, cat si a celei de coborare
(deschidere) a acestuia. Se folosesc intrerupatoarele electrice cu tija telescopica si
rola, conectate in circuitel de comanda a bascularii, actionate prin cama.
Intrerupatorul se poate monta atat pe brat, cat si pe partea fixa.
LSC pentru mecanismele de translatie
Sunt dotate cu astfel de dispozitive de siguranta carucioarele de sarcina si
macaralele deplasabile pe cai cu sine de rulare.
Se utilizeaza de regula intrerupatoare cu parghie basculanta actionate de rigle
declansatoare. Parghia 1 este prevazuta cu o rola 2, care este elementul ce intra in

63
contact cu rigla. Revenirea parghiei in pozitie normala se face sub actiunea unui arc.
Declansarea se face la un unghi de basculare de 30°…40°, functie de constructie, dar
cursa maxima ajunge la 60°.
De regula, in cazul carucioarelor intrerupatorul este plasat pe capatul caii si rigla pe
carucior, iar in cazul macaralelor rigla este fixa si intrerupatorul pe macara. In ambele
cazuri intrerupatorul si lungimea riglei se aleg avandu-se in vedere ca dupa declansare
si franare, din cauza inertiei,caruciorul si macaraua mai parcurg o distanta egala cu
spatiul de franare.
În figura de mai jos sunt prezentate cele două limitatoare (cu pârghie şi cel cu furcă).

Limitator de cursă cu pârghie

1.-pârghie de comandă; 2.- ax ; 3.-
pârghia de
contact ; 4.- contact mobil ; 5.-
contact fix ; 6.-arc ; 7.- lamă
a.
elastică ; 8.- rolă ; 9.- camă de
declanşare

b.

Acest limitator (fig. a.) se montează pe macara şi acţionează prin pârghia de comandă 1
solidară cu axul 2 pe care este fixată şi pârghia de contact 3 cu contact mobil 4. Arcul 6
menţine limitatorul în poziţie cuplat, iar contactul fix 5 este apăsat pe contactul mobil de
lama elastică 7. Pentru a asigura un contact cu frecare redusă între pârghia de comandă şi
cama de declanşare 9, la capătul pârghiei se montează o rolă 8.Lungimea camei se alege
astfel încât, după declanşare, până la atingerea opritoarelor să nu mai fie posibilă
acţionarea mecanismului decât în sensul opus. Prin retragerea macaralei din poziţia
limitată, pârghia de comandă, eliberată de sub camă, este redusă în poziţia iniţială de
lucru. Unghiul de înclinare de la capetele camei de comandă se alege între 30˚ şi 45˚ , iar
lăţimea camei nu va permite ca pârghia de comandă să scape lateral de pe şină.
Un alt tip de limitator, cu două poziţii fixe, nu are revenire (fig.b.). Pe axul său său este
montată o piesă 1 în formă de V. Acţionarea limitatorului se face prin lovirea acestei
piese, de către un bolţ 2, fixat pe instalaţia mobilă a cărei cursă o limitează. Comutarea
limitatorului cu noua poziţie produce întreruperea contactelor corespunzătoare sensului
de deplasare în direcţia care la declanşat. La ieşirea din poziţia limitată, limitatorul este
din nou pregătit pentru limitare. Acest tip de limitator nu impune nici o restricţie asupra
lungimii camei care produce declanşarea, spre deosebire de limitatorul cu pîrghie şi rolă.
LSC la rotire
Sunt utilizate la macaralele rotitoare la care trebuie limitat unghiul de rotire. Se
folosesc limitatoare electrice de cursa cu tija telescopica si rola montate pe partea
fixa sau pe partea rotitoare, actionate prin came.
LSC la deplasare sau rotire pentru evitarea lovirii cabinei
Pentru acest scop nu exista dispozitive speciale. Se utilizeaza LSC de tipul cu surub si
cu parghie si rola(ca la limitarea mecanismelor de translatie).

64
2.1.2. LIMITATOARE DE SARCINĂ ŞI DE MOMENT AL SARCINII

Elementele constructive ale unei maşini de ridicat sunt dimensionate la o anumită sarcină
(sarcină nominală = Qn ).
Depăşirea acestei sarcini poate duce la distrugerea unui element, cel mai slab dimensionat,
ceea ce uneori poate duce la distrugerea întregii maşini.
Întrucât aprecierea sarcinii care poate fi ridicată nu poate fi lăsată pe seama experienţei
sau îndemnânării personalului de deservire, macaralele sunt înzestrate cu dispozitive speciale-
limitatoare de sarcină, care întrerup automat funcţionarea maşinii în cazul depăşirii cu 10% a
sarcinii nominale (Qn). Ele nu trebuie însă să reacţioneze la impulsuri de scurtă durată (sub 0,8s).
Limitator de sarcină cu pârghie funcţionează astfel: cablul palanului de sarcină este
trecut peste o rolă montată într-unul din capetele unei pârghii cu două braţe. La celălalt capăt al
pârghiei, aflat în legătură cu întrerupătorul circuitului electric al motorului este montat un arc
comprimat care prin forţa elastică N menţine întrerupătorul în poziţie de funcţionare.
Dacă rezultanta R a eforturilor S din ramurile de cablu depăşeşte valoarea de calcul,
respectiv dacă Ra > Nb , limitatorul intră în funcţiune întrerupând circuitul electric.
LIMITATORUL DE SARCINĂ CU CAPSULĂ CU ARCURI-DISC:

2
1

Acest tip de limitator este folosit la poduri rulante cu sarcina de la 5 – 160 t.

Elementul de măsurare şi declanşare al limitatorului îl constituie o capsulă cu
arcuri disc-vezi figura.
Limitatorul este alcătuit din tija 1 de care se leagă capătul fix al cablului de
sarcină şi care culisează în interiorul unei capsule 2 conţinînd arcurile disc 3.Partea
superioară a tijei este filetată şi pe ea se înşurubează piuliţa 4 care se reazemă pe
arcuri.Capătul superior al tijei culisează în bucşa 5 şi împinge tija întrerupătorului 6 care
deschide circuitul de alimentare al motorului de ridicare.
LIMITATORUL DE SARCINĂ MONTAT PE CABLU:

65
 4 5
6 7
3

T T

Limitatorul se montează pe ramura fixă a cablului care este trecut peste roata fixă
2 montată pe suportul 1 şi rola de deviere 3 fixată pe tija cu furcă 4 care apasă resortul 5
cu tensiune reglabilă prin piuliţa 6.Limitatorul este susţinut de cablul trecut peste rola de
egalizare.Cablul este deviat de la poziţia verticală prin acţiunea resortului.
Sub acţiunea sarcinii cablul tinde să se îndrepte şi acţionează asupra contactului 7
oprind mişcarea de ridicare cînd este depăşită sarcina maximă de lucru.Posibilitatea de
folosire a acestui limitator este dată de rigiditatea cablului.
LIMITATORUL DE SARCINA ELECTRONIC
Permite realizarea functiei de cantarire a sarcinii si limitare a cuplului dat de
sarcina.
Este compus din traductoare de forta, juguri, ax, rola de cablu si rola de egalizare.
LIMITATOR DE SARCINĂ CU SISTEM DE PÂRGHII, funcţionează pe principiul pârghiei
cu două braţe, la care asupra braţului a acţionează sarcina r, iar asupra braţului b forţa rezistenţă a
unui resort n.
Limitatorul cu pârghie şi resort tip Liebherr (fig. II.1) se montează la roata de deviere 1 a
cablului de sarcină prinsă la vârful turnului pe o pârghie 2, articulată prin braţul 3. Capătul
pârghiei 2 sprijinită la celălalt capăt pe resorturile 4. La o anumită comprimare a resortului 4
este acţionat contactul electric 5 prin pârghia 6 fixată, rigid la 2.

LIMITATOR DE SARCINĂ CU SISTEM DE PÂRGHII

Condiţia de declanşare a limitatorului este: Ra > Nb

66
Neavând dispozitiv de amortizare, acest limitator prezintă dezavantajul că poate declanşa la
vârfuri de sarcini dinamice de scurtă durată.

LIMITATOR DE SARCINĂ CU TRADUCTOR DE FORŢĂ intre pârghia cu braţe inegale 1

şi traversa 2 a construcţiei metalice a instalaţiei de ridicat 3, se articulează tirantul 4 şi traductorul
de forţă 5. limitatorul de sarcină poate fi montat la capătul fix al cablului de sarcină sau la capetele
cablurilor ancoră de braţ 7, având în acest caz funcţia de limitator de moment.

LIMITATOR DE SARCINĂ CU TRADUCTOR DE FORŢĂ

Prin perechile de găuri S, poziţia traductorului este reglată, realizându-se astfel simplu şi operativ,
rapoarte diferite între braţele pârghiei 1. Limitatorul poate fi folosit la diferite sarcini. Avantajele
acestui dispozitiv constau în montajul simplu şi construcţia simplă şi robustă.
LIMITATOARE DE SARCINĂ ELECTRICĂ. mărimea măsurată este sesizată cu ajutorul
unor traductoare electrice, cele mai utilizate sunt TRADUCTOARELE REZISTIVE SUB forma
unor potenţiometre sau mărci tensiometrice. valorile măsurate pot fi amplificate cu uşurinţă. au
eroare relativ mică. prezintă dezavantajul unui cost ridicat, sensibilitate mare faţă de condiţiile
exploatării de şantier şi degradare în timp.

LIMITATOARE DE MOMENT

La macaralele cu braţ, sarcina nominală este funcţie de raza de acţiune şi depăşirea valorii
nominale (Qn ) a sarcinii duce la pierderea stabilităţii macaralei, la răsturnarea ei.
De aceea la astfel de macarale nu pot fi montate limitatoare de sarcină şi se impune
montarea unor limitatoare de moment.
Limitatorul de moment
Este componenta de securitate cu rolul de a preîntâmpina pierderea stabilităţii normale a
automacaralelor (macaralelor cu braţ).
Evită posibilitatea distrugerii macaralei prin depăşirea capacităţii de
ridicare pentru poziţia respectivă a braţului.
Limitatorul de moment trebuie să fie sensibil şi la factorii care pot
influenţa sarcina cum sunt: sarcinile date de vânt, panta terenului,forţele de inerţie mari
sau oscilaţiile încărcăturii.

67
 De regulă, limitatorul de moment înregistrează permanent o mărime care
este funcţie de două variabile: sarcina şi deschiderea.
Părţi funcţionale ale limitatorului de moment al sarcinii:
1.Traductorul de forţă :
-cilindru hidraulic de măsurare a presiunii din cilindrul de basculare braţ;
-arbore excentric cu rol de transformare a mişcării liniare în mişcare de
rotaţie;
-bucşă canelată ce preia mişcarea circulară şi o transmite unei bare de
torsiune fixată la un capăt.Deformarea barei de torsiune este proporţională cu presiunea
din cilindrul hidraulic.
2.Modulul de declanşare:
-3 came electroconducătoare pe care sunt trasate curbele de declanşare ale
limitatorului;acestea sunt rotite prin intermediul unei pârghii acţionate de braţ;
l1 = distanţa de la ramura palanuluil la articulaţia 3 pentru aceeaşi poziţie a brâului
macaralei
-palpatoare ce se deplasează pe came fiind acţionate de un braţ antrenat de bara de
torsiune de la traductorul de forţă;
3.Bloc de selectare lungime braţ
-tambur de cablu acţionat în dublu sens, came de acţionare, palpatori,
suporţi, capace.
4.Transmisia prin cablu :tambur de cablu, rolă de întindere şi
deviere,suporţi, cablu.
5.Sistem de avertizare optic şi acustic:
În cazul limitatoarelor de moment semiautomate este necesar să fie asigurate cel puţin
patru semnale în exterior:
-semnalul de unghi al braţului (unghiul făcut de braţ cu orizontala);
-semnalul razei de acţiune a braţului;
-semnalul proporţional cu sarcina de lucru (cuprinde efectul a trei
variabile;lungimea braţului, unghiul braţului cu orizontala, valoarea sarcinii);
-semnalul cilindrului de basculare dat de traductorii de presiune.
Aceste semnale pot fi introduse într-un procesor (calculator) care
le compară cu semnale de referinţă ale momentului dat de lungimea braţului, sarcină şi
ungiul făcut cu orizontala.

STABILITATEA AUTOMACARALELOR

Mărimi care influenţează stabilitatea automacaralei în timpul lucrului:

-valoarea sarcinii ridicate;
-poziţia sarcinii faţă de axa de rotire a macaralei care depinde de:
-lungimea braţului;
-unghiul făcut de braţ cu orizontala.
-viteza vântului;
-oscilaţiile sarcinii;
-stabilitatea terenului de calare (presiunea admisibilă a solului)
Pentru îmbunătăţirea stabilităţii automacaralelor de tip hidraulic se adoptă următoarele
măsuri:

68
 -amplasarea rezervorului de ulei în interiorul construcţiei metalice a
platformei fixe;
-şasiu rigid cuplat la suspensii independente pe roţi sau osii pentru a fi
împiedicată torsionarea în timpul lucrului (deplasării);
-rigidizarea suplimentară a zonei centrale (unde este montată
suprastructura automacaralei pe coloana de rotire);
-calarea punţilor oscilante în vederea deplasării cu sarcină în cârlig;
-calarea platformei fixe.
Relaţia pentru verificarea stabilităţii unei macarale este:
M R ≤ CM S , unde: M R - momentul de răsturnare;
M S - momentul de stabilitate;
C - coeficient de stabilitate funcţie de condiţiile de lucru şi
destinaţia macaralei.
C = 0,7 pentru macarale cu braţ autopropulsate.
Cunoscând valoarea momentului de stabilitate se poate realiza diagrama
de sarcină a automacaralei funcţie de unghiul de basculare şi lungimea braţului
telescopat.

INDICATOARE DE SARCINĂ MAXIMĂ

Pentru indicarea sarcinii maxime a macaralelor se recomandă următoarele:
Dacă o macara are un mecanism de ridicare principal şi altul secundar şi care nu au voie
să ridice o sarcină simultan, sarcina maximă se va indica printr-o fracţie, de exemplu 200/50t.

69
Sarcina nominală Qn a macaralei va fi sarcina maximă a mecanismului de ridicare principal,
adică Qn = 200t;
Dacă pe aceeaşi macara există două mecanisme de ridicare care pot ridica simultan o
sarcină, sarcina maximă se va indica prin suma lor, de exemplu 50+50t, suma fiind totodată şi
sarcina nominală a macaralei, adică Qn = 100t;
La macaralele cu braţ variabil se va indica sarcina maximă raportată la deschiderea
minimă a braţului şi sarcina maximă raportată la deschiderea maximă a braţului, de exemplu 30-
2,5m şi 0,7-5,5m. În cazul în care momentul sarcinii exprimat prin produsul dintre sarcina
maximă şi deschiderea respectivă a braţului este constant se va indica momentul sarcinii, de
exemplu 400t;
Dacă sarcina nominală a macaralei este mai mare decât sarcina pe care o poate suporta
calea de rulare, atunci pe placa indicatoare se va indica la locul de funcţionare şi după montaj
noua sarcină maximă admisă. Analog se procedează în cazul montării unui cărucior a cărui
sarcină nominală este mai mare decât sarcina nominală a podului rulant sau când din diferite
motive se reduce sarcina nominală.
Pentru indicarea sarcinilor la cârligul macaralei s-au construit cântare dinamometrice ce
pot indica sarcina medie şi mică, sarcina mare şi alte aplicaţii.
Spre exemplu, firma OLSA produce cântare adaptabile unei game lărgite de domenii de
activitate de la aparaturi de încărcare/descărcare şi până la manipularea stocurilor sau activităţii
de dozare şi schimbare flux producţie. Aceste indicatoare de sarcină comportă o serie de
componente şi accesorii, cum ar fi:celulă de sarcină, indicatoare digitale de greutate (sarcină),
aparate ce afişează direct greutatea, cutii de joncţiune şi altele.
În prezent, macaralele moderne prin intermediul microprocesoarelor şi procesoarelor
tehnologice îşi pot calcula singure greutatea (sarcina) şi pot ridica diagrama de moment sarcină,
reducând astfel riscul unei exploatări necorespunzătoare.

2.1.3 SUPAPE DE SIGURANŢĂ, DE BLOCARE, DE REGLARE

A VITEZEI

SUPAPA DE SIGURANTA
Când din diverse motive se întâmplă ca sertarul să se blocheze într-o poziţie de lucru, sau
sarcina de ridicare depăşeşte 10% din valoarea nominală, presiunea în circuit creşte. Pentru ca
presiunea să nu atingă valori ce ar putea periclita securitatea instalaţiei hidraulice de forţă,
instalaţia este prevăzută cu o supapă de siguranţă. Supapa funcţionează în felul următor:
presiunea din circuit atingând valoarea cca 120 kgf/cm2, forţa arcului este învinsă de ventilul ce
se ridică de pe scaun, lăsând liberă trecerea uleiului spre rezervor. După deschiderea supapei
presiunea scade, şi ca urmare supapa de siguranţă se închide, apoi presiunea creşte şi
fenomenul se repetă. Supapa de siguranţă are astfel o mişcare oscilatorie, care se manifestă
printr-un zgomot specific. Astfel, presiunea se menţine în circuit în jurul valorii de 120–150
kgf/cm2. Această presiune de altfel, corespunde şi cu presiunea la care forţa de ridicare
realizată este cu 30% mai mare decât sarcina nominală. În felul acesta supapa de siguranţă are
şi rolul delimitator de sarcină, nepermiţând să se producă supraîncărcări mai mari de 30%, care
ar periclita întreaga construcţie a motostivuitorului.

70
SUPAPA HIDRAULICĂ LIMITATOARE DE SARCINĂ. Se utilizează la
instalaţii de ridicat cu acţionare hidraulică şi la electro- şi motostivuitoare. Declanşează la
o suprasarcină de 10 % şi protejează şi instalaţia hidraulică de avarii în cazul apariţiei
unor suprasarcini. instalaţia hidraulică sesizează suprasarcina prin creşterea presiunii în
circuit peste valoarea reglată.

SUPAPA DE BLOCARE
În imediata apropiere a cilindrului de ridicare, pe conducta de alimentare al acestuia, se
intercalează supapa de blocare care în eventualitatea ruperii conductei, caz în care se scoate din
funcţiune supapa de reglare viteza coborâre, limitează căderea sarcinei, respectiv închide
ieşirea uleiului menţinând în stare blocată sarcina , evitând eventualele accidentări.

ÎNTRERUPĂTOR DE SFÂRŞIT DE CURSĂ, care întrerupe circuitul de alimentare

cu curent atunci când organele de prindere a sarcinilor sau cabina au ieşit din spaţiul de lucru.

2.1.4 PARACAZATOARE SI LIMITATOR DE VITEZA

SUPAPA DE REGLARE VITEZA COBORÂRE (DROSSEL)

Are rolul de a strangula uleiul la coborârea sarcinii permiţându-se astfel reglarea vitezei de
coborâre în limitele prescrise (max. 30 m/min). La dirijarea uleiului de la distribuitor spre
cilindrul de ridicare, pistonul (2) se deplasează spre dreapta permiţând astfel intrarea uleiului în
cilindrul de ridicare; la întoarcerea fluidului, pistonul se aşază pe scaun obligând astfel uleiul să
treacă printr-un orificiu practicat în corpul (1) care se poate obtura după necesitate cu ajutorul
şurubului de reglare (4).
SUPAPA DE REGLARE VITEZĂ COBORÂRE (DROSSEL)

71
 1 – corpul supapei; 2 – piston; 3 – capac; 4 – şurub reglare; 5 – ghidaj ventil; 6 –
capac;7 arc; 8, 9, 10 – garnituri; 11 – piuliţă

DISPOZITIVE DE SEMNALIZARE

Acustice:
-actionate de macaragiu -claxoane, hupe, sonerii, clopote electrice;
-actionate automat de componentele de securitate avand rolul atentionarii macaragiului:
limitatorul de moment, unele limitatoare de sfarsit de cursa, anemometrul, dispozitivul de
sesizare a intrarii in camp electric periculos.
Optice:
-prezenta tensiune la bornele intreruptorului general in pozitia declansat;
-prezenta tensiune in instalatie in pozitia anclansat;
-semnalizare optica a gradului de incarcare (in procente):de exemplu galben la sarcina de
90 % si rosu la sarcina de 100 %;
-semnalizare lipsa presiune de ulei sau de aer comprimat la automacaralele cu actionarile
respective;

72
-becuri de balizare la brate turn;
-nivele bidirectionale sau aparate similare la platforma fixa sau sasiu pentru indicarea
orizontalitatii.

2.1.5 ANEMOMETRUL pentru măsurarea intensităţii vântului.

Anemometrul este un generator electric la care forţa electromotoare este

proporţională cu turaţia.Rotorul este acţionat de 3 palete sub formă de cupe.La vitezele
prescrise ale vântului tensiunea generatorului atinge tensiunea de anclanşare a unor relee
prin care se pune în funcţiune presemnalizarea , semnalizarea şi deconectarea translaţiei
(deplasării) sau calarea macaralei.
Acestea declanşează un semnal acustic (sirenă) sau un semnal optic (bec roşu) la
depăşirea vitezei vîntului exprimată prin presiunea acestuia:
-25 daN/m2 (v = 20 m/s), la macarale portal;
-15 daN/m2 (v = 15,6 m/s), la celelalte macarale.
La noi în ţară normele de tehnica securităţii muncii prevăd că macaralele pot funcţiona în
condiţii climaterice cu anumite temperaturi de lucru şi presiuni ale văntului. Astfel la intensitatea
vântului de peste 20m/s orice macara îşi încetează activitatea, iar macaralele turn au restricţia de
a funcţiona la o intensitate de 15,5m/s.
Pentru realizarea acestor cerinţe macaralele sunt echipate cu aparate de protecţie şi
măsurare a intensităţii vântului, numite anemometre.
Anemometrele sunt înzestrate cu un stabilizator de temperatură şi o lampă indicatoare
pentru funcţionare normală.

2.1.6 DISPOZITIVE DE BLOCARE ŞI DE EVITARE A

MERSULUI OBLIC LA MACARALE

DISPOZITIVUL DE BLOCARE A MACARALELOR

Se montează la toate macaralele care funcÎionează în exterior pe şine de rulare în scopul
reţinerii acesteia de la răsturnare sau deraiere de pe şine la acţiunea vântului. În acest scop se
folosesc următoarele dispozitive de blocare:
- fixare de opritor cu lanţuri sau cabluri de ancorare
- dispozitiv de blocare cu bolţ trecut printr-o roată şi grinda de capăt
- fixare cu cleşte

DISPOZITIVE DE EVITAREA MERSULUI OBLIC LA MACARALE

La macaralele cu deschidere mare ( macarale portal sau macarale capră) mersul oblic este
facilitat de deformaţiile elastice ale construcţiei metalice care odată cu utilizarea îndelungată a
macaralei pot atinge valori importante. Mersul oblic poate avea ca urmare, transmiterea unor
eforturi suplimentare construcţiei metalice a macaralei şi a căii de rulare, ceeace poate conduce
la înţepenirea sau deraierea unui capăt datorită unei uzuri premature a roţilor sau a căii de rulare .
Un dispozitiv limitator la aşezarea oblică a macaralei, cu funcţii complete, cuprinde
următoarele elemente:

73
 - dispozitiv de semnalizare a poziţiei incorecte
- element de indicare şi avertizare de pericol
- dispozitiv de corectare a avansului
Un sistem utilizat la poduri rulante cu deschidere mare este realizat prin separarea grinzilor
de capăt la mijloc şi legarea lor prin elemente de cuplare, astfel încât cele 2 grinzi principale se
pot deplasa una faţă de alta în plan orizontal.
Componenţa unui dispozitiv pentru evitarea mersului oblic la podurile rulante şi modul său
de funcţionare. Astfel, piesele din articulaţia nr.2 permit deplasarea grinzilor de capăt nr.1 şi
rotindu-se la o anumită valoare unghiulară acţionează asupra limitatoarelor nr.4 şi nr.5 prin
braţul nr.3. Limitatoarele comandă la rândul lor motoarele de acţionare nr.6 în sensul redresării
mişcării de translaţie.

2.1.7 TAMPOANE, OPRITOARE, SIGURANŢE DE CÂRLIG

TAMPOANE ŞI OPRITOARE
Pentru evitarea accidentelor la depăşirea de către macara a limitatorului de cursă, aceasta
este echipată cu tampoane, care iau contact cu opritoarele montate pe calea de rulare şi
amortizează şocurile provenite din ciocnire.
Deşi există diverse tipuri de tampoane, cel mai frecvent utilizate în construcţia
macaralelor sunt tampoanele cu arc. La acest tip de tampoane, energia cinetică a maselor în
mişcare (macara sau cărucior) se transformă în lucru mecanic de deformaţie a arcului.
Deoarece energia cinetică ( E ) şi lucrul mecanic ( L )sunt date de relaţiile:

m x v2 Q' x v2 Pxf
E = ---------- = -------------[J] L = ----------- [ J]
2 2g 2
atunci forţa de dimensionare a tamponului ( P ) va fi:

Q' x v2
P = ------------ [ N ]
ixgxf
în care, Q' = greutatea totală a macaralei (inclusiv sarcina), în N;
v = viteza macaralei în momentul ciocnirii, în m/s;
i = numărul de tampoane; f = deformaţia arcului, în m
Întrucât în momentul ciocnirii viteza macaralei este redusă prin intrarea în funcţiune a
frânei şi a limitatorului de cursă se ia în vedere la calculul tampoanelor o viteză egală cu
25…50% din vn nominală.
Poziţia tampoanelor se stabileşte astfel încât partea lor frontală în stare comprimată să
depăşească cu cel puţin 100mm partea frontală cea mai proeminmentă a construcţiei macaralei
sau căruciorului. Tampoanele macaralelor şi cărucioarelor care circulă pe aceeaşi cale de rulare
trebuie să fie coaxiale.
În cazul cărucioarelor, tampoanele pot fi montate numai pe opritoare astfel încât nici una
din părţile extreme ale căruciorului să nu depăşească grinda de capăt sau să nu existe pericolul de
strivire în cazul în care pe acesta se poate circula.

74
SIGURANŢE LA CÂRLIG
Macaralele folosesc în general cârlige forjate sau turnate şi prelucrate, simple sau duble.
Pentru evitarea desprinderii sarcinii din cârlig se foloseşte un sistem de siguranţe cu arc sau cu
contragreutate ce are rolul de a elimina posibilitatea desprinderii sarcinii, adică ieşirea gaşelor
sau ocheţilor de fixare a cablelor sau a altor organe de legare a sarcinii. Pentru eliberarea sarcinii
din cârlig este necesară acţionarea siguranţei manual.

MOD DE PRINDERE CARLIGE

75
 2.1.7 PIESE DE REAZEM, CURĂŢITOARE DE ŞINĂ

PIESELE DE REAZEM sunt montate sub grinzile sau boghiurile în care sunt montate
roţile de rulare sau axele acestora împotriva ruperii acestora şi deraierii. De regulă sunt montate
frontal pe grinzile de capăt sau pe şaşiul cărucioarelor. În faţa fiecărei roţi de rulare tabla este
decupată pentru a încadra şina.

CURĂŢITOARELE DE ŞINĂ se fixează la partea frontală a grinzilor şi boghiurilor în

care sunt montate roţile de rulare, atât la macarale cât şi la cărucioare. Acestea pot fi din tablă
sau cu perii din sârmă şi sunt destinate curăţării în mod obligatoriu a depunerilor de praf sau
mizerii la locurile de exploatare.

76
 2.1.9 CONTACTE ŞI SIGURANŢE ELECTRICE

CONTACTE ELECTRICE ŞI ALTE DISPOZITIVE DE BLOCARE

În cazul podurilor rulante şi a macaralelor portal acestea sunt poziţionate astfel:
- la uşa de acces în cabină
- la chepenguri
- la porţile de acces pe macarale
- la dispozitivele de calare
- contact electric la poziţia ‘O’ a manetelor de comandă . Acesta este un contact foarte
important
La deschiderea unuia din aceste contacte, întrerupătorul principal al macaralei este automat
deconectat şi instalaţia este oprită din funcţiune.
BUTONUL DE ÎNTRERUPERE în caz de avarie (butonul roşu ciupercă)
ÎNTRERUPĂTOR DE SFÂRŞIT DE CURSĂ, care întrerupe circuitul de alimentare
cu curent atunci când organele de prindere a sarcinilor sau cabina au ieşit din spaţiul de lucru.
CONTACTE ELECTRICE DE SIGURANŢĂ la:
-paracăzătoare
-dispozitivul de întindere a cablului limitatorului de viteză
-cablu de tracţiune, dacă acesta este întins
-dispozitive de semnalizare acustică şi optică. Cu unele excepţii, fiecare macara este
dotată cu două semnale acustice, una pentreu manevră (clopot) şi alta pentru pericole (hupă).

CAPITOLUL 3

3.1. DISPOZITIVE DE FRÂNARE LA MACARALE

Frâna este un dispozitiv destinat micşorării sau opririi unui ansamblu
mecanic ce se află în mişcare.Frânele pot micşora viteza de coborâre a sarcinii şi asigură
oprirea mecanismelor respective la încetarea acţiunii lor , menţinându-le blocate în stare
de repaus.
ROLUL DISPOZITIVELOR DE FRÂNARE
Frânarea se realizează datorită frecării uscate dintre organul mobil (roata de frână)
şi organul de frână ( saboţi, bandă) transformând energia mecanică a corpului în mişcare în
căldură prin intermediul frecării dintre organul de frânare, montat pe partea fixă a mecanismului
şi discul de frână montat pe unul din arborii mecanismului. Pentru o bună funcţionare frâna
trebuie să asigure o frânare lină, iar la defrânare să fie o întrerupere totală a contactului
elementelor de frecare.
DISPOZITIVE DE FRÂNARE ŞI DE OPRIRE
Frâna este un dispozitiv destinat să micşoreze viteza sau să oprească un ansamblul mecanic ce
se găseşte în mişcare. Frânele pot micşora vitezele de coborâre a sarcinii şi asigura oprirea

77
mecanismelor respective la încetarea acţionării lor menţinându-le blocate în stare de repaos.
Frânarea se realizează datorită frânării uscate dintre organul mobil (roata de frână) şi
organul de frână (saboţi, bandă) transformând energia cinetică a corpului în mişcare în căldură.
Stivuitorul este prevăzut cu frâne de picior pentru deplasare şi frâne de staţionare. Cele
două tipuri de frână funcţionează independent una de alta şi acţionează asupra tamburilor
roţilor motrice din faţă.
FRÂNA DE PICIOR este de tip hidraulic şi se compune din:
– pedala de frână;
– pompa centrală;
– cilindri de frână
– frânele cu saboţi;
– conducte pentru lichid de frânare.
FRÂNA DE STAŢIONARE este de tip mecanică cu acţionare manuală.
Verificarea frânelor se face prin:
– verificarea lichidului de frână;
– uzura saboţilor de frână;
– acţionarea pedalei de frână;
– verificarea cablurilor şi conductei de ulei.
Reglajul constă în strângerea sau slăbirea şurubului de reglare în funcţie de uzura elementelor
mecanismului de frânare.
ROL FUNCŢIONAL ŞI CLASIFICARE
În construcţia mecanismelor sunt prevăzute dispozitive de frânare şi de oprire în scopul opririi
mişcării sarcinii, părţilor mobile ale instalaţiilor de ridicat şi menţinerii acestora în poziţiile
dorite cu o siguranţă dată.
Dispozitivele de frânare introduc un moment rezistent în mecanismul în al cărui lanţ
cinematic sunt incluse care, cumulat cu momentul rezistent propriu al mecanismului (dat de
frecările interioare şi rezistenţele externe), conduce la reducerea vitezei sau la oprirea completă
a mişcării elementului frânat, transformând energia cinetică a maselor în mişcare în energie
calorică, pe care o cedează mediului înconjurător. Astfel de dispozitive sunt prevăzute
obligatoriu la toate mecanismele maşinilor de ridicat.
Dispozitivele de frânare şi de oprire trebuie să aibă o funcţionare sigură, o construcţie
simplă şi robustă, trebuie să poată fi reglate şi depanate uşor şi să se încadreze într-un gabarit
cât mai redus. În acest scop ele se montează, de regulă, pe arborele cu viteza unghiulară cea
mai mare, unde momentul redus al forţelor exterioare are valoarea cea mai mică (arborele
motorului). În cazul instalaţiilor de ridicat acţionate de la un motor termic unic, existenţa
cuplajelor intermitente obligă amplasarea frânelor pe arborele legat rigid cu organul de lucru.
Condiţiile de lucru ale frânelor depind de parametrii cinematici şi dinamici ai
mecanismului, precum şi de numărul de frânări efectuate în unitatea de timp. De aceea, la
proiectarea sau la alegerea unei frâne, trebuie să se aibă în vedere atât asigurarea momentului
de frânare necesar, cu uzura minimă a elementelor în frânare, cât şi posibilitatea evacuării
căldurii, astfel încât temperatura elementelor să nu depăşească valoarea admisibilă.
Frânele trebuie să asigure o frânare lină, iar la defrânare să permită rotirea liberă a elementului
mobil.

DUPĂ ROLUL FUNCŢIONAL frânele se împart în frâne de oprire, capabile să învingă atât
momentul static (al forţelor exterioare), cât şi momentul dinamic dat de energia maselor în

78
mişcare, oprind mişcarea într-un timp impus, respectiv în frâne de coborâre (de menţinere a
vitezei), care – învingând numai momentul static – asigură coborârea sarcinii cu viteză practic
constantă. În unele construcţii funcţia aceasta este asigurată pe cale electrică.
DUPĂ MODUL DE COMANDĂ frânele pot fi împărţite în frâne comandate, semiautomate şi
automate. Frânele comandate sunt acţionate de operator prin manetă sau pedală, procesul de
frânare fiind menţinut sub controlul acestuia. La frânele semiautomate procesul de frânare este
declanşat de conducătorul utilajului odată cu întreruperea acţionării mecanismului,
desfăşurându-se apoi fără posibilitatea intervenţiei operatorului asupra intensităţii sau duratei
procesului de frânare. La frânele automate, conducătorul maşinii nu poate declanşa şi nu poate
interveni în procesul de frânare, el având loc automat, sub acţiunea greutăţii sarcinii ridicate
sau a vitezei de coborâre a acesteia.
DUPĂ POZIŢIA ORGANELOR DE FRÂNARE ÎN STARE NEACŢIONATĂ frânele pot
fi normal închise, la care în repaus elementul mobil este frânat şi normal deschise, la care
organul de frânare este depărtat de roata de frână pe timpul pauzei.
La majoritatea mecanismelor instalaţiilor de ridicat şi obligatoriu la mecanismele de ridicare
acţionate mecanic se folosesc frâne de oprire, semiautomate, normal închise.
Frânele comandate normal deschise sunt preferate la mecanismele acţionate manual,
precum şi la mecanismele de rotire şi de deplasare ale unor macarale, procesul de frânare
putând fi controlat prin apăsarea unei pedale sau acţionarea unei manete. Aceste frâne nu
împiedică deplasarea necontrolată a părţilor în mişcare sub acţiunea unor cauze accidentale (de
exemplu acţiunea vântului). În astfel de cazuri sunt prevăzute obligatoriu dispozitive
suplimentare de blocare sau de frânare. Frânele automate se utilizează limitat, la mecanisme de
ridicare acţionate manual, precum şi la unele mecanisme de ridicare ale macaralelor cu motor
unic de acţionare.
DUPĂ DIRECŢIA DE ACŢIUNE A FORŢELOR CARE APASĂ ASUPRA
ELEMENTELOR DE FRÂNARE se disting frâne radiale şi frâne axiale. La frânele radiale
momentul de frânare al forţelor de frecare tangenţiale este produs prin apăsarea radială a doi
saboţi, sau prin strângerea unei benzi pe roata de frână, frânele respective fiind denumite frâne
cu saboţi, respectiv frâne cu bandă. La frânele axiale forţele de frecare iau naştere ca urmare
apăsării axiale asupra elementelor de frânare, după forma elementelor de frânare deosebindu-se
frâne conice şi frâne cu discuri plane.
FRÂNE CU SABOŢI
După poziţia relativă a saboţilor faţă de roata de frână se deosebesc frâne cu saboţi exteriori, la
care forţa radială de apăsare se exercită din exterior, saboţii strângând roata de frână şi frâne cu
saboţi interiori, la care saboţii sunt apăsaţi pe suprafaţa cilindrică interioară a roţii de frână,
denumită tambur de frână.
Frânele cu saboţi exteriori echipează majoritatea mecanismelor instalaţiilor de ridicat, în
special cele acţionate electric, frânele cu saboţi interiori având un domeniu mai restrâns de
utilizare, şi anume, la mecanismele de deplasare ale macaralelor pe roţi cu pneuri şi ale
automacaralelor. Deşi au construcţie mai simplă, ele nu au căpătat răspândire la celelalte
mecanisme din cauza evacuării dificile a căldurii.
FRÂNE CU SABOŢI EXTERIORI
CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE. Organele de frânare – saboţii – au suprafaţa de
frecare cilindrică şi înfăşoară simetric roata de frână. La frânele normal închise frânarea este
asigurată de un arc sau de o greutate, iar la frânele comandate normal deschise prin acţionarea
unei pedale sau manete. Efortul acestora este transmis şi amplificat de un sistem de pârghii care

79
la defrânare este acţionat în sens invers de un electromagnet, de un ridicător electrohidraulic
sau de un arc.
Câteva scheme de frâne cu saboţi exteriori, normal închise sunt prezentate mai jos. La
aceasta frânarea se realizează prin acţiunea cumulată a greutăţilor elementelor situate pe
pârghia de frânare 7 (greutatea de frânare 8, pârghia şi armătura electromagnetului 9), care prin
intermediul tijei 6 provoacă rotirea în sens orar a triunghiului 5 şi strângerea saboţilor 2 pe
roata de frână 1. Defrânarea are loc prin conectarea electromagnetului 9, care – ridicând
armătura – provoacă în sistemul de pârghii o mişcare în sens invers, depărtând pârghiile
portsabot 3. Reglajul egalei depărtări a saboţilor se realizează din şuruburile opritorilor 16, iar
cel al poziţiei orizontale a pârghiei de frânare 7, din tija reglabilă 4.

TIPURI CONSTRUCTIVE DE FRÂNE: a, b – cu doi saboţi; c, d – cu bandă

80
81
TIPURI CONSTRUCTIVE DE FRÂNE: e – cu discuri

82
 FRÂNE SEMIAUTOMATE NORMAL ÎNCHISE: a - cu frânare cu contragreutate şi
defrânare prin electromagnet cu cursă lungă; b şi d - cu frânare prin arc şi defrânare
prin ridicător electrohidraulic; c - cu frânare prin arc şi defrânare prin electromagnet
cu cursă lungă;e - cu frânare prin arc şi defrânare prin electromagnet cu cursă scurtă
Frâna are aceeaşi cinematică, strângerea saboţilor având loc datorită forţei arcului
principal 12, montat precomprimat.
Frânele din şi d au un număr mai redus de elemente, producând o frânare mai promptă, din
cauza jocului cumulat din articulaţii mai redus. Rotirea triunghiului rigid 5 este produsă la
frânare de forţa din arcul principal 12, iar la defrânare de deplasarea în sus a pistonului
ridicătorului electrohidraulic 10, electropompa hidraulică transferând sub piston uleiul aflat
deasupra.
Construcţia cea mai simplă şi mai sigură o are frâna din fig. e din cauza numărului redus de
articulaţii şi repere şi a cursei scurte a electromagnetului 11, dar care fiind lipsită de pârghii de
amplificare este capabilă numai de momente de frânare mici şi mijlocii, sub 500 Nm.
În construcţia frânelor din fig d şi e sunt prevăzute arcurile secundare 13 care la defrânare,
împreună cu opritorii 16 amplasaţi numai la câte o pârghie portsabot, realizează depărtarea
egală a saboţilor de roata de frână. În fig. a şi b sunt prezentate două scheme de frâne normal
deschise-comandate, asemănătoare din punct de vedere cinematic, diferind doar tipul acţionării

83
frânării: mecanic, respectiv hidraulic. Micile deosebiri constructive sunt dictate doar de modul
diferit de aplicare a forţei de frânare: la cablul 9 – tracţiune, iar la cilindrul hidraulic 9' –
împingere. La ambele frâne saboţii 2, prin intermediul pârghiilor portsabot 3 sunt depărtaţi de
roata 1 prin acţiunea arcului 7 asupra triunghiului rigid 5, respectiv a pârghiei cotite 5'.
Frânarea se produce datorită apăsării pedalei 11, care trăgând direct de cablul 9, respectiv
pompând ulei din pompa 10 în cilindrul de forţă 9', deplasează tija de frânare 6 în sensul
anulării forţei arcului 7 şi provoacă astfel strângerea saboţilor pe roata de frână. Tija 4 şi
opritorii 8 au rolul de reglare a poziţiei corecte a saboţilor şi a sistemului de pârghii în cazul
defrânării.

FRÂNE COMANDATE, NORMAL DESCHISE: a – cu acţionare prin cablu şi defrânare prin

arc; b – cu acţionare hidraulică şi defrânare prin arc

ORGANELE FRÂNELOR CU SABOŢI EXTERIORI. Pentru reducerea gabaritului frânele

sunt montate frecvent pe arborele cu turaţia cea mai mare, folosind drept roată de frână
semicuplajul dinspre reductor al cuplajului dintre motorul şi reductorul mecanismului. Dacă
schema cinematică sau gabaritul disponibil nu permit aceasta, se utilizează roţi de frână
speciale, executate din oţel turnat durificat superficial până la cel puţin 300 HB.
Saboţii se construiesc fie turnaţi din fontă, mărcile Fc200 – Fc300, sau preferabil din
aluminiu marca ATP Si5Cu2, fie în execuţie sudată; pentru mărirea coeficientului de frecare
sunt căptuşiţi cu plăci din materiale sintetice de tip ferodo, cu coeficientul de frecare µ = 0,37...
0,42 , fixate cu nituri cu cap înecat, sau prin lipire cu adezivi speciali termorezistenţi. Întrucât
aceste căptuşeli rezultă prin înglobarea (presarea la cald) a fibrelor de azbest, cu sau fără fibre
de cupru, într-o masă de bitum sau cauciuc, utilizarea lor este limitată până la temperatura de
maximum 200... 220 °C, după care coeficientul de frecare scade brusc, aceste materiale
topindu-se parţial şi aderând la roata de frână. În ultimul timp se utilizează şi căptuşeli metalo-
ceramice (de exemplu bronz sinterizat), care realizează un coeficient de frecare de ordinul µ =
0,6...0,7, fără a fi practic influenţat de temperatură.
Saboţii se montează obişnuit articulat la pârghiile portsabot pentru a permite aşezarea lor
corectă, chiar dacă prezintă uzură sau dezaxări. Împiedicarea rotirii lor arbitrare, sub acţiunea
greutăţii proprii sau a momentului de frânare, se face utilizând opritoare cu şurub sau
dispozitive cu fricţiune, conform fig. a, b şi c.

84
 DISPOZITIVE PENTRU LIMITAREA ROTIRII ARBITRARE A SABOŢILOR:
a – dispozitiv cu şurub; b şi c – dispozitive cu fricţiune

Mai rar se întâlnesc saboţi rigizi, care în afara uzurii inegale a căptuşelii, încarcă suplimentar,
cu eforturi de încovoiere, pârghiile portsabot şi arborele roţii de frână.
Pârghiile şi tijele sunt confecţionate din oţel laminat (lat sau rotund), mai rar din oţel
turnat, iar bolţurile articulaţiilor din oţel carbon de calitate OLC 45 sau OLC 60 îmbunătăţit şi
durificat superficial. Greutăţile de frânare se realizează din fontă Fc100, iar arcurile din oţel
special.
Ridicătorii de frână utilizaţi curent sunt construiţi în trei variante: electromagnetici cu cursă
lungă şi cursă scurtă, respectiv electrohidraulici. La unele construcţii de frâne se utilizează
ridicători centrifugali, alcătuiţi din electromotorul 1 pe al cărui arbore sunt fixate masele
rotitoare 2. Datorită forţei centrifuge, apărute la conectarea la reţea, axul 3 este împins în sus şi
prin intermediul flanşei cu rulment 4 se ridică tija 5 comprimând sistemul de arcuri 6. Masele
în mişcare sunt mult mai mari ca la ridicătorii electrohidraulici, ceea ce impune utilizarea unui
sistem de frânare electrică a electromotorului, cu ajutorul unor condensatori conectaţi între
bobinele statorului. Acest tip de ridicători realizează forţe de defrânare de 250–1250 N şi curse
ale tijei de 20–40 mm.

85
RIDICĂTOR DE FRÂNĂ CENTRIFUGAL
VERIFICAREA FRÂNELOR CU SABOŢI EXTERIORI. Realizarea condiţiilor de bună
funcţionare a frânelor şi menţinerea parametrilor de frânare constanţi în timp reclamă
efectuarea verificărilor la presiunea admisibilă şi la încălzire, în zona de contact între saboţi şi
roata de frână.

Relaţia de verificare a presiunii este:

p ≤ pa
valorile presiunii admisibile adoptându-se diferenţiat conform tabelului III.1, în funcţie de
destinaţia frânei (de oprire sau de coborâre). Din această condiţie rezultă lăţimea saboţilor.
Cantitatea de căldură rezultată în procesul de frânare se disipează prin conducţie, ridicând
în principal temperatura roţii de frână şi parţial a celorlalte elemente ale frânei (saboţi şi
pârghii), precum şi prin convecţie şi radiaţie către mediul înconjurător. Transferul de căldură
are loc gradat până la atingerea unei temperaturi de regim, după care fenomenul rămâne
staţionar. În fig III.6 este prezentat acest proces, simbolurile având următoarele semnificaţii: tfr
= timpul de frânare; top = timpul de oprire (saboţii sunt în contact); tf = timpul de funcţionare
(saboţii sunt depărtaţi); T = perioada unui ciclu; θr = temperatura de regim.

86
 2 Temperatu-ra
Coeficientul de Presiunea admisibilă pa (daN/cm )
Material frecare µ Frâne radiale Frâne axiale maximă
sabot/material roată de a suprafeţei
frână Frecare De De De De în contact
În ulei
uscată coborâre oprire coborâre oprire (°C)
lemn/oţel sau fontă 0,2–0,4 – 2 6 – –6 60–70

fontă/oţel sau fontă 0,15 0,06 15 20 2 6 150

bronz/oţel 0,16 0,06 – – 2 6 150

ferodo cu bitum/oţel
0,35 0,12 3 6 2 6 200
sau fontă
ferodo cu cauciuc/oţel
0,42 0,12 3 6 2 6 220
sau fontă
metalo-ceramic/oţel
0,6–0,75 – 3 8 2 8 250
sau fontă

VARIAŢIA TEMPERATURII ROŢII DE FRÂNĂ LA FUNCŢIONARE INTERMINENTĂ

Temperatura creşte pe perioada frânării (zona 1–2), scade lin pe perioada opririi (2–3) şi apoi
mai accentuat în timpul rotirii discului de frână (3–4), datorită măririi suprafeţei de schimb cu
exteriorul, prin depărtarea saboţilor.
Modul de calcul exact al încălzirii duce la relaţii complicate, cu utilizare greoaie în
practică, motiv pentru care se adoptă o metodă simplificatoare de verificare la încălzire, bazată
pe stabilizarea temperaturii – după parcurgerea câtorva cicluri de funcţionare – la o anumită
valoare de regim.
Practic se calculează produsul valorilor efective ale presiunii şi vitezei periferice, care
reprezintă lucrul mecanic specific de frânare în unitatea de timp, care se compară cu o valoare
admisibilă, conform relaţiei:

87
 (pv)ef ≤ (pv)a
pentru (pv)a adoptându-se următoarele valori: 50 daNm/cm2s pentru frâne de oprire şi 25
daNm/ cm2s pentru cele de coborâre.
FRÂNE CU SABOŢI INTERIORI
CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE. Frânele cu saboţi interiori fac parte din categoria
frânelor comandate, normal deschise, procesul de frânare fiind declanşat de operator prin
apăsare pe o pedală. Instalaţia de frânare poate fi de tip mecanic, hidraulică sau pneumatică.
Aceste frâne sunt utilizate la sistemele de deplasare ale macaralelor pe pneuri şi ale
automacaralelor. Frânele sunt plasate de regulă în interiorul roţilor de rulare, roata de frână
având forma unui tambur cilindric cu suprafaţa activă interioară, tambur solidar cu roata.
Saboţii şi elementele de comandă şi acţionare a frânei sunt montate pe un taler nerotitor ataşat
grinzii punţii.
La instalaţiile hidraulice, pedala acţionează pistonul unei pompe – pompa centrală de frână
– de unde lichidul sub presiune este repartizat cilindrilor receptori ai fiecărei frâne; pistonaşele
acestora creează forţa necesară de frânare (de îndepărtare a saboţilor spre tamburul de frână).
Intensitatea frânării depinde de forţa de acţionare a pedalei, iar construcţia specială a pompei
asigură răspunsul prompt al sistemului la frânări, respectiv defrânări bruşte.
La instalaţiile pneumatice apăsarea pedalei comandă, prin intermediul robinetului
distribuitor, accesul aerului comprimat, stocat în rezervoarele alimentate de la un compresor la
camerele de aer cu membrană, care printr-un sistem de pârghii provoacă îndepărtarea saboţilor.
În acest caz intensitatea frânării nu mai depinde de forţa de apăsare pe pedală, ca la frânele
acţionate hidraulic, ci de durata apăsării, presiunea aerului comprimat fiind menţinută constantă
cu ajutorul unei supape de siguranţă.
Acţionarea mecanică este utilizată rar, de regulă la frânele de staţionare.
Frânele cu saboţi interiori sunt realizate, în principal, în trei tipuri constructive, după modul
de articulare al saboţilor, conform fig. III.7.

TIPURI PRINCIPALE DE FRÂNE CU SABOŢI INTERIORI: a – frâna simplex; b – frâna

duplex;c – servofrâna

88
Frâna simplex are saboţii 2 articulaţi în punctele 3, apăsarea lor pe interiorul tamburului de
frână 1 fiind provocată de rotirea camei 4, acţionată pneumatic sau mecanic. La frânele
acţionate hidraulic cama este înlocuită printr-un cilindru de forţă, care acţionează bilateral
asupra saboţilor. Readucerea la starea neacţionată – defrânată – are loc sub acţiunea arcului 5.
Datorită construcţiei simetrice, acest tip de frână se comportă la fel pentru ambele sensuri de
rotaţie ale tamburului, dar saboţii lucrează, şi deci se uzează diferit. Într-adevăr, sub efectul
forţei tangenţiale de antrenare a tamburului sabotul plasat în sensul mişcării este apăsat
suplimentar pe suprafaţa tamburului, producând un efect de frânare mai mare; acesta este
denumit sabot primar. Acţiunea forţei tangenţiale de antrenare a tamburului asupra celuilalt
sabot este de îndepărtare, prin urmare efectul său de frânare este diminuat. Acesta poartă
denumirea de sabot secundar.
Frâna duplex are saboţii articulaţi în puncte diametral opuse şi necesită două came sau doi
cilindri hidraulici de acţionare a frânării. În funcţie de sensul de rotaţie, ambii saboţi pot fi
primari sau secundari, diferind deci şi eficacitatea frânei.
La servofrână cei doi saboţi au construcţie diferită, unul fiind articulat la partea fixă, iar
celălalt, care este acţionat de camă sau de cilindru, articulat la primul sabot. Şi aici comportarea
frânei este diferită la schimbarea sensului de rotaţie, dar la acelaşi gabarit cu frâna duplex
realizează momente mai mari de frânare.
Din fiecare tip constructiv au fost realizate mai multe variante, în scopul îmbunătăţirii
performanţelor de exploatare şi în special a realizării de momente de frânare egale, independent
de sensul de rotaţie.

FRÂNE CU BANDĂ
CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE. Frâna cu bandă are ca element caracteristic o bandă
de oţel 2 căptuşită cu ferodo, mai rar cu saboţi de lemn. Banda înfăşoară roata de frână 1 sub un
unghi la centru de aproximativ 250°. Capetele benzii sunt prinse articulat la o pârghie 3, care
rotită într-un sens produce frânarea, iar în celălalt slăbirea frânei. Acţionarea pârghiei în sensul
frânării se face, la frânele semiautomate-normal închise cu ajutorul unei greutăţi 5 sau a unui
arc 8, iar la frânele normal deschise-comandate, prin apăsarea pe o pedală, direct sau asistat
hidraulic; defrânarea se face cu ajutorul electromagneţilor cu cursă lungă 4, a ridicătorilor
electrohidraulici 9 sau centrifugali, respectiv cu ajutorul unui arc la frânele comandate. La
defrânare banda de frână datorită rigidităţii, tinde să se depărteze inegal de roată. Pentru
egalizarea jocului radial sunt prevăzute şuruburile de reglare 10, montate în apărătoarea rigidă
7. Reglajul lungimii benzii şi de compensare a uzurii căptuşelii se face cu sistemul filetat 6.

89
 TIPURI DE FRÂNE CU BANDĂ: a – frâna simplă; b – frâna diferenţială; c şi d – frâne prin
însumare
Există trei tipuri principale de frâne cu bandă, care se deosebesc prin modul de prindere a
capetelor benzii la pârghia de comandă: cu un capăt articulat la pârghie şi cu unul la punctul ei
de oscilaţie, cu ambele capete prinse de pârghie, de-o parte şi de alta, sau de aceeaşi parte a
punctului de oscilaţie, frânele numindu-se: simplă, diferenţială, prin însumare.
Frânele cu bandă dezvoltă la acelaşi gabarit, comparativ cu frânele cu saboţi, momente de
frânare mai mari, au o construcţie mai simplă, dar sunt mai puţin răspândite datorită faptului că
solicită puternic la încovoiere arborele pe care se montează, precum şi a condiţiilor de evacuare
mai dificilă a căldurii. Se recomandă utilizarea lor la mecanismele macaralelor acţionate de la
un motor unic, unde se montează chiar pe organul care trebuie frânat (de exemplu pe tamburul
de cablu). Domeniul de utilizare este limitat, de asemenea, şi de realizarea de momente de
frânare diferite în funcţie de sensul de rotaţie, frânele simplă şi diferenţială utilizându-se numai
la mecanisme de ridicare a sarcinii sau de înclinare a braţului, iar frâna prin însumare numai la
mecanisme de deplasare sau de rotire, unde este necesar acelaşi moment de frânare, indiferent
de sensul de rotaţie.
ORGANELE FRÂNELOR CU BANDĂ. organul specific, banda, de lăţime constantă bb, se
realizează prin nituirea sau lipirea unei benzi de ferodo pe o bandă de oţel marca ol60 sau
olc45. se utilizează nituri de cupru sau de aluminiu, având capul îngropat în jumătate din
grosimea benzii, limitându-se uzura căptuşelii de fricţiune. la capete, de bandă sunt nituite
piesele de prindere la pârghia de acţionare, conform fig. iii.9.

90
DETALII CONSTRUCTIVE ALE BENZII DE FRÂNE

FRÂNE CU DISCURI (FRÂNE AXIALE)

CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA FRÂNELOR CU DISCURI. Frânele cu discuri
lucrează pe principiul apăsării axiale a unor garnituri de fricţiune plane sau tronconice, pe
suprafaţa unui disc plan, respectiv pe o suprafaţă tronconică conjugată, unul din elemente fiind
fix, iar celălalt rotitor, odată cu unul din arborii mecanismulu.
Aceste tipuri de frâne au cea mai compactă construcţie, şi din această cauză sunt larg
întrebuinţate ca frâne semiautomate şi automate. Datorită condiţiilor bune de evacuare a
căldurii, mai ales când au posibilităţi de ventilare forţată, frânele cu discuri au intrat în
componenţa electromotoarelor, care acţionează mecanismele de ridicat (electropalane, trolii
etc.), realizând construcţii deosebit de compacte.
Forţa de apăsare între elementele rotitoare şi fixe este dată de un arc – la frânele
semiautomate, de cilindrii de forţă cu simplu efect – la frânele comandate, acţionate hidraulic,
respectiv de forţa axială dintr-un mecanism şurub-piuliţă sau melc-roată melcată – la frânele
automate, comandate de sarcină. Defrânarea se produce electromagnetic la frânele
semiautomate înglobate în electromotoare sau prin acţiunea unor arcuri la frânele comandate.
Pentru exemplificarea funcţionării, sunt prezentate o frână cu discuri plane şi o frână cu
disc conic, înglobate în motoare electrice de macara.
Frâna fabricată de firma Demag, echipează un electromotor de construcţie specială, având
rotorul 1 tronconic, cu posibilitatea limitată de deplasare axială odată cu arborele 2 pe care este
fixat discul de frână 3, prevăzut cu elemente de fricţiune. De carcasa motorului electric este
fixată carcasa tronconic-interioară 4 a frânei, deplasarea axială a discului 3 şi strângerea lui pe
carcasa 4 având loc sub acţiunea arcului de compresiune 5, a cărui tensiune se reglează cu
bucşa filetată 6, asigurată cu piuliţa 7. Slăbirea frânei are loc la conectarea motorului electric,
când statorul atrage rotorul 1 şi învinge rezistenţa arcului 5, deplasarea axială fiind limitată de
arcurile disc 8 la valoarea necesară jocului dintre elementele frânei. Pentru o mai bună răcire
discul de frână 3 este prevăzut cu palete care îndeplinesc rolul de ventilator.
Frânele de mai jos sunt frâne axiale automate, frânarea fiind produsă de acţiunea
momentului dat de sarcina de ridicat, permanent de acelaşi sens. Frâna cu disc conic din se
utilizează la palanele manuale cu melc şi se compune din discul tronconic 1, fixat pe arborele
melcului 2, care se poate deplasa axial în lagărele sale. Elementul fix al frânei îl constituie roata
de clichet 3 (având suprafaţa interioară tronconică) montată în carcasa 4 în care se poate roti
numai într-un sens (sensul de ridicare a sarcinii), în sens contrar rotirea fiind împiedicată de
clichetul 5. Reglarea cursei arborelui 2 se face din şurubul 6, asigurat cu contrapiuliţă. Sensul

91
înclinării elicei melcului este astfel ales încât sub acţiunea momentului sarcinii să producă
strângerea permanentă a discului 1 în interiorul roţii 3.
La acţionarea roţii de lanţ 7 în sensul ridicării, discul 1 şi roata 3 se rotesc solidar, clichetul
sărind peste dinţii rotiţi. În staţionare clichetul intră între dinţii roţii şi blochează sarcina în
poziţia cerută.
La învârtirea roţii 7 în sens invers, clichetul menţine starea blocată a roţii 3, dar în acest
sens de rotire melcul are tendinţa de deplasare axială în sensul reducerii forţei de apăsare a
discului 1, făcând posibilă coborârea.
Frâna automată cu discuri plane se utilizează ca frână de coborâre şi este compusă din
arborele 1 (aparţinând mecanismului), pe care sunt montate discurile de frână 2 şi 3; discul 2
fixat prin pană, iar discul 3 înşurubat, cu posibilitatea deplasării axiale. Roata dinţată 4, legată
cinematic cu tamburul pe care se înfăşoară cablul de sarcină, face corp comun cu discul 3.
Elementul fix al frânei este roata de clichet 5, montată liber pe arborele 1 şi prevăzută, de
ambele părţi, cu suprafeţe plane pe care apasă discurile 2 şi 3. Ca şi la frâna prezentată anterior,
clichetul 6, fixat la un element nerotitor, nu împiedică rotirea roţii 5 în sensul ridicării, dar o
blochează în staţionare sau la coborâre.

92
FRÂNĂ SEMIAUTOMATĂ CU DISC CONIC

93
FRÂNĂ CONICĂ AUTOMATĂ

FRÂNĂ AUTOMATĂ CU DISCURI PLANE

La rotirea arborelui 1 în sensul ridicării sarcinii discul 3 se înşurubează iar elementele frânei se
rotesc monobloc. La staţionare, roata 5 fiind blocată, mecanismul este frânat. Coborârea se
asigură prin rotirea arborelui 1 în sens invers; discul 3 se deplasează în sensul slăbirii frânei şi
sarcina coboară rotind roata 4. În momentul în care viteza unghiulară a roţii 4 este mai mare
decât cea a arborelui 1, discul 3 se înşurubează pe arbore în sensul strângerii frânei şi reduce
viteza de coborâre menţinând-o în limitele prescrise.
Pentru ascensoare de şantier, firma Alimak (Suedia) utilizează frâne automate de siguranţă,
declanşarea frânării producându-se la depăşirea vitezei admise de coborâre .

94
 Pinionul 1, în angrenare permanentă cu cremaliera ascensorului, este fixat pe arborele 2
care roteşte contragreutatea glisantă 3, cu viteza unghiulară ω . În momentul depăşirii turaţiei
limită prescrisă, contragreutatea face contact cu discul conic 4 şi îl antrenează în mişcarea de
rotaţie, obligând piuliţa 5 să avanseze pe şurubul 6 solidar cu discul 4. Prin comprimarea
arcurilor disc 7, contra carcasei fixe 8, discul 4 este introdus în carcasa 8 şi are loc frânarea şi
oprirea completă a mecanismului, concomitent cu întreruperea alimentării cu energie electrică a
motorului de acţionare (cu un contact de fine de cursă, comandat de piuliţa 5). Frâna rămâne în
această stare datorită autofrânării sistemului şurub-piuliţă şi poate fi adusă la situaţia defrânată,
prin deşurubarea piuliţei, cu mecanismul în repaus, după remedierea cauzei care a dus la
creşterea vitezei de coborâre.

FRÂNĂ AUTOMATĂ CU SIGURANŢĂ

DISPOZITIVE DE OPRIRE
Dispozitivele de oprire, denumite curent opritoare, sunt dispozitive mecanice care blochează
mişcarea mecanismului într-unul din sensurile de rotaţie. Opritoarele şi-au găsit aplicare la
dispozitive şi mecanisme de ridicat pentru blocarea mişcării de coborâre sub acţiunea greutăţii
sarcinii de ridicat, intrând în construcţia frânelor automate care echipează, de exemplu, palanele
manuale cu melc. Cele mai răspândite opritoare sunt opritoarele cu clichet şi opritoarele cu
role.

OPRITOARE CU CLICHET

95
OPRITOARE CU CLICHET: a – cu clichet interior; b – cu clichet exterior

Opritoarele cu clichet, sunt formate dintr-o roată 1 cu dantură specială, asimetrică (exterioară
sau interioară), montată pe un arbore al mecanismului, care trebuie blocat şi o pană 2 de formă
caracteristică curbă, mai rar dreaptă, numită clichet, fixată articulat la o parte fixă 3 a
mecanismului. Prin pătrunderea clichetului între doi dinţi ai roţii; rotirea acesteia este blocată
într-un sens şi permisă în celălalt. Arcul 4 (lamelar sau de torsiune) montat din motive de
siguranţă, menţine permanent contactul dintre clichet şi dantura roţii. Uneori, mai ales la
mecanisme acţionate manual, sunt prevăzuţi doi clicheţi decalaţi cu jumătate din pasul dinţilor
roţii, în scopul reducerii unghiului de rotire la blocare.
Obişnuit, pentru solicitare minimă a clichetului, articulaţia acestuia se amplasează pe
tangenta dusă la cercul exterior al dinţilor roţii (diametrul caracteristic al roţii de clichet) prin
vârful unui dinte.

96
OPRITOARE CU ROLE

Opritoarele cu role, provin din cuplajele unisens cu role, prin fixarea unuia dintre elementele
rotitoare, de regulă cel exterior. Ele sunt compuse din elementul interior profilat 1, corpurile de
rulare cilindrice 2, carcasa exterioară 3 – cu suprafaţa interioară cilindrică – şi dispozitivele de
apăsare cu arc 4.
La rotirea în sens trigonometric, rolele 3 acţionate de forţele de frecare cu inelul exterior,
comprimă arcurile şi – intrând în zona cu înălţime mai mare a locaşurilor – permit rotirea
butucului 1. La rotirea în sens contrar, rolele se împănează între suprafaţa cilindrică interioară a
carcasei 3 şi rotorul 1. Pentru buna funcţionare se demonstrează că trebuie îndeplinită condiţia

α<ρ

unde ρ este unghiul de frecare, iar α – semiunghiul de contact al rolelor; pentru semiunghiul α
se adoptă valoarea α ≥ 7°30'.
În ultimul timp opritoarele cu role sunt frecvent utilizate în cadrul troliilor
acţionate cu motor hidrostatic.

REGLAREA ŞI VERIFICAREA DISPOZITIVELOR DE FRÂNARE

Reglarea frânelor se face de către persoane autorizate şi calificate în specialitatea
respectivă. Controlul saboţilor şi schimbarea ferodourilor se face periodic şi în cazul în care se
constată o uzură avansată, se înlocuiesc saboţii cu saboţi noi sau se bat ferodouri noi. După

97
fiecare intervenţie la sistemul de frânare (înlocuiri ferodouri, ulei de frână, piese de schimb
uzate, arcuri, tije, etc.) se verifică tot ansamblul de frânare după care se reglează dinamometric
tot lanţul cinematic de frânare.
Reglajele şi intervenţiile sunt consemnate în caietul de întreţinere la fiecare revizie sau
intervenţie în parte.
Indiferent de tipul de electromagnet, la construcţia frânelor se vor avea în vedere
următoarele reguli cu caracter general:
-elctromagneţii se vor încărca până la cel puţin 2/3 din sarcina nominală. Subîncărcarea are ca
efect o distrugere a suprafeţei de contact a armăturii datorită şocurilor foarte mari.
-tinometria frânei se va construi astfel încât să nu se producă înţepeniri şi cursa de închidere să
fie complet efectuată. Înţepenirea armăturii ar avea ca efect crearea unui întrefier, o creştere
exagerată a curentului şi arderea bobinei electromagnetului.
-pentru a ţine cont de uzura căptuşelii sabotului de frână, cursa de deschidere a electromagnetului
se va întrebuinţa pe numai 2/3 din total la aplicarea sabotului nou pe discul frânei, iar restul de
1/3 se efectuează pe măsura uzurii ferodoului.
Când cursa electromagnetului se realizează în întregime, este necesară o reglare a frânei.
Electromagneţii de frână prezintă o serie de dezavantaje şi anume:
-curentul de anclanşare este foarte mare
-la neefectuarea completă a cursei de închidere, magnetul se arde datorită depăşirii curentului.
-sunt foarte sensibili la căderi de tensiune
În practică datorită acestor dezavantaje, electromagneţii sunt înlocuiţi cu ridicătoare
electrohidraulice. Ridicătoarele de frână prezinta şi ele un dezavantaj principal care constă în
timpul relativ mare de închidere , ceeace se poate manifesta printr-o accelerare nedorită a sarcinii
la deconectarea motorului de antrenare. Pentru înlăturarea acestui dezavantaj , ridicătorul se
foloseşte aproape de sarcina nominală.
VERIFICAREA FRÂNELOR CU SABOŢI EXTERIORI. Realizarea condiţiilor de bună
funcţionare a frânelor şi menţinerea parametrilor de frânare constanţi în timp reclamă
efectuarea verificărilor la presiunea admisibilă şi la încălzire, în zona de contact între saboţi şi
roata de frână.

Relaţia de verificare a presiunii este:

p ≤ pa
valorile presiunii admisibile adoptându-se diferenţiat conform tabelului III.1, în funcţie de
destinaţia frânei (de oprire sau de coborâre). Din această condiţie rezultă lăţimea saboţilor.
Cantitatea de căldură rezultată în procesul de frânare se disipează prin conducţie, ridicând
în principal temperatura roţii de frână şi parţial a celorlalte elemente ale frânei (saboţi şi
pârghii), precum şi prin convecţie şi radiaţie către mediul înconjurător. Transferul de căldură
are loc gradat până la atingerea unei temperaturi de regim, după care fenomenul rămâne
staţionar. În fig III.6 este prezentat acest proces, simbolurile având următoarele semnificaţii: tfr
= timpul de frânare; top = timpul de oprire (saboţii sunt în contact); tf = timpul de funcţionare
(saboţii sunt depărtaţi); T = perioada unui ciclu; θr = temperatura de regim.

98
 2 Temperatu-ra
Coeficientul de Presiunea admisibilă pa (daN/cm )
Material frecare µ Frâne radiale Frâne axiale maximă
sabot/material roată de a suprafeţei
frână Frecare De De De De în contact
În ulei
uscată coborâre oprire coborâre oprire (°C)
lemn/oţel sau fontă 0,2–0,4 – 2 6 – –6 60–70

fontă/oţel sau fontă 0,15 0,06 15 20 2 6 150

bronz/oţel 0,16 0,06 – – 2 6 150

ferodo cu bitum/oţel
0,35 0,12 3 6 2 6 200
sau fontă
ferodo cu cauciuc/oţel
0,42 0,12 3 6 2 6 220
sau fontă
metalo-ceramic/oţel
0,6–0,75 – 3 8 2 8 250
sau fontă

VARIAŢIA TEMPERATURII ROŢII DE FRÂNĂ LA FUNCŢIONARE INTERMINENTĂ

Temperatura creşte pe perioada frânării (zona 1–2), scade lin pe perioada opririi (2–3) şi apoi
mai accentuat în timpul rotirii discului de frână (3–4), datorită măririi suprafeţei de schimb cu
exteriorul, prin depărtarea saboţilor.
Modul de calcul exact al încălzirii duce la relaţii complicate, cu utilizare greoaie în
practică, motiv pentru care se adoptă o metodă simplificatoare de verificare la încălzire, bazată
pe stabilizarea temperaturii – după parcurgerea câtorva cicluri de funcţionare – la o anumită
valoare de regim.
Practic se calculează produsul valorilor efective ale presiunii şi vitezei periferice, care
reprezintă lucrul mecanic specific de frânare în unitatea de timp, care se compară cu o valoare
admisibilă, conform relaţiei:

99
 (pv)ef ≤ (pv)a
pentru (pv)a adoptându-se următoarele valori: 50 daNm/cm2s pentru frâne de oprire şi 25
daNm/ cm2s pentru cele de coborâre.

CAPITOLUL 4
4.1 CABLURI SI LANTURI
CONSTRUCŢIA ŞI CLASIFICAREA CABLURILOR
Cablurile sunt organe flexibile, alcătuite din mai multe sârme sau din mai multe toroane înfăşurate
elicoidal în jurul unei inimi centrale, într-unul sau mai multe straturi suprapuse. Toroanele sunt
mănunchiuri de sârme înfăşurate elicoidal în jurul unei inimi proprii într-unul sau mai multe
straturi suprapuse, iar inima este partea centrală metalică sau nemetalică a cablului în jurul căreia
se înfăşoară sârmele sau toroanele lui.
Cablurile multifilare de oţel sunt folosite la legarea, suspendarea, ridicarea sau tractarea
sarcinilor sau părţilor mobile ale instalaţiilor de ridicat (cum sunt cărucioarele de sarcină tractate
sau braţele basculante cu mecanism cu cablu). Ele au înlocuit aproape total lanţurile, întrucât sunt
mai uşoare, mai ieftine, prezintă aceeaşi flexibilitate în orice direcţie şi, ceea ce este deosebit de
important, au proprietatea de a nu se rupe brusc, ci – în mod normal – fir cu fir, ceea ce permite
constatarea uşoară a stării şi înlocuirea lor din timp. De asemenea au avantajul de a funcţiona
liniştit, fără şocuri; în consecinţă permit acţionarea cu viteze mai mari. Singurul dezavantaj în
raport cu lanţurile îl constituie faptul de a avea o flexibilitate mai mică, deci de a necesita role şi
tamburi de diametre mai mari.
Există o mare varietate de cabluri determinată de varietatea destinaţiei şi condiţiilor de
exploatare. Din acest motiv, în scopul precizării anumitor amănunte constructive, este
utilă clasificarea lor. Cablurile de oţel se clasifică după cum urmează.
A. După forma secţiunii transversale cablurile se pot grupa în cabluri rotunde a căror secţiune
transversală se poate înscrie într-un cerc şi cabluri plate, a căror secţiune se poate înscrie într-un
dreptunghi. La maşinile de ridicat se folosesc cabluri rotunde.
B. După forma secţiunii transversale a toroanelor cablurile pot fi: cu toroane rotunde sau cu
toroane profilate – cu secţiune triunghiulară, ovală sau plată. Cablurile cu toroane rotunde sunt
cele uzuale. Toroanele cu secţiune triunghiulară, de fapt sub forma unor sectoare de terc, umplu
mai bine secţiunea cablului, conferindu-i acestuia o capacitate portantă mai mare, dar şi o
rigiditate mai mare. Toroanele ovale se utilizează în construcţia cablurilor flexibile.
C. După forma secţiunii sârmelor cablurile pot fi: cabluri deschise – dacă secţiunea tuturor
sârmelor cablului este circulară, cabluri semiînchise – dacă stratul exterior este alcătuit din sârme
profilate dispuse alternativ cu sârme rotunde, astfel încât se asigură o închidere relativă a
straturilor interioare alcătuite numai din sârme rotunde, şi cabluri închise – dacă unul sau mai
multe straturi (de la exterior spre interior) sunt alcătuite din sârme profilate, care asigură o bună
închidere a straturilor interioare, alcătuite numai din sârme rotunde. Transmisiile prin cablu ale
maşinilor de ridicat utilizează numai cabluri deschise, întrucât cablurile semiînchise şi cele
închise sunt mult mai rigide şi nu pot fi înfăşurate pe role sau pe tamburi. În schimb, aceste
cabluri au suprafaţa exterioară netedă, asigurând un contact mult mai favorabil cu rolele de rulare
cu canal profilat, deci prezintă o rezistenţă la uzură şi o durabilitate superioară. Din acest motiv
sunt utilizate drept cabluri purtătoare la macaralele funicular, teleferice, telecabine etc.
D. După sensul de cablare cablurile pot fi cabluri dreapta, dacă toroanele au sensul de înfăşurare
spre dreapta, şi cabluri stânga, dacă sensul de înfăşurare al toroanelor este spre stânga. Similar,
toroanele pot fi toroane dreapta sau stânga, corespunzător sensului de înfăşurare al sârmelor

100
 care le compun. Sensul dreapta se marchează prin Z, iar sensul stânga prin simbolul S.
E. După caracteristicile constructive de bază cablurile rotunde pot fi: simple, duble şi triple.

FORMA SECŢIUNII TOROANELOR: a – rotund; b – triunghiular; c – oval

CABLURI SIMPLE: a – deschise; b – semiînchise; c – închise

Cablurile simple sunt cabluri monotonon, alcătuite dintr-unul sau mai multe straturi răsucite în
jurul unei inimi centrale metalice sau vegetale. Sensul de înfăşurare al straturilor succesive este
alternant, astfel încât ultimul strat să aibă sensul dorit. Denumirea de cablu simplu derivă din
faptul că fiecare fir component urmăreşte traiectoria unei linii elicoidale cilindrice, şi prin urmare
are o curbură simplă. Cablurile simple se execută în construcţie deschisă, semiînchisă sau închisă.
Cablurile simple deschise se utilizează ca ancoraje şi ghidaje flexibile, iar cablurile semiînchise şi
închise drept cabluri purtătoare.

ILUSTRAREA SENSULUI DE CABLARE: Z – dreapta; S – stânga

Cablurile duble sunt cabluri compuse, realizate prin înfăşurarea mai multor toroane în
jurul unei inimi centrale. Firele constituente au o dublă curbură determinată de
înfăşurarea iniţială în cadrul toronului şi de înfăşurarea toronului în cadrul cablului. Din
acest punct de vedere cablurile duble pot avea cablare paralelă (Z/Z sau S/S), cablare în
cruce (Z/S sau S/Z) sau cablare mixtă (SZ/Z sau SZ/S). Simbolul de la numitor indică
sensul de înfăşurare al toroanelor în jurul inimii, iar cel de la numărător – sensul de
înfăşurare al ultimului strat de sârme în cadrul toronului. La cablarea mixtă, la toroanele

101
vecine, sensul înfăşurării sârmelor din ultimul strat alternează. Cablurile duble sunt
cabluri deschise, care se realizează într-una din următoarele variante constructive.

CABLURI COMPUSE, DUBLE: a – construcţie normală; b – construcţie flexibilă; c – construcţie

concentrică

CABLURI COMPUSE, DUBLE, CONSTRUCŢIE COMBINATĂ: a – Seale; b – Warrington; c –

Filler

Cablurile duble, construcţie normală (fig. IV.4.a) sunt cabluri alcătuite din sârme având
acelaşi diametru. Numărul firelor dintr-un toron poate fi 7, 19, 37 sau 61, iar numărul
toroanelor poate fi 6 sau 8. Inima toroanelor este metalică (un fir central), iar inima
cablului poate fi metalică sau nemetalică.
O particularitate a cablurilor de construcţie normală este aceea că înclinarea axei firelor
din diferitele straturi ale toroanelor, faţă de axa acestora, este egală. Prin urmare,
lungimea firelor – indiferent de stratul în care sunt dispuse – este aceeaşi, dar pasul de
înfăşurare variază de la strat la strat, întrucât diametrul de înfăşurare depinde de poziţia
stratului (straturilor exterioare le corespund paşi de înfăşurare mai mari). De aici rezultă
că firele diferitelor straturi nu sunt paralele, se încrucişează, iar contactul între firele
diferitelor straturi este punctiform. Dar înclinarea egală a firelor toroanelor determină în
mod teoretic o distribuţie uniformă a efortului total din cablu între firele constituente.
Cablurile duble, construcţie normală împreună cu cele de construcţie combinată
constituie categoria cea mai frecvent utilizată în domeniul instalaţiilor de ridicat.
Cablurile duble, construcţie flexibilă sunt cabluri având sârme de acelaşi diametru, inimă
centrală nemetalică şi toroane alcătuite dintr-unul sau maximum două straturi de sârme
înfăşurate în jurul inimii, de asemenea nemetalică, a toronului. Sunt cabluri utilizate în
special în marină.
cablurile duble, construcţie concentrică sunt cabluri alcătuite din sârme de acelaşi diametru,
inimă centrală nemetalică sau metalică şi toroane cablate în două sau mai multe straturi
concentrice. sensul cablării toroanelor din straturile succesive este alternant, iar sensul

102
înfăşurării ultimului strat de sârme la toroanele vecine (situate pe acelaşi strat) este diferit. in
acest fel rezultă un cablu cu proprietatea de a fi antigiratoriu, adică un cablu care nu prezintă
tendinţa de răsucire atunci când este tensionat.

CABLURI COMPUSE, CONSTRUCŢIE TRIPLĂ

Cablurile duble, construcţie combinată sunt cabluri duble alcătuite din sârme cu
diametre diferite. La cablurile Seale sârmele cu diametru mai mic sunt plasate în
straturile din interiorul toroanelor, stratul exterior fiind alcătuit din sârme de diametru
mai mare; la cablurile Warrington între sârmele ultimului strat al fiecărui toron sunt
intercalate sârme de diametru mai mic, iar la cablurile Filter sârmele de diametru mai mic
sunt intercalate între sârmele cu diametru mai mare ale straturilor interioare ale
toroanelor. Cablurile de construcţie combinată se realizează cu inimă nemetalică sau
metalică.
Prin utilizarea sârmelor de diametre diferite se obţine un dublu avantaj. Primul constă în
faptul că se asigură un coeficient de umplere a secţiunii mai mare, ceea ce înseamnă că capacitatea
portantă a cablurilor de construcţie combinată este – comparativ – mai mare. Al doilea avantaj
constă în realizarea unui contact liniar între sârmele straturilor succesive ale toroanelor. Într-adevăr
toronarea sârmelor din toate straturile se face cu acelaşi pas, ceea ce înseamnă că înclinarea firelor
diferitelor straturi nu este egală, iar sârmele din straturile exterioare se dispun în interstiţiile dintre
sârmele straturilor interioare, contactul sârmelor între straturi realizându-se pe toată lungimea
firelor. Sub acest aspect cablurile construcţie combinată având pasul constant, sunt superioare în
exploatarea cablurilor construcţie normală, care au constantă înclinarea sârmelor. Înfăşurarea cu
pas constant se numeşte înfăşurare paralelă, iar cea cu unghi constant se numeşte înfăşurare
normală.
Cablurile compuse, construcţie triplă sunt cabluri care se alcătuiesc prin cablarea mai
multor cabluri duble în jurul unei inimi nemetalice sau metalice. Este evident că curbura
unei sârme luată independent este triplă.
Sârmele utilizate la cablurile de oţel multifilare sunt realizate prin trefilare din oţel carbon de
calitate mărcile: OLC 35, OLC 45, OLC 55 şi OLC 60, la trei clase de calitate conform tabelului
şi cinci categorii de rezistenţă, conform tabelului . Pentru categoriile IV şi V se folosesc oţeluri cu
un conţinut maxim de carbon de 0,85%.

CLASELE DE CALITATE ALE SÂRMELOR DESTINATE CABLURILOR MULTIFILARE

DE OŢEL

103
 Clasa de calitate Destinaţie
A Cabluri pentru transport persoane
B Cabluri pentru tracţiune şi transport materiale
C Cabluri pentru ancorare şi ghidare
Categoriile de rezistenţă ale materialului sârmelor destinate cablurilor multifilare de oţel

Clasa de calitate
Categoria deRezistenţa minimă
A B şi C
rezistenţă la tracţiune
Rezistenţa maximă la tracţiune
I 1180 1320 1470
II 1370 1520 1670
III 1570 1720 1860
IV 1760 1910 2060
V 1960 2110 2250
OBSERVAŢIE. Rezistenţele sunt indicate în N/mm2

Sârma pentru cabluri se execută fie cu suprafaţa în stare neacoperită, mată, fie – în scopul
protecţiei contra coroziunii – într-una din următoarele variante de acoperire: zincată înainte de
trefilare sau zincată trasă (zt), zincată final electrolitic (g), zincată cu strat gros de zinc (G) şi
stanată (S), această ultimă variantă aplicându-se numai la sârmele de categoria IV şi V.
Materialul inimii cablurilor şi toroanelor este determinat de mediul şi condiţiile de exploatare.
Astfel inima poate fi: vegetală, (h, H, H1), metalică (M), metalică independentă, sintetică (p, P, P1)
sau minerală (x, X, X1). Simbolurile caracteristice din paranteze se referă în ordine la: inima
toroanelor, inima cablului, respectiv inima cablului construcţie triplă.
Inima vegetală se confecţionează din fibre dure naturale (sisal, manila) sau din fibre
moi (cânepă, bumbac pescăresc, iută), înfăşurate într-un singur toron pentru cablurile
rotunde cu diametre sub 20 mm, sau în mai multe toroane înfăşurate în sens invers
sensului de înfăşurare a cablului. Inima vegetală asigură o mare flexibilitate cablului, o
ungere din interior a acestuia, întrucât este impregnată iniţial cu un lubrefiant neutru,
precum şi o oarecare amortizare a şocurilor în funcţionare.
Inima sintetică se confecţionează din fibre sintetice (nylon, capron, perfan etc.) sau
textile sintetice (poliamidă, polietilenă şi polipropilenă) şi îndeplineşte aceleaşi funcţii ca
şi inima vegetală.
Inima metalică se confecţionează din aceeaşi sârmă din care este confecţionat şi cablul,
având forma unui toron de aceeaşi construcţie ca cele ale cablului. Se utilizează în cazul
în care cablul este supus unor solicitări transversale mari, de exemplu în cazul înfăşurării
pe tamburi în mai multe straturi. Reduce flexibilitatea cablului. Dacă materialul sârmelor
inimii are aceeaşi rezistenţă ca sârmele cablului, inima se numeşte metalică rezistentă,
dacă este mai mică, atunci inima se numeşte metalică nerezistentă.
Inima metalică independentă este alcătuită ca un cablu de construcţie 6x7 sau M+6x7, cu
toroane de construcţie şi caracteristici diferite de cele ale toroanelor cablului (fig. IV.5.b
şi c). La acelaşi diametru cu inima metalică, inima metalică independentă fiind alcătuită
din sârme mai multe dar de diametru mai mic, asigură o flexibilitate mai mare a cablului.

104
 Inima minerală se confecţionează din fibre de azbest neimpregnate în unsori consistente.
Este utilizată la cablurile destinate lucrului în medii cu temperaturi înalte în cazurile în
care se urmăreşte asigurarea unei flexibilităţi mai mari decât cea oferită de cablurile cu
inimă metalică.

CARACTERISTICILE MECANICE ALE CABLURILOR

Principalele caracteristici geometrice şi mecanice ale cablurilor, depinzând de tipul
constructiv şi de materialul sârmelor, sunt următoarele:
DIAMETRUL NOMINAL d al cablului – reprezintă diametrul cercului circumscris secţiunii
transversale a acestuia. Se defineşte numai pentru cablurile rotunde.
ARIA SECŢIUNII TRANSVERSALE A – reprezintă suma ariilor secţiunilor transversale ale
sârmelor care alcătuiesc cablul.

A = Σ πd2 / 4

Coeficientul (grad) de umplere ω este raportul dintre secţiunea metalică a cablului şi aria cercului
circumscris secţiunii transversale:

ω = 4A / πd2

Sarcina teoretică minimă de rupere Str a cablului reprezintă suma sarcinilor minime teoretice de
rupere ale sârmelor componente, inclusiv acelora care alcătuiesc inima metalică rezistentă:

Str = A · σr

unde σr reprezintă rezistenţa la rupere a materialului sârmei.

Sarcina reală minimă de rupere Sr reprezintă a sarcină teoretică de rupere care se obţine prin
corectarea sarcinii teoretice minime de rupere cu ajutorul coeficientului de scădere a rezistenţei kc
datorită cablării sau toronării sârmei. Acest coeficient este specific fiecărui tip de cablu:

Sr = kc · Str

Sarcina efectivă de rupere Sef a cablului reprezintă valoarea efortului de tracţiune la care în timpul
încercării la tracţiune se produce ruperea primului toron al cablului.
Sarcina de rupere totală calculată Sc a cablului se determină însumând sarcina de rupere a
fiecărui fir al cablului, determinată prin încercarea la tracţiune a firelor prelevate din
cablu luate individual, în prealabil îndreptate. La cablurile cu inimă metalică se includ şi
sarcinile firelor inimii în cazul inimii rezistente şi nu se includ în cazul inimii
nerezistente. Sarcina de rupere totală calculată serveşte la calculul rezistenţei cablului
atunci când nu se poate realiza ruperea efectivă prin încercare a întregului cablu.
Coeficientul de scădere a rezistenţei kc este raportul între sarcina efectivă de rupere a cablului şi
suma sarcinilor efective de rupere a sârmelor active componente, necablate.
În standardele de produse se indică atât valorile sarcinilor efective de rupere ale
cablurilor, cât şi valorile coeficienţilor de scădere a rezistenţei.

MODULUL DE ELASTICITATE

105
Din cauza cablării modulul de elasticitate al cablurilor este sensibil mai mic decât al materialului
din care sunt confecţionate sârmele, ceea ce înseamnă că supus aceluiaşi efort de tracţiune un cablu
multifilar se alungeşte mai mult decât s-ar alungi un eşantion plin, având aceeaşi arie a secţiunii
transversale şi aceeaşi lungime.

Modulul de elasticitate al cablurilor se defineşte în acelaşi mod ca şi în cazul general

Ec = dσ / dε

în care σ este tensiunea, iar ε deformaţia specifică, dar valoarea lui depinde în mare măsură de
construcţia cablului. Astfel, el scade cu creşterea unghiului de cablare; este mai mic la cablurile cu
inimă vegetală şi sintetică, şi mai mare la cele cu inimă metalică. Mai mult, modulul de elasticitate
al cablurilor nu este o mărime constantă; el variază atât cu numărul ciclurilor de solicitare, cât şi cu
nivelul de solicitare. Cablurile noi au un modul de elasticitate mai mic şi prezintă un histerezis
pronunţat. Cu creşterea numărului de solicitări, panta medie a curbei de încărcare σ (ε) creşte,
curba însăşi se deplasează spre dreapta. Din aceeaşi figură se constată că după parcurgerea unui
număr de cicluri de încărcare–descărcare care conduc la stabilizarea procesului, panta acesteia
creşte uşor cu nivelul de solicitare, ceea ce duce la concluzia că la un nivel mai înalt de solicitare
modulul de elasticitate este mai mare.

DIAGRAMA σ–ε PENTRU UN CABLU CU SÂRME ROTUNDE CU DIAMETRUL DE 26 MM

Valorile medii orientative pentru modulul de elasticitate al cablurilor Ec sunt următoarele:

– sârmă de oţel pentru cabluri: Ec = 2·105 N/mm2
– cabluri simple: Ec = (1,4…1,7)·105 N/mm2
– cabluri duble cu inimă metalică: Ec = (1,0…1,3)·105 N/mm2
– cabluri duble cu inimă vegetală, sintetică sau minerală: Ec = (0,7…1,0)·105 N/mm2
În cazul cablurilor care nu se găsesc în poziţie verticală, din cauza variaţiei săgeţii cablului sub
greutatea proprie atunci când tensiunea din el variază, se poate defini un modul de elasticitate
aparent. Într-adevăr, din fig. IV.8 se observă că atunci când efortul S creşte cu cantitatea ds,
săgeata cablului se reduce. În consecinţă deplasarea ds însumează atât deplasarea cauzată de

106
deformaţia elastică dse, cât şi cea cauzată de reducerea lungimii cablului prin trecerea la noua
poziţie de echilibru, dsv
ds = dse + dsv

Deformaţia specifică aparentă va fi:

dεa = ds / s = (dse + dsv)/ s = (dεe + dεv)

iar modulul de elasticitate aparent:

Ea = dσ / dεa = dσ / (dεe + dεv) = dσ / dσ/Ec + dσ/Ev = Ec / 1 + Ec/Ev

SCHEMA PENTRU CALCULUL MODULUL DE ELASTICITATE APARENT AL

CABLURILOR

FACTORI DE DURABILITATE ŞI CRITERII PENTRU ALEGEREA

CABLURILOR
În raport cu celelalte organe care intră în alcătuirea macaralelor, chiar în condiţii normale de
exploatare, cablurile au o durabilitate mai mică. Din acest motiv problema durabilităţii lor a
preocupat mulţi cercetători; ea reprezintă problema centrală pe care proiectantul sau constructorul
trebuie să o aibă în vedere când optează pentru un anumit tip de cablu.
Durabilitatea cablului depinde atât de factori de exploatare (externi), cât şi de factori
constructivi (interni).
Este evident că, cu cât nivelul efortului de exploatare în cablu este mai mare, cu cât
regimul de lucru este mai intensiv, cu cât numărul de îndoituri pe care cablul îl face în
cadrul transmisiei este mai mare şi cu cât diametrul organelor de înfăşurare şi dirijare este
mai mic, cu atât durabilitatea cablului este mai redusă. Fiind daţi aceşti factori externi
defavorizanţi, prin alegerea corespunzătoare a tipului de cablu, precum şi a altor factori
constructivi care vor fi menţionaţi mai jos, efectele acestora pot fi atenuate.
a. CATEGORIA DE REZISTENŢĂ A MATERIALULUI SÂRMELOR. Cercetările
experimentale au arătat că prin creşterea categoriei de rezistenţă a materialului sârmei nu se obţine
o creştere proporţională a durabilităţii. La acelaşi diametru şi nivel de efort se constată o anumită
creştere a durabilităţii la cablurile din categoria 1570 N/mm2 faţă de cele de categorii inferioare;
creşterea durabilităţii în cazul utilizării unor sârme din categoria 1760 N/mm2 este mai mică, iar
prin trecerea la categoria 1960 N/mm2 se înregistrează chiar o diminuare a acesteia. Mai mult, dacă
se adoptă drept criteriu de dimensionare menţinerea unei valori constante date de coeficientului de

107
siguranţă în raport cu sarcina de rupere, nivelul de solicitare admis în exploatare va fi mai mare, în
măsura în care se utilizează sârme din categorii de rezistenţă mai ridicate. Durabilitatea scade însă
cu nivelul de solicitare, astfel încât cablurile din categoria 1570 N/mm2 vor avea o durabilitate
ceva mai mică decât cele din categoria 1370 N/mm2, iar cablurile din categoriile mai ridicate
prezintă o diminuare a durabilităţii şi mai pronunţată. Din acest motiv pe de-o parte, nu este
recomandabil să se utilizeze la maşinile de ridicat cabluri din categoriile superioare categoriei
1570 N/mm2, iar pe de altă parte, metodica de calcul nu face distincţie între cablurile alcătuite cu
sârme de diferite calităţi.
b. STAREA SUPRAFEŢEI SÂRMELOR. Prin zincare rezistenţa la îndoiri alternante şi răsuciri
a sârmelor scade, scăderea fiind mai pronunţată la sârmele cu strat gros de zinc sau stanate. Cu
toate acestea, prin protecţia oferită împotriva coroziunii, aceste acoperiri conferă cablului, pe
ansamblu, o durabilitate în general sporită.
c. DIAMETRUL SÂRMELOR. La acelaşi diametru, cablurile cu mai multe fire, deci cu sârme
de diametru mai mic, sunt mai flexibile, proprietate pe care proiectantul este tentat să o exploateze.
Dacă se ţine însă cont că la trecerea peste role sârmele, cu cât au diametrul mai mic cu atât sunt
mai expuse să fie strivite şi că această tendinţă se accentuează cu creşterea dimensiunii canalului
rolei de cablu, este preferabil să se utilizeze, cu cât regimul de lucru este mai intensiv, cabluri cu
sârme cu diametru moderat. Astfel dacă ne referim la cablurile compuse duble, construcţie
normală, sunt de preferat tipurile 6x19 şi 6x37 tipurilor 6x7 (rigid) şi 6x61 (flexibil, dar cu sârme
de diametru prea mic).
d. TIPUL ÎNFĂŞURĂRII. La cablurile cu înfăşurare normală, straturile succesive de sârme din
cadrul toroanelor se înfăşoară în acelaşi sens şi au acelaşi unghi de înclinare faţă de axa toronului.
Rezultă o lungime egală a firelor şi o repartizare mai uniformă a efortului total. Cu toate acestea,
durabilitatea lor este sensibil mai mică decât a cablurilor cu înfăşurare paralelă, deoarece contactul
între sârmele diferitelor straturi este punctiform, ceea ce determină solicitări de contact importante,
precum şi uzură prin frecare de alunecare.
e. PREFORMAREA. Preformarea este operaţia tehnologică executată anterior cablării, prin care
se dă firelor şi toroanelor o formă potrivită prin care să se anihileze tendinţa acestora de a se
desface sub acţiunea tensiunilor remanente, provocate de operaţia de cablare. Preformarea are
multiple avantaje, care prin însumare conduc la o creştere considerabilă a durabilităţii. Acesta este
motivul pentru care, deşi preformarea scumpeşte cablul, se prevede confecţionarea prin preformare
a cablurilor. Calităţile conferite cablului prin preformare sunt: o mai uniformă distribuţie a sarcinii
între fire, o flexibilitate mai mare, o reducere a uzurii la trecerea cablului peste role sau tamburi,
întrucât nu se manifestă în timpul îndoirii tendinţa sârmelor sau toroanelor de a ieşi în relief, prin
urmare sârmele exterioare se uzează uniform. De asemenea, eventualele sârme rupte rămân în
poziţia lor iniţială şi nu ies proeminent la suprafaţa cablului.
f. SENSUL CABLĂRII. Cablurile cu cablare paralelă (Z/Z sau S/S) sunt mai flexibile decât cele
cu cablare în cruce sau mixtă. Aceasta se explică prin faptul că sârmele au, în cazul cablării
paralele, curburile în acelaşi sens. Totuşi utilizarea acestor cabluri este limitată, datorită tendinţei
de răsucire la tensionare, doar la tractarea sarcinilor cu mişcare ghidată, când datorită fixării la
capete, cablul nu poate da curs acestei tendinţe.
g. NATURA INIMII. Inima moale, vegetală sau sintetică este impregnată cu lubrefiant anterior
cablării şi asigură ungerea normală a cablului. Aceasta, ca şi inima de azbest constituie un suport
plastic pentru toroanele cablului, astfel încât la interior nu se produc tensiuni de contact între fire şi
toroane. Pe de altă parte, tocmai această lipsă de rezistenţă a inimii împiedică utilizarea ei la
cablurile care trebuie să se înfăşoare pe tamburi în mai multe straturi. În acest caz se utilizează

108
inima metalică. Se recomandă utilizarea cablurilor cu inimă metalică şi în cazul unor regimuri
intensive de lucru sau la temperaturi ridicate, dar durabilitatea sporită se explică desigur prin
creşterea secţiunii utile a cablului (cu valoarea corespunzătoare inimii) şi – prin urmare – a
diminuării nivelului general de solicitare a sârmelor.
h. FORMA TOROANELOR. Cablurile cu toroane rotunde sunt cele aflate în fabricaţie curentă.
La utilizări sever intensive, în cazul în care numărul rolelor de deviere pentru cablu este mare,
poate fi avantajos să se utilizeze cabluri cu toroane ovale, întrucât asigură contactul simultan al
mai multor sârme cu canalul rolelor sau tamburilor. Prin aceasta uzura şi strivirea se reduc, iar
durabilitatea creşte.
SOLICITAREA ŞI CALCULUL CABLURILOR
Luate în ansamblu, în timpul exploatării, cablurile sunt supuse tracţiunii, încovoierii generale şi
strivirii, ultimele două – la trecerea peste role sau la înfăşurarea pe tamburi. Solicitarea firelor
constituente este însă mult mai complexă datorită formei pe care o iau ca urmare a cablării, precum
şi datorită contactului reciproc de vecinătate. Astfel, chiar în porţiunile rectilinii ale cablului
efortul de tracţiune determină în fir în afara solicitării de tracţiune, solicitare la încovoiere, întrucât
raza de curbură a firului înfăşurat elicoidal sau dublu elicoidal prin tracţiune tinde să se modifice;
de asemenea apare solicitare de răsucire, întrucât curbura firului nu este plană, precum şi solicitare
de contact între firele vecine.

În prezent practic toate normele europene indică pentru dimensionare o relaţie de forma:

d ≥ k √S

în care: d este diametrul cablului, în mm; S – efortul în ramura cea mai încărcată a cablului, în
daN; k – coeficientul depinzând de grupa de funcţionare a mecanismului în care este integrat
cablul, de destinaţie, precum şi de construcţia cablului.
Efortul S se determină ţinând cont de efectul static al sarcinii, greutăţii proprii a muflei şi
cablului, de randamentul transmisiei prin cablu şi de solicitarea suplimentară dată de forţele de
inerţie, dacă acestea depăşesc 10% din efortul de tracţiune static. La evaluarea lui S se neglijează
înclinarea cablului în raport cu axa palanului dacă unghiul între ramurile cablului care înfăşoară o
rolă nu depăşeşte 45°. Valorile coeficientului k sunt indicate în tabelului IV.3.

VALORILE COEFICIENTULUI PENTRU CALCULUL DIAMETRULUI CABLURILOR

deTransporturi uzuale
Transporturi periculoase
Grupa
funcţionare Cabluri normale Cabluri antigiratorii Cabluri normale
M1 şi M2 (0,250) – –
M3 0,265 (0,250) 0,280 (0,265) –
M4 0,280 0,300 0,300
M5 0,300 0,335 0,335
M6 0,335 0,375 0,375

109
M7 0,375 0,425 0,425
M8 0,425 0,475 0,475

OBSERVAŢII
1. PRIN TRANSPORTURI PERICULOASE SE ÎNŢELEG TRANSPORTURI DE
MATERIALE INCANDESCENTE, TOXICE, EXPLOZIVE, ACIDE ETC.
2. Valorile înscrise între paranteze se admit numai în cazurile când rezistenţa la rupere a sârmelor
este de cel puţin 1760 N/mm2
3. VALOAREA 0,265 ÎN CAZUL CABLURILOR ANTIGIRATORII ESTE ADMISĂ ÎN
SITUAŢIA ÎN CARE CABLUL SE ÎNFĂŞOARĂ DIRECT PE TAMBUR FĂRĂ A
MAI TRECE PESTE ROLE.
4. Pentru macaralele de lansat conducte k = 0,210.

Din structura formulei d ≥ k √S şi din modul în care sunt indicate valorile coeficientului k rezultă
că în calculul de dimensionare nu se reflectă nici tipul constructiv al cablului, nici categoria de
rezistenţă a materialului sârmei. Aceasta este o consecinţă a celor menţionate în § IV.1.4 şi în
special a faptului că durabilitatea cablului depinde pentru un regim de exploatare dat, mai ales de
nivelul de solicitare. Alegând la diametrul care rezultă din d ≥ k √S corespunzător criteriilor de
asigurare a unei durabilităţi adecvate un tip constructiv sau altul, având un material cu rezistenţă
mai ridicată sau mai coborâtă, singura consecinţă este realizarea unui coeficient de siguranţă
diferit. Dar nu atât valoarea coeficientului de siguranţă este determinantă, cât criteriul de
durabilitate. Acest fapt este pus în legătură şi cu alegerea diametrului rolelor de cablu, care
reprezintă un alt factor de durabilitate deosebit de important. Astfel, chiar dacă coeficientul de
siguranţă este ales în mod convenabil, corespunzător grupei de funcţionare a mecanismului,
diametrul de înfăşurare determinat pornind de la acest coeficient, nu conduce în general la soluţia
optimă. Într-adevăr, proiectantul şi constructorul urmăresc utilizarea unui cablu cu diametru cât
mai mic, care să conducă la diametre minime pentru role şi tamburi. Fiind dat coeficientul de
siguranţă, se ajunge la acest rezultat utilizând sârme având o rezistenţă cât mai ridicată şi un cablu
având un coeficient de umplere cât mai mare. Durabilitatea unui cablu ales în acest fel, în general
nu este cea optimă. De exemplu, utilizând un cablu cu sârme având o rezistenţă inferioară (de
exemplu 1570 N/mm2 în loc de 1960 N/mm2) şi cu un coeficient de umplere inferior (de pildă un
cablu cu 8 toroane în loc de un cablu cu 6 toroane), se asigură o durabilitate mai mare, deşi
coeficientul de siguranţă este mai redus.
SISTEME DE PRINDERE ALE CAPETELOR CABLURILOR
Capetele cablurilor pot fi acţionate, şi în acest caz se fixează la tamburii de antrenare, sau
neacţionate, caz în care se fixează fie la un element de construcţie al maşinii, fie la mufla mobilă.
Sistemele de prindere ale ramurii neacţionate trebuie să fie concepute astfel încât să aibă
rezistenţa şi durabilitatea cel puţin egale cu cele ale cablului, să fie sigure, să permită
constatarea cu uşurinţă a stării tehnice, să permită montarea–demontarea uşoară a cablului şi
să realizeze o prindere articulată a ramurii cablului. În practica actuală sunt utilizate
următoarele sisteme, care corespund cel mai bine acestor cerinţe.

a. FIXAREA CU RODANŢĂ
Rodanţa este un ochet din oţel utilizat pentru modelarea formei şi protejarea cablului în zona de
ancorare contra strivirii şi uzurii. Rodanţele sunt organe standardizate. Varianta S, ştanţată sau
forjată, se execută într-o gamă cuprinzând 21 mărimi corespunzătoare unor diametre de cablu

110
cuprinse între 4 şi 68 mm şi se confecţionează din oţel OL 37.4 prin forjare liberă; se protejează
contra coroziunii prin acoperire termică cu AlZn (min 120 g/m2) şi poate fi utilizată în intervalul
de temperatură a mediului ambiant -25° … +40 °C. Varianta T, turnată (fig. IV.9.b) se execută
într-o gamă de 15 mărimi, pentru diametre de cablu cuprinse între 8 şi 68 mm. Se confecţionează
din oţel OT 500–3 şi poate fi utilizată în intervalul de temperatură -10°C … +40°C.

RODANŢE PENTRU CABLURI: a – ştanţate sau forjate; b – turnate

După ce înfăşoară rodanţa, capătul liber al cablului se fixează de ramura lui continuă printr-unul
din următoarele procedee: prin împletire şi matisare, cu manşoane ovale presate, cu cleme de cablu
Tehnologia de realizare a prinderii prin împletire şi matisare este următoarea. Dincolo de
rodanţă, capătul liber se desface în toroane şi se îndepărtează inima pe porţiunea desfăcută. Cu
ajutorul unor scule speciale se realizează împletirea cu ramura continuă a cablului astfel ca fiecare
toron al capătului liber să o străpungă de cel puţin şase ori; după fiecare străpungere se taie un
număr de sârme din toron astfel încât, la ultima străpungere, fiecare toron să conţină jumătate din
numărul iniţial de sârme. Se regularizează prin ciocnire părţile proeminente şi apoi se matisează cu
sârmă moale zincată de 1,4 … 2 mm. Lungimea porţiunii împletite trebuie să fie de 15 ori
diametrul cablului, dar nu mai mică de 300 mm, iar porţiunea matisată de 8–10 ori diametrul
cablului.
Prinderea cu manşon presat este avantajoasă, întrucât utilizează pentru prindere o
porţiune mai scurtă a cablului şi necesită un volum de muncă mult mai redus decât în
cazul prinderii prin împletire. În schimb nu se poate realiza decât în ateliere specializate,
întrucât necesită o presă prevăzută cu o matriţă adecvată. Prinderea capătului liber cu
ramura continuă se face cu ajutorul unui manşon standardizat confecţionat din ţeavă
ovală de AlMg 2,5 având o lungime de minimum 3,5 ori diametrul cablului. Tehnologia
prinderii cuprinde următoarele faze: tăierea cablului şi asigurarea împotriva despletirii
toroanelor prin încălzirea la roşu a capătului de cablu şi răsucirea în sensul înfăşurării
până la sudarea sârmelor (această operaţie se face la o maşină de atelier cu încălzire
electrică); curăţirea de grăsime a manşonului şi cablului pe porţiunea de îmbinare,
presarea în matriţă a manşonului introdus pe cablu în zona de îmbinare.
Prinderea cu cleme are avantajul de a fi demontabilă şi de a se putea realiza oriunde, nu numai
în ateliere. Clemele pentru cabluri sunt standardizate şi se realizează în două variante constructive.
Clemele tip A sunt alcătuite dintr-un corp, o bridă şi două piuliţe cu guler; se execută în 10 mărimi,

111
pentru cabluri având diametrul nominal de maximum 40 mm. Clemele tip B se execută în 5
mărimi şi sunt utilizate pentru cabluri cu diametre mai mari de 40 mm, până la 68 mm, inclusiv.
Corpul clemelor se execută din oţel marca OLC 45, brida din OLC 35, şuruburile din oţeluri
cu caracteristici mecanice corespunzătoare grupei 8.8, iar piuliţele – corespunzătoare grupei 8.
Clemele tip A se montează astfel încât ramura activă a cablului să fie presată pe corpul clemei, iar
brida să preseze ramura liberă, nesolicitată a cablului. Se evită astfel strivirea de către bridă a
ramurii solicitate.
Numărul minim de cleme necesar pentru realizarea prinderii, momentul de prestrângere a
piuliţelor, precum şi distanţa minimă între două cleme vecine sunt indicate în tabel.
Ancorarea cablului în articulaţie se poate face fie direct, numai cu ajutorul rodanţei, fie cu
ajutorul unor chei de tachelaj.

SISTEME DE FIXARE CU RODANŢĂ A CAPETELOR DE CABLU: a – prin împlătire şi

matisare;b – cu manşon presat; c – cu cleme de cablu

112
CLEME PENTRU CABLURI

CHEIE DE TACHELAJ
Uneori este avantajos pentru soluţia constructivă a ancorării ca în locul rodanţei să se
utilizeze mici role cu alezaj cilindric sau chiar role de cablu.

FIXAREA CAPĂTULUI DE CABLU CU ROLĂ DE MIC DIAMETRU ŞI ÎMPLETIRE

DATE PRIVIND UTILIZAREA CLEMELOR DE CABLU

Mărimea clemei (diametru Numărul minim

Tipul Momentul de prestrângere Pasul
nominal de cleme
clemei (Nm) clemelor
maxim al cablului) pentru prindere

113
 8 6 4
10 9 5
13 33 5
16 49 5
19 67,7 5
A ≥b
22 107 6
26 147 6
30 212 7
34 296 7
40 363 8
44 420 8
48 462 9
B 55 520 10 2 … 2,5b
64 572 11
68 620 12

b. FIXAREA CU PAPUC
Papucul de cablu este un ansamblu format dintr-o carcasă prevăzută cu ureche de articulaţie şi o
pană înclinată, cu care se asigură fixarea cablului prin autoîmpănare sub acţiunea tensiunii din
ramura activă a acesteia. Introducerea penei şi a cablului înfăşurat în jurul ei se face prin
deschiderea mare a carcasei, prestrângerea iniţială realizându-se prin ciocănire uşoară. Papucii de
cablu sunt organe standardizate, gama cuprinzând 11 mărimi care acoperă necesarul pentru cabluri
cu diametre între 6 şi 44 mm. Carcasa se confecţionează din oţel turnat, clasa de calitate 3, cu
rezistenţa minimă de 4500 daN/cm2, iar pana din oţel laminat cu rezistenţa minimă de rupere de
3700 daN/cm2, clasa de calitate 4. Zonele active de strângere ale penei au canale unghiulare cu
deschiderea de 120°, iar cele ale carcasei au formă semicilindrică. Montajul trebuie să se facă
astfel încât ramura activă a cablului să se găsească pe faţa neînclinată a penei, asigurându-se în
acest fel centrarea găurii de articulaţie cu axa cablului; capătul liber se matisează.
Unghiul suprafeţei înclinate a penei trebuie să îndeplinească atât condiţia de
autoîmpănare sub acţiunea efortului din cablu, cât şi condiţia de autoreţinere atunci când
datorită absenţei sarcinii, cablul este lipsit de efort.

114
PAPUC DE CABLU: a – ansamblu; b – carcasă; c – pană

c. FIXAREA CU MANŞON CONIC

FIXAREA CABLURILOR CU MANŞON CONIC

Manşonul conic este o piesă prevăzută cu ureche de articulaţie şi alezaj conic care asigură fixarea
capătului de cablu prin intermediul unui aliaj metalic turnat în manşon . Manşonul se realizează
din oţel turnat având caracteristici mecanice similare oţelurilor pentru papucii de cablu. Prin
tehnologia de realizare se urmăreşte să se asigure aderenţa aliaj–cablu şi aliaj–manşon astfel încât
aceste elemente să conlucreze. Principalele ei faze sunt: despletirea cablului, îndepărtarea inimii
vegetale sau minerale, îndoirea capetelor sârmelor sub formă de cârlig, decaparea şi neutralizarea
lor precum şi a manşonului şi turnarea aliajului. Se utilizează aliaje cu fluiditate ridicată la
temperaturi sub 400°C pentru a nu influenţa negativ proprietăţile mecanice ale materialului
sârmelor. Lucrarea recomandă aliaje cu plumb, cum ar fi aliajul cu 76% Pb, 18% Sb şi 6% Sn.
CONSTRUCŢIA ROLELOR DE CABLU

115
Rolele de cablu sunt organe pentru dirijarea cablurilor multifilare din oţel. Ele se prezintă sub
forma unor roţi a căror obadă este prevăzută cu un canal al cărui profil asigură o înfăşurare
normală şi sigură a cablului, precum şi un contact favorabil al acestuia cu rola. Rolele de cablu
sunt organe rotitoare, astfel că butucul lor sprijină prin intermediul unei bucşe sau a unei perechi
de rulmenţi pe o osie nerotitoare. În mod curent rolele se execută din fontă Fc 200. Inima lor poate
fi plină, prevăzută cu goluri de uşurare sau prevăzută cu nervuri şi goluri, funcţie de diametrul lor.
Mai jos este indicată o soluţie constructivă uzuală pentru role turnate din fontă, iar în tabel sunt
indicate valori orientative pentru principalele dimensiuni ale acestora.

SOLUŢII CONSTRUCTIVE PENTRU MONTAJUL ROLELOR DE CABLU:

a – rolă cu bucşe de bronz;
b – role pe rulmenţi

116
ROLĂ DE CABLU
Diametrul butucului rolei se ia 1,5 … 1,6 ori diametrul alezajului său.
La mecanisme cu regimuri intensive de funcţionare se recomandă confecţionarea din oţel turnat,
întrucât oţelul are proprietăţi plastice superioare fontei; se poate utiliza marca OT 400-2. De
asemenea rolele pot fi executate din oţel laminat OL37.3k. Rolele cu diametre mici, sub 200–250
mm, se pot executa din tablă groasă, dar utilizarea lor nu este recomandabilă decât la producţii
unicale; întrucât costul manoperei, precum şi pierderea de material prin strunjire sunt ridicate. Este
recomandabil ca rolele de diametru mare să se execute din oţel laminat în construcţie sudată,
întrucât rezultă o însemnată reducere de greutate. Astfel, pentru role de tipul celei reprezentate
realizate dintr-un butuc, spiţe şi o obadă din platbandă sau din oţel cornier deformate în două
etape: pentru realizarea profilului canalului şi apoi curbarea la raza roţii, rezultă, pentru diametre
de 400 ... 900 mm, greutăţi cu 58 până la 75% mai mici decât cele ale unor role echivalente din
fontă.

117
ROLĂ DE CABLU ÎN CONSTRUCŢIE SUDATĂ

DIMENSIUNILE ROLELOR DE CABLU DIN FONTĂ

B Nr.
D D1 D2 b1 s s1
b* r* nervuri
320 210 50 80 60 10 10 8 4
355 240 60 80 60 10 10 8 4
400 260 80 100 70 12 10 8 4
450 290 100 110 80 12 10 8 4
500 316 110 118 90 14 12 10 4
560 360 120 125 100 14 12 10 4
630 400 120 140 110 16 12 10 6
800 440 160 160 120 16 12 10 6
* b – montaj pe bucşe; r – montaj pe rulmenţi

Cercetări efectuate în ultimii ani au dus la concluzia că pot fi utilizate role confecţionate din mese
plastice. Se obţine un triplu avantaj: rolele sunt mult mai uşoare, sprijinirea pe osie se simplifică
întrucât nu mai sunt necesare organe intermediare de tipul bucşelor sau rulmenţilor, creşte
durabilitatea cablului deoarece contactul acestuia cu materialul plastic este practic inofensiv pentru
cablu. Se utilizează poliamida 6, care are următoarele proprietăţi mecanice: rezistenţa la tracţiune
500 daN/cm2, rezistenţa la rupere prin încovoiere 600 daN/cm2 şi densitatea 1,12 ... 1,18 kg/dm3.
Rolele din poliamidă pot fi executate prin strunjire din placă, fie prin injectare sub presiune.
Materialul rolelor, prin duritate şi modulul de elasticitate influenţează durabilitatea

118
cablurilor. Celelalte condiţii fiind egale, un material mai puţin dur şi cu un modul de
elasticitate mai redus conduce la o durabilitate sporită a cablului. Astfel, rolele din fontă
asigură o durabilitate cu 10–20% mai mare decât rolele din oţel, iar rolele din poliamidă
practic dublează durabilitatea cablurilor.

ROLE DE POLIAMIDĂ
a – strunjite; b – injectate sub PROFILUL CANALULUI
presiune ROLELOR DE CABLU

Dimensiunile caracteristice rolelor de cablu

Dimensiunile caracteristice ale rolelor de cablu sunt acelea care determină forma şi mărimea
profilului canalului pe care se înfăşoară cablul. Ele sunt indicate în fig. IV.20. Toate aceste
dimensiuni sunt funcţie de diametrul cablului şi sunt alese fie din considerente de asigurare a unei
durabilităţi cât mai mari a cablului (r – raza şi D – diametrul la fundul canalului), fie din
considerente de securitate: evitarea ieşirii cablului de pe rolă (unghiul de deschidere a şi
adâncimea canalului – h).
Cercetările au arătat că raza optimă la fundul canalului se găseşte în limitele r = (0,53 ... 0,55)
d. În acest fel se asigură un contact cu cablul pe o zonă suficient de mare, efectul fiind un nivel
redus al tensiunilor de contact, precum şi conservarea secţiunii rotunde a cablului. La raze mai
mari, zona de contact devine mai mică, în consecinţă tensiunile de contact cresc, iar cablul se
aplatisează. La raze mai mici creşte uzura cablului, datorită frecării laterale cu pereţii canalului.
Deschiderea canalului se ia egală cu 45°, iar adâncimea h aproximativ între 1,5 şi 2,5 d;
valorile mici corespund diametrelor mari de cablu, iar cele mari diametrelor mici. În acest fel
devine posibilă o deviere laterală a cablului faţă de planul median al rolei în limite practice

119
acceptabile, fără contactul şi deci frecarea cu bordura canalului.
Prin îndoitură se înţelege trecerea cablului din forma rectilinie într-o formă curbă sau
invers, prin urmare numărul de îndoituri corespunde numărului de schimbări ale razei de
curbură a cablului pe traseul său.
STABILIREA NUMĂRULUI DE ÎNDOITURI ALE CABLURILOR

Nr. de îndoi-
Cazul Schiţa Explicaţii turi simple
echivalente

Înfăşurare pe rolă fără schimbarea

1 2
sensului curburii

Înfăşurare pe rolă cu schimbarea

2
sensului curburii

120
 Înfăşurare pe rolă care abate calculul
din planul iniţial
3
α < 120°
2
α ≥ 120°
3

Role cu unghiuri de înfăşurare sub 5° şi

4 – 0
role de egalizare
5 – Tamburi de cablu 1
Rezultă că atunci când cablul înfăşoară o rolă, el face două îndoituri, întrucât la intrare
pe rolă curbura lui variază de la valoarea zero la 2/D, iar la ieşirea de pe rolă ea variază
din nou, de data aceasta de la 2/D la zero (cazul 1, tab.). Efectul schimbării sensului de
îndoire asupra durabilităţii cablului, adică al trecerii de la o curbură convenţional pozitivă
la una negativă este practic de două ori mai mare decât al unei îndoituri simple, de aceea
schimbarea sensului de îndoire este echivalent cu două îndoituri simple (cazul 2, tab).
Celelalte cazuri posibile sunt ilustrate în tab., cazurile 3, 4 şi 5.

Randamentul rolelor de cablu

ROLE CU AXĂ NEDEPLASABILĂ. Introduse în lanţul cinematic al transmisiilor prin cablu,
rolele opun anumite rezistenţe de care trebuie să se ţină cont la stabilirea efortului care este necesar
să se aplice la ramura acţionată a cablului. Aceste rezistenţe sunt luate în considerare prin
intermediul randamentului rolei, definit ca raport între efortul util Su şi cel aplicat în mod efectiv S:

η = Su/ S

Există două cauze care determină aceste rezistenţe: frecarea în lagărele rolei şi rigiditatea la
încovoiere a cablului. Aceasta din urmă este determinată de doi factori: rigiditatea cablului luat ca
corp elastic şi frecarea reciprocă a firelor care alcătuiesc cablul. Primul factor determină o egală
abatere a celor două ramuri de cablu de la forma corespunzătoare firului ideal flexibil conform
fig. a, şi este caracterizat de mărimea e'. Al doilea determină o îndepărtare de rolă a ramurii care se
înfăşoară şi o apropiere corespunzătoare a celei care se desfăşoară, caracterizate de mărimea e",
întrucât frecările interioare care se opun alunecărilor relative ale firelor la înfăşurare împiedică
cablul să ia imediat direcţia tangentă rolei, tinzând către o menţinere a traiectoriei iniţiale rectilinii,

121
iar la desfăşurare tind să menţină curbura pe care cablul a luat-o la trecerea peste rolă. Întrucât e">
e', rezultă prin suprapunerea efectelor situaţia reală reprezentată

EFECTUL RIGIDITĂŢII LA ÎNCOVOIERE A CABLULUI

Din cele de mai sus rezultă că efectul rigidităţii la încovoiere a cablului se manifestă prin
îndepărtarea de rolă a ramurii de cablu care se înfăşoară şi apropierea celei care se desfăşoară. Prin
urmare pentru stabilirea echilibrului efortul în ramura acţionată trebuie să fie mai mare decât
efortul util. Pierderile determinate de rigiditatea la încovoiere a cablurilor se determină pe cale
experimentală. În condiţii normale ele nu depăşesc 1–1,5% din valoarea efortului util. Frecarea în
lagărul rolei determină o rezistenţă proporţională cu rezultanta eforturilor din cele două ramuri ale
cablului, cu coeficientul de frecare şi cu raportul d/D, ceea ce se deduce elementar din condiţia de
echilibru a rolei.
Pe baza cumulării rezistenţei determinată de rigiditate cu cea determinată de frecare se
stabileşte expresia randamentului. În proiectarea curentă randamentul rolelor de cablu se
alege în funcţie de condiţiile de utilizare corespunzător indicaţiilor din tabel. După cum
rezultă din tabel, influenţa hotărâtoare asupra valorii randamentului o are tipul frecării în
lagăr, frecvenţa ungerii şi unghiul de înfăşurare a cablului pe rolă.
RANDAMENTUL ROLELOR DE CABLU

Randamentul rolei
Tipul frecării în lagărele roleiModul de ungere
(unghi de înfăşurare 180°)
Ungere proastă, temperatură ridicată 0,94
Ungere rară 0,95
Frecare de alunecare
Ungere periodică normală 0,96
Ungere automată 0,97
Ungere proastă, temperatură ridicată 0,97
Frecare de rostogolire Ungere normală cu unsoare
0,98
consistentă

Rolele de deviere pe care cablul se înfăşoară cu unghiuri mai mici de 180° au un randament mai
mare. De exemplu la rolele pe rulmeţi cu ungere normală, variaţia randamentului cu unghiul este:

122
α 180° 90° 45° 15°
η 0,98 0,985 0,987 0,99

ROLE CU AXĂ DEPLASABILĂ. Rolele cu axa mobilă sunt role care efectuează nu numai o
mişcare de rotaţie în jurul axei proprii, dar şi o mişcare de translaţie. Aceste role sunt utilizate fie
în scopul demultiplicării forţei de acţionare (fig. a), fie pentru multiplicarea vitezei (sau cursei) de
acţionare (fig.b). În ambele cazuri randamentul rolelor este mai mare decât al rolelor cu axă
nedeplasabilă.

ROLE CU AXĂ DEPLASABILĂ: a – pentru demultiplicarea forţei de acţionare; b – pentru

multiplicarea vitezei de acţionare

Montajul rolelor de cablu

Soluţiile uzuale de montaj ale rolelor de cablu sunt indicate. Ele reazemă pe osii a căror rotire este
împiedicată cu ajutorul unor plăcuţe pentru fixarea axelor, orientată paralel cu rezultanta
eforturilor din cele două ramuri ale cablului. Roţile de fontă sau oţel (fig.a) sunt prevăzute cu
bucşe de bronz, iar ungerea se asigură cu ajutorul ungătoarelor cu pâlnie sau cu bilă. Canalul de
repartizare a unsorii între suprafeţele în frecare trebuie să se găsească în dreptul zonei neîncărcate,
adică diametral opus punctului de aplicaţie al rezultantei eforturilor din cablu. În cazul rolelor din
poliamidă, bucşele pot să lipsească. În cazul utilizării rulmenţilor (fig. c) se preferă utilizarea unei
bucşe intermediare asigurându-se în acest fel o montare şi o demontare uşoară a rolei. Ungătorul se
montează în acest caz în butucul rolei, iar etanşarea se asigură cu capace laterale. Este obligatoriu
ca rolele să fie prevăzute cu sistem de protecţie pentru împiedicarea ieşirii cablului din şanţul lor.
Se utilizează în acest scop apărători din tablă de oţel (nu mai subţire de 3 mm) dispuse în jurul
rolei în sectorul în care cablul este înfăşurat pe rolă. Distanţa între piesa de siguranţă şi rolă nu
trebuie să fie mai mare decât 0,25 d (d – diametrul cablului). Sistemul este foarte util în special la
rolele montate la extremitatea braţelor macaralelor, unde – din cauza balansului lateral al sarcinii –
există pericolul urcării cablului pe bordura rolei.

123
SIGURANŢĂ CONTRA IEŞIRII CABLULUI DIN ŞANŢUL ROLELOR

Calculul osiei se face considerând-o grindă simplu rezemată, încărcată cu o sarcină uniform
distribuită pe lungimea bucşei: p = R/l în care R este rezultanta eforturilor din ramurile de cablu,
iar l este lungimea de contact a bucşei cu osia.
În cazul rezemării pe rulmenţi montaţi direct pe osie (fără bucşă intermediară), se
consideră că rezultanta se repartizează egal celor doi rulmenţi sub forma unor sarcini
concentrate aplicate în planul median al rulmenţilor.
Presiunea admisibilă de contact este:
• bronz pe oţel 100... 120 daN/cm2;
• fontă antifricţiune pe oţel 40...60 daN/cm2;
• poliamidă pe oţel 40 daN/cm2.
În cazul rolelor cu viteză mare de rotaţie, lagărele de alunecare se verifică şi la încălzire, produsul
(pv) admisibil având valorile de 60 daN/cm2s în cazul perechii bronz–oţel şi 30 daN/cm2s în cazul
perechilor fontă antifricţiune–oţel şi poliamidă–oţel.

Palane cu cablu

ALCĂTUIREA PALANELOR CU CABLU

Palanele sunt dispozitive cu organ flexibil, utilizate pentru amplificarea forţei de acţionare, uneori
pentru amplificarea cursei sau vitezei organului de acţionare. Organul flexibil poate fi un cablu de
oţel sau un lanţ sudat sau articulat. Palanele cu lanţ sunt frecvent utilizate ca mecanisme
independente. Palanele cu cablu intră în alcătuirea maşinilor de ridicat, fiind asociate troliilor.
Astfel, sunt utilizate la suspendarea şi deplasarea sarcinilor sau la deplasarea unor părţi mobile ale
macaralelor: la bascularea braţelor, tractarea cărucioarelor de sarcină, telescoparea braţelor.
Palanele cu cablu sunt alcătuite din două grupuri de role şi un cablu care le înfăşoară
alternativ. Unul din grupuri este fix, iar celălalt – la care este ataşată sarcina – este mobil. Palanele
cu cablu se împart în două categorii, după numărul ramurilor de cablu acţionate. Palanul simplu
are o singură ramură acţionată, iar palanul dublu are ambele capete ale cablului acţionate. În
primul caz, unul din capetele cablului este fixat la unul din grupurile de role ale palanului, iar
celălalt la tamburul troliului de acţionare; în al doilea caz, ambele capete sunt ataşate tamburului.
Un palan dublu este echivalent cu două palane simple, cuplate în paralel, având fiecare un
număr de ramuri portante egal cu jumătate din numărul total de ramuri ale palanului dublu. Din
acest motiv ele se mai numesc şi palane gemene. Întotdeauna palanul dublu are un număr par de
ramuri, iar rola mediană – care teoretic nu se roteşte la acţionarea palanului – se numeşte rolă de

124
egalizare, întrucât prin intermediul ei se stabileşte echilibrul între cele două părţi ale palanului.
Palanele simple sunt utilizate de regulă la macaralele cu braţ, iar cele duble la macaralele
rulante. Numărul ramurilor pe care se repartizează sarcina, constituie numărul ramurilor
portante, notat np şi reprezintă o mărime caracteristică a palanului. Cu cât acest număr
este mai mare, cu atât efortul din fiecare ramură este mai mic. În acest fel, alegându-se în
mod convenabil numărul de ramuri portante, ramura activă poate fi acţionată depunându-
se un efort mic.
O altă mărime caracteristică a palanelor este raportul de transmitere ip care se defineşte ca
raport între numărul ramurilor portante şi numărul ramurilor acţionate na:
ip = np / na
unde: na = 1 în cazul palanelor simple; na = 2 în cazul palanelor duble.

PALAN SIMPLU

Se poate demonstra cu uşurinţă că raportul de transmitere este egal cu raportul între viteza de
deplasare a ramurii (ramurilor) active şi viteza de deplasare a grupului mobil de role.

125
PALAN DUBLU

TAMBURI PENTRU CABLU

Tamburii pentru cablu sunt organe specifice troliilor, pe care se înfăşoară şi cu ajutorul cărora
se acţionează ramura sau ramurile active ale cablurilor. tamburii pot avea formă cilindrică,
tronconică sau hiperboloidală (de rotaţie), iar antrenarea cablului are loc fie datorită fixării
acestuia la tambur – cazul tamburilor cilindrici sau tronconici, fie prin fricţiune – cum este
cazul tamburilor hiperboloidali şi al tamburilor cilindrici fără fixarea de tambur a capătului
cablului.
Suprafaţa activă a tamburilor poate fi netedă sau canelată, geometria canelurii fiind definită în
profil normal de raza de racordare a şanţului r şi de pasul înfăşurării elicoidale . Utilizarea
tamburilor canelaţi prezintă avantajul asigurării unei mai mari durabilităţi a cablului atât prin
evitarea frecării laterale a spirelor vecine, consecinţă faptului că pasul este ceva mai mare ca
diametrul cablului, cât şi prin reducerea tensiunilor de contact, consecinţă alegerii raţionale a razei
r. De asemenea, prin canelare se asigură înfăşurarea regulată a cablului pe tambur, spiră lângă
spiră, fără suprapunerea lor. Profilul canelurii este standardizat în funcţie de diametrul cablului. Ca
şi în cazul rolelor de cablu se adoptă pentru r valoarea r ≈0,53d. Pasul canelurii se ia: s =
(1,1...1,2)d, iar adâncimea ei: h ≥ 0,375d.
Tamburii pe care se înfăşoară o singură ramură activă sunt simplu canelaţi, canelura
fiind de regulă orientată dreapta. Tamburii utilizaţi pentru palane gemene sunt dublu
canelaţi. Cele două porţiuni active sunt canelate în sensuri opuse, iar cele două ramuri ale
cablului se înfăşoară de la extremităţi spre zona mediană a tamburului. Această zonă are
o porţiune inactivă care rămâne necanelată. Astfel de tamburi sunt utilizaţi la
mecanismele de ridicare ale macaralelor rulante, întrucât asigură ridicarea muflei mobile
pe verticală (fără deplasarea laterală a acesteia),

126
PROFILUL CANELURILOR PENTRU TAMBURI DE CABLU

Tamburii netezi se utilizează la trolii cu acţionare manuală, la trolii mecanice de şantier, în general
în cazul în care, fiind în cantitate mare, cablul se înfăşoară în straturi suprapuse. Se utilizează de
asemenea la tamburi-magazii care, lucrând după cuplajul de fricţiune, înmagazinează o cantitate
mare de cablu sub tensiune redusă.
Tamburii conici sunt folosiţi uneori la macaralele cu braţ basculant în cazul în care
bascularea se face cu ajutorul unui palan cu cablu. Dacă sunt utilizaţi la troliul
mecanismului de basculare, atunci se urmăreşte ca prin variaţia diametrului să se
compenseze efectul variaţiei efortului în cablul de basculare, astfel încât momentul de
torsiune al acestuia faţă de axa tamburului să rămână practic constant:

DTmin·Smax = DTmax·Smin

Tamburii conici pot servi de asemenea la compensarea efectului basculării braţului asupra poziţiei
muflei palanului de ridicare. Astfel, dacă se urmăreşte ca pe timpul basculării braţului sarcina să
parcurgă o traiectorie aproximativ orizontală, una din extremităţile cablului de ridicare a sarcinii se
fixează pe un tambur conic antrenat în mişcare odată cu tamburul mecanismului de basculare.
Când cablul de basculare se înfăşoară şi braţul se ridică, cablul de ridicare se desfăşoară de pe
tamburul conic compensând tendinţa de ridicare a sarcinii odată cu braţul. Forma conică este
necesară întrucât la o viteză constantă de acţionare a cablului de basculare, componenta verticală a
vitezei vârfului braţului este variabilă.
Dacă conicitatea tamburului este mică şi unghiul generatoarei cu axa nu depăşeşte 8...10°,
atunci suprafaţa lui poate fi netedă. În caz contrar, ea trebuie canelată utilizându-se în acest scop
caneluri mai adânci decât cele folosite curent la tamburii cilindrici.
Tamburii pot fi executaţi prin turnare din fontă cenuşie marca Fc 200, din oţel marca OT 400-3,
sau prin sudare din tablă de oţel OL 37.3k sau OL 37.4k. Soluţia turnată este preferată în cazul
unei producţii de serie; se preferă fonta, fiind mai ieftină şi mai uşor de turnat, cu excepţia
tamburilor puternic solicitaţi, când se recomandă utilizarea oţelului. În ambele cazuri, după
obţinerea semifabricatului, urmează operaţiile de prelucrări mecanice; în plus tamburii de diametru
mare sau cei ce funcţionează cu viteză mare de rotaţie este necesar să fie echilibraţi static si
dinamic.
Pereţii laterali sau discurile tamburilor trebuie prevăzuţi cu găuri de uşurare, utile şi pentru
dezbatere şi evacuarea miezului după turnare. În cazul tamburilor de diametru mare se recomandă

127
o uşoară înclinare a discurilor, de cca. 10...15°. Aceasta are o influenţă favorabilă asupra eliminării
tensiunilor interne care pot să apară datorită răcirii şi contracţiilor neuniforme de după turnare.
Discurile tamburilor de diametru mare pot fi prevăzute cu nervuri de rigidizare, care se plasează
între găurile de uşurare.
Tamburii realizaţi prin sudare, în cazul unei proiectări raţionale, rezultă cu o masă proprie mai
mică decât a celor turnaţi. Este avantajoasă această soluţie în cazul tamburilor mari, precum şi în
cazul unor producţii unicale.
Soluţia constructivă, reprodusă după un proiect tip elaborat de PROMPT SA Timişoara este
adecvată troliilor macaralelor rulante. Mantaua este realizată prin vălţuire, din tablă, cu sudură de
închidere după generatoare având rostul în Y. Unul din discuri este prevăzut cu goluri de uşurare,
iar celălalt cu alezaje pentru bucşele sistemului de antrenare. Între găuri sunt dispuse nervuri.

SCHEMĂ PENTRU EXPLICAREA RELAXĂRII TENSIUNILOR INTERNE ÎN DISCURILE

TAMBURILOR

Asamblarea discurilor cu butucii se face conform detaliilor din figură, asigurându-se în acest fel pe
de-o parte scoaterea de sub influenţa operaţiei de sudare a masei butucului, respectiv a zonei
solicitate la încovoiere a acestuia, iar pe de altă parte se asigură prin formă (racordare şi înclinare)
o transmitere progresivă, fără concentrator, a eforturilor între butuc şi disc. Soluţia corespunde
recomandării ca nervurile să nu fie sudate de mantaua tamburului, lăsându-se în acest fel libertate
mantalei de a se deforma sub acţiunea compresiunii exercitate de înfăşurarea în stare tensionată a
cablului. În caz contrar, în zonele de asamblare cu nervurile, apar concentratori ai tensiunilor care
în timpul exploatării favorizează apariţia fisurilor. Întrucât chiar discurile laterale constituie pentru
manta nervuri circulare, se recomandă plasarea în vecinătatea lor a spirelor inactive ale cablului
întrucât tensiunea în aceste spire este redusă.

128
TAMBUR SUDAT
În cazul înfăşurării cablului în straturi suprapuse, în general întotdeauna când există pericolul ca
prin înfăşurare cablul să scape de pe tambur, este necesar ca la extremităţi tamburul să fie prevăzut
cu borduri a căror înălţime trebuie să depăşească nivelul ultimului strat de cablu cu minimum de
două ori diametrul cablului.
SOLUŢII DE REZEMARE ŞI ANTRENARE A TAMBURILOR
Rezemarea tamburilor se face, după soluţia de antrenare adoptată, pe arbore, pe osie rotitoare sau
pe osie fixă. În primele două cazuri tamburul se solidarizează cu arborele, respectiv cu osia
rotitoare, cu pană plasată la butucul dinspre capătul de antrenare. Rezemarea arborelui se poate
face atât în lagăre de alunecare, cât şi în lagăre de rostogolire. Se preferă utilizarea lagărelor cu
rulmenţi oscilanţi care asigură dezvoltarea liberă a rotirii elastice de încovoiere pe reazem a
arborelui (osiei). Pe osia fixă tamburul se montează liber: fie pe rulmenţi, fie pe bucşe de
alunecare.

129
TAMBUR TURNAT ANTRENAT PRIN ARBORE

Aici este prezentată soluţia unui tambur turnat, antrenat prin arbore şi rezemat în lagăre cu
rulmenţi oscilanţi, iar mai jos o soluţie de tambur turnat antrenat prin coroană dinţată şi rezemat pe
osie nerotitoare. Coroana trebuie centrată pe tambur şi se solidarizează cu acesta cu ajutorul unor
şuruburi. Două sau trei dintre acestea sunt păsuite sau prevăzute cu bucşe de forfecare; restul
şuruburilor intră cu joc în găuri de trecere.

TAMBUR TURNAT ANTRENAT PRIN COROANĂ DINŢATĂ

Două soluţii moderne

130
TAMBUR ANTRENAT CU CUPLAJ DINŢAT

TAMBUR SUDAT ANTRENAT CU CUPLAJ CU BOLŢURI SFERICE

Antrenarea tamburului se face cu ajutorul unui cuplaj compensator unghiular dinţat, respectiv cu
bolţuri sferice, iar rezemarea se asigură într-un lagăr cu rulment radial oscilant la un capăt, iar la
celălalt, prin intermediul unor bucşe sferice direct în arborele de ieşire al reductorului de turaţie. În
acest scop capătul arborelui reductorului este prevăzut cu un alezaj pentru rezemare şi cu un
semicuplaj dinţat, respectiv cu bolţuri. Discul frontal al tamburului are fie un semicuplaj cu
dantură interioară, fie are incorporate bucşe de antrenare în care lucrează bolţurile semicuplajului
antrenor.
Avantajele soluţiei sunt: asigurarea unui gabarit minim pe direcţia axei tamburului,
transmiterea directă a momentului de torsiune către tambur, masă redusă.
BENZI

131
 Producatorul sau reprezentantul sau autorizat trebuie sa emita pentru fiecare
banda o documentatie tehnica ce trebuie sa contina:
- denumirea si adresa producatorului sau reprezentantului sau autorizat;
- lungimea benzii livrate;
- masa medie pe metru liniar;
- tipul, simbolul sau alte date de identificare;
- executia si principalele dimensiuni;
- rezistenta la rupere la tractiune;
- tipul materialului utilizat (poliester, poliamida, etc)
- indicativul standardului utilizat.

132
LANŢURI
Sunt elemente flexibile de tracţiune utilizate la mecanismele cu funcţionare în
condiţii grele de lucru (temperaturi ridicate, suprasolicitări, lovituri, uzură de frecare şi
coroziune).
LANTUL SUDAT DIN OTEL ROTUND

133
 Alcătuit din elemente succesive identice (zale) de formă ovală, confecţionate din
oţel rotund. Are următoarele elemente caracteristice:
-diametrul zalei lanţului, d;
-pasul lanţului, p;
-lăţimea zalei, B.

p
d
B

p + 2d

Lant sudat din otel rotund

Din punct de vedere al preciziei lanţurile pot fi:

-calibrate, p = ± 3 % d;
-necalibrate, p = ± 10 % d.
Din punct de vedere al mărimii pasului lanţurile pot fi:
-cu zale scurte p = (2,5…3) d;

134
 -cu zale lungi, p > 3d.
Lanţurile cu zale scurte se utilizează pentru instalaţiile de ridicat.
Lanţurile necalibrate se folosesc ca elemente de suspendare şi apucare, iar cele
calibrate pentru acţionare.

LANTURI CU BOLTURI SI ECLISE

Sunt folosite la instalaţii de ridicat cu viteze mici şi supuse eforturilor mari.
Sunt formate din plăcuţe (eclise), legate articulat prin bolţuri cu zale lungi sau
scurte.Prezintă avantaje faţă de cele sudate printr-o mai mare siguranţă în exploatare,
flexibilitate mărită, uzură de frecare mai mică.Ca dezavantaje amintim că nu pot prelua
sarcini decît într-un singur plan şi sunt sensibile la funcţionarea în mediu de praf.

L a n t c u e c l is e s i b o lt u r i - G a lle

Sunt organe pentru trasmiterea mişcării. După modul de construcţie pot fi:
– lanţuri cu zale sudate;
– lanţuri cu eclise şi bolţuri (Galle).
Lanţurile cu zale sunt construite din zale sudate din oţel rotund şi se caracterizează prin
diametrul sârmei din care se execută zalele, pasul şi lăţimea zalei. la macarale se folosesc
lanţuri calibrate cu zale scurte.
În comparaţie cu cablurile, lanţurile cu zale au avantajele:
– insensibilitate mai mare la căldură şi agenţi corozivi;
– flexibilitate mai mare, ceea ce permite folosirea unor roţi şi tamburi de diametru redus.
Ca dezavantaje, datorită cărora utilizarea este foarte redusă, menţionăm:
– siguranţă redusă în funcţionare, deoarece ruperea lui se face brusc, fără a determina ruperea
dinainte;
– durata de serviciu mai redusă, în aceleaşi condiţii, din cauza uzurii rapide la suprafaţa
de contact a două zale;
– greutate proprie mare;
– funcţionarea neuniformă, cu şocuri;
– viteză de funcţionare redusă.
Lanţurile cu zale se scot din funcţiune în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice –
Colecţia ISCIR, atunci când:

135
 – zalele sunt îndoite, deformate, turtite, alungite sau fisurate;
– s-a întins cu mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare
decât cea indicată de constructor;
– uzura, chiar a unei singure zale, în sensul micşorării diametrului, este egală sau depăşeşte
20% din diametrul iniţial.
Lanţuri cu eclise şi bolţuri (galle) sunt executate din plăcuţe (eclise) identice din tablă de oţel,
articulate pe bolţuri la distanţă egală. după cum sunt construite pot fi: simple, având două
rânduri de eclise; duble, având trei rânduri de eclise; triple, cu patru rânduri de eclise.
Aceste lanţuri au o funcţionare sigură, liniştită, randamente bune în transmiterea mişcării,
dimensiuni reduse ale roţilor de antrenare.
Scoaterea lor din funcţiune se face în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice – Colecţia
ISCIR, atunci când:
– eclisele prezintă îndoiri sau lovituri;
– s-a rupt una din eclise;
– diametrul bolţurilor s-a micşorat cu sau peste 20% faţă de diametrul iniţial.
ÎNTREŢINEREA ZILNICĂ, VERIFICAREA PERIODICĂ, UZURA PERMISĂ
ŞI NEPERMISĂ A CABLURILOR ŞI LANŢURILOR, MOD DE EFECTUARE

În timpul exploatării, cablurile transmisiilor prin cablu şi de ancorare, precum şi lanţurile

transmisiilor prin lanţ se vor verifica periodic conform tabelului.

FELUL
PERIODICITATEA PERSONALUL CARE EXECUTĂ
verificării VERIFICĂRII VERIFICAREA
cilnic, la începutul fiecărui personalul de manevrare la macarale, stivuitoare,
verificarea schimb ascensoarele cu schimb şi ascensoarele pentru
aspectului şi şantierele de construcţii
fixarea capetelor cel puţin o dată la două
săptămâni şeful echipei de întreţinere a instalaţiei de ridicat
maistrul care răspunde de întreţinerea instalaţiei de
o data pe lună ridicat sau înlocuitorul său
verificarea
amănunţită a
la verificarea tehnică oficială a responsabilul cu supravegherea tehnică a
stării tehnice
instalaţiei de ridicat instalaţiilor de ridicat, autorizat de ISCIR

La verificarea cablurilor se va urmări existenţa următoarelor defecte:

– deteriorări (striviri, ruperi de toroane, aplatisări etc.) sau înnodări;
– sârme rupte, încrucişate sau fisurate vizibil;
– uzuri (provenite din exploatarea normală, din corodare datorită mediului în care
funcţionează instalaţia sau datorită influenţelor climatice).
Un cablu se scoate din funcţiune dacă:
– unul din toroane este deteriorat (rupt, strivit etc.) sau cablul prezintă gâtuiri, aplatisări sau

136
 înnodări;
– sârmele încep să plesnească la intervale repetate pe întreaga lungime a cablului;
– sârmele din stratul exterior, pe o porţiune sau întreg cablul şi-au micşorat diametrul cu sau
peste 40% faţă de diametrul iniţial.
La verificarea lanţurilor se va urmări îndeosebi existenţa următoarelor defecte:
– deteriorări (îndoiri, turtiri, fisuri etc.);
– alungiri;
– uzuri (provenite din exploatarea normală, din corodare datorită mediului în care
funcţionează instalaţia sau datorită influenţelor climatice).
Un lanţ cu zale se scoate din funcţiune dacă:
– zalele sunt îndoite, turtite, alungite sau fisurate;
– s-a alungit mai mult de 5% în raport cu lungimea sa iniţială sau cu o valoare mai mare
decât cea indicată de constructor în cartea instalaţiei – partea de construcţie;
– uzura, chiar a unei singure zale, în sensul mişcării diametrului este egală sau depăşeşte
20% din diametrul iniţial.
Un lanţ cu eclise şi bolţuri se scoate din funcţiune dacă:
– eclisele prezintă îndoiri, lovituri sau fisuri;
– s-a rupt una din eclise;
– diametrul bolţurilor este cu sau peste 20% mai mic decât diametrul iniţial.
Alungirile, precum şi uzurile la lanţuri se vor determina pe porţiunea de lanţ cea mai solicitată.
O funie se scoate din funcţiune dacă:
– toroanele îsi pierd forma lor rotundă;
– firele se rup şi se resfiră, destrămându-se pe suprafeţele de contact al toroanelor;
– interiorul funiei începe să putrezească
– secţiunea funiei ş-a micşorat cu sau peste 5% faţă de lungimea iniţială a benzii, indicată pe
plăcuţa de marcare.

137
CAPITOLUL 5

DISPOZITIVE DE PRINDERE A SARCINILOR

ORGANE ŞI DISPOZITIVE PENTRU SUSPENDAREA SI MANEVRAREA SARCINILOR

Suspendarea sarcinilor la maşinile de ridicat se face în general prin intermediul cârligelor sau
ocheţilor. Se folosesc cârlige simple forjate pentru sarcini foarte mici, mici, mijlocii şi mari (0,08–
160 t), cârlige duble forjate pentru sarcini mici, mijlocii şi mari (1–160 t), cârlige lametare simple
pentru sarcini importante sau periculoase mijlocii, mari şi foarte mari (10–200 t) şi ocheţi pentru
sarcini foarte mari (peste 100 t). Prinderea acestor organe la grupul mobil de role al palanului de
ridicare se face în cadrul unui ansamblu denumit muflă. Această prindere trebuie să le asigure
mobilitate de rotaţie faţă de o axă verticală şi o anumită mobilitate de rotaţie faţă de o axă orizontală,
astfel încât operaţia de prindere a sarcinii să se facă cu uşurinţă.
De regulă sarcinile nu pot fi atârnate direct în cârlig sau ochet. De aceea se utilizează fie
organe flexibile de legare, fie dispozitive auxiliare adecvate. Practica exploatării a
demonstrat că majoritatea accidentelor se datoresc unor prinderi defectuoase cu elemente
improvizate. De aceea se recomandă utilizarea dispozitivelor auxiliare. Prin aceasta creşte
nu numai siguranţa, dar şi productivitatea muncii, întrucât durata prinderii şi desprinderii
sarcinii se reduc; de asemenea prin folosirea unor dispozitive de suspendare adecvate, cu
înălţime constructivă minimă, se asigură utilizarea raţională a înălţimii de ridicare a
macaralei.
CÂRLIGE FORJATE
FORMĂ, MATERIALE, EXECUŢIE.
cârligele forjate pentru instalaţii de ridicat sunt organe standardizate, astfel încât
utilizatorului nu îi revine decât sarcina de a alege tipul şi mărimea de cârlig potrivit
sarcinii nominale şi grupei de funcţionare care corespund condiţiilor de exploatare.
Forma şi dimensiunile caracteristice ale cârligelor simple sunt indicate în fig. , iar ale celor
duble în fig. Forma secţiunii este variabilă încât să aibă caracteristici de rezistenţă optime: tija –
solicitată la întindere – este cilindrică, iar partea curbă are o secţiune trapezoidală, adecvată
solicitării compuse de încovoiere, întindere şi forfecare. Cârligele simple se execută în 28 mărimi
(notate 1...28) pentru sarcini cuprinse între 0,08 şi 160 t, corespunzătoare grupelor de funcţionare
M3...M8, iar cârligele duble pentru sarcini între 1 şi 160 t, grupele de funcţionare M3...M8.

138
CÂRLIG SIMPLU, EXECUŢIE FORJATĂ

Porţiunea filetată a tijei serveşte la montaj în cadrul muflei. La modelele 1–13 se prevede filet metric,
iar la modelele mai mari (14–28) se prevede filet rotund. Opţiunea pentru filetul rotund este
justificată prin capacitatea superioară de rezistenţă a acestuia. Astfel, cercetările experimentale în
regim de încărcare pulsator au permis să se ajungă la concluzia că filetul rotund are o capacitate de
rezistenţă de 1,5 ori mai mare decât a filetului metric cu profil triunghiular şi de 1,8 ori mai mare
decât a celui cu profil trapezoidal.

CÂRLIG DUBLU, EXECUŢIE FORJATĂ

Cârligele se execută din oţeluri calmate prin forjare în matriţă – modelele mici (1...16, respectiv
7…11), şi forjare liberă – modelele mari. Funcţie le marca de oţel utilizată şi proprietăţile obţinute
după tratamentul termic, cârligele se încadrează în două clase de rezistenţă notate P şi S conform
tab.

CLASELE DE REZISTENŢĂ ALE CÂRLIGELOR FORJATE

Clasa de rezistenţă
P S
Mărimile cârligelor

139
 Cârlige forjate simple şi1–28
1–7 8–28
duble (toate)
1–10
Cârlige cu ochi 1–3 4–10
(toate)
Materialul R 52 32Cr10 (32C4) 33MoCr11 X

În urma tratamentului termic, adecvat mărcii de oţel utilizată, cârligele în stare finită trebuie să
prezinte următoarele caracteristici mecanice:
• rezistentă la oboseală la încărcare cu o forţă egală cu capacitatea de încărcare: 400 000 cicluri;
• să nu prezinte deformaţii permanente a deschiderii lor la încărcarea cu forţa de încercare;
• să nu prezinte început de ruptură sau deformaţii permanente atât de mari, încât să nu reţină
sarcina, la o suprasarcină egală cu dublul forţei de încercare.

Forţa de încercare este cuprinsă între 20 şi 13 ori capacitatea de încărcare.

CÂRLIGE CU OCHI: a – tip O; B – tip C

În afara cârligelor menţionate pot fi utilizate pentru instalaţii de ridicat şi cârlige cu ochi,
concepute în principal pentru lanţuri pentru legături. Aceste cârlige se realizează în două variante:
tip O şi tip C. Sunt confecţionate din oţel prin forjare în matriţă (v. tabelul). După forjare sunt
supuse unui tratament de normalizare. Se execută în 10 mărimi pentru sarcini cuprinse între 0,16
şi 25 t.

CÂRLIGE LAMELARE
Cârligele lamelare prezintă în raport cu cârligele forjate avantajul de a fi alcătuite din tole pentru
care se poate asigura o omogenitate superioară a structurii pe secţiune şi în consecinţă
caracteristici fizico-mecanice superioare celor ce pot fi realizate la cârligele masive. Din acest
motiv se recomandă să fie utilizate în cazul sarcinilor mari, importante sau periculoase. Se
utilizează cu precădere în oţelării la podurile rulante pentru manevrarea oalelor de turnare, întrucât
s-a constatat o comportare mai bună în condiţiile de expunere îndelungată la acţiunea temperaturii
ridicate decât a cârligelor forjate. În acelaşi timp prezintă dezavantajul că lamelele cârligului se
execută prin decupare din foi de tablă, rezultând cantităţi relativ mari de resturi.

140
CÂRLIG LAMELAR SIMPLU
Cârligele lamelare simple pentru oale de turnare sunt standardizate. Sunt prevăzute 17 mărimi
pentru sarcini nominale cuprinse între 10 şi 125 t. În alcătuirea lor intră (fig. V.4): 1 – lamelele;
2 – niturile de solidarizare, 3 – şaua de sprijin a sarcinii (a bolţului oalei de turnare), 4 – bucşa
pentru prinderea articulată a cârligului.
Lamelele cârligului se execută din table laminate şi recoapte. Se recomandă ca ele să fie astfel
croite încât axa cârligului să fie orientată după direcţia de laminare a tablelor. Tăierea se face cu
aparate de tăiere cu oxigen după un contur mai mare decât cel al lamelei în stare finită, astfel încât
prin îndepărtarea adaosului de prelucrare; prin polizare, să se elimine zona influenţată termic a
procesului de tăiere. Pot fi utilizate table de oţel cu granulaţie fină, de exemplu OCS 52.6a.
OCHEŢI
Pentru macarale cu capacitate de ridicare mare şi foarte mare (peste 80–100 t) se utilizează uneori
ocheţi pentru suspendarea sarcinilor (fig. V.5). Datorită formei lor închise, sub aceeaşi încărcare,
starea de tensiune în ocheţi este mai uşoară decât cea care se dezvoltă în cârlige, de unde rezultă
avantajul unei greutăţi mai mici. Acesta reprezintă argumentul principal pentru justificarea
preferinţei, pentru astfel de organe de suspendare. Dezavantajul ocheţilor constă într-o oarecare
dificultate a suspendării sarcinii, deoarece organele auxiliare de legare trebuie introduse prin
interiorul ochetului.

141
OCHEŢI RIGIZI

Ocheţii rigizi se execută prin forjare liberă, dintr-o singură bucată de material. Se pot folosi
aceleaşi mărci de oţeluri ca şi în cazul cârligelor forjate. Se recomandă ca deschiderea unghiulară
a ocheţilor să fie 2γ = 30°...50°, celelalte dimensiuni care stabilesc proporţiile rezultă din figură.
Ocheţii articulaţi din punct de vedere constructiv prezintă avantajul unei execuţii mai comode.
Sunt alcătuiţi dintr-o traversă 1, patru bare laterale 2, tija centrală 3 şi bolţurile articulaţiilor.
Traversa are în câmp secţiune elipsoidală, barele au secţiune dreptunghiulară, iar tija circulară.

142
OCHEŢI ARTICULAŢI
MONTAJUL CÂRLIGELOR ŞI OCHEŢITOR
În cazul suspendării sarcinii pe o singură ramură de cablu se utilizează montaje de tipul celui din
Se folosesc cârligele fără tijă, tip O sau C, care se ataşează unei porţiuni de lanţ de 0,5–1 m.
lungime cu rolul de a asigura mobilitatea necesară manevrării cârligului. Lanţul se prinde la partea
inferioară a unei greutăţi de întindere care, la rândul ei, se ataşează cablului printr-un sistem cu
papuc şi pană înclinată. Greutatea adiţională are rolul ca în absenţa sarcinii să creeze o tensiune
minimală în cablu, necesară atât pentru împiedicarea ieşirii cablului din canalul rolelor dirijoare,
cât şi pentru asigurarea coborârii normale a cârligului gol. Se recomandă ca valoarea acestei
greutăţi să se aleagă astfel încât atunci când cârligul se află în poziţia limită superioară, în ramura
de cablu care se desfăşoară de pe tambur să se creeze un efort Smin > 100 mg, în care m este masa
unităţii de lungime a cablului.

143
ECHIPAMENT DE CÂRLIG PENTRU RIDICAREA PE O SINGURĂ RAMURĂ DE CABLU
Montajul cârligelor şi ocheţilor la grupul mobil de role ale palanelor de ridicare se face în cadrul
unui ansamblu denumit muflă. Principala cerinţă impusă muflei este asigurarea mobilităţii de
rotaţie a cârligului (ochetului) după axa tijei sale, precum şi după o axă perpendiculară pe aceasta.
Complexitatea muflelor depinde de numărul de ramuri portante ale palanului (prin numărul de
role de cablu), iar construcţia lor depinde de destinaţie şi de condiţiile particulare de lucru. În
funcţie de aceşti factori, muflele pot fi clasificate în: mufle normale, mufle scurtate şi mufle
speciale. Muflele normale sunt utilizate de regulă la macaralele cu braţ basculant, în timp ce
muflele scurtate sunt folosite la macaralele rulante.
Muflele normale sunt alcătuite din: ansamblul rolelor de cablu 1, osia rolelor 2, tiranţii 3,
traversa cârligului 4, piuliţa 5, rulmentul axial 6, cârligul 7 şi – în cazul macaralelor cu înălţime de
ridicare mare şi foarte mare – greutăţile de lestare 8. Rolele sunt montate pe osia nerotitoare 2 prin
intermediul rulmenţilor radiali. Montajul pe bucşă de alunecare se practică din ce în ce mai rar.
Montajul traversei în cei doi tiranţi se face pe mici fusuri care îi asigură mobilitate de rotaţie în
raport cu axa geometrică a acestora, în timp ce sistemul piuliţă-rulment permite rotirea uşoară a
cârligului faţă de axa lui verticală. Împiedicarea piuliţei contra deşurubării trebuie făcută cu

144
mijloace sigure. Se foloseşte frecvent sistemul cu pană transversală. Carcasa de protecţie, atunci
când există, se confecţionează din tablă şi trebuie să împiedice pătrunderea prafului şi apei în
interiorul muflei. Ea trebuie totuşi să fie prevăzută cu orificii alungite care să permită trecerea
ramurilor de cablu, iar la partea inferioară cu unul sau două orificii pentru scurgerea apei pătrunse.
Pentru evitarea ieşirii cablului din canalul rolelor sunt prevăzute sisteme de protecţie.

MUFLE NORMALE

La muflă se mai ataşează de regulă o piesă adecvată 9, care acţionează dispozitivul limitator de
sfârşit de cursă a ridicării.
Organele de rezistenţă ale muflelor, când nu se impun cerinţe speciale, se confecţionează din
următoarele materiale: osia rolelor din OL 50, tiranţii din OL 37 sau OL 52, traversa din OL 37
sau OL 50. Oţelurile trebuie să fie calmate, iar clasa de calitate 3 pentru mufle care echipează
macarale care lucrează în spaţii închise, şi clasa de calitate 4 pentru cele care lucrează în exterior.
Muflele scurtate au înălţimea constructivă mai mică decât a muflelor normale, prin urmare
determină un câştig în ceea ce priveşte înălţimea de ridicare. Acest avantaj devine deosebit de
important în cazul podurilor rulante şi al macaralelor capră, deoarece în primul caz înălţimea la
care trebuie montată calea de rulare poate fi corespunzător redusă, iar în al doilea, poate fi redusă
înălţimea picioarelor macaralei. În acelaşi timp aceste mufle sunt mai simple, întrucât rolele de
cablu se montează direct pe fusurile traversei cârligului. Singurul dezavantaj decurge din
necesitatea ca numărul de role de cablu să fie par.

145
 Traversa cârligului este o piesă puternic solicitată; din cauza deschiderii mai mari, rezultă mai
grea decât traversa muflelor normale. Canalele de ungere se realizează în secţiunea axială
orizontală, astfel încât slăbirea secţiunii (reducerea modului de rezistenţă) să fie minimă.
Mufle diferite constructiv de cele două variante de bază se realizează fie în cazul unor sarcini
foarte mari, fie din anumite considerente funcţionale. Astfel se prezintă o soluţie constructivă în
care, în vederea atenuării şocurilor, între cârlig, piuliţă şi rulmentul axial pe de o parte şi traversa
cârligului, se intercalează un sistem cu două arcuri volute.

MUFLE SCURTATE

146
MUFLĂ DE 150 t PENTRU PODURI RULANTE METALURGICE

147
MUFLĂ CU NUMĂR VARIABIL DE ROLE DE CABLU

DISPOZITIVE AUXILIARE PENTRU PRINDEREA ŞI RIDICAREA

SARCINILOR
Aproape în toate cazurile sarcinile nu pot fi prinse direct în cârligul macaralelor. Din acest motiv
se utilizează dispozitive auxiliare, detaşabile din cârlig, prevăzute cu organe adaptate apucării
diferitelor sarcini şi, de regulă, cu inel pentru suspendarea în cârlig.

Echipament de ridicare electro-hidraulic pentru manipulat diverse structruri

metalice de dimensiuni si greutati deosebit de mari. Portanta dispozitivului este
de 50.000 kg.
Acumulatorii electrici asigura independenta energetica, iar comanda radio
permite o actionare usoara, grad ridicat de siguranta pentru opratori. Deplasare

148
pe sine de cale ferata.

Dispozitiv special, automatizat, pentru ridicat containere

149
FRÂNGHII, CABLURI ŞI LANŢURI. Utilizarea frânghiilor este admisă numai pentru legarea
sarcinilor având suprafeţe uşor deteriorabile şi numai cu avizul responsabilului tehnic autorizat
ISCIR. Pot fi utilizate în acest scop frânghii din cânepă, prevăzute la capete – dacă este necesar –
cu rodanţe. Coeficientul de siguranţă minim admis în raport cu efortul de rupere este 10.
Cablurile de legături se execută în patru variante ale formei: inelare (varianta I), cu urechi fără
rodanţă (varianta U), cu urechi cu rodanţă (varianta R), cu urechi la un capăt fără, iar la celălalt cu
rodanţă (varianta UR). Variantele U, R şi UR se livrează fie cu capetele matisate, fie presate cu
bucşe de AlMg 2,5. Sunt utilizate cablurile duble construcţie normală 6x19, 6x37 şi 6x61, precum
şi cele de construcţie combinată 6x19 S, 6x31 S, 6x19 W şi 6x25 F. Cablurile cu rodanţe (tip R)
pot fi dotate cu cârlige cu ochi.
Sarcina maximă de utilizare a cablurilor pentru legături, definită ca efort de tracţiune maxim
admis în exploatare este funcţie de diametrul nominal al cablului utilizat şi este cuprinsă pentru
cele 34 tipodimensiuni între 5 şi 200 kN. Coeficientul de siguranţă minim admis faţă de sarcina
reală minimă de rupere este de 5,5. Dacă sarcina este suspendată pe două sau mai multe cabluri,
atunci se recomandă ca unghiul între ele să nu depăşească 90°. Utilizarea la unghiuri peste 120°
este interzisă.

CABLURI PENTRU LEGĂTURI: a – tip I pentru legături inelare; b – tip U pentru legături cu
urechi;
c – tip R pentru legături cu rodanţe: d – tip UR pentru legături cu ureche şi rodanţă; e –
dispozitiv cu trei ramuri de cablu şi cârlige
Pentru manipularea sarcinilor se pot utiliza şi dispozitive cu una, două, trei sau patru ramuri de
cablu. Se execută în 16 variante funcţie de numărul de ramuri de cablu şi felul elementului de
capăt. Fiecare variantă se execută în 13 mărimi în funcţie de diametrul cablului (10...40 mm).
Dispozitivele cu ramuri de cablu unt alcătuite din zaua de prindere, cablul şi – la celălalt capăt –
bucla, rodanţa, zaua sau cârligul ochi. La dispozitivele cu 2, 3 şi 4 ramuri, acestea se ataşează la
capătul superior la o za tip ou, cu ajutorul căreia dispozitivele se atârnă în cârligul macaralei.
Efortul nominal în ramură este determinat cu un coeficient de siguranţă cs = 8 luând în calcul
rezistenţa minimă de rupere a sârmelor cablului σr = 1570 N/mm2.
Lanţurile pentru legături se execută în patru variante: cu una, două, trei şi patru ramuri. Aici

150
este reprezentată varianta cu două ramuri. Lanţurile pentru legături au în alcătuirea lor: 2 – cârlige
ochi, 5, 6 – zale intermediare şi inele, precum şi 1 – lanţul propriu-zis. Se execută în 9 mărimi
pentru sarcini maxime de utilizare pe ramură cuprinse între 2,5 şi 85 kN. Recomandările de
utilizare privind unghiul între ramuri formulate pentru cablurile pentru legături, se păstrează şi
pentru lanţuri. În plus se prescrie o diminuare a sarcinii de utilizare ajungând până la 50% la
exploatarea la temperaturi scăzute sau ridicate.

Lanţuri pentru prinderea sarcinilor de cârligul instalaţiilor de ridicat

DISPOZITIVE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢII-MONTAJ. Înaltul grad de tipizare a

elementelor de construcţii a determinat tipizarea şi realizarea unor dispozitive adecvate care să
corespundă manipulării acestora în fazele de depozitare, încărcare–descărcare, transport şi montaj.
La noi în ţară proiectarea şi tipizarea dispozitivelor de ridicare folosite în construcţii a fost
realizată de către Institutul de proiectare pentru construcţii industriale (IPC). În cazul elementelor
de construcţii şi în mod deosebit al celor din beton armat, în plus faţă de cerinţele generale, la
alcătuirea dispozitivelor trebuie să se ţină cont de poziţia de depozitare sau transport din care
elementele trebuie preluate şi poziţia în care trebuie aduse în faza de montaj.

DISPOZITIVE TIP TRAVERSĂ PENTRU ELEMENTELE PREFABRICATE DIN BETON

ARMAT: a – dispozitiv tip U–115 pentru chesoane, ferme şi pane (2,5 t); b – dispozitiv
tip U–272 pentru grinzi (6 t);
c – grindă compensată pentru montajul fermelor (17,5 t)

Sunt prezentate dispozitive pentru manipularea stâlpilor din beton armat. Ele sunt astfel concepute
încât să preia stâlpii depozitaţi în poziţie orizontală şi să îi aducă în timpul ridicării în poziţie
verticală. În acest scop prinderea stâlpilor la dispozitiv este realizată articulat în punctele plasate între
centrul de greutate şi extremitatea superioară a stâlpilor. Pentru acesta stâlpii sunt prevăzuţi cu unul
sau două orificii realizate prin plasarea în cofrajul stâlpului a unei ţevi metalice, care rămâne
înglobată în stâlpul finit.

151
DISPOZITIVE PENTRU MANIPULAT STÂLPI DIN BETON ARMAT: a – dispozitiv tip U–
117 (3,5 t) şi U–118 (5,5 t); b – dispozitiv pentru montat stâlpi fără consolă tip U–119-0
(7 t); c – dispozitiv pentru montat stâlpi cu consolă (17 t)
Cleşti au utilizare şi în alte domenii unde produse de dimensiuni mici se transportă pachetizat,
ambalat sau în lăzi. Ei se compun din ochiul 1 de ataşare la cârligul macaralei, tiranţii 2, braţele 3
articulate la traversa 4 şi bacurile 5. Cârligul 6 serveşte la blocarea dispozitivului în poziţie
deschisă.
Condiţia de ridicare este ca, prin strângere, forţa de frecare produsă între bacuri şi sarcină să
fie superioară greutăţii sarcinii.

152
JUG DE DESCĂRCARE CU AUTOECHILIBRARE PENTRU ELEMENTE DIN BCA TIP UP–
847 (2,7 t)

CLEŞTE DE APUCAT VERTICAL PLĂCI DE BCA TIP UP–846 (675 kg)

DISPOZITIVE DIVERSE. O serie de dispozitive cu utilizare mai largă sunt aratate mai jos.
Dacă cele două macarale nu au capacităţi de ridicare egale, cârligul traversei poate fi plasat
excentric astfel încât să împartă distanţa între cele două puncte de suspendare invers proporţional
cu capacităţile de ridicare ale macaralelor. Utilizarea dispozitivului este condiţionată de lucrul cu
viteze de ridicare sensibil egale şi în general cu manevrare supravegheată cu mare atenţie.

153
CLEŞTI: a – pentru buşteni; b –pentru palplanşe

Dispozitivele cu excentric sunt utilizate de regulă la manipularea pachetelor de tablă groasă.

DISPOZITIVE TIP FURCĂ: a – pentru baloturi de tablă; b –pentru tuburi din BA

TRAVERSĂ DE RIDICARE PENTRU LUCRUL SIMULTAN A DOUĂ MACARALE

154
DISPOZITIV DE RIDICARE CU EXCENTRIC PENTRU FOI DE TABLĂ

155
DISPOZITIVE CU EXCENTRIC PENTRU RIDICAREA FOILOR DE TABLĂ ÎN POZIŢIE
VERTICALĂ
a – cu un singur excentric; b – cu excentric şi pârghie de amplificare; c – cu două
excentrice
DISPOZITIVE PENTRU SARCINI ÎN VRAC
Pentru manipularea sarcinilor în vrac, cum ar fi: clinkerul, calcarul, cărbunele, minereurile, sarea,
varul, nisipul, pietrişul, lemnele sub formă de bile, cerealele, şpanul, ţunderul etc. se folosesc
graifărele, benele, cupele, electromagneţii etc. Cu ajutorul lor materialele se descarcă din nave,
vagoane sau camioane şi se depozitează în hale, sau invers.
GRAIFĂRE
Graifărele sunt cupe cu închidere şi deschidere comandată, ataşate instalaţiilor de ridicat care
servesc la preluarea prin săpare a materialelor vărsate, la ridicarea şi descărcarea acestora în
mijloace de transport sau în grămadă. Orice graifăr are două mecanisme: mecanismul de
închidere–deschidere a cupelor şi mecanismul de ridicare–coborâre a graifărului.
În funcţie de modul de amplasare a celor două mecanisme se disting două categorii de
graifăre: graifăre bicablu şi graifăre monocablu.
Graifărele bicablu sunt manevrate cu două mecanisme care pot fi gemene sau mecanisme cu
angrenaj planetar, amplasate de obicei pe un cărucior de sarcină (cazul podurilor rulante cu
graifăr) sau în casa maşinilor (cazul macaralelor portuare). În general macaralele cu graifăr

156
bicablu sunt construite să lucreze numai cu acestea, dar în cazuri speciale (de exemplu la
macaralele portuare) graifărul poate fi înlocuit de o traversă cu cârlig aşa încât macaraua poate fi
folosită şi pentru descărcarea sarcinilor unitare. În general graifărele bicablu echipează maşini de
ridicat destinate să lucreze în cadrul unor linii tehnologice.
Graifărele monocablu se suspendă prin intermediul unui cârlig şi au înglobat în
construcţia proprie mecanismul de închidere-deschidere. Aceste tipuri de graifăre se
întrebuinţează la acele maşini care deservesc atât descărcarea materialelor în vrac, cât şi
descărcarea de sarcini unitare.
După forma cupelor, ambele tipuri de graifăre pot fi:
– cu două cupe;
– cu mai multe cupe (graifăre polip);
– cu cupe speciale.
Graifărele cu cupe topa închid un anumit volum şi sunt destinate pentru manevrarea materialelor
cu granulaţie mai fină ca: nisip, pietriş, clinker, sare, ciment etc. Pentru materiale cu granulaţie
ceva mai mare, cele două cupe sunt prevăzute cu dinţi care se întrepătrund şi se folosesc la
manipularea pietrişului, minereului, cocsului etc.

CALCULUL VOLUMELOR PENTRU GRAIFĂRE BICABLU ŞI MONOCABLU

Graifărele cu mai multe cupe (polip) au de obicei un număr de 6–8 cupe care se închid şi se
deschid radial şi se folosesc pentru manipularea materialelor cu granulaţie mare: piatră, lemne de
formă neregulată etc. Cupele se pot deschide sincron sau pot să se închidă – în anumite limite –
independent pentru a se adapta formei materialului.
Graifărele cu cupe speciale sunt adaptate pentru diferite cazuri, cum ar fi de exemplu
manevrarea de lemn rotund (bile) aşezat în stive regulate.
În funcţie de densitatea materialului manipulat, graifărele pot fi:
– de tip uşor, pentru materiale cu ρ ≤ 1 t/ m3;
– de tip mediu, pentru materiale cu ρ ≤ 1,6 t/m3;
– de tip greu, pentru materiale cu ρ ≤ 2,5 t/m3;
– de tip foarte greu, pentru materiale cu ρ ≤ 4 t/m3.
Capacitatea graifărelor este standardizată în funcţie de tip: pentru graifărele de tip uşor şi mediu
prin volumul de apă V0 şi volumul de taluz V1, considerând unghiul de taluz φ = 10° la graifărele
monocablu şi φ = 30° la graifărele bicablu; pentru graifărele de tip greu şi foarte greu se consideră
numai volumul de apă V0. Felul cum se consideră volumele rezultă din fig. V.23.
Seria nominală de capacităţi pentru graifăre bicablu rezultă din tabelul V.2, iar pentru

157
graifăre monocablu din tabelul V.3.
CAPACITĂŢILE GRAIFĂRELOR BICABLU
Tipul graifărului Sarcina nominală
a utilajului
Uşor Mediu Greu Foarte greu de ridicat
Capaci- Masa Capaci- Masa Capaci- Masa Capaci- Masa
tatea graifăr tatea graifăr tatea graifăr tatea graifăr kN
3 3 3
m kg m kg m kg m3 kg
1,6 1600 1 1600 0,6 1700 0,4 1600 32
2,5 2500 1,6 2440 1,0 2500 0,6 2600 50
4,0 4000 2,5 4000 1,6 4000 1,0 4000 80
6,3 6200 4,0 6100 2,5 6250 1,6 6100 125
8 8000 5,0 8000 3,2 8000 2,0 8000 160
10 10000 6,3 10000 4,0 10000 2,5 10000 200
12,5 12500 8,0 12200 5,0 12500 3,2 12200 250
CAPACITĂŢILE GRAIFĂRELOR MONOCABLU
Tipul graifărului Sarcina nominală
a utilajului
Uşor Mediu Greu de ridicat
Masa Masa Masa
Capacitatea Capacitatea Capacitatea
graifăr graifăr graifăr kN
m3 m3 m3
kg kg kg
0,6 400 0,32 490 0,2 500 10
1,0 1000 0,6 1040 0,32 1000 20
1,6 1600 1,0 1600 0,4 1700 32
2,5 2500 1,6 2440 1,0 2500 50

GRAIFĂRELE BICABLU. Tipurile constructive de graifăre bicablu, manevrate prin intermediul

a două mecanisme gemene sau cu reductor planetar, sunt: graifărele bicablu cu bare, graifărele
răzuitoare, graifărele foarfecă.
GRAIFĂRUL BICABLU CU BARE . Se compune din două semicupe 1, articulate între ele în
traversa inferioară 2; care susţine blocul de role inferioare 5. Cele două perechi de bare 3,
articulate la traversa superioară 4 şi la cupe, servesc la legătura dintre aceste două elemente. Tot în
traversa superioară este montat blocul de role superioare 6 şi prinderea cablurilor de ridicare 7. Pe
rolele superioare şi inferioare este înfăşurat, formând un palan, cablul de închidere 8.

158
GRAIFĂRUL BICABLU CU BARE
Modul de funcţionare al graifărului bicablu.
Graifărul gol deschis este coborât şi aşezat pe material. În acest scop greutatea graifărului gol este
repartizată numai pe mecanismul de coborâre-ridicare, cablurile de închidere-deschidere sunt
libere sau tensionate cu o forţă foarte mică, pentru a nu provoca închiderea cupelor. După ce
graifărul gol deschis a fost aşezat pe material, se porneşte mecanismul de închidere, în timp ce
cablurile de coborâre-ridicare sunt libere sau foarte puţin tensionate, astfel ca să permită afundarea
graifărului în material sub acţiunea greutăţii proprii. Graifărul se închide afundându-se în material.
Cum forţa de pătrundere în material este determinată de greutatea proprie, rezultă că graifărul
trebuie să fie suficient de greu pentru a se putea realiza o umplere eficientă.
După ce graifărul s-a închis, mecanismul de închidere lucrând în continuare, graifărul este
ridicat din material, fiind susţinut pentru un timp scurt numai de cablurile de închidere. În
continuare este pornit şi mecanismul de ridicare, care fiind descărcat demarează rapid şi la
atingerea unei turaţii apropiate de cea nominală preia aproximativ 50% din sarcină.
Pentru deschiderea graifărului plin se porneşte mecanismul de deschidere–închidere, mecanismul
de ridicare fiind oprit. Pentru un timp scurt întreaga greutate a graifărului se repartizează pe
cablurile de ridicare. Pe măsură ce graifărul se deschide, materialul se goleşte şi cablurile de
ridicare ajung să suporte din nou numai jumătate din sarcina totală, adică greutatea graifărului gol.

159
SCHEMA DE FUNCŢIONARE A GRAIFĂRELOR BICABLU

Analizând modul de funcţionare rezultă că repartiţia sarcinilor pe cabluri depinde de iscusinţa

macaragiului. În cazul când nu se iau măsuri speciale (limitator diferenţial, sistem de acţionare
reglată), cablurile şi mecanismele se dimensionează pentru sarcina totală. În cazul când există
aceste măsuri de repartizare a sarcinilor în mod automat, indiferent de abilitatea macaragiului, se
admite dimensionarea mecanismelor la 0,55…0,66 din sarcina totală în funcţie de eficienţa
sistemului de repartiţie a sarcinilor. (Se recomandă dimensionarea la 0,66 din sarcina totală pentru
funcţionarea cu limitator diferenţial şi cu valori mai mici în cadrul sistemelor de acţionare reglată).
Graifărul bicablu cu bare nu este potrivit pentru descărcarea din vagoane şi vase maritime sau
fluviale, întrucât în timpul pătrunderii în material poate deteriora structura de rezistenţă a acestora.
De asemenea în faza finală a descărcării, când grosimea stratului de material este mică, umplerea

160
se realizează defectuos, ceea ce duce la scăderea productivităţii. Deschiderea relativ mică a
cupelor prezintă inconvenientul că graifărul nu poate ajunge în toate colţurile magaziilor navelor,
deci apare un nou motiv de scădere a productivităţii. Motivele enumerate au făcut să fie dezvoltate
alte tipuri de graifăr bicablu, care să nu prezinte aceste dezavantaje.
GRAIFĂRUL RĂZUITOR . Un astfel de graifăr se compune din două cupe 1, articulate între ele
în traversa superioară 2. Deschiderea cupelor se realizează prin intermediul unor tije 3 având
articulaţie comună 4 şi articulate la cealaltă extremitate la câte o cupă. Pentru închiderea cupelor,
între acestea sunt montate unul sau două palane orizontale 5.

GRAIFĂR RĂZUITOR

Modul de funcţionare al mecanismelor este puţin diferit de acela al graifărului bicablu cu bare.
Astfel, unul din mecanisme denumit mecanismul de închidere-susţinere, care are cablul trecut
peste rola 4 a pârghiei genunchi, realizează deschiderea graifărului şi susţinerea lui pe tot
parcursul deschiderii. Celălalt mecanism, denumit mecanism de închidere graifăr are cablul trecut
peste cele două palane orizontale şi realizează închiderea graifărului, precum şi susţinerea lui în
timpul ridicării.

161
GRAIFĂR RĂZUITOR CU O SINGURĂ ARTICULAŢIE ÎN TRAVERSA SUPERIOARĂ
Faţă de graifărul bicablu cu bare, graifărul răzuitor prezintă o serie de avantaje. Acestea sunt:
– graifărul deschis acoperă o suprafaţă mai mare, ceea ce permite adunarea materialului din
toate colţurile magaziilor; el poate fi introdus în poziţia închis prin chepenguri şi deschis
sub puntea vasului; în poziţia deschis gabaritul de înălţime este redus;
La închiderea graifărului acesta nu se mai afundă în material, ci execută o operaţie de răzuire, de
unde îi vine şi numele, fără a pune în pericol structura calelor de vas sau a vagoanelor; chiar în
cazul straturilor subţiri de material, umplerea se face în condiţii bune;
– graifărul poate fi făcut atât de uşor cât permit considerentele de rezistenţă şi rigiditate a
cupelor.
Un dezavantaj al graifărelor răzuitoare îl constituie uzura mare a cablurilor în zona palanelor
orizontale, din cauză că acestea ajung în contact direct cu materialul din hală. Pentru a nu fi
necesară înlocuirea întregului cablu, porţiunea care trece peste palane este separată de restul
cablului prin nişte elemente speciale de îmbinare, care permit o înlocuire relativ rapidă a porţiunii
uzate. Pentru a face posibilă trecerea acestor elemente peste role, acestea au un profil special.
Cupele graifărelor răzuitoare pot fi îmbinate în traversa superioară în două moduri: cu acelaşi
bolţ , cu două bolţuri aşezate simetric .

162
GRAIFĂR RĂZUITOR CU DOUĂ ARTICULAŢII ÎN TRAVERSA SUPERIOARĂ

Acest din urmă sistem prezintă avantajul că graifărul are un grad de libertate mai mare, putându-se
adapta mai uşor la diverse obstacole, în special în cala vaselor (fig. V.29).

ADAPTAREA GRAIFĂRULUI RĂZUITOR CU DOUĂ ARTICULAŢII LA SPAŢII

LIMITATE

GRAIFĂRUL FOARFECĂ . Denumirea îi vine de la forma constructivă şi modul de închidere.

Elementele constructive au fost definitivate în jurul anului 1970. Graifărul foarfecă se pretează în
special la descărcarea din nave a minereului de fier. Cupele articulate sunt prelungite cu două
braţe 5, între care este montat palanul de închidere 4. Traversa superioară 1 de dimensiuni reduse
serveşte la suspendarea şi legarea cablurilor de ridicare. Suspendarea cupelor de traversa
superioară este realizată prin patru cabluri 2 cu rol de tiranţi. Blocul de role de închidere este
montat în cele două braţe superioare în prelungirea cupelor 3.

163
GRAIFĂR FOARFECĂ

Graifărele foarfecă prezintă o serie de avantaje faţă de graifărele cu bare sau răzuitoare. Acestea
sunt:
– raportul dintre greutatea proprie şi sarcina utilă este mai favorabil;
– lungimea de închidere a cablului este mai mică având drept consecinţă scurtarea ciclului şi
creşterea productivităţii;
– forţa de închidere creşte spre final în timp ce la graifărul cu bare descreşte;
– centrul de geutate la graifărul deschis este mai coborât decât la graifărul cu bare;
– cursa de închidere se apropie mai mult de o dreaptă decât la graifărul răzuitor şi cu atât mai
mult decât la grafărul cu bare; în consecinţă graifărul foarfecă adună mai uşor minereul în
straturi subţiri protejând în acelaşi timp structura de rezistenţă a magaziilor navelor;
– schimbarea cablurilor este mai simplă;
– cablurile gaifărului foarfecă sunt mai protejate de ajungerea în contact cu materalul, în
consecinţă au o durată de viaţă mai mare în special faţă de cele ale graifărului răzuitor;
– graifărul foarfecă este mai stabil decât graifărul răzuitor în special la manipularea minereului
în bulgări, când acesta are tendinţa de a vibra, ceea ce duce la mărirea ciclului;
– având greutatea proprie mai mică, costul energiei pe tona de minereu descărcată se reduce.
Avantajele graifărului foarfecă rezultă din comparaţia dintre un graifăr cu bare, un graifăr răzuit
cu cablurile în diagonală, un graifăr răzuitor longitudinal şi un graifăr foarfecă, toate de aeeaşi
sarcină de 50 t şi lucrând în aceleaşi condiţii de acceleraţie şi ciclu. Rezultă datele din tabelul V.4.
Alegerea tipului de graifăr depinde în general de trei factori, şi anume:
– tipul mecanismului de ridicat;

164
 – natura materialului, granulaţia, densitatea, starea;
– situaţia locală (mărimea navelor sau vapoarelor, temperaturi, înălţimi, gabarite ale gurilor
de magazie etc.).
Astfel, de exemplu, pentru acelaşi descărcător de nave se recomandă un graifăr foarfecă pentru
minereu de fier şi un graifăr cu bare pentru cocs.
TABEL COMPARATIV AL TIPURILOR DE GRAIFĂR DE 50 t PENTRU MINEREU
Graifăr răzuitor
Caracteristici Graifăr cu bare Graifăr cu foarfecă
cu cabluri oblice longitudinal
Sarcina kN 500 500 500 500

Masa proprie t 25 23 21 18,5

Masa transportată t 25 27 29 31,5

Lungimea de închidere
≈13 ≈11 ≈11 ≈8
a cablului (m)
Productivitatea (t/h) 2250 2430 2610 3118
GRAIFĂRE POLIP. Se întrebuinţează pentru manipularea materialelor greu de apucat ca: pietre
mari, sfărâmături metalice, pământ cu vegetaţie, minereu, lemne în vrac etc.
Cupele au o bună mobilitate laterală, iar traversa inferioară se poate aşeza oblic faţă de traversa
superioară în funcţie de rezistenţa de pătrundere. Pentru a mări şi mai mult această mobilitate,
cupele pot fi prevăzute cu role individuale, fără a mai fi reunite în traversa inferioară. Datorită
acestei prinderi individuale, forţa de închidere este aceeaşi, indiferent de rezistenţa opusă de
materialul apucat, iar unele cupe pătrund mai mult, altele mai puţin, ceea ce permite o apucare mai
sigură.

GRAIFĂR POLIP, CU CUPE CU MIŞCARE INDIVIDUALĂ

Schema de înfăşurare a cablului :partea de egalizare a cablului este înlocuită cu un lanţ Gall trecut
peste două role de diametru mic (în scopul reducerii gabaritului traversei superioare). Deplasarea
independentă a cupelor este limitată de un lanţ, care uneşte toate cupele. Dacă se depăşeşte o
anumită limită, lanţul – care în mod normai este destins – se întinde şi cupa rămasă prea mult în
urmă este închisă în mod forţat de celelalte.

165
SCHEMĂ DE ÎNFĂŞURARE A CABLULUI LA GRAIFĂRUL POLIP CU CUPE CU
MIŞCARE INDIVIDUALĂ

GRAIFĂRE PENTRU LEMNE. Pentru manevrarea materialului lemnos se utilizează graifăre la

care cupele au formă de cleşte . Datorită posiblităţii de deplasare în timpul închiderii a punctelor
de articulaţie "1" pe arce de cerc cu centrul în punctele "2", cupele descriu o curbă mai plată,
asemănătoare cu a graifărelor răzuitoare. Secţiunea graifărului este mărită în sus, pentru a putea
cuprinde materialul adunat.

GRAIFĂR PENTRU LEMNE

ALTE TIPURI DE GRAIFĂRE.

166
GRAIFĂR PENTRU STRUNJITURI METALICE (a); GRAIFĂR PENTRU SFECLA DE
ZAHĂR (b)

167
GRAIFĂR MONOCABLU DE 0,2 m3 CU DESCHIDERE PRIN TRAGERE

168
GRAIFĂR MONOCABLU CU DESCHIDERE PRIN AŞEZARE

GRAIFĂR ELECTROHIDRAULIC CU CUPE ŞI BARE

169
Graifărul electrohidraulic de tip "geamantan" are doi cilindri montaţi orizontal. Acest tip de graifăr
se caracterizează printr-o înălţime constructivă redusă şi un centru de greutate plasat jos, aşa încât
se elimină pericolul răsturnării, deci este posibil lucrul în condiţii mai grele.
La graifărul electrohidraulic cu buzunare în traversa 1 este montat grupul electrohidraulic 2
compus din motor, cuplaj, pompă cu pistoane axiale, blocul de comandă şi rezervorul de ulei.
Cilindrii hidraulici 3 sunt articulaţi în traversă şi la cupele 5. Între cupă şi traversă mai sunt
montate articulat braţele 4, care au rolul de a transmite componentele forţelor de la cilindri, care
nu servesc la închidere, direct la traversă. În acest fel cupele pot fi făcute mai uşoare, întregul
graifăr rezultând mai uşor. Centrul de greutate al graifărului electrohidraulic cu buzunare este
situat într-o poziţie favorabilă, joasă, iar înălţimea constructivă este mai mică decât la tipurile
anterioare.

GRAIFĂR ELECTROHIDRAULIC CU BUZUNARE

BENE ŞI GODEURI
Spre deosebire de graifăre, benele şi godeurile pot fi numai golite automat; în timp ce umplerea
trebuie asigurată prin alte mijloace, de exemplu din silozuri. Având în vedere că benele nu trebuie
să pătrundă în material la încărcare, ele sunt supuse la solicitări mult mai mici decât graifărele şi
în consecinţă au o construcţie mai uşoară, ceea ce măreşte capacitatea de transport.
Godeurile basculante se întrebuinţează când materialul de transportat se depune întotdeauna la
aceeaşi înălţime, de exemplu în grămezi de formă geometrică. Recipientul 1 având posibilitate de
basculare în jurul axei A–A este suspendat în cârligul macaralei şi blocat cu ajutorul zăvorului 2.
Centrul de greutate G al godeului încărcat este astfel ales încât acesta are tendinţa de basculare
spre golire. Prin desfacerea zăvorului 2 godeul se goleşte şi în această stare centrul de greutate
fiind în G0 se redresează automat şi revine în poziţia iniţială în care se blochează. Blocarea
împotriva basculării godeului plin se face manual sau prin lovire de un inel de golire. Umplerea
este favorizată de forma înclinată care permite aşezarea godeului la taluzul materialului care astfel
poate fi uşor împins înăuntru. Capacitatea godeurilor este cuprinsă între 0,5 şi 3 m3. Masa proprie
este cuprinsă între 300...500 kg/ m3.

170
Fig. V.44. GODEU BASCULANT

BENĂ

Benele se compun din două semicupe, legate între ele printr-o articulaţie 1. Când articulaţia este
prinsă în cârligul macaralei, bena rămâne închisă. Dacă bena este ridicată de cârligele 2
suspendate de traversa 3 şi se slăbeşte cablul de închidere 4 legat de articulaţia 1, bena se deschide
şi se goleşte. În timpul transportului benei încărcate, întreaga greutate este susţinută de cablul de
închidere 4, în timp ce cablurile de golire 5 sunt slăbite.
Pentru manevrarea benelor este necesar un mecanism de ridicare cu doi tamburi care au
posibilitatea de a executa mişcări de rotaţie relative, întocmai ca la mecanismele de graifăr.
Alte tipuri de bene au trape de golire de fund sau laterale. O benă cu trapă de golire de fund:
recipientul cu secţiune pătrată 1 este suspendat cu ajutorul ţevii 2, de cablurile de ridicare 3.
Trapele de fund 4 care se aplică pe cornierele 5 sunt ţinute închise prin intermediul barelor
articulate 6 şi tija 7 ghidată în ţeava 2. Cablul de golire 8 este prins pe tija 7, prin intermediul unui
ochi 9 şi a unui cârlig. Închiderea se realizează prin întinderea cablului de golire, iar deschiderea
prin întinderea cablurilor de ridicare 3 şi slăbirea cablului de golire 8.

171
BENĂ CU TRAPE DE GOLIRE DE FUND

BENĂ CU TRAPE LATERALE

Trocile basculante, se agaţă în două cârlige de macara sau într-unul singur. În cazul a golirea se
face prin ridicarea cârligului auxiliar, în cazul b golirea se poate realiza prin lovire de tija 2 care
provoacă bascularea.
La un alt sistem, troaca este prevăzută cu un dispozitiv de ghidare în care alunecă o camă
solidară cu jugul de prindere. Troaca fiind aşezată orizontal, dacă jugul este ridicat în poziţie

172
verticală, troaca rămâne orizontală. Dacă troaca este aşezată orizontal şi jugul de prindere este
lăsat în jos şi apoi deplasat lateral, ca în poziţia punctată, cama poate aluneca pe un ghidaj înclinat
şi provoacă răsturnarea trocii. Toată manevrarea se poate face de la o macara cu un singur cârlig,
fără a fi necesar alt personal în afara macaragiului.

TROACĂ BASCULANTĂ: a – cu două cabluri; b – cu un cablu

TROACĂ BASCULANTĂ CU PÂRGHIE

Electromagneţi de ridicare
Pentru manipularea şi transportul materialelor feromagnetice sub diferite forme ca: brame, protile
laminate, table, sfărâmături de fontă, şpan etc., a căror manipulare cu alte mijloace (graifăre sau
dispozitive de legare) ar prezenta inconvenientul unei productivităţi mici sau ar fi periculoasă, se
întrebuinţează electromagneţi de ridicare. Prinderea sarcinii se realizează prin intermediul unuia
sau mai multor electromagneţi suspendaţi în cârligul mecanismului de ridicare sau de o traversă
fixă sau rotitoare. Datorită sistemului de prindere, realizat prin închiderea fluxului magnetic,
rezultă o serie de particularităţi proprii acestei categorii de macarale.
Se ştie că liniile magnetice de câmp sunt întotdeauna închise şi că datorită permeabilităţii
diferite în aer şi oţel, prin acesta din urmă, este necesar un număr de amperspire mai mic de
aproximativ 3500 ori decât pentru trecerea unei linii de aceeaşi lungime prin aer. Din acest motiv
liniile magnetice se orientează de preferinţă prin oţel, atât timp cât nu apare fenomenul de
saturaţie, rezultând în cazul electromagneţilor, atragerea sarcinii. Forţa de atracţie depinde de
traseul posibil al liniilor de câmp, şi aşa se explică variaţiile foarte mari ale portanţei, care atinge

173
valorile maxime pentru blocuri masive şi table groase, valori mici pentru şpan şi valori foarte mici
pentru deşeuri de fier vechi. Este necesar de asemenea să se ţină cont că proprietăţile magnetice
ale materialelor feroase scad cu creşterea temperaturii. Deja peste 200°C această scădere este
importantă, iar la 720°C ele se anulează.
TIPURI CONSTRUCTIVE DE ELECTROMAGNEŢI: electromagnetul rotund poate fi
considerat drept tipul clasic şi schema lui constructivă poate servi pentru aproape toate tipurile de
electromagneţi. în fig. v.50 este arătată o secţiune printr-un astfel de electromagnet. el se compune
dintr-o carcasă turnată sau sudată 1, servind pentru transmiterea fluxului şi în acelaşi timp ca
protecţie pentru bobina de excitaţie 2, confecţionată de obicei din aluminiu izolat cu răşini
epoxidice, placa de închidere 3, executată din material nemagnetic, de cele mai multe ori oţel cu
mangan. această placă este prinsă de polul central printr-un inel elastic 4 şi de polul exterior
printr-un alt inel 5.
Electromagnetul este suspendat în mod normal prin intermediul a trei lanţuri 6, prinse la o
extremitate în urechi 7 fixate pe carcasă şi la cealaltă într-un inel comun 8, care se agaţă de
traversă sau de cârligul macaralei. Alimentarea electromagnetului se asigură prin intermediul unei
prize protejată cu un capac rabatabil 9.

ELECTROMAGNET DE RIDICARE

Construcţiile moderne de electromagneţi permit transportul materialelor în stare caldă până la

temperaturi de aproximativ 500 °C.
În afară de magnetul rotund, cu utilizări multiple, se mai construiesc magneţi rotunzi pentru
ridicarea bilelor de spart fontă, la care polul exterior şi interior sunt prelucraţi sferic, magneţi
dreptunghiulari, magneţi cu degete pentru transportul laminatelor, magneţi de dimensiuni mici,
pentru transportul tablelor etc.

174
TIPURI DE ELECTROMAGNEŢI

ELECTROMAGNET CU DEGETE

Tot pentru transportul laminatelor se pot folosi electromagneţii bipolari

PRINCIPIUL ELECTROMAGNETULUI BIPOLAR

175
Electromagnet dreptunghiular cu o întrebuinţare tot atât de universală ca şi a electromagneţilor
rotunzi.

ELECTROMAGNET DREPTUNGHIULAR

ELECTROMAGNET DE DIMENSIUNI REDUSE PENTRU TRANSPORTUL TABLELOR

MONTAREA ELECTROMAGNEŢILOR PE TRAVERSĂ PENTRU TRANSPORTUL

176
TABLELOR LUNGI

Pentru a preveni desprinderea sarcinii la dispariţia accidentală a tensiunii, este necesar să se

prevadă o baterie tampon care să asigure alimentarea electromagneţilor pentru un timp minim de
10 minute. În acest scop se utilizează de obicei baterii NiCd, care sunt mai robuste. Comutarea
alimentării electromagneţilor de la redresor la baterie prin intermediul unui întrerupător ultrarapid,
nu a dat până în prezent rezultate satisfăcătoare. Dispariţia tensiunii de alimentare de la redresor se
indică de obicei printr-un semnal optic sau acustic.
În circuitele de alimentare cu curent continuu ale electromagneţilor care nu sunt prevăzuţi
cu baterii tampon, pentru a preveni căderea sarcinii, nu trebuie utilizate culegătoare de
curent. Fac excepţie de la această regulă culegătoarele rotative de curent care au viteze
mici de rotaţie ale inelelor, suprafeţe mărite de contact la perii şi cel puţin două căi de
trecere (perii) pentru fiecare cale de curent.

CAPITOLUL 6

OBLIGAŢIILE MACARAGIILOR
Îndatoririle macaragiilor rezultă din prevederile prescripţiei tehnice PT R1-2010,
ale instrucţiunilor de exploatare, precum şi din instrucţiunile interne ale unităţii
deţinătoare.
În exercitarea atribuţiilor sale, macaragiul are următoarele obligaţii principale:
1) să cunoască instalaţia pe care lucrează şi normele de exploatare ale
macaralelor, pe care să le aplice întocmai;
2) să cunoască şi să respecte codul de semnalizare;
3) să nu acţioneze nici un mecanism atât timp cât există oameni pe macara;
în cazul în care acest lucru nu poate fi evitat (de exemplu la unele lucrări
de reglaj sau de întreţinere), manevrele se vor executa sub directa
supraveghere a unei persoane desemnate în acest scop;
4) să ia în primire şi să predea serviciul prin notare în registrul de evidenţă a
supravegherii; dacă macaraua prezintă defecte care periclitează siguranţa
în funcţionare, macaragiul va opri instalaţia şi va anunţa pe conducătorul
procesului de producţie RSVTI, autorizat de ISCIR.
5) să aprindă luminile de balizare (la macaralele care sunt dotate cu
asemenea instalaţii) în caz de vizibilitate redusă precum şi noaptea;
6) să participe la lucrările de revizie, întreţinere şi reparaţie precum şi la toate
verificările care se fac la macaraua pe care o conduce;
7) să interzică accesul persoanelor străine în cabina de comandă sau pe
macara.
SARCINILE PRINCIPALE ALE MACARAGIULUI ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA
LUCRULUI sunt următoarele:
1.să nu se urce pe macara în stare de oboseală sau de ebrietate;
2.să se convingă că linia principală de alimentare se află sub tensiune; în caz că
întreruptorul general este deconectat şi asigurat cu un lacăt sau cu o inscripţionare
avertizoare, macaragiului nu-i este permis să-l conecteze fără avizul RSVTI şi fără a se
pune de acord cu macaragii celorlalte macarale de pe aceeaşi cale;
3.să verifice starea căii de rulare şi rigiditatea opritoarelor de la capete; la macaralele

177
care funcţionează în aer liber, trebuie să verifice dacă dispozitivele de blocare pe calea de
rulare au fost deblocate;
4.să instaleze automacaralele, macaralele pe pneuri sau şenile numai pe un teren
corespunzător (bine compactat, orizontal); la macaralele pentru care se prevede calarea,
să se execute această operaţie în mod corespunzător;
5.la urcarea pe scara de acces la cabină, să aibă ambele mâini libere;
6.să verifice existenţa lubrifianţilor în locurile de ungere, conform indicaţiilor din
schema de ungere din cartea macaralei;
7.să verifice ca pe macara să nu se găsească obiecte aşezate liber;
8.să verifice starea, înfăşurarea şi fixarea cablurilor sau lanţurilor pe tamburi, role şi
ocheţi;
9.să verifice cârligul şi dispozitivele de prindere a sarcinii; în cazul cârligului susţinut
pe rulment axial, trebuie să verifice dacă acesta se roteşte uşor sau dimpotrivă, în cazul în
care se specifică astfel în cartea macaralei, dacă este blocat;
10.să verifice existenţa legăturii electrice la instalaţiile de protecţie împotriva
tensiunilor de atingere a şinelor de rulare şi a întregii instalaţii electrice a macaralei;
11.să verifice funcţionarea instalaţiilor de semnalizare, iluminat, aerisire şi
climatizare;
12.să verifice la macaralele cu braţ variabil buna funcţionare a indicatorului sarcinii
maxime admise corespunzător deschiderii braţului;
13.să verifice dacă mecanismele de acţionare ale macaralei funcţionează în mod
sigur, lin şi fără vibraţii accentuate;
14.să verifice părţile componente ale macaralei, componentele de securitate şi
îndeosebi limitatoarelor de cursă şi frânele mecanismelor;
15.să nu pună în funcţiune macaralele cu braţ în imediata apropiere a conductoarelor
electrice aeriene sau în zona lor de influentă, decât în condiţiile prevăzute în prezenta
prescripţie tehnică;
16.în cazul când macaragiul constată un defect pe care nu-l poate îndepărta singur, nu
va pune în funcţiune macaraua ci va întrerupe curentul cu ajutorul întreruptorului general,
pe care-l va asigura contra reanclanşării nedorite şi va anunţa şeful secţiei de care
aparţine în scopul luării măsurilor necesare; după îndepărtarea defectului se va face o
nouă verificare de către macaragiu;
17.în cazul în care macaraua este deservită de doi sau mai mulţi legători de sarcină,
trebuie să se informeze la conducătorul procesului de producţie, înainte de a se urca pe
macara, care dintre aceştia este destinat să semnalizeze mişcările necesare;
18.să semnalizeze prin dispozitivul de semnalizare acustic, înainte de fiecare pornire
sau manevră a macaralei.
SARCINILE PRINCIPALE ALE MACARAGIULUI ÎN TIMPUL LUCRULUI
SUNT URMĂTOARELE:
1.să efectueze manevre numai pe baza comenzilor date în conformitate cu codul de
semnalizare de către legătorul de sarcină sau RSVTI; semnalul de oprire va fi luat în
considerare din partea oricărei alte persoane;
2.să nu transporte sarcina deasupra oamenilor;
3.la ridicarea sarcinilor, să nu depăşească sarcina nominală sau în cazul macaralelor
cu braţ variabil să nu depăşească sarcina maximă admisă pentru deschiderea respectivă a
braţului;

178
 4.la ridicarea unor sarcini care depăşesc 50% din sarcina admisă, va executa în
prealabil, o ridicare de probă, la înălţimea de circa 100 mm de la sol, pentru a se convinge
dacă frâna, cablurile şi întreaga instalaţie rezistă normal, iar sarcina este corect legată şi
bine echilibrată;
5.la funcţionarea macaralelor echipate cu graifăr, cu electromagneţi şi în general a
celor la care sarcina nu este legată de cârlig, în perioadele cu temperaturi scăzute, să nu se
efectueze mişcări de ridicare înainte de a verifica dacă sarcina nu este aderentă la sol sau
nu s-a compactat;
6.să urmărească să nu cadă cablul de pe rolă sau de pe tambur, de asemenea să nu
formeze
7.să nu comande funcţionarea simultană a două mecanisme, la macaralele la care
acest lucru este interzis;
8.să nu deplaseze macaralele cu braţ având sarcina suspendată în cârlig, decât în
condiţiile prevăzute de constructor şi înscrise în cartea macaralei;
9.la deservirea unor macarale care lucrează la niveluri diferite, ale căror căi de rulare
se intersectează, precum şi la lucrul concomitent cu mai multe macarale cu braţ ale căror
câmpuri de acţionare se intersectează, macaragii vor respecta prioritatea fixată; între
gabaritele părţilor în mişcare vor păstra spaţii de siguranţă de cel puţin 500 mm şi vor
semnaliza intenţia de începere a mişcării precum şi că au luat cunoştinţă şi au înţeles
intenţia celorlalţi macaragii;
10.să nu transporte persoane cu cârligul macaralei sau alte dispozitive de prindere şi
să nu permită echilibrarea sarcinilor prin greutatea unor persoane;
11.să efectueze manevrele pentru deplasările pe orizontală a sarcinilor astfel ca
acestea să se afle la o distanţă de cel puţin 1 m faţă de obiectele aflate în raza de acţiune a
macaralelor; dacă la deplasarea sarcinilor pe orizontală se întâlnesc obstacole care nu pot
fi evitate prin ocolire, sarcinile vor fi ridicate deasupra lor la cel puţin 300 mm; nu se
admite trecerea sarcinilor peste maşini unelte, tuburi de oxigen, materiale explozibile,
vehicule sau în general peste acele obiecte a căror deteriorare reprezintă sau poate
provoca pagube sau accidente;
12.să execute manevrarea macaralei astfel încât să se evite balansarea sarcinii şi
producerea şocurilor; în acest scop, se interzice acţionarea mecanismelor dintr-un sens
într-altul, fără a fi oprite în prealabil în poziţia “zero”; macaragiul trebuie să prevadă la
executarea comenzilor şi timpul necesar pentru frânarea completă;
13.să execute manevrele pentru deplasările mijloacelor de prindere a sarcinilor
(cârlige, graifăre etc.), cărucioarelor şi macaralelor în astfel de limite încât să nu fie
necesar să folosească limitatoarele de sfârşit de cursă;
14.să oprească din funcţiune macaraua dacă se aud zgomote anormale dacă
limitatoarele sau frânele nu acţionează în bune condiţii sau dacă constată orice alt defect
care poate periclita siguranţa în funcţionare;
15.să oprească funcţionarea macaralei dacă iluminatul la locul de muncă este
insuficient sau dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă, obiecte plasate
între macaragiu şi câmpul de acţiune al macaralei etc., dacă nu s-au luat măsuri
suplimentare de siguranţă (de exemplu transmiterea comenzilor prin intermediul unor
persoane instruite în acest scop);
16.să oprească funcţionarea macaralei care lucrează în aer liber atunci când vântul
depăşeşte limita până la care funcţionarea macaralei este permisă şi să o ancoreze

179
corespunzător; dacă ancorarea se face de calea de rulare se va verifica, în prealabil, dacă
şina este fixată corespunzător;
17.să deconecteze imediat întreruptorul principal şi să aducă imediat toate
controlerele în poziţia “zero” în cazul unei întreruperi accidentale a curentului electric de
alimentare;
18.să nu părăsească locul de lucru înainte de prezentarea schimbului; în cazul în care
este obligat să o facă, va aduce toate controlerele în pozitia “zero”, va deconecta
întreruptorul principal de alimentare, va închide cu cheia uşa cabinei sau, după caz,
dispozitivul care nu permite reconectarea întreruptorului principal, iar în cazul acţionării
cu motor termic va opri funcţionarea acestuia;
19.să nu permită nimănui să se urce pe macara atunci când aceasta este conectată la
circuitul electric de alimentare;
20.să utilizeze materialele şi echipamentul de protecţie prevăzute de normativele
legale în vigoare.
SARCINILE PRINCIPALE ALE MACARAGIULUI DUPĂ TERMINAREA
LUCRULUI SUNT URMĂTOARELE:
1.să descarce sarcina şi să ridice dispozitivul de prindere a sarcinii (cârligul, graifărul, traversa
etc.) în poziţia cea mai de sus, fără însă ca limitatorul de cursă să fie acţionat; dacă nu este posibilă
coborârea sarcinii suspendate, se va îngrădi locul de sub ea şi se vor instala plăci avertizoare
corespunzătoare pentru a se interzice accesul persoanelor;
2.să deplaseze macaraua la locul stabilit pentru repaus; macaralele care lucrează în
exterior se fixează pe calea de rulare fie cu cleşti de prindere, fie cu dispozitive de
ancorare sau de calare, pentru a se evita deplasarea datorită unui vânt puternic sau a unor
trepidaţii; macaralele turn sau în general macaralele cu braţ rotitor vor fi garate ca mai
sus, însă cu mecanismul de rotire a turnului sau a braţului nefrânat, pentru a permite
rotirea liberă în caz de vânt (braţul se va pune în giruetă);
3.să aducă în poziţia de oprire (poziţia “zero”) toate aparatele de comandă;
4.să deconecteze întreruptorul principal aflat pe macara;
5.să pună în funcţiune iluminatul de balizare, la macaralele prevăzute cu acest sistem;
6.să închidă cu cheia uşa cabinei de comandă; la macaralele care nu au cabină închisă,
se va închide cu lacăt sau cheie întreruptorul principal; la macaralele cu comandă de la
sol va asigura eliminarea posibilităţilor ca o persoană neinstruită să efectueze manevre cu
macaraua (existenţa unei chei de contact etc.);
7.în cazul când pe calea de rulare există numai o singura macara şi aceasta nu mai
funcţionează în schimbul următor, să deconecteze şi întreruptorul principal al liniei de
alimentare electrică şi să-l închidă cu lacăt sau cheie; la macaralele care funcţionează în
exterior, iluminatul de balizare trebuie să rămână conectat.

CAPITOLUL 7

SEMNALIZAREA COMENZILOR LA MACARALE

Comenzile date macaragiului în vederea executării lucrului cu macaraua sunt cuprinse în
,,Codul de semnalizare” conform prescripţiei tehnice PT R1-2010.

180
Cunoaşterea şi respectarea codului de semnalizare este prima obligaţie a macaragiului şi a
legătorului de sarcină.

CÂRLIG SUS! CÂRLIG JOS!

BRAŢUL SUS! BRAŢUL JOS!

MIŞCĂ ÎNCET! ROTEŞTE!

181
 ROTEŞTE! MIŞCĂ CĂRUCIORUL!

EXTINDERE BRAŢ TELESCOPIC! RETRAGERE BRAŢ TELESCOPIC!

MIŞCĂ MACARAUA! MIŞCĂ MACARAUA!

182
 OPREŞTE! OPREŞTE BRUSC!

FOLOSIRE MECANISM PRINCIPAL FOLOSIRE MECANISM AUXILIAR

CAPITOLUL 8

183
 MANEVRAREA ŞI EXPLOATAREA MACARALELOR

MANEVRE PREMISE ŞI INTERZISE, CAUZELE DERANJAMENTELOR

Pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, macaralele vor fi supuse unui regim

special de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice şi ale
instrucţiunilor de exploatare elaborate de producător.
Unităţile care deţin şi/sau exploatează macarale sunt direct răspunzătoare pentru
funcţionarea acestora în condiţii de siguranţă.
În vederea aplicării prevederilor prescripţiei tehnice PT R1-2010, privind
securitatea în funcţionare a macaralelor, unităţile care deţin şi exploatează aceste instalaţii
vor numi personal tehnic, ingineri şi tehnicieni de specialitate, în raport cu numărul şi
complexitatea instalaţiilor, care vor fi autorizaţi ca RSVTI.
Personalul autorizat (RSVTI) răspunde împreună cu conducerea unităţilor menţionate de
luarea măsurilor pentru aplicarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice privind securitatea în
funcţionare a macaralelor.
Pentru fiecare macara unitatea deţinătoare va întocmi un registru de evidenţă a
supravegherii în care macaragiii şi şeful echipei de întreţinere şi revizie sunt obligaţi să
scrie sub semnătură toate observaţiile avute asupra macaralei respective. De asemenea
vor înscrie sub semnătură remedierile care se execută ca urmare a observaţiilor precum şi
descrierea succintă a reparaţiilor.
Macaragiii vor consemna observaţiile avute la preluarea macaralei, în timpul
lucrului (dacă este cazul) şi la predarea macaralei sau la încetarea lucrului. Dacă nu au
nimic de semnalat, vor menţiona în scris acest lucru la preluarea şi la predarea macaralei.
Dacă legătorii de sarcină au observat defecţiuni la cablurile şi lanţurile de
tracţiune sau de legare sau un zgomot anormal produs de macara, vor nota aceasta în
registrul de evidenţă a supravegherii.
În registrul de evidenţă a supravegherii se vor înscrie, de asemenea, sub
semnătură dispoziţiile pentru oprirea macaralelor din funcţiune, ca urmare a unor
deficienţe care afectează siguranţa în funcţionare inclusiv natura deficienţelor respective.
Registrul de evidenţă a supravegherii se va întocmi după modelul dat în PT R1-
2010 si se va numerota, şnurui şi viza de către conducerea unităţii deţinătoare.
Registrul se va păstra în bune condiţii la macaraua respectivă. RSVTI va verifica
şi viza acest registru periodic, cel puţin o dată pe semestru.
NORME DE EXPLOATARE
Exploatarea (manevrarea) macaralelor trebuie să se facă în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice, cu normele specifice de protecţia muncii, cu instrucţiunile de exploatare
specifice macaralei respective şi cu instrucţiunile interne elaborate de unitatea deţinătoare.
Este interzisă funcţionarea macaralelor în cazul în care componentele de securitate nu
sunt în stare perfectă de funcţionare sau nu îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute.
Macaralele nu pot funcţiona dacă zonele periculoase nu sunt îngrădite corespunzător
sau dacă organele de maşini în mişcare şi elementele neizolate aflate sub tensiune nu sunt
prevăzute cu apărători de protecţie.
Este interzisă blocarea întreruptoarelor simple sau automate prin împănare, legare sau
prin orice alte mijloace care să le scoată de sub controlul permanent al macaragiului. De

184
asemenea, este interzisă comanda prin butoane cu autoreţinere pentru acţionarea mecanismelor
de ridicare, deplasare, rotire sau basculare.
Este interzisă folosirea macaralelor pentru ridicarea unor sarcini mai mari decât sarcina
maximă admisă.
Macaralele la care sarcina este limitată prin condiţii de formă sau de gabarit nu pot
funcţiona dacă nu sunt îndeplinite condiţiile respective.
La macaralele prevăzute cu mai multe mecanisme de ridicare (principal şi auxiliar),
care în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice nu au prevăzut blocaj electric
împotriva acţionării simultane a ambelor mecanisme, sarcina totală manevrată nu va depăşi
sarcina nominală a macaralei.
La macaralele cu braţ cu deschidere variabilă nu se vor ridica sarcini mai mari decât
sarcinile maxime admise, corespunzătoare diagramei de sarcină.
Sarcinile care se ridică în mod frecvent pe şantierele de construcţii vor avea marcate
vizibil greutatea. Pentru restul cazurilor, dacă macaragiul nu cunoaşte greutatea sarcinii şi nici
nu o poate determina, va solicita conducătorului procesului tehnologic precizarea în scris a
greutăţii sarcinii.
Este interzisă folosirea lanţurilor la temperaturi peste 200ºC, cu excepţia celor utilizate
la manipularea lingourilor la macaralele de forjare.
Ridicarea unei sarcini cu ajutorul a două macarale, care nu sunt cuplate mecanic şi
electric, se admite numai în mod excepţional în următoarele condiţii:
-la nici una din macarale să nu se depăşească sarcina maximă admisă;
-poziţia cablurilor de tracţiune să fie verticală;
-vitezele de ridicare să fie aceleaşi;
-manevrarea să se execute numai sub conducerea şi supravegherea atentă a RSVTI,
autorizat de ISCIR.
În condiţiile de mai sus, sarcinile cu forme neregulate, care nu au centrul de greutate în
centrul lor geometric, se pot ridica şi manevra cu ajutorul a două macarale numai dacă se
foloseşte un dispozitiv special construit, astfel ca sarcina să se repartizeze proporţional pe
fiecare din cele două macarale.
La ridicarea şi transportarea tuburilor cu gaze sub presiune (oxigen, dioxid de carbon,
acetilenă etc.) sau a recipientelor care conţin clor, acid sulfuric şi similare, se vor lua măsuri
speciale de protecţia muncii. Toate manevrele se vor executa sub supravegherea directă a unui
cadru tehnic care răspunde de acest transport.
Sarcinilor menţionate mai sus nu se vor ridica şi transporta prin legare directă sau
utilizându-se electromagneţi de ridicare, ci se vor folosi suporturi sau dispozitive speciale.
Viteza maximă pentru deplasarea macaralelor, de 50 m/min, este permisă în cazul
comenzilor de la sol, numai în condiţii optime de deplasare ale manevrantului (culoare de
trecere în permanenţă libere, fără cotituri bruşte, de lăţime suficientă, fără denivelări bruşte ale
pardoselei, cu o bună vizibilitate a întregului câmp de lucru etc.).
Este interzisă utilizarea macaralelor cu comandă de la sol la transportul de metal topit
dacă nu au fost proiectate şi construite special în acest scop.
Este interzisă funcţionarea macaralelor care lucrează în aer liber dacă viteza vântului
depăşeşte valorile admise (20 m/s la macaralele portal sau 15,6 m/s la celelalte macarale),
precum şi dacă temperatura este sub -20ºC.
Funcţionarea la temperaturi sub -20ºC este permisă numai dacă macaralele au fost
construite pentru funcţionarea în asemenea condiţii, fiind garantate în acest sens de producător.

185
 Dacă vizibilitatea este împiedicată de fum, vapori, ceaţă sau obiecte plasate între
macaragiu şi câmpul de acţiune al macaralei, se vor lua măsuri pentru transmiterea
corespunzătoare a comenzilor la macaragiu, fără de care macaralele în cauză nu pot funcţiona.
Macaralele prevăzute să lucreze calat vor funcţiona numai în aceste condiţii. Sub
braţele de calare se vor aşeza elemente de sprijin rezistente, care să nu se deplaseze în timpul
efectuării manevrelor şi care să aibă o suprafaţă astfel determinată, în funcţie de natura
terenului, încât să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a macaralei.
Macaralele prevăzute să lucreze necalat vor funcţiona în condiţiile prevăzute în
instrucţiunile de exploatare ale producătorului.
Se interzice funcţionarea macaralelor cu braţ dacă în raza de acţiune a braţului se găsesc
conductoare electrice aeriene. În astfel de situaţii, conductoarele se vor îndepărta iar dacă acest
lucru nu este posibil se vor lua, după caz, măsurile necesare pentru:
-interzicerea intrării macaralei în zona periculoasă;
-blocarea posibilităţilor de rotire a braţului înspre zona respectivă, asigurându-se
distanţa minima de 1,5 m faţă de conductoarele neizolate, respectiv 1,2 m fată de
conductoarele izolate (pentru tensiuni până la 1000 V).
Dacă este necesar să se efectueze lucrări în zona de influenţă a liniilor de înaltă
tensiune, se vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura ca personalul, utilajul sau
sarcina să nu se apropie de piesele conductoare neizolate la o distanţă mai mică de:
-3 metri, pentru liniile la care tensiunea existentă între două conductoare este mai
mica de 57000V;
-5 metri, pentru liniile la care tensiunea existentă între două conductoare este egală
sau mai mare de 57000 V.
Pentru stabilirea distanţelor efective, care trebuie să fie respectate, se va ţine seama, pe
de o parte, de toate mişcările posibile ale pieselor conductoare neizolate ale liniei, iar pe de altă
parte de mişcările macaralei, datorate unor balansuri, smucituri, ruperii eventuale a unui
element sau căderii sarcinii.
Macaralele cu braţ utilizate la lucrări ce se efectuează în vecinătatea zonelor de
influenţă a liniilor de înaltă tensiune de peste 6 kV, se vor echipa cu dispozitive de semnalizare
a intrării braţului macaralei în zona de influenţă respectivă. Macaralele la care dispozitivul de
semnalizare nu poate fi adaptat, nu pot fi folosite la astfel de lucrări.
În cazul montării unei macarale cu braţ la înălţime, fixarea ei pe eşafodajul demontabil
sau pe elementele fixe ale construcţiei se va face numai pe baza schemei de montaj. În
asemenea situaţii se va asigura atât stabilitatea macaralei prin mijloace corespunzătoare precum
şi rezistenţa eşafodajului sau elementelor construcţiei.
Pentru evitarea accidentelor la macaralele turn utilizate pe şantierele de construcţii se va
asigura între poziţia limită superioară a sarcinii şi cel mai înalt nivel de lucru un spaţiu liber de
minimum 2 m. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, un observator amplasat
corespunzător va fi prezent obligatoriu pentru a da semnalele necesare.
Macaralele prevăzute cu electromagnet de prindere a sarcinilor pot fi puse în funcţiune
numai după delimitarea zonelor periculoase în care este interzis accesul persoanelor şi după
prevederea de indicatoare de securitate referitoare la interzicerea accesului în zonele
respective, în condiţiile prevăzute în prezenta prescripţie tehnică.
Se interzice transportarea sarcinilor pe deasupra oamenilor, încăperilor locuite (imobile,
birouri etc.) sau halelor industriale date în funcţiune.
Se va limita corespunzător raza de acţiune a macaralelor astfel încât să se împiedice

186
transportarea sarcinilor peste încăperile locuite sau halele industriale chiar dacă traseul căii de
rulare nu poate evita aceste spaţii.
Exploatarea unor macarale în hale suprapuse se admite numai dacă proiectantul şi
constructorul halei garantează că planşeele au fost calculate şi construite corespunzător.
La ridicarea sau coborârea unei sarcini, care în timpul manevrei se poate lovi sau agăţa
de părţi ale macaralei sau de elemente situate în raza de acţiune a macaralei, aceasta trebuie să
fie condusă de la distanţă cu ajutorul unor frânghii sau alte mijloace, asigurându-se măsurile de
protecţia muncii pentru personalul care execută această manevră (instructaj special, interdicţia
staţionării în apropierea sarcinii etc.).
Se interzice utilizarea de elemente rigide (bare, pârghii, căngi etc.) pentru conducerea
sarcinii. Se exceptează încărcarea sau descărcarea materialelor sau obiectelor a căror masă nu
depăşeşte 50 kg, care pot fi conduse de la distanţă cu ajutorul unor căngi de lungime suficientă.
La manevrarea unei sarcini aflate în apropierea unui perete, stâlp, vagon, utilaj etc. nu
se permite prezenţa persoanelor între acestea şi sarcina suspendată.
Se interzice:
-folosirea macaralelor pentru târârea sarcinilor pe sol, dezbaterea prin lovire a
pieselor în turnătorii, smulgerea sarcinilor aderente la sol sau a altor elemente;
-ridicarea sau deplasarea sarcinilor atunci când cablul este în poziţie oblică;
-balansarea sarcinilor pentru a le aşeza într-un punct care nu poate fi deservit în mod
normal de macara;
-deplasarea macaralelor cu lanţurile, cablurile sau cârligele târâte pe sol;
-baterea sau scoaterea penelor de la prese, ciocane, maşini de forjat etc.;
-transportul persoanelor cu cârligul macaralei sau alte dispozitive de prindere (cutii,
bene etc.).
Macaralele cu braţ, pe şasiu de vagon de cale ferată sau pe autovehicule pe roţi sau
şenile, înainte de a se deplasa vor avea braţul aşezat în lungul căii pe care se efectuează
deplasarea, cu cârligul situat într-o poziţie care să asigure buna lui vizibilitate din cabina
macaragiului, de preferinţă în sensul de mers.
Nu se admite deplasarea acestor macarale în acelaşi timp cu rotirea braţului, în afară de
cazul când prin construcţie sunt destinate să lucreze în asemenea condiţii. În asemenea situaţii
se va face menţiunea respectivă în instrucţiunile macaralei. În curbe şi la macazuri viteza de
deplasare va fi redusă spre a se evita balansarea sarcinii.
Macaralele deplasabile pe căi de rulare fără şine vor fi conduse pe drumuri amenajate
pentru circulaţia vehiculelor, evitându-se unghiurile şi curbele bruşte, planurile înclinate,
rampele care prezintă pante pronunţate, pasajele care prezintă gabarite necorespunzătoare.
Deplasarea pe terenuri neamenajate pentru circulaţie se va efectua cu respectarea
prevederilor din cartea tehnică a utilajului, acordându-se o atenţie deosebită rezistenţei
terenului, corespunzător greutăţii sarcinii, vitezei de deplasare şi tipului roţii sau şenilei.
Macaralele acţionate prin motoare termice nu vor fi utilizate:
-în apropierea locurilor sau în încăperi cu praf, gaze sau vapori inflamabili, fără a fi
prevăzute cu dispozitive de protecţie corespunzătoare (parascântei, para-flăcări etc.);
-în interiorul încăperilor al căror volum sau a căror ventilare nu sunt suficiente pentru
a elimina pericolele pe care le prezintă gazele de eşapament, cu excepţia cazurilor în
care eşapamentul este prevăzut cu dispozitive eficace de epurare a gazelor.
Dacă mai multe macarale funcţionează la niveluri diferite, se va fixa o prioritate de
manevră şi se vor lua toate măsurile necesare pentru a se evita lovirea sarcinilor sau

187
dispozitivelor de prindere ale acestora de macaralele care circulă la nivelurile inferioare.
Aceleaşi reguli se aplică şi atunci când căile de rulare se intersectează, fiind situate la acelaşi
nivel (inclusive pe sol). În toate cazurile, trecerea macaralei care are prioritate va fi semnalizată
prin semnale acustice sau optice.
De asemenea, se va stabili o prioritate de manevră şi în cazul macaralelor cu braţ care
funcţionează concomitent şi ale căror câmpuri de acţiune a braţelor se intersectează.
Se interzice intersectarea câmpurilor de acţiune ale braţelor cu ale contrabraţelor
precum şi ale contrabraţelor între ele.
În vederea evitării producerii de accidente, datorită organizării necorespunzătoare a
locurilor de muncă, unităţile deţinătoare de macarale vor întocmi instrucţiuni interne de
exploatare pe baza specificului locurilor de muncă, în care se vor preciza: înălţimea maximă a
stivelor sau a materialelor depozitate, modul de depozitare, locurile destinate depozitării,
obligativitatea amenajării şi întreţinerii corespunzătoare a căilor de acces şi a pardoselii,
asigurarea de gabarite corespunzătoare pentru căile de transport şi în general toate prevederile
necesare pentru asigurarea condiţiilor de protecţie a muncii.
Căile de acces la locurile de urcare pe macarale şi la întreruptoarele liniei principale de
alimentare situate în hală, trebuie să fie în permanenţă libere, neblocate prin nici un fel de
obstacole.
Este interzisă împrăştierea de nisip sau alte materiale pe şine în vederea preîntâmpinării
patinării la macaralele la care acestea servesc şi pentru legarea la pământ. Este de asemenea
interzisă ungerea suprafeţei superioare a şinei cu lubrifiant.
Căile de rulare ale macaralelor care se deplasează pe sol trebuie să fie aşezate pe o
suprafaţă de reazem care să prezinte o rezistenţă corespunzătoare garantării siguranţei în
funcţionare a macaralelor, indiferent de natura şi starea terenului. În tot timpul funcţionării
macaralei, căile de rulare trebuie să rămână orizontale şi cu firele paralele. Căile de rulare vor
fi prelungite până dincolo de opritoarele finale cu o lungime suficientă, pentru a asigura la
atingerea opritoarelor o repartizare normală pe sol a greutăţii macaralei încărcate cu sarcina
maximă. Lungimea prelungirii nu va fi în nici un caz mai mica de 1 m.
Pentru asigurarea împotriva deplasării macaralelor în zone periculoase, pe şinele de
rulare se vor instala opritoare. Determinarea punctelor în care urmează să fie fixate se va stabili
cu avizul RSVTI.
Locurile de muncă în care funcţionează macarale trebuie să fie bine iluminate în tot
timpul lucrului. Dacă iluminatul obişnuit este insuficient sau dacă prin trecerea macaralei se
produce o variaţie a iluminatului, macaraua trebuie să fie înzestrată cu mijloace proprii de
iluminat, utilizându-se surse de lumină neobositoare şi convenabil dirijate.
În cabina macaragiului se va prevedea în mod obligatoriu un instinctor pentru incendii.
Pentru încărcarea instinctorului se va avea în vedere toxicitatea anumitor produse şi pericolul
pe care îl prezintă utilizarea lor în spaţiu închis precum şi scopul pentru care poate fi utilizat.
La macaralele cu comandă hidraulică lichidul de lucru utilizat trebuie să-şi păstreze
toate proprietăţile în intervalul de temperatură cuprins între -20ºC şi +40ºC, să nu fie periculos
din punct de vedere exploziv, să nu fie toxic şi să nu ducă la coroziunea echipamentului.
Pe macara se admit numai cantităţi mici de materiale inflamabile sau combustibile de
întreţinere (cârpe, bumbac de şters, lubrifianţi). Aceste materiale se vor păstra exclusiv în cutii
sau vase de tablă fixate de construcţia macaralei şi care nu vor fi niciodată depozitate în cabina
macaragiului. Cârpele şi bumbacul de şters folosite se vor îndepărta imediat de pe macara.
Este interzis a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea sau repararea macaralelor în

188
timpul funcţionării lor.
Este interzisă rotirea liberă a manivelei la macaralele acţionate manual, la coborârea
sarcinilor.
După terminarea sau la întreruperea lucrului, sarcina nu trebuie să rămână suspendată.
În cazuri excepţionale, când nu e posibilă coborârea sarcinii, se vor lua măsuri de asigurare
prin îngrădirea locului de sub sarcină şi prevederea unor indicatoare de securitate şi după caz
prin sprijinirea sarcinii.
Nu este permis să se execute lucrări de montare, verificare, măsurare etc. la sarcina care
este suspendată în cârlig. Orice intervenţie asupra sarcinii se va face numai după coborârea ei
şi desfacerea din cârligul macaralei.
La urcarea sau coborârea pe scări, macaragiul sau personalul de întreţinere trebuie să
aibă mâinile libere. Pentru sculele sau obiectele necesare va fi utilizată o geantă specială, care
se poartă pe umăr sau care se ridică sau se coboară cu ajutorul unei frânghii. Este interzisă
aruncarea oricărui obiect de pe macara.
La exploatarea macaralelor cu acţionare manuală se vor respecta prevederile în legătură
cu efortul fizic, înscrise în normele de protecţia muncii.
Accesul pe macara este permis numai macaragiului şi persoanelor a căror activitate se
desfăşoară în legătură cu instalaţia respectivă (RSVTI, personalul de întreţinere, revizii şi
reparaţii, inspectori de specialitate etc.) şi care şi-au însuşit în prealabil instructajul privind
lucrul pe macarale.
Urcarea şi coborârea de pe macara se vor face numai prin locurile special destinate
pentru aceasta şi numai atunci când macaraua staţionează. În aceste locuri se vor amplasa
indicatoare de securitate cu inscripţionarea: ”Accesul permis numai persoanelor în drept”.
Accesul pe căile de circulaţie existente de-a lungul căilor de rulare ale macaralelor se
va face, de asemenea, prin locurile special amenajate în acest scop şi numai după ce macaragiul
a fost anunţat de persoana respectivă, iar acesta a confirmat că a înţeles ceea ce i s-a comunicat.
Accesul la căile de rulare care nu au căi de circulaţie laterale amenajate se poate face
numai în cazuri speciale, cu luarea unor măsuri suplimentare pentru prevenirea accidentelor şi
anunţarea prealabilă a macaragiilor care conduc macaralele în zona respectivă.
Toate locurile sau căile de acces la macara trebuie să aibă asigurate condiţii
corespunzătoare de iluminat.
Macaragiii, legătorii de sarcină sau alte persoane însărcinate să dirijeze mişcările
macaralei trebuie să cunoască codul de semnalizare pentru macarale, cu eventualele completări
elaborate de unitatea care le utilizează. La macaralele pe cablu, al căror loc de comandă este
amenajat la o mare distanţă faţă de locurile de muncă deservite şi nu se poate asigura o
înţelegere corectă a comenzilor se vor prevedea mijloace de telecomunicaţie (radiotelefoane,
telefoane etc.).
Conducerile unităţilor deţinătoare şi ale celor ce folosesc macarale sunt obligate
să dispună măsuri şi să controleze respectarea lor, astfel ca întreg personalul implicat în
transporturile efectuate cu macaralele, să fie instruit şi să cunoască atât normele de
exploatare cât şi normele specifice de protecţia muncii.
Contragreutăţile macaralelor trebuie să fie asigurate împotriva căderii sau ieşirii
necontrolate din sistemul lor de prindere.
La podurile rulante cu grinzi de capăt circulabile, accesul de pe calea de rulare pe
podul rulant se va face numai în dreptul podestelor podului rulant.
Accesul pe platforme sau podeste se va efectua pe scări verticale sau înclinate.

189
 La macaralele care circulă pe sol urcarea pe macara trebuie să fie posibilă în orice
poziţie.
Pentru a permite circulaţia macaralelor fără limitare a vitezei şi în deplină
siguranţă, elementele de construcţie, utilajele şi orice alte obiecte depozitate trebuie să se
găsească în afara gabaritului de liberă trecere şi cel mult până la limita acestuia.
Gabaritul de liberă trecere la macarale este reprezentat de conturul transversal
limită în plan vertical, perpendicular pe axa căii de rulare, în interiorul căruia nu trebuie
să intre nici o parte a construcţiilor şi instalaţiilor fixe.
La macaralele rotitoare, gabaritul de liberă trecere este determinat de conturul
părţilor fixe şi cel rezultat prin rotirea elementelor mobile aflate le distanţa maximă în
plan, perpendicular pe axul de rotire.
Spaţiul de siguranţă între gabaritul macaralelor şi gabaritul de liberă trecere
trebuie să fie lăsat liber.
Spaţiile de siguranţă minime care trebuie să fie asigurate sunt:
-spaţiul de siguranţă superior de 100 mm;
-spaţiul de siguranţă lateral de 100 mm;
-spaţiul de siguranţă pe orizontală de 400 mm;
-spaţiul de siguranţă inferior pe verticală de 200 mm.
În cazul prezenţei unor instalaţii montate în câmpul de lucru al macaralei se
admite ocolirea lor prin dirijarea sarcinii pe un traseu bine determinat prin interblocări
electrice ale cursei căruciorului.
LEGĂTORII DE SARCINĂ
Legarea şi fixarea sarcinilor se face numai de către muncitori instruiţi în acest scop,
denumiţi în continuare “legători de sarcină”.
Legător de sarcină poate fi orice persoană, care a împlinit vârsta de 18 ani, nu are nici o
infirmitate corporală, este sănătos şi a fost instruit special pentru a îndeplini această funcţie în
unitatea, secţia, şantierul sau sectorul care exploatează macaraua.
Legătorul de sarcină efectuează legarea şi fixarea sarcinilor în cârligul macaralei, le
urmăreşte în timpul manipulării, semnalizează macaragiului manevrele pe care trebuie să le
execute şi eliberează sarcinile după aşezarea lor corectă la locul dorit.
Legătorii de sarcionă vor fi supuşi unor instructaje lunare şi examinăriperiodice anuale.
Dacă rezultatele examinărilor sunt corespunzătoare, unitatea eliberează o adeverinţă care îl
autorizează să exercite funcţia de legător de sarcină. Aceste adeverinţe trebuie să fie păstrate de
legător asupra sa în timpul efectuării serviciului.
Aceste adeverinţe vor cuprinde următoarele date:
-numele şi prenumele legatorului de sarcină;
-date personale ale legătorului de sarcină;
-locul de muncă;
-funcţia din cadrul unităţii;
-semnătura legătorului de sarcină;
-semnătura conducătorului locului de muncă;
-rubrică de vize anuale (completată şi semnată de RSVTI)
Se admite ca legătorii de sarcină să aparţină unităţilor care închiriază macarale şi nu
celor care exploatează instalaţiile respective, dacă acest lucru este specificat în contractul de
închiriere sau de prestaţie de serviciu; în acest caz, în afara instructajului iniţial, legătorii de
sarcină vor fi supuşi unui instructaj suplimentar pentru a cunoaşte organele de legare şi

190
dispozitivele de prindere, normele specifice de protecţia muncii, precum şi procesul tehnologic
specific locului de muncă respectiv.
Instructajul legătorilor de sarcină se va face de către conducătorul locului de muncă
respective, încheindu-se un process-verbal din care să rezulte efectuarea lui şi verificarea
însuşirii cunoştinţelor necesare.
Atribuţiile principale ale legătorului de sarcină sunt următoarele
-să cunoască şi să aplice regulile de verificare a organelor de legare şi dispozitivelor de prindere
precum şi normele şi instrucţiunile de exploatare a macaralei a căror respectare depinde de el;
-să cunoască şi să aplice codul de semnalizare, cu eventualele completări ale unităţii care
utilizează macarale, pentru a putea indica în orice moment macaragiului manevrele pe care
urmează să le execute; în acest scop, se va plasa în locuri din care să poată vedea orice persoană
situată în câmpul de acţiune al macaralei; dacă acest lucru nu este posibil, el va fi ajutat de alte
persoane; se admite şi semnalizarea cu steaguri colorate sau alte mijloace, acolo unde condiţiile
de lucru necesită acest lucru; în asemenea cazuri, codul de semnalizare va fi elaborat de unitatea
care exploatează macaraua, iar legătorii de sarcină şi macaragii vor fi instruiţi şi examinaţi în
ceea ce priveşte semnalizarea pe baza acestui cod;
-să supravegheze zilnic organele de legare şi dispozitivele de prindere cu care lucrează, prin
verificarea aspectului exterior, înscriind în registrul de evidenţă a supravegherii macaralei
respective constatările sale cu privire la starea tehnică a acestora; se recomandă ca organele de
legare şi dispozitivele de prindere să fie date în primire unuia dintre legători care va răspunde de
păstrarea lor corespunzătoare;
-să folosească la legarea şi transportul sarcinilor numai organe sau dispozitive inscripţionate cu
sarcinile maxime admise, înscrise vizibil pe o placă sau pe un inel şi să nu lege sarcini a căror
greutate depăşeşte sarcina admisă pentru organul, dispozitivul sau macaraua respectivă, ţinând
seama şi de înclinarea ramurilor de cablu sau lanţ ;
-să nu utilizeze organe de legare şi dispozitive de prindere care nu sunt înscrise înevidenţa
unităţii, secţiei sau şantierului;
-să aleagă mijloace de legare corespunzătoare greutăţii şi formei sarcinii; la macaralele cu două
mecanisme de ridicare, să lege sarcina la mecanismul de ridicare care corespunde sarcinii
respective;
-să nu lege sarcini care sunt aderente la sol sau la alte elemente;
-să nu folosească organe de legare sau dispozitive care prezintă uzuri peste limitele admise de
prescripţiile tehnice în vigoare;
-să suspende capătul inferior al legăturilor lungi descărcate de sarcină pe cârligul macaralei,
pentru a nu micşora spaţiile libere la deplasarea macaralei;
-să execute corect legarea sarcinii, fără a încrucişa cablurile şi lanţurile la introducerea în cârlig;
să se asigure că sarcina este echilibrată, iar lanţurile şi cablurile de legare sunt întinse şi aşezate
uniform, fără a forma noduri şi ochiuri şi fără a fi supuse răsucirii; la cârligele duble, să suspende
sarcina pe ambele deschideri şi să o repartizeze în mod egal;
-să interzică echilibrarea sarcinilor în cârlig sau intinderea organelor de legare prin greutatea
proprie a unor persoane; de asemenea, să interzică transportul persoanelor cu macaralele;
-să ţină seama de faptul că lanţurile care se înfăşoară de mai multe ori în jurul sarcinii de ridicat
nu trebuie să aibă margini suprapuse;
-să nu folosească lanţuri de legare înnădite cu şuruburi, având zale alungite sau răsucite şi să nu
înnoade cablurile sau lanţurile de legare;
-să lege obiectele de lungime mare în cel puţin două puncte spre a evita balansarea;

191
 -să execute astfel legarea încât sarcina să nu se poată deplasa, aluneca sau roti după ce este
ridicată, iar legătura să nu iasă din cârlig; să nu lase obiecte libere pe sarcina suspendată;
-să nu încarce materiale mărunte sau piese de volum redus pe platforme sau tărgi care nu sunt
prevăzute cu pereţi laterali şi care nu prezintă suficientă siguranţă împotriva căderii sarcinii;
-să ţină seama de faptul că în cazul transportării materialelor mărunte sau pieselor mici în lăzi
este necesar să nu depăşească înălţimea marginii superioare a pereţilor laterali;
-să nu lege în cârligul macaralei pachete de tablă, prefabricate sau alte materiale, dacă
dispozitivul de prindere nu este prevăzut cu elemente care să excludă căderea materialelor din
pachet;
-să asigure capetele cablurilor de legare cu cel puţin trei cleme de strângere, de mărime
corespunzătoare diametrului cablului, brida filetată fiind aşezată pe partea terminală a ramurii de
cablu;
-să protejeze cablurile şi lanţurile care vin în contact cu muchii ascuţite, prin apărători de
protecţie metalice (special destinate acestui scop) sau din lemn tare;
-înainte de transportarea unei sarcini, să semnalizeze macaragiului efectuarea unei ridicări de
încercare, până la înălţimea de circa 100mm de la sol, pentru ca mijloacele de legare să ajungă în
poziţie întinsă şi să verifice echilibrarea sarcinii;
-să semnalizeze macaragiului mişcările pe care trebuie să le execute cu macaraua, aşezându-se
astfel încât să se afle tot timpul în câmpul vizual al macaragiului; la macaralele cu deplasare pe
sol va verifica dacă întreaga cale de rulare este liberă;
-să urmărească transportul pe orizontală a sarcinii suspendate, mergând în urma acesteia pe tot
traseul şi supraveghind ca sarcina să nu se lovească de obstacole şi să nu lovească persoane;
-să ţină seama de faptul că transportarea sarcinilor pe orizontală precum şi a organelor de legare
şi dispozitivelor de prindere ( în cazul deplasării macaralei fără sarcină) trebuie să se facă la o
înălţime de minimum 300mm şi o distanţă laterală de minimum 1m de obiectele înconjurătoare şi
să semnalizeze în consecinţă macaragiului manevrele necesare în vederea manipulării sarcinii în
condiţii de siguranţă;
-să interzică circulaţia pe sub sarcina ridicată şi să supravegheze să nu se facă transportarea
sarcinilor pe deasupra locurilor de muncă, dacă necesităţile de producţie nu impun aceasta; în
caz contrar, se vor îndepărta în prealabil toate persoanele, la o distanţă corespunzătoare;
-la montaje de maşini, construcţii metalice, clădiri din panouri prefabricate, etc., legătorul de
sarcină trebuie să cunoască şi procesul de montaj (succesiunea operaţiilor de montaj) care se
execută cu ajutorul macaralei, pentru a semnaliza corect manevrele necesare;
-să cunoască şi să aplice măsurile de protecţia muncii specifice la locul de muncă pe care-l
deserveşte , în acest scop, conducătorul procesului de producţie respective îi va face un instructaj
special;
-în situaţiile când lucrează plasat la înălţime, pe platforme, schele, planşee, etc., se va asigura
conform normelor de protecţia muncii;
-să nu efectueze balansarea sarcinilor pentru a le aşeza într-un punct care nu poate fi deservit în
mod normal de macara;
-la stivuirea unor sarcini, să asigure aşezarea lor corectă, eventual, prin elemente de adaos, astfel
încât sarcinile să fie stabile şi să se poată scoate uşor; se interzice scoaterea legăturilor de sub
sarcini cu ajutorul macaralei;
-să nu depoziteze materiale în stive a căror înălţime depăşeşte de 1,5 ori latura mică a bazei;
-să supravegheze sarcina până ce se asigură că aceasta este coborâtă şi plasată corect; la aşezarea
pe maşini unelte a sarcinilor care au suprafeţe reduse de reazem, să nu dezlege sarcina îninte de a

192
fi prinsă de maşină; tot aşa se va proceda şi în cazul altor sarcini, ca de exemplu panouri
prefabricate,etc.;
-să nu aşeze şi să nu reazeme sarcinile pe pereţii laterali ai vagoanelor sau remorcilor;
-să nu părăsească locul de muncă fără a-l încunoştiinţa despre aceasta pe macaragiu;
-după terminarea lucrului să depoziteze organele şi dispozitivele de prindere care i-au fost date
în păstrare în locuri uscate, ferite de umezeală, de agenţi corozivi şi de posibilităţi de deteriorare;
cablurile, lanţurile, funiile şi benzile care se folosesc numai periodic se păstrează agăţate pe
capre, în locuri ferite de intemperii.

Unitatea care exploatează macarale se va îngriji ca legătorii de sarcină să fie dotaţi cu

echipamentul de protecţie prevăzut în normativele în vigoare (palmare, cască de protecţie,
centură de siguranţă, etc.). De asemenea vor purta semne dinstinctive pentru a putea fi
recunoscuţi de către macaragiu.
ORGANIZAREA EXPLOATĂRII
CARTEA MACARALEI
Cartea macaralei -partea de construcţie şi de montaj ( dacă este cazul) şi anexele
obligatorii conţine următoarele:
-desenul tip de ansamblu;
-fişa (schiţa) de marcaje aplicate pe macara, pentru subansamble ( număr de fabricaţie, ponsoane
suduri,etc.);
-scheme electrice, hidraulice, pneumatice, etc.;
-scheme cinematice şi de ungere;
-diagrame de sarcină;
-calculul stabilităţii la răsturnare (după caz);
-instrucţiuni şi scheme pentru montaj;
-instrucţiuni pentru încercări şi exploatare;
-lista pieselor de schimb
Cartea macaralei –partea de exploatare, în care se completează procesele –verbale de
verificare şi inspecţie.
REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A SUPRAVEGHERII MACARALEI
Pentru fiecare macara unitatea deţinătoare va întocmi un registru de evidenţă a
supravegherii în care macaragii şi şeful de echipă de întreţinere şi revizie sunt obligaţi să scrie
sub semnătură toate observaţiile avute asupra macaralei respective. De asemenea vor înscrie sub
semnătură remediile care se execută ca urmare a observaţiilor precum şi descrierea succintă a
reparaţiilor.
Macaragii vor consemna observaţiile avute la preluarea macaralei, în timpul lucrului (dacă
este cazul) şi la predarea macaralei sau la încetarea lucrului. Dacă nu are nimic de semnalat va
menţiona în scris acest lucru la preluarea şi la predarea macaralei.
Dacă legătorii de sarcină au observat defecţiuni la cablurile şi lanţurile de tracţiune sau de
legare sau un zgomot anormal produs de macara vor nota aceasta în registrul de evidenţă a
supravegherii.
În registrul de evidenţă a supravegherii se vor înscrie, de asemenea sub semnătură
dispoziţiile care afectează siguranţa în funcţionare inclusiv natura deficienţelor respective.
Registrul de evidenţă a supravegherii se va întocmi după modelul prevăzut în prescripţiile
tehnice ISCIR –R1/2010, Anexa A, se va numerota ,semna şi viza de către conducerea unităţii
deţinătoare.

193
 RSVTI va verifica şi viza acest registru periodic, cel puţin o dată pe luna.

CAPITOLUL 9

ÎNTREŢINEREA, REVIZIA, REPARAŢIA ŞI VERIFICAREA TEHNICĂ OFICIALĂ A

MACARALELOR

Întreţinerea şi revizia periodică a macaralelor trebuie să fie executată de către o

persoana juridica autorizata de ISCIR, care dispune de personal calificat şi instruit în
acest scop compus din mecanici, lăcătuşi şi electricieni cu o practică de cel puţin 2 ani în
meserie, constituiţi în echipe conduse de personal de specialitate (tehnicieni, ingineri).
Pentru efectuarea operaţiilor de întreţinere şi revizie se determină starea tehnică a
macaralei şi principalele operaţii ce urmează a se efectua.
Periodicitatea şi volumul lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor stabili în funcţie
de complexitatea macaralei, regimul de funcţionare şi condiţiile de mediu în care
lucrează.
Întreţinerea cuprinde cel puţin următoarele operaţiuni:
a) curăţarea macaralei;
b) verificarea stării de uzură a lagărelor şi a bunei funcţionări a sistemului de ungere;
c) ungerea pieselor supuse frecării, conform schemei de ungere;
d) verificarea uzurii cablurilor sau lanţurilor de tracţiune şi a fixării acestora;
e) verificarea funcţionării componentelor de securitate şi reglarea acestora;
f) verificarea funcţionării mecanismelor macaralei;
g) verificarea elementelor de prindere sau de manipulare a sarcinii;
h) strângerea şi verificarea elementelor de îmbinare şi a articulaţiilor;
i) verificarea fixării tampoanelor şi a opritoarelor;
j) verificarea funcţionării sistemului electric de forţă, de comandă, de iluminare şi
semnalizare;
k) verificarea rezistenţei de izolaţie şi a rezistenţei prizei de legare la pământ a
echipamentelor electrice;
l) verificarea conexiunilor la aparate şi clemelor din dulapurile electrice şi din cutiile
de conexiuni;
m) verificarea stării căilor de rulare şi a roţilor de rulare;
n) verificarea funcţionării şi etanşeităţii circuitelor hidraulice şi pneumatice;
Prin revizie se asigură reglarea sau înlocuirea pieselor, aparatelor sau modulelor
înglobate în maşina de ridicat în scopul asigurării menţinerii macaralei în parametrii de
funcţionare în condiţii de siguranţă conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Pentru prevenirea avariilor şi accidentelor la executarea lucrărilor de întreţinere şi
revizie se vor lua măsuri corespunzătoare, respectându-se în special următoarele:
-înainte de oprirea unei macarale, responsabilul cu supravegherea lucrărilor va
anunţa macaragiul în cauză cât şi pe cei de pe macaralele învecinate, stabilind şi locul de
staţionare; de asemenea, va fi anunţat şi electricianul de exploatare din locul respectiv de
muncă;
-înainte de începerea lucrărilor, macaraua va fi deplasată la locul de staţionare,

194
se va deconecta de la reţeaua de alimentare; în cazul în care este necesară prezenţa
tensiunii de alimentare se vor lua măsuri speciale de securitate;
-se vor lua măsuri pentru împiedicarea punerii în funcţiune accidentale a
macaralei;
-toate materialele necesare lucrărilor vor fi păstrate numai în cutii bine fixate pe
macara;
-după terminarea lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor remonta toate
carcasele, apărătorile de protecţie, balustradele etc. şi se va verifica buna funcţionare a
mecanismelor, a dispozitivelor de securitate şi semnalizare, precum şi a aparatelor de
comandă;
-operaţiile executate şi durata acestora se vor consemna în registrul de evidenţă
a supravegherii macaralei sub semnătură;
-repunerea în funcţiune a macaralei se va face numai după finalizarea tuturor
lucrărilor şi după coborârea persoanelor de execuţie a lucrărilor.
REPARAREA MACARALELOR
Condiţia de bază pe care trebuie să o satisfacă repararea macaralelor este
asigurarea funcţionării în condiţii de securitate pe toată perioada de utilizare .
Repararea macaralelor trebuie să fie făcută de persoane juridice care dispun de
mijloacele tehnice corespunzătoare şi sunt autorizaţi de ISCIR in acest scop.
Reparatorul răspunde de alegerea corectă a procedeelor tehnologice de execuţie şi
de calitatea execuţiei şi a materialelor folosite, în conformitate cu prevederile prezentei
prescripţii tehnice, cu prevederile documentaţiei tehnice pentru reparare şi cu
instrucţiunile de reparare a macaralelor.
Autorizaţia de a repara macarale nu este necesară atunci când reparaţia se
efectuează de către producatorul acesteia.
La lucrările de reparaţii ale macaralelor trebuie să fie folosit personal calificat şi
instruit anume în acest scop.
La efectuarea lucrărilor de reparaţii ale macaralelor se vor lua măsuri
corespunzătoare pentru prevenirea avariilor şi accidentelor.
Repararea se execută conform instrucţiunilor date de producător în documentaţia tehnică
a macaralei, conform instrucţiunilor din documentaţia tehnică de verificări şi încercări
tehnice în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic, conform
documentaţiei tehnice de reparare preliminară, după caz şi ori de câte ori se constată o
defecţiune.
Prin reparare se asigură înlăturarea neconformităţilor/defecţiunilor constatate la o
maşină de ridicat în scopul aducerii acesteia la performanţele iniţiale prevăzute de
producător în documentaţia tehnică asigurându-se funcţionarea în condiţii de siguranţă a
acesteia conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Componentele de uzură se înlocuiesc la intervalele de timp stabilite prin instrucţiunile
date de producător în documentaţia tehnică a macaralei sau prin instrucţiunile date în
documentaţia tehnică de verificări şi încercări tehnice în utilizare pentru
investigaţii/examinări cu caracter tehnic, indiferent de starea de uzură din momentul
înlocuirii.
Componentele de securitate defecte se înlocuiesc cu altele noi de aceeaşi
tipodimensiune, cu prezentarea declaraţiei de conformitate a producătorului acestora.

195
 În cazul în care pe parcursul lucrărilor de reparare apar modificări faţă de documentaţia
tehnică preliminară de reparare acceptată de ISCIR, aceste modificări se avizează de
RADTP şi se transmit la ISCIR pentru acceptare. (Art. 68)
Lucrările de reparare care se verifică de către inspectorul de specialitate din cadrul
ISCIR, cu participarea RSVTI al deţinătorului/utilizatorului şi a RSL al persoanei juridice
autorizate pentru lucrări de reparare, sunt următoarele:
a) înlocuirea sau modificarea construcţiei metalice, refacerea sau remedierea
îmbinărilor sudate ale elementelor de rezistenţă;
b) transformarea de principiu a modului de acţionare a macaralei, ca de exemplu de la
acţionare electrică la acţionare hidraulică şi altele asemănătoare;
c) înlocuirea mecanismelor sau a elementelor lor componente din lanţul cinematic cu
alte tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în documentaţia tehnică iniţială;
d) modificarea de principiu a schemei electrice, hidraulice sau pneumatice de
acţionare;
e) înlocuirea totală a instalaţiei electrice, hidraulice sau pneumatice;
f) înlocuirea sau modificarea componentelor de securitate ale macaralei cu alte
tipodimensiuni, care diferă de cele prevăzute în documentaţia tehnică iniţială;
g) înlocuirea cu alte tipodimensiuni sau modificarea constructivă a căruciorului
macaralei.
Repararea macaralei se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP.
(1) Documentaţia tehnică preliminară de reparare a macaralei trebuie să conţină cel
puţin următoarele:
a) desenul de ansamblu (unde este cazul);
b) breviarul de calcul de rezistenţă al elementelor portante;
c) documentaţiile tehnice pentru subansambluri sau alte dispozitive aferente macaralei
ce urmează să se înlocuiască, după caz;
d) planul de verificări şi încercări care se efectuează pe parcursul lucrărilor de reparare;
e) condiţiile tehnice de încercări pentru atestarea parametrilor (unde este cazul).
(2) În cazul în care pe parcursul efectuării lucrărilor de reparare apar şi alte
neconformităţi care nu au fost tratate în documentaţia tehnică preliminară de reparare,
aceasta se completează cu partea aferentă tratării acestor neconformităţi.

AUTORIZAREA DE FUNCŢIONARE
Macaralele pot fi puse în funcţiune numai după obţinerea autorizaţiei de
funcţionare în urma unei verificări tehnice efectuate în conformitate cu prevederile PT
R1-2010.
Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a macaralelor, beneficiarul de acord,
după caz, cu unitatea de montaj trebuie să solicite în scris la CNCIR, efectuarea
verificării.
Totodată, va prezenta următoarea documentaţie:
Pentru obţinerea autorizării funcţionării maşinii de ridicat, deţinătorul/utilizatorul trebuie
să înainteze la CNCIR o cerere, însoţită de următoarele documente, după caz:
a) declaraţia de conformitate tip CE, întocmită de producătorul macaralei sau de
reprezentantul autorizat al acestuia, stabilit în România sau într-un stat membru al
Uniunii Europene, după caz;

196
 b) documentaţia tehnică a macaralei, care trebuie să conţină, după caz, următoarele:
1) denumirea maacaralei, aşa cum este indicată pe aceasta;
2) o descriere generală a macaralei;
3) caracteristicile tehnice ale macaralei:
I. sarcina maximă de utilizare şi, după caz, o copie a plăcii sau a tabelului cu sarcini;
II. reacţiunile din reazeme sau încastrări şi, după caz, caracteristicile căilor de rulare;
III. dacă este necesar, definirea şi mijloacele de instalare a contragreutăţilor;
4) conţinutul carnetului de urmărire a macaralei, dacă el nu este furnizat împreună cu
aceasta;
5) îndrumări pentru utilizare, în special pentru a remedia insuficienţa observării directe
a sarcinii de către personalul de deservire a macaralei;
6) dacă este necesar, un raport de încercări care prezintă încercările statice şi dinamice
efectuate de către sau pentru producător ori pentru reprezentantul său autorizat;
7) instrucţiunile referitoare la punerea în funcţiune şi utilizare a macaralei (inclusiv la
prima punere în funcţiune) pentru macaralele care nu sunt asamblate la sediul
producătorului în configuraţia în care urmează a fi utilizate;
8) planurile, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru utilizarea, întreţinerea
şi repararea macaralei, inclusiv pentru verificarea funcţionării corecte a acesteia;
9) o descriere a postului (posturilor) de lucru susceptibil (susceptibile) să fie ocupate
de către personalul de deservire a macaralei;
10) o descriere a utilizării normale a macaralei;
11) avertismentele referitoare la contraindicaţii legate de utilizarea macaralei care, din
experienţă, pot să existe;
12) instrucţiunile de instalare şi montare, inclusiv planurile, schemele şi mijloacele de
fixare şi descrierea şasiului sau a instalaţiei pe care macaraua urmează a fi montată şi în
vederea reducerii zgomotului şi vibraţiilor;
13) informaţiile legate de riscurile reziduale care subzistă în ciuda aplicării de măsuri
de integrare a securităţii în proiectarea macaralei şi dacă au fost adoptate măsuri de
protecţie şi măsuri de prevenire complementare;
14) instrucţiunile referitoare la instruirea personalul de deservire a macaralei precum şi
măsurile de protecţie care trebuie luate de către utilizatori, inclusiv, după caz,
echipamentul individual de protecţie care trebuie prevăzut;
15) caracteristicile esenţiale ale dispozitivelor de prindere ce pot fi montate pe macara;
16) condiţiile în care macaralele îndeplinesc cerinţa de stabilitate în timpul utilizării,
transportului, asamblării ori al dezasamblării, dacă acestea sunt scoase din funcţiune, sau
în timpul verificărilor ori defectărilor previzibile;
17) instrucţiunile care permit garantarea faptului că operaţiile de transport, manipulare
sau depozitare se pot realiza în condiţii de securitate, indicându-se masa macaralei şi a
diferitelor sale părţi componente, atunci când acestea trebuie să fie, în mod regulat,
transportate separat;
18) modul de operare care trebuie urmat în cazul unui accident sau al unei defectări; în
cazul în care există probabilitatea producerii unui blocaj, modul de operare care trebuie
urmat pentru a permite deblocarea în condiţii de securitate;
19) descrierea operaţiilor de reglare şi mentenanţă care trebuie efectuate de către
utilizator, condiţiilor de securitate, măsurilor de protecţie care trebuie să fie luate pe
durata acestor operaţii şi măsurilor de prevenire care trebuie să fie respectate;

197
 20) specificaţiile referitoare la piesele de schimb care trebuie utilizate, dacă acestea
afectează sănătatea şi securitatea personalul de deservire macaralei.
Macaraua se supune urmatoarelor verificari si incercari tehnice:
a) verificări tehnice:
1) verificarea montării ansamblurilor şi subansamblurilor macaralei conform
prevederilor documentaţiei tehnice de însoţire şi prescripţiei tehnice PT R1-2010;
2) verificarea îmbinărilor nedemontabile ale structurii metalice;
3) verificarea integrităţii şi conformităţii constructive a structurii metalice;
4) verificarea amenajărilor care să permită accesul personalului pentru efectuarea
lucrărilor de reparare, întreţinere şi revizie;
5) verificarea respectării gabaritelor de liberă trecere şi a spaţiilor de siguranţă
prevăzute;
6) verificarea echipării instalaţiei electrice cu dispozitive de protecţie şi cu
inscripţionările necesare;
7) verificarea fixării grinzilor căilor de rulare şi a sistemului de susţinere a acestora;
8) verificarea maşinii de ridicat pentru preîntâmpinarea uzurii şi pericolului de deraiere
a ansamblului roţi de rulare-cale de rulare;
9) verificarea existenţei componentelor de securitate prevăzute în documentaţia
tehnică;
b) încercări tehnice:
1) încercări în gol, care se efectuează prin acţionarea mecanismelor macaralei, fără ca
macaraua să fie încărcată cu sarcină; cu această ocazie se verifică şi funcţionarea
componentelor de securitate, cu excepţia limitatorului de sarcină şi/sau de moment;
2) încercări în sarcină, care se efectuează atât static cât şi dinamic în condiţiile
stabilite de producător prin documentaţia tehnică (numai după ce încercările în gol au dat
rezultate corespunzătoare), astfel:
I. încercarea statică se realizează cu sarcina de încercare ridicată la circa 100 mm de
sol, timp de 10 minute. Calculul sarcinii de încercare trebuie să ţină seama de valorile
coeficientului de încercare statică astfel încât să se poată garanta un nivel adecvat de
securitate; coeficientul de încercare statică este 1,25 în condiţiile în care nu este precizat
în documentaţia tehnică a macaralei. Nu se admite nicio deformaţie remanentă a structurii
portante a macaralei.
NOTE:
1) Sarcina de încercare trebuie să fie constituită numai din greutăţi verificate
metrologic sau a căror masă este determinată cu instrumente de măsură verificate
metrologic.
2) La încercarea podurilor rulante, acestea trebuie să se afle în dreptul stâlpilor de
susţinere a căii de rulare, iar sarcina trebuie să fie poziţionată la mijlocul deschiderii
podului.
3) La macaralele care au două frâne încercarea statică se efectuează separat cu fiecare
frână în parte.
4) La macaralele cu braţ, încercarea statică se efectuează atât la raza minimă cât şi la
raza maximă, sarcina de încercare fiind sarcina maximă admisă pentru poziţiile
respective.

198
 5) Pentru macaralele, la care se poate modifica lungimea braţului sau înălţimea
turnului, încercarea se efectuează cu sarcina nominală menţionată în documentaţia
tehnică pentru varianta respectivă.
6) La macaralele deplasabile pe căi de rulare fără şine, înainte de efectuarea
încercărilor statice se respectă următoarele:
a) poziţionarea pe o suprafaţă dură şi orizontală cu abateri maxime de +/- 5%;
b) utilizarea dispozitivelor de calare (stabilizatoare) astfel încât roţile să se elibereze de
sarcină;
c) realizarea unei orizontalităţi cu abateri maxime de +/- 0,5%.
7) La macaralele deplasabile pe căi de rulare cu şine, se efectuează încercarea statică şi
măsurarea săgeţii la sarcina nominală, cu următoarele precizări:
a) săgeata elastică măsurată trebuie să se încadreze în limita admisă, conform
documentaţiei tehnice; în cazul în care nu se face o asemenea precizare în documentaţia
tehnică, măsurarea săgeţii nu este obligatorie;
b) la macaralele cu două sau mai multe mecanisme, care nu pot funcţiona simultan, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală numai pentru
mecanismul principal;
c) la macaralele cu două sau mai multe mecanisme, care pot lucra simultan, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală prin suspendarea
sarcinii în toate cârligele sau în dispozitivele de prindere;
d) la macaralele care au grinzile principale rezemate în două locuri şi consolă, se
efectuează încercarea statică şi măsurarea săgeţii la sarcina nominală atât la mijlocul
deschiderii cât şi în poziţia extremă a sarcinii pe consolă.
II. încercările dinamice se realizează cu sarcina maximă de utilizare multiplicată cu
coeficientul de încercare dinamică numai dacă macaraua s-a comportat corespunzător la
încercarea statică, măsurarea săgeţii şi încercarea de etanşeitate, după caz. Coeficientul de
încercare dinamică este egal cu 1,1 în condiţiile în care nu este precizat în documentaţia
tehnică a macaralei.
Încercarea dinamică se efectuează numai dacă circuitul de comandă al maşinii de ridicat
permite mai multe mişcări simultane în condiţiile cele mai defavorabile.
Se interzice acordarea autorizaţiei de funcţionare în următoarele cazuri:
-cartea macaralei şi documentaţia de montaj lipsesc sau sunt incomplete;
-componentele de securitate lipsesc, nu funcţionează sau funcţionează
defectuos;
-frânele mecanismelor funcţionează defectuos;
-protecţia împotriva tensiunilor de atingere nu este asigurată, creând pericol
de electrocutare;
-lipsesc sau nu funcţionează dispozitivele de semnalizare, optice sau acustice;
-instalaţia electrică este executată defectuos, prezentând pericol de
electrocutare;
-modul de fixare al elementelor de rezistenţă, cablurilor, lanţurilor, cârligelor
sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu este corespunzător, putând conduce la
producerea de avarii sau accidente;
-se constată fisuri în suduri sau la grinzile macaralei;
-sunt slăbite sau lipsesc niturile sau şuruburile de la îmbinările principale ale
construcţiei metalice;

199
 -există deformaţii permanente, vizibile cu ochiul liber, la construcţia
metalică;
-la încercările statice se produce o săgeată elastică mai mare decât cea
admisă;
-la încercările la care a fost supusă macaraua nu s-au obţinut rezultate
corespunzătoare;
-şina căii de rulare are suprafaţa de contact deteriorată, are porţiuni rupte sau
este uzată în aşa fel încât buza roţii de rulare calcă pe eclisele de fixare a şinei;
-calea de rulare prezintă şerpuiri, denivelări, pante sau lipsă de paralelism peste
limitele admise;
-stabilitatea macaralei nu este asigurată sau macaraua prezintă oscilaţii sau
trepidaţii periculoase, fie chiar numai din cauza căii de rulare;
-instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid;
-cablul, în două sau mai multe ramuri, de la mecanismul de ridicare al cârligului
se roteşte, înfăşurându-se o ramură peste cealaltă;
-contragreutăţile nu corespund sau nu sunt bine fixate;
-instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.
De asemenea, nu se acordă autorizaţia de funcţionare dacă se constată la
verificare orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente.

CAPITOLUL 10

AVARII SI ACCIDENTE
În cazul avariilor care determină oprirea din funcţiune sau funcţionarea în condiţii de
nesiguranţă a unei macarale, precum şi în cazurile de accidente provocate la macara,
persoana fizică sau juridică care deţine/utilizează macaraua are obligaţia de a opri din
funcţionare macaraua şi de a anunţa de îndată ISCIR despre producerea evenimentului;
cu această ocazie se anunţă cel puţin următoarele date: numele şi prenumele şi funcţia
persoanei care anunţă, modul în care poate fi contactat în vederea unor eventuale date
suplimentare, data, ora şi locul producerii avariei/accidentului, tipul macaralei, urmările
avariei/accidentului.
Persoana fizică sau juridică care deţine/utilizează macaraua care a suferit avaria sau
la care s-a produs accidentul are următoarele obligaţii de îndeplinit, prin RSVTI:
a) să ia măsurile necesare pentru ca starea de fapt produsă de avarie sau în timpul
accidentului să rămână nemodificată până la sosirea inspectorilor de specialitate din
cadrul ISCIR, cu excepţia cazului în care situaţia respectivă ar constitui un pericol pentru
viaţa şi sănătatea persoanelor;
b) să ia toate măsurile de asigurare a condiţiilor de securitate;
c) să izoleze pe cât posibil zona de lucru a macaralei avariate sau la care s-a produs
accidentul;
d) să întocmească un raport cu situaţia tehnică a macaralei imediat după
avarie/accident, care include şi fotografii ale macaralei avariate, precum şi intervenţiile
efectuate până la sosirea inspectorilor de specialitate din cadrul ISCIR;
e) să pună la dispoziţia inspectorilor de specialitate din cadrul ISCIR autorizarea
funcţionării macaralei (cartea ISCIR) precum şi raportul de mai sus în cazurile justificate.

200
 Inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR întocmesc procesul-verbal de constatare
a avariei sau accidentului şi de oprire din funcţiune a macaralei.
Macaraua care a suferit avarii în urma cărora s-a determinat oprirea din funcţionare,
trebuie să fie supusă unor investigaţii/examinări cu caracter tehnic (în vederea evaluării
stării tehnice a acestora), efectuate conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice şi
ale prescripţiilor tehnice aplicabile.
(2) Investigaţiile/examinările cu caracter tehnic nu sunt necesare în măsura în care
persoana fizică sau juridică deţinătoare/utilizatoare renunţă la utilizarea macaralei
avariate şi decide scoaterea din uz şi casarea acesteia.
Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice/ juridice autorizate, conform Legii nr.
64/ 2008
Persoanele fizice sau juridice autorizate conform prevederilor prezentei legi au
următoarele obligaţii şi responsabilităţi, după caz:
a) să presteze activităţile pentru care au fost autorizate, în limita competenţelor şi
în condiţiile pentru care sunt autorizate;
b) să pregătească şi să asigure condiţiile pentru realizarea verificărilor tehnice a
instalaţiilor/echipamentelor;
c) să folosească în lucrările aferente activităţilor pentru care au fost autorizate,
potrivit prevederilor prescripţiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin
proceduri de sudare aprobate de ISCIR, sudori autorizaţi ISCIR, precum şi
personal autorizat ISCIR, care execută examinări prin mijloace sau metode
nedistructive;
d) să întocmească documentaţia prevăzută de prescripţiile tehnice şi să o pună la
dispoziţia deţinătorului/utilizatorului odată cu predarea/recepţia
instalaţiei/echipamentului;
e) să informeze imediat producătorul sau deţinătorul/ utilizatorul despre orice
neconformitate constatată;
f) să asigure realizarea lucrărilor de revizii, precum şi activităţile de reparaţii şi
întreţinere, la termenele scadente;
g) să monteze şi/sau să instaleze instalaţii/echipamente numai dacă este emis şi se
respectă avizul obligatoriu de instalare.
Obligaţiile şi responsabilităţile deţinătorilor/utilizatorilor de
instalaţii/echipamente, conform Legii nr. 64/ 2008
Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează o instalaţie/echipament are următoarele
obligaţii şi responsabilităţi conform prescripţiilor tehnice:
a) să solicite şi să obţină avizul obligatoriu de instalare;
b) să solicite şi să obţină autorizaţia de funcţionare iniţială sau reautorizarea;
c) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este
utilizată/utilizat în condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi
întreţinerii de către persoane autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale
producătorilor;
d) să asigure existenţa, la fiecare loc de muncă, a instrucţiunilor tehnice specifice
pentru utilizarea în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a
documentelor cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi
dereglări ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în care aceasta/acesta
este înglobată/înglobat;

201
 e) să folosească pentru utilizarea instalaţiei/echipamentului numai personal de
deservire autorizat;
f) să asigure supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a
instalaţiilor/echipamentelor.
- (1) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţii/echipamente
prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1-4 şi în anexa nr. 3 pct. 1-3 şi 8 are obligaţia să le
înregistreze la ISCIR, să ţină evidenţa centralizată a acestora şi să comunice la
ISCIR orice modificare intervenită în situaţia tehnică sau juridică a acestora, în
conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice.
(2) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţii/echipamente
prevăzute la alin. (1) are obligaţia să asigure operator autorizat, responsabil cu
supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor,
denumit RSVTI, conform prescripţiilor tehnice.
Prescripţia tehnică PT R1-2010 - Masini de ridicat (macarale, mecanisme de ridicat,
stivuitoare, platforme autoridicatoare si platforme ridicatoare pentru persoane cu
dizabilitati, elevatoare pentru vehicule si masini de ridicat de tip special)

Cazuri de avarii si accidente petrecute la macarale

• In timpul manevrei de ridicare cu o macara turn, a unei sarcini in greutate de 5,6t, la

o deschidere de 18,1 m, in momentul in care sarcina, formata dintr-o targa, se afla
deasupra terasei blocului, s-a produs ruperea unui montant(spate drept) al
tronsonului de baza al turnului, ruperea urmata de deformarea altor elemente
portante ale constructiei metalice ale macaralei, ceea ce a dus la rasturnarea
ei.Cauzele care au generat avaria se datoresc ridicarii unei suprasarcini, respectiv de
5,6 t in loc de 4,8 t conform diagramei de lucru la deschiderea respectiva, precum si
nefunctionarii limitatorului de sarcina;
• Dupa ridicarea unei greutati formate din doua panouri de prefabricate(2x3600 kg) la
o inaltime de 7 m, cu o macara turn tip Bocsa de 110 tm de 5,5 t la raza de 10 m si
20 m, macaragiul a efectuat o manevra de rotire.Cand bratul a ajuns in pozitie
perpendiculara pe axa caii de rulare , macaraua s-a rasturnat, accidentand
macaragiul.Acest accident a fost posibil datorita nefunctionarii limitatorului de
sarcina, permitand ridicarea unei suprasarcini(7200 kg), precum si sistemelor de
prindere necorespunzatoare ale panourilor de prefabricate, care prin desprindere au
produs un soc, care combinat cu suprasarcina din carlig, a dus la rasturnarea
macaralei;
• Macaragiul unei macarale de tip Bocsa de 40 tm , fiind in stare de ebrietate,avand
limitatorul de moment al macaralei defect si calea de rulare denivelata, in timpul
functionarii pe un santier de constructii a avariat macaraua prin rasturnare
astfel:dupa ridicarea unei sarcini, formata dintr-o lada metalica plina cu mortar in
greutate de aproximativ 4 t , la o raza de actiune a macaralei care permite ridicarea
unei greutati de numai 3 t a efectuat translatia si rotirea macaralei;la inceperea
rotirii aceasta si-a pierdut stabilitatea rasturnandu-se peste o cladire in

202
 constructie.Indisciplina macaragiului8, nefunctionarea limitatorului de moment si
calea de rulare denivelata, au condus la rasturnarea macaralei , ce a avut ca urmare
deformarea turnului si a bratului, ruperea unui ax si deteriorarea partiala a cladirii in
constructie, cu pagube materiale importante;

• Deplasand automacaraua tip K-162 de 16 t la un nou punct de lucru cu bratul ridicat

si suportii de calare indreptati, macaragiul a efectuat manevrele de rotire si coborare
a bratului, atingand firul unei retele electrice neizolate de 20 kV, avand drept urmare
electrocutarea a trei persoane-macaragiul plus doi muncitori care ridicau suportii de
calare. Manevrele efectuate de catre macaragii in apropierea unei retele electrice sub
tensiune sunt interzise de prescriptiile tehnice R1-Colectia ISCIR, daca macaraua nu
este echipata cu dispozitive de semnalizare a intrarii bratului macaralei in zona de
influenta respectiva. Se precizeaza ca macaralele la care dispozitivul de semnalizare
lipseste sau nu poate fi adaptat, nu pot fi folosite la lucrari care se efectueaza in
vecinatatea zonelor de influenta a liniilor de inalta tensiune de peste 6 kV;
• Dupa ridicarea de pe remorca cu ajutorul unei automacarale de tipul AM 5-2 R, intr-
un depozit de materiale, a unui balot de fier beton in greutate de circa 3,5 t ,
macaragiul, la comanda legatorului de sarcina, a efectuat manevra de rotire spre
dreapta.Datorita ruperii sudurii ce face imbinarea intre placa de sprijin a

203
 mecanismului de rotire si platforma rotitoare, angrenarea pinionului motor cu
coroana dintata s-a intrerupt, iar calarea fiind facuta pe un teren inclinat, in loc ca
macaraua sa faca miscarea comandata a inceput sa se roteasca invers, spre stanga si
pierzandu-si stabilitatea s-a rasturnat.Sarcina aflata in carlig a cazut peste alte
legaturi de fier beton, iar capetele acestora au lovit legatorul de sarcina, care se afla
in apropiere, accidentandu-l.Cauzele avariei si accidentarea legatorului de sarcina s-
au satorat deficientelor de executie a sudurii, calarii necorespunzatoare a macaralei,
balansului produs de sarcina in timpul rotirii libere, care au contribuit la scoaterea
macaralei din diagrama de sarcina si rasturnarea acesteia;

• La terminarea lucrului din ziua precedenta, controlerul mecanismului de rotire nu a

fost pus pe pozitia de oprire de catre macaragiu.A doua zi, macaragiul , fara a se urca
in cabina sa verifice aparatura de comanda, a actionat macaraua de la sol prin
apasare directa cu mana pe contactorul general de la panoul electric.Datorita pozitiei
macaralei, avand spatiul dintre picior si platforma rotitoare redus, cat si a
controlerului lasat pe pozitia de lucru, macaraua a efectuat miscarea de rotire spre
stanga si a prins pe macaragiu intre piciorul macaralei si platforma rotitoare,
strivindu-l;
• Deoarece unul dintre carucioarele mecanismului de translatie al unei macarale turn
tip Bocsa de 40 tm a deviat de pe calea de rulare, macaragiul a incercat aducerea in
pozitia normala a piciorului prin ridicarea acestuia cu ajutorul unei macarale turn tip
ZB-120. Capacitate de ridicare a macaralei turn ZB-120 este de 4 t, fata de o sarcina
de 10 t ce revine pe piciorul macaralei turn tip Bocsa.Datorita suprasolicitarii si
nefunctionarii limitatorului de moment, s-a produs avarierea bratului, trepiedului de

204
 varf, contrabratului, tronsonului al doilea al turnului si al cabinei superioare a
macaralei turn ZB-120. Cauzele care au generat avaria s-au datorat , in principal,
ridicarii unei sarcini peste capacitatea admisa de diagrama de lucru si nefunctionarii
limitatorului de moment;
• Dupa ridicarea unei sarcini de pe un trailer formata din 16 colaci de fier beton cu
macara de tip Bocsa de 110 tm, la circa 4m inaltime si rotirea bratului cu 150 grade,
in momentul cand bratul se afla perpendicular pe calea de rulare, macaraua si-a
pierdut stabilitatea si s-a rasturnat, producand accidentarea macaragiului si avarierea
instalatiei.Cauzele care au generat avaria si accidentul sunt: ridicarea unei sarcini de
7,5 t fata de capacitatea macaralei de 5,5 t, nefunctionarii limitatorului de sarcina,
necunoasterea de catre personalul de deservire a greutatilor de manevrat si folosirea
de personal pentru legarea sarcinii si semnalizare, neinstruit si neautorizat in acest
scop;
• In timpul montajului unei macarale turn (80/100 tm) bratul a cazut, iar prin
dezechilibrare turnul s-a smuls din pivoti si cazand pe spate a deformat
contrabratul.De asemenea s-a avariat bratul automacaralei K-162, cu ajutorul careia
se efectua montajul macaralei turn.Caderea bratului se datoreaza smulgerii penei de
fixare a cablului prin suprasolicitarea acesteia, ca urmare a unei manevre
gresite.Pierderea stabilitatii prin soc a provocat iesirea de pe pivoti si deformarea
contrabratului.In carcasa locasului din care s-a smuls pana s-au constatat defecte
ascunse de turnare.Urmarile avariei au fost foarte mari si constau din deformarea
bratului si contrabratului, a prelungitorului, ruperea unui pivot si deformarea altuia
de la carucior, precum si deformarea bratului automacaralei;

205
• Dupa ridicare cu o macara turn tip Bocsa de 40 tm, a unei sarcini in greutate de 3,59
t la o raza de 20,5 metri, ceea ce reprezinta o suprasarcina de 76 % peste sarcina
nominala, s-a efectuat rotirea macaralei.Cand bratul a ajuns in pozitia perpendiculara
pe calea de rulare, macaraua s-a rasturnat cu sarcina in carlig peste blocul aflat in
constructie.Avaria a fost posibila datorita nefunctionarii limitatorului de moment,
permitand ridicarea unei suprasarcini de 3,59 t;

• In timpul ridicarii cu un pod rulant de 5t a unei sarcini de 7580 kg s-a rupt cablul de
tractiune, iar prin caderea sarcinii la sol a fost accidentat mortal un muncitor. Avaria
cu accident s-a datorat nefunctionarii limitatorului de sarcina care a favorizat
ridicarea unei sarcini cu peste 50% mai mare decat sarcina nominala

Inadirea lanturilor, cablurilor vor produce accidente

206
207
MOD DE PRINDERE CARLIGE

208
209
 CAPITOLUL 11

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE AVARIE/ACCIDENT

Prin masuri de prim ajutor se inteleg primele ingrijiri urgente care se dau unui
accidentat inainte de sosirea organelor sanitare sau de a fi transportat la un asezamant
spitalicesc, unde i se va acorda asistenta medicala calificata.
Primul ajutor se acorda la locul unde se gaseste accidentatul, iar prima obligatie a
fiecarui salvator este aceea de a asigura securitatea victimei, de a elimina orice cauza
imediata care ar putea actiona in defavoarea ei.
In cazul existentei unor victime primul ajutor se acorda in ordinea gravitatii:
a) extrema urgenta-accidentatii cu stop cardio-respirator, hemoragii mari,
hemoragiile organelor interne, plagi cu hemoragii arteriale, unde nu se poate
aplica garoul (gat, subsuoara, etc.), traumatisme cranio-cerebrale, stare de soc,
etc.
b) urgenta intaia–accidentatii carora li s-a aplicat garoul cu plagi abdominale mari,
memebre distruse, sunt in stare de inconstienta
c) urgenta a doua–accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale de bazin insotite de
fracturi si leziuni ale organelor interne (creier, maduva spinarii, organele din
abdomen), fracturi deschise, hemoragii
d) urgenta a treia–accidentatii cu alte tipuri de traumatisme (fracturi mici inchise,
rani putin adanci)
Posibilele afectiuni ce pot aparea la locul de munca si care necesita acordarea
primului ajutor sunt:
- stopul respirator si reanimarea cardio-respiratorie
- socul
- lesinul
- plagile (rani, leziuni)
- hemoragiile
- fracturile
- traumatismele articulatiilor (entorse, luxatii)
- traumatismele cranio-cerbrale
- arsurile
- electrocutarea
Primul ajutor în caz de răni, hemoragii, fracturi, arsuri, leşin şi electrocutare se
acordă după cum urmează:

Stopul respirator şi reanimarea cardio-respiratorie

Victima este căzută la sol, cu gura încleştată. Nu se constată mişcări respiratorii, nici
la nivelul toracelui, nici la nivelul abdomenului. Respiraţia artificială trebuie să înceapă
imediat (dacă este lipsit de oxigen o perioadă mai mare de 4 minute creierul poate fi
afectat definitiv).

210
 Primele gesturi trebuie să încerce să elibereze căile aeriene respiratorii superioare. Se
deschide larg gura, se trage limba afară, se îndepărtează eventualii corpi străini care se
pot afla în fundul gâtului. Se aplică una dintre metodele directe de respiraţie artificială
“gură la gură” sau “gură la nas” (ele nu se vor utiliza dacă accidentatul a fost intoxicat cu
gaze şi vapori, existând pericolul intoxicării şi a salvatorului).
Atunci când executaţi respiraţia artificială “gură la gură” asiguraţi-vă că sunt deschise
căile respiratorii şi apoi:
- Vă aplecaţi peste accidentat, îi strângeţi nările între degetul mare şi arătător,
pentru a preveni pierderile de aer;
- Inspiraţi adânc, deschideţi gura larg, plasaţi-o deasupra gurii accidentatului
(peste care aţi aşezat o batistă), realizând o bună etanşare şi suflaţi în gura
acestuia.
- După fiecare insuflare ridicaţi gura de pe faţa accidentatului, pentru a permite
aerului să iasă.
- Pentru a asigura un ritm de insuflare corespunzător, veţi număra 1, 2 în timpul în
care trageţi aer în piept şi 3,4 în timpul în care îl insuflaţi accidentatului.
In cazul în care nu se poate descleşta gura accidentatului sau dacă există vătămări
ale gurii, insuflarea se face pe nasul victimei.
Ca metode indirecte sau manuale de alimentare a plămânilor cu aer sunt cele de
apăsare manuală asupra spatelui sau pieptului urmate de extensia braţelor. Pentru o mai
bună irigare a creierului se recomandă ridicarea membrelor inferioare.
În cazul stopului cardiac manevra cea mai simplă este masajul cardiac. Bolnavul se
întoarce pe spate. Salvatorul, aşezat în genunchi, pe partea stângă a victimei, apasă cu
mâinile încrucişate la 900, una peste cealaltă, în partea inferioară a sternului, în dreptul
coastelor 4-6. Apăsarea trebuie să fie puternică, comprimând cutia toracică cu 3-4 cm,
salvatorul lăsându-se cu greutatea corpului pe mâinile încrucişate, într-un ritm de
aproximativ 50-60 apăsări pe minut.
Deoarece de cele mai multe ori, este vorba de combinarea opririi, atât a mişcărilor
respiratorii, cât şi a bătăilor inimii (stop cardio-respirator) manevrele de salvare trebuie
combinate, ele executându-se de 2-3 persoane. La fiecare 6-8 apăsări pe stern, făcute de
un salvator cel de-al doilea salvator va face o insuflare de aer în plămânii victimei. Este
bine ca cel de-al treilea salvator să ridice picioarele victimei, pentru a creşte cantitatea de
sânge care va iriga organele cele mai importante.
În tot timpul acordării primului ajutor se verifică existenţa pulsului (la încheietura
pumnului sau la baza gâtului) şi reinstalarea ritmului respirator, acţiunea salvatorului
continuând până la sosirea echipei de specialitate.

Şocul reprezintă o stare critică de reacţie a organismului uman, caracterizată printr-o

irigare insuficientă a ţesuturilor corpului. El poate să apară în una din următoarele
împrejurări: sângerare severă, arsuri asociate cu pierdere de plasmă sanguină, răniri
grave, striviri cu zdrobiri de ţesuturi, crize cardiace sau respiratorii, rănirea coloanei etc.
Semnele şi simptomele care pot fi prezente şi pot creşte în intensitate când şocul
progresează sunt: starea de agitaţie, paloarea sau culoarea vânătă a pielii în special la
nivelul buzelor, tegumentelor, unghiilor şi lobilor urechii, pielea rece şi umedă, cu
transpiraţie abundentă, pulsul din ce în ce mai slab, respiraţia rapidă şi superficială, iar în
stadiile ulterioare, lipsa de aer, sufocarea, greaţa şi vărsăturile.

211
 Pentru victimele aflate în stare de şoc, asistenţa medicală trebuie acordată fără
întârziere , iar până la obţinerea ei încercaţi să preveniţi evoluţia şocului astfel:
- trataţi corect cauzele evidente ale şocului precum sângerarea, fracturile, arsurile;
- liniştiţi şi încurajaţi victima;
- controlaţi respiraţia şi circulaţia (pulsul şi tensiunea arterială);
- mişcaţi victima cu grijă pentru a nu-i provoca dureri;
- poziţionaţi victima astfel încât să i se asigure confort maxim şi să se prevină
agravarea şocului (poziţia ideală este pe spate, cu capul mai jos şi membrele
inferioare ridicate cu 15-30 cm pentru a creşte debitul sângelui spre creier).

Leşinul
Leşinul este rezultatul unei oxigenări temporar insuficiente a creierului datorită
oboselii, unei stări emoţionale, temperaturi ridicate, degajări de gaze, dureri mari etc.
Primul ajutor constă în:
- se asigură aer proaspăt, dar fără temperaturi excesive;
- se aşeză accidentatul în poziţia culcat, picioarele se ridică la înălţimea de 10-30
cm faţă de sol;
- se slăbeşte strânsoarea hainelor la gât, piept şi talie;
- se plesneşte faţa şi corpul cu palma sau cu un prosop ud;
- se apropie de nări soluţie de amoniac, eter, oţet;
- dacă revenirea nu este rapidă şi completă este necesar ajutorul medicului.

Plăgile (răni, leziuni) sunt orice întrerupere a continuităţii unui ţesut (a

tegumentelor, mucoaselor sau a ţesuturilor mai profunde). Ele sunt însoţite de obicei de
sângerări şi pot avea ca urmare infecţia, prin pătrunderea microbilor în ţesuturi.
Acordarea primului ajutor trebuie să înceapă prin prevenirea suprainfectării plăgii
protejând-o de orice contact cu obiecte murdare (mâini, instrumente, materiale de pansat
etc.). Se curăţă pielea din jurul rănii prin spălare cu o compresă sterilă (nu cu vată)
utilizând apă fiartă şi răcită, săpun lichid, bromocet, benzină, apoi se dezinfectează pielea
cu substanţe antiseptice (alcool, tinctură de iod, rivanol, apă oxigenată) respectându-se
direcţia dinspre marginea plăgii în afară folosind comprese sterile şi evitând pătrunderea
în plagă pentru că sunt iritante. Pe rană nu se aplică substanţe grase de tipul alifiilor
sulfamidate sau cu antibiotice şi nu se presară prafuri. Se acoperă rana cu un strat de
comprese sterile, se adaugă eventual un strat de vată, după care se efectuează bandajarea
cu tifon.

Hemoragiile sunt scurgeri de sânge în afara vaselor sanguine ca urmare a ruperii,

tăierii, înţepării sau zdrobirii acestora.
În cazul hemoragiilor arteriale sângele este roşu deschis, ţâşneşte ritmic, odată cu
bătăile inimii, iar în cazul celei venoase sângele este de culoare roşu închis, curge în
valuri (în jet continuu) inundând rana. Pentru oprirea unei hemoragii externe se folosesc
următoarele metode:
- pansamentul compresiv pentru hemoragii mici (dacă în rană nu se află corpuri străine
ascuţite),

212
- compresia manuală care se realizează prin apăsare cu vârful degetelor, cu ajutorul
unuia sau a mai multor degete deasupra rănii (la artere) sau sub rană (la vene),
- aplicarea garoului care se face la rădăcina braţelor sau la rădăcina coapsei; garoul nu
poate fi menţinut mai mult de o oră, de aceea trebuie notate ora şi minutul aplicării
sale pe un bileţel atârnat de garou.
Hemoragia internă se manifestă prin dureri localizate cât şi prin stare generală gravă,
impunând transportarea de urgenţă a bolnavului, înfăşurat în pături, la cel mai apropiat
spital.

Fracturile
Fracturile sunt întreruperi ale continuităţii (rupere, zdrobire sau plesnire) unui os, ca
urmare a unui traumatism mai puternic. Ele pot fi închise (pielea şi muşchii sunt
nevătămaţi) sau deschise (însoţite de răni în care apar capetele fracturate ale osului).Nu
trebuie să se acţioneze brutal sau să se impună victimei mişcări inutile Victima nu trebuie
ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea fracturii cu ajutorul atelelor
confecţionate special sau improvizate. În caz de fractură deschisă trebuie procedat mai
întâi la oprirea hemoragiei şi pansarea rănii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi
de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să intre înapoi în rană.

Traumatismele articulaţiilor (entorse, luxaţii)

În cazul unor căderi sau mişcări necontrolate, care mobilizează capetele oaselor care
formează articulaţia, peste limita normală, se produc entorse articulare, iar în cazuri mai
grave subluxaţii sau luxaţii. Deoarece acestea nu pot fi corect diagnosticate fără un
examen radiografic, este bine ca atunci când un accidentat se plânge de dureri la nivelul
unei articulaţii traumatizate ( gleznă, genunchi, şold, cot, umăr etc.) să tratăm leziunea ca
pe o fractură, deci să imobilizăm provizoriu membrul, utilizând unul din procedeele
descrise mai înainte şi să trimitem bolnavul la specialist.

Traumatismele cranio-cerebrale
Traumatismele cranio-cerebrale sunt reprezentate de efectele contactului violent
dintre agentul vulnerant şi cutia craniană. Manevrele de prim ajutor în aceste traumatisme
sunt relativ simple: dacă există o rană a pielii capului ea trebuie pansată foarte repede,
pentru că pielea capului, fiind foarte bine vascularizată, hemoragia este mare, prelungită,
putând agrava starea pacientului prin instalarea şocului hemoragic. În rest, contribuţia
noastră se va limita la manevrarea cu extremă prudenţă a victimei, evitând, pe cât este
posibil mişcarea capului şi trebuie să facem tot ce este posibil pentru a nu întârzia
transportul victimei la spital.

Arsurile
Arsurile sunt răniri ale pielii sau ale ţesuturilor produse de agenţi termici, chimici,
electrici sau de radiaţii. După profunzimea lor radiaţiile se clasifică astfel:

213
 - arsuri de gradul întâi-se prezintă sub forma unei înroşiri a pielii, fără băşici sau
plăgi;
- arsuri de gradul doi-când sunt afectate derma şi epiderma prezentându-se sub
formă de băşici cu conţinut seros şi dureri mari;
- arsurile de gradul trei-care se prezintă sub forma distrugerii ţesuturilor în
profunzime. pielea prezentând crustă;
- arsurile de gradul patru-sunt foarte severe, implicând distrugerea tuturor
structurilor, inclusiv a osului (carbonizare).
Primul ajutor în cazul arsurilor constă în:
- scoaterea hainelor şi a încălţămintei (preferabil prin tăiere) de pe suprafaţa arsă a
corpului; dar fără să îndepărtaţi îmbrăcămintea lipită de zona arsă;
- aplicarea de comprese sterile (fără a aplica loţiuni, alifii, uleiuri etc), fără a
sparge băşicile;
- învelirea accidentatului în cearceafuri curate şi pături, dându-i să bea ceai cald;
- transportarea de urgenţă la spital.

Electrocutarea
În toate cazurile de electrocutare rapiditatea în intervenţie este hotărâtoare privind
primul ajutor la locul accidentului, astfel:
- şansele de salvare sunt de 95% atunci când se intervine în primul minut;
- şansele de salvare sunt de 50% atunci când se intervine în primele patru minute;
- şansele de salvare sunt de 15% atunci când se intervine după şase minute.
În primul rând trebuie oprită acţiunea curentului electric asupra victimei, scoţându-se
de sub tensiune partea de instalaţie electrică cu care victima se găseşte în contact.
Trebuie efectuată imediat respiraţia artificială înainte de sosirea personalului
medical.
Pentru fiecare in parte se aplica un anumit tip de prim ajutor.

Deţinătorul sau cel care utilizează macarale este obligat ca, în cazul unei avarii sau
accident, să ia masurile necesare de a scoate victima şi a acorda primul ajutor, anunţând
ISCIR şi Inspectoratul de Protecţia Muncii in caz de accidente de persoane si să menţină
starea de fapt care a dus la producerea avariei sau accidentului, cu excepţia cazului când
situaţia respectiva ar pune in pericol viata oamenilor sau ar crea alte situaţii periculoase.
Daca este necesar sa modifice starea de fapt din momentul avariei sau accidentului,
deţinătorul va face fotografii sau schiţe ale locului unde s-a produs avaria sau accidentul.

Triajul cazurilor pentru accidentaţ multipli:

Trebuie facut un triaj al cazurilor, in cazul in care trebuie acordat primul ajutor, in acelasi
timp, unui numar mai mare de accidentati, in functie de starea fiecaruia, astfel:
Cazurile de prima urgenta, sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator,
hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi
mari la nivelul plamanilor, stare de soc;

214
Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care
pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri de
oase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta;
Cazurile de urgenta a treia sunt cazurile de accidentati cu traumatisme cranio-cerebrale,
vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi si de leziuni ale organelor interne,
fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii de tot felul;
Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.
Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant. In functie de categoria de urgenta se
acorda primul ajutor si se asigura transportul victimelor accidentului.
Urmand indicatiile de mai sus veti asigura un prim ajutor mai eficient in caz de accident,
pana la sosirea cadrelor medicale de specialitate.

Studii de caz

Cazuri de avarii si accidente petrecute la macarale

• In timpul manevrei de ridicare cu o macara turn, a unei sarcini in greutate de 5,6t, la

o deschidere de 18,1 m, in momentul in care sarcina, formata dintr-o targa, se afla
deasupra terasei blocului, s-a produs ruperea unui montant(spate drept) al
tronsonului de baza al turnului, ruperea urmata de deformarea altor elemente
portante ale constructiei metalice ale macaralei, ceea ce a dus la rasturnarea
ei.Cauzele care au generat avaria se datoresc ridicarii unei suprasarcini, respectiv de
5,6 t in loc de 4,8 t conform diagramei de lucru la deschiderea respectiva, precum si
nefunctionarii limitatorului de sarcina;
• Dupa ridicarea unei greutati formate din doua panouri de prefabricate(2x3600 kg) la
o inaltime de 7 m, cu o macara turn tip Bocsa de 110 tm de 5,5 t la raza de 10 m si
20 m, macaragiul a efectuat o manevra de rotire.Cand bratul a ajuns in pozitie
perpendiculara pe axa caii de rulare , macaraua s-a rasturnat, accidentand
macaragiul.Acest accident a fost posibil datorita nefunctionarii limitatorului de
sarcina, permitand ridicarea unei suprasarcini(7200 kg), precum si sistemelor de
prindere necorespunzatoare ale panourilor de prefabricate, care prin desprindere au
produs un soc, care combinat cu suprasarcina din carlig, a dus la rasturnarea
macaralei;
• Macaragiul unei macarale de tip Bocsa de 40 tm , fiind in stare de ebrietate,avand
limitatorul de moment al macaralei defect si calea de rulare denivelata, in timpul
functionarii pe un santier de constructii a avariat macaraua prin rasturnare
astfel:dupa ridicarea unei sarcini, formata dintr-o lada metalica plina cu mortar in
greutate de aproximativ 4 t , la o raza de actiune a macaralei care permite ridicarea
unei greutati de numai 3 t a efectuat translatia si rotirea macaralei;la inceperea
rotirii aceasta si-a pierdut stabilitatea rasturnandu-se peste o cladire in

215
 constructie.Indisciplina macaragiului8, nefunctionarea limitatorului de moment si
calea de rulare denivelata, au condus la rasturnarea macaralei , ce a avut ca urmare
deformarea turnului si a bratului, ruperea unui ax si deteriorarea partiala a cladirii in
constructie, cu pagube materiale importante;

• Deplasand automacaraua tip K-162 de 16 t la un nou punct de lucru cu bratul ridicat

si suportii de calare indreptati, macaragiul a efectuat manevrele de rotire si coborare
a bratului, atingand firul unei retele electrice neizolate de 20 kV, avand drept urmare
electrocutarea a trei persoane-macaragiul plus doi muncitori care ridicau suportii de
calare. Manevrele efectuate de catre macaragii in apropierea unei retele electrice sub
tensiune sunt interzise de prescriptiile tehnice R1-Colectia ISCIR, daca macaraua nu
este echipata cu dispozitive de semnalizare a intrarii bratului macaralei in zona de
influenta respectiva. Se precizeaza ca macaralele la care dispozitivul de semnalizare
lipseste sau nu poate fi adaptat, nu pot fi folosite la lucrari care se efectueaza in
vecinatatea zonelor de influenta a liniilor de inalta tensiune de peste 6 kV;
• Dupa ridicarea de pe remorca cu ajutorul unei automacarale de tipul AM 5-2 R, intr-
un depozit de materiale, a unui balot de fier beton in greutate de circa 3,5 t ,
macaragiul, la comanda legatorului de sarcina, a efectuat manevra de rotire spre
dreapta.Datorita ruperii sudurii ce face imbinarea intre placa de sprijin a

216
 mecanismului de rotire si platforma rotitoare, angrenarea pinionului motor cu
coroana dintata s-a intrerupt, iar calarea fiind facuta pe un teren inclinat, in loc ca
macaraua sa faca miscarea comandata a inceput sa se roteasca invers, spre stanga si
pierzandu-si stabilitatea s-a rasturnat.Sarcina aflata in carlig a cazut peste alte
legaturi de fier beton, iar capetele acestora au lovit legatorul de sarcina, care se afla
in apropiere, accidentandu-l.Cauzele avariei si accidentarea legatorului de sarcina s-
au satorat deficientelor de executie a sudurii, calarii necorespunzatoare a macaralei,
balansului produs de sarcina in timpul rotirii libere, care au contribuit la scoaterea
macaralei din diagrama de sarcina si rasturnarea acesteia;

• La terminarea lucrului din ziua precedenta, controlerul mecanismului de rotire nu a

fost pus pe pozitia de oprire de catre macaragiu.A doua zi, macaragiul , fara a se urca
in cabina sa verifice aparatura de comanda, a actionat macaraua de la sol prin
apasare directa cu mana pe contactorul general de la panoul electric.Datorita pozitiei
macaralei, avand spatiul dintre picior si platforma rotitoare redus, cat si a
controlerului lasat pe pozitia de lucru, macaraua a efectuat miscarea de rotire spre
stanga si a prins pe macaragiu intre piciorul macaralei si platforma rotitoare,
strivindu-l;
• Deoarece unul dintre carucioarele mecanismului de translatie al unei macarale turn
tip Bocsa de 40 tm a deviat de pe calea de rulare, macaragiul a incercat aducerea in
pozitia normala a piciorului prin ridicarea acestuia cu ajutorul unei macarale turn tip
ZB-120. Capacitate de ridicare a macaralei turn ZB-120 este de 4 t, fata de o sarcina
de 10 t ce revine pe piciorul macaralei turn tip Bocsa.Datorita suprasolicitarii si
nefunctionarii limitatorului de moment, s-a produs avarierea bratului, trepiedului de

217
 varf, contrabratului, tronsonului al doilea al turnului si al cabinei superioare a
macaralei turn ZB-120. Cauzele care au generat avaria s-au datorat , in principal,
ridicarii unei sarcini peste capacitatea admisa de diagrama de lucru si nefunctionarii
limitatorului de moment;
• Dupa ridicarea unei sarcini de pe un trailer formata din 16 colaci de fier beton cu
macara de tip Bocsa de 110 tm, la circa 4m inaltime si rotirea bratului cu 150 grade,
in momentul cand bratul se afla perpendicular pe calea de rulare, macaraua si-a
pierdut stabilitatea si s-a rasturnat, producand accidentarea macaragiului si avarierea
instalatiei.Cauzele care au generat avaria si accidentul sunt: ridicarea unei sarcini de
7,5 t fata de capacitatea macaralei de 5,5 t, nefunctionarii limitatorului de sarcina,
necunoasterea de catre personalul de deservire a greutatilor de manevrat si folosirea
de personal pentru legarea sarcinii si semnalizare, neinstruit si neautorizat in acest
scop;
• In timpul montajului unei macarale turn (80/100 tm) bratul a cazut, iar prin
dezechilibrare turnul s-a smuls din pivoti si cazand pe spate a deformat
contrabratul.De asemenea s-a avariat bratul automacaralei K-162, cu ajutorul careia
se efectua montajul macaralei turn.Caderea bratului se datoreaza smulgerii penei de
fixare a cablului prin suprasolicitarea acesteia, ca urmare a unei manevre
gresite.Pierderea stabilitatii prin soc a provocat iesirea de pe pivoti si deformarea
contrabratului.In carcasa locasului din care s-a smuls pana s-au constatat defecte
ascunse de turnare.Urmarile avariei au fost foarte mari si constau din deformarea
bratului si contrabratului, a prelungitorului, ruperea unui pivot si deformarea altuia
de la carucior, precum si deformarea bratului automacaralei;

218
• Dupa ridicare cu o macara turn tip Bocsa de 40 tm, a unei sarcini in greutate de 3,59
t la o raza de 20,5 metri, ceea ce reprezinta o suprasarcina de 76 % peste sarcina
nominala, s-a efectuat rotirea macaralei.Cand bratul a ajuns in pozitia perpendiculara
pe calea de rulare, macaraua s-a rasturnat cu sarcina in carlig peste blocul aflat in
constructie.Avaria a fost posibila datorita nefunctionarii limitatorului de moment,
permitand ridicarea unei suprasarcini de 3,59 t;

• In timpul ridicarii cu un pod rulant de 5t a unei sarcini de 7580 kg s-a rupt cablul de
tractiune, iar prin caderea sarcinii la sol a fost accidentat mortal un muncitor.Avaria
cu accident s-a datorat nefunctionarii limitatorului de sarcina care a favorizat
ridicarea unei sarcini cu peste 50% mai mare decat sarcina nominala

219
 CAPITOLUL 12

LEGISLAŢIE, REGLEMENTARI, NORMATIVE, INSTRUCŢIUNI

Prescripţia tehnică PT CR 8 /2009 – „Autorizarea personalului de deservire a

instalatiilor/echipamentelor si acceptarea personalului auxiliar de deservire”, aprobata
prin Ordinul ministrului economiei nr. 2.154/2009, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 11 bis/2010 stabileşte cerinţele şi condiţiile aplicabile în vedrea
autorizării personalului de deservire şi a acceptării personalului auxiliar de deservire în
scopul asigurării condiţiilor de exploatare în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor/echipamentelor
Prescripţia tehnică PT R 1 /2010, „Maşini de ridicat ( macarale, mecanisme de ridicat,
stivuitoare, platforme autoridicătoare şi platforme ridicătoare pentru persoane cu
dizabilităţi, elevatoare pentru vehicule şi maşini de ridicat de tip special)”, aprobată prin
ordin al ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr.634 bis/2010, stabileşte condiţiile şi cerinţele tehnice
pentru montarea, punerea în funcţiune, autorizarea funcţionării, supravegherea şi
verificarea tehnică în utilizare pentru investigaţii/examinări cu character tehnic,
întreţinerea, revizia şi repararea maşinilor de ridicat, componentelor de securitate
destinate acestora şi dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii.
Persoana fizică autorizată de către Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat- ISCIR- pentru deservirea
macaralelor (cu excepţia celor cu sarcina până la 1 tf inclusive şi a celor cu acţionare
manual indifferent de sarcină), conform prevederilor prescripţiei tehnice PT R 1, colectia
ISCIR, este denumita „macaragiu”.
Ocupatia de „macaragiu” este reglementata sub aspectul formarii profesionale de catre
ISCIR. Pentru deservirea in conditii de siguranta a instalatiilor/echipamentelor, macaragii
sunt examinaţi in vederea autorizarii de catre ISCIR dupa absolvirea unui program de
formare profesională .
În funcţie de complexitatea manevrării şi gradul de pericol pe care îl prezintă în exploatare
macaralele, macaragiul autorizat pentru una din următoarele grupe de autorizare şi tipuri de
macarale:

Grupa Tipuri de macarale

Macarale deplasabile pe cai fără şină de rulare şi cele montate pe vagoane de cale
A
ferată
Macarale deplasabile pe căi cu şină de rulare având braţ şi platformă rotitoare
B
(macarale turn, macarale portic şi similare) şi macarale Derrick
Macarale deplasabile pe căi cu şină de rulare (poduri rulante, macarale portal,
C macarale semiportal, grinzi rulante suspendate, transbordoare, macarale de turnare,
şarjare, stripaj, forjare şi similare)
Macarale de tip special care nu se includ în grupele anterioare (macarale pe cablu,
D
macarale foarfece şi similare)
Macarale cu comandă de la sol cu butoane şi/sau manete, prin comandă radio sau
E
prin comandă în infraroşu

220
Se admit la examenul de autorizare ca macaragiu grupa A, B, C şi D persoanele fizice care au
urmat un curs de calificare conform programei de pregătire prezentate în PT CR 8-2009.
Se admit la examenul de autorizare ca macaragiu grupa E ( maşinist pod rulant) persoanele
fizice care au urmat un curs de calificare conform programei de pregătire specifice prezentate în
PT CR 8-2009.
Persoanele care promovează examenul de autorizare obţin autorizaţia de macragiu însoţită de
talonul cu vize anuale. Valabilitatea talonului este de 4 ani.
Trecerea macaragiului, în cadrul aceleaşi grupe pentru care a fost autorizat, de la manevrarea
unui tip de macara la manevrarea altui tip de macara, se face în urma unui program specific de
instruire teoretică şi practică, organizat de operatorul RSVTI, de minim 16 ore pe noul tip de
macara şi a examinării acestuia de către o comisie internă din care face parte operatorul RSVTI
al deţinătorului/utilizatorului.
Trecerea macaragiului de la o grupă de autorizare la alta se face prin extinderea
autorizaţiei. În acest scop macaragiul trebuie să participe la un program specific de
instruire teoretică de minim 24 de ore şi de instruire practică de minim 40 de ore
organizat de deţinătorul/utilizatorul instalaţiei, să susţină şi să promoveze examenul în
vederea extinderii autorizaţiei.
Programa analitică este întocmită de deţinător/utilizator.
Instruirile se finalizează cu eliberarea de adeverinţe de instruire teoretică şi practică de
către operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
Pentru a participa la examenul în vederea extinderii autorizaţiei, solicitantul depune la
ISCIR următoarele:
1. cererea de extindere a autorizaţiei;
2. copia actului de identitate;
3. autorizaţia în vigoare, din care să rezulte grupa de autorizare actuală;
4. adeverinţa de practică;
5. adeverinţa de instruire teoretică;
6. fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea “Apt pentru prestarea
activităţii de macaragiu”. sau un document echivalent emis de autoritatea
competentă în domeniu dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau stat
semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European;
Examinarea în vederea extinderii autorizaţiei se efectuează de către inspectorul de
specialitate din cadrul ISCIR şi constă într-o probă teoretică şi una practică.
Extinderea autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii de către
inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR în rubrica "extinderea autorizaţiei" din
talonul care însoţeşte autorizaţia
La expirarea valabilităîii talonului, pentru obţinerea unui nou talon în vederea
prelungirii valabilităţii autorizatiei, macaragiul trebuie să urmeze un stagiu de
instruire de 8 ore, organizat în conformitate cu prevederile PT CR 8/2009.
Personalul de deservire a instalatiilor/echipamentelor este obligat sa poarte
permanent asupra sa autorizatia insotita de talonul cu vize anuale.

LEGISLAŢIA REFERITOARE LA ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ISCIR

Pentru toţi cei implicaţi în domeniul ISCIR este esenţială cunoaşterea principalelor
reglementări referitoare la existenţa, funcţiile şi atribuţiile acestei instituţii.
În continuare sunt prezentate extrase relevante din actele normative în acest sens.

221
a) Legea nr. 64/2008, privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 27 martie 2008, republicata;
b) Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor
de Ridicat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie
2002, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Prescripţia tehnică CR 8- 2009 „Autorizarea personalului de deservire a
instalaţiilor/echipamentelor şi acceptarea personalului auxiliar de deservire”, aprobată cu
Ordinul ministrului economiei nr. 2154/2009 şi publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei nr. 11 bis/2010;
d) Prescripţia tehnică PT R 1-2010, "Maşini de ridicat (macarale, mecanisme de
ridicat, stivuitoare, platforme autoridicătoare şi platforme ridicătoare pentru persoane cu
dizabilităţi, elevatoare pentru vehicule şi maşini de ridicat de tip special)", aprobată cu
Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 1404/2010 şi
publicată în în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 634/2010
e) Ordinul Inspectorului de Stat Şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat nr. 130/2011 pentru aprobarea
Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea si verificarea
tehnica in utilizare a instalatiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR-operator RSVTI,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395/2011, cu modificarile si
completările ulterioare;

Legea 64/2008, republicată

Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei
centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea
măsurilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi echipamentelor
prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, denumite în continuare instalaţii/echipamente.
In scopul functionarii in conditii de siguranta, instalaţiile sub presiune si instalaţiile de
ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil si componentele acestora,
prevazute in anexa nr. 2, precum si instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat, unele
instalaţii din cadrul obiectivelor nucleare, precum si componentele acestora, prevazute in
anexa nr. 3, se supun regimului de autorizare si de verificare tehnica, potrivit prevederilor
legii.
Introducerea pe piata, punerea in functiune si/sau utilizarea instalaţiilor si echipamentelor
prevazute la art. 2 sunt admise numai in conditiile stabilite de lege.
In situatia in care instalaţiile si echipamentele prevazute la art. 2 sunt reglementate prin
directive europene, acestea se supun regimului de autorizare si verificare tehnica daca
prin aceasta cerinta nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile, transpuse prin
reglementari tehnice.
Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalaţiilor de
Ridicat, denumita in continuare ISCIR, este organul de specialitate al administratiei

222
centrale, cu personalitate juridica, responsabil in numele statului pentru asigurarea
masurilor de functionare in conditii de siguranta a instalaţiilor si echipamentelor
prevazute in anexele nr. 2 si 3, denumite in continuare instalaţii/echipamente.
(2) ISCIR exercita urmatoarele functii:

a) de autoritate in domeniul instalaţiilor/echipamentelor, care asigura controlul

respectarii prevederilor referitoare la conditiile de introducere pe piata si punere in
functiune a instalaţiilor/echipamentelor, precum si urmarirea si controlul regimului de
autorizare si verificarea tehnica a instalaţiilor/echipamentelor;
b) de reglementare, prin care se asigura elaborarea documentelor cu caracter normativ
pentru domeniul sau de activitate.
Legea stabileşte următorii termeni:
a) accident - evenimentul fortuit, care intrerupe functionarea normala a unei/unui
instalaţii/echipament, provocand avarii si/sau afectand viata sau sanatatea oamenilor ori
mediul;
b) autorizare - activitatea de evaluare si atestare, efectuata de catre ISCIR, a competentei
si capabilitatii unei persoane fizice sau juridice de a desfasura una dintre activitatile
prevazute la art. 8 alin. (1);
c) aviz obligatoriu de instalare - acordul emis de ISCIR pentru detinatorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, dupa caz, stabilit prin hotarare a Guvernului conform prevederilor
art. 4 alin. (4), ca urmare a verificarii conditiilor de montare/instalare conform
prescriptiilor tehnice, pe baza caruia pot incepe lucrarile de montare/instalare;
"d) autorizare a functionarii - acordul emis de ISCIR pentru detinatorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, dupa caz, stabilit prin hotarare a Guvernului conform
prevederilor art. 4 alin. (4), in scopul atestarii faptului ca o/un instalaţie/echipament
indeplineste toate conditiile si cerintele pentru a fi pusa/pus in functiune in conditii de
siguranta;" e) construire - activitatea de imbinare a componentelor unei/unui
instalaţii/echipament, realizata conform documentatiei tehnice aferente acesteia;
f) detinator - persoana fizica sau juridica ce detine cu orice titlu o instalaţie/echipament
in exploatare;
g) documentatie tehnica - totalitatea documentelor si instructiunilor elaborate, conform
prevederilor prescriptiilor tehnice, de catre producator pentru construirea, montarea,
instalarea, punerea in functiune, realizarea reviziilor, reparatiilor si/sau pentru intretinerea
instalaţiilor/echipamentelor sau, respectiv, totalitatea documentelor intocmite de catre
persoanele fizice ori juridice autorizate pentru efectuarea acestor activitati in vederea
realizarii sarcinilor specifice ce le revin; documentatia tehnica include, dupa caz,
descrierea generala a instalaţiei/echipamentului, proiectele de executie, procesul de
fabricatie, schemele si circuitele pentru componentele instalaţiilor/echipamentelor,
descrieri si explicatii necesare pentru intelegerea acestor desene si scheme, rezultatele
calculelor de proiectare, rapoartele incercarilor si examinarilor si altele asemenea;
i) expertiza tehnica - investigatia/examinarea cu caracter tehnic a unei/unui
instalaţii/echipament;

223
j) instalare - activitatea de fixare/amplasare a unei/unui instalaţii/echipament la locul
utilizarii si/sau de conectare a acesteia/acestuia la alte instalaţii sau echipamente, in
vederea asigurarii conditiilor de functionare;
k) introducere pe piata - actiunea de a face disponibila/disponibil, pentru prima data,
contra cost sau gratuit, o/un instalaţie/echipament in vederea distribuirii si/sau utilizarii;
l) intretinere - totalitatea operatiunilor prin care se asigura mentinerea
instalaţiei/echipamentului in parametrii de functionare in conditii de siguranta;
m) montare - activitatea de imbinare a componentelor unei/unui instalaţii/echipament,
conform documentatiei tehnice, in vederea functionarii acesteia/acestuia;
n) omologare - totalitatea activitatilor desfasurate de catre o comisie, in legatura cu un
anumit tip de instalaţie/echipament, identificat corespunzator, in scopul determinarii
parametrilor reali de performanta si siguranta in functionare, in vederea atestarii
indeplinirii conditiilor/cerintelor aplicabile;
o) prescriptie tehnica - norma tehnica elaborata de catre ISCIR si aprobata prin ordin al
ministrului economiei si finantelor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
care contine, pentru domenii clar definite, conditii si cerinte tehnice referitoare la
instalaţii/echipamente si la activitati specifice domeniului de activitate, prevazute la art. 8
alin. (1), ce se realizeaza in legatura cu acestea, in vederea introducerii pe piata, punerii
in functiune si utilizarii instalaţiilor/echipamentelor respective in conditii de siguranta in
functionare;
p) producator - persoana fizica sau juridica, responsabila pentru proiectarea si/sau
realizarea unei/unui instalaţii/echipament in scopul introducerii pe piata si/sau al punerii
in functiune, in numele sau, precum si orice persoana fizica sau juridica, care
construieste, monteaza, instaleaza, ambaleaza sau eticheteaza o/un instalaţie/echipament
in vederea introducerii pe piata si/sau punerii in functiune sub nume propriu;
q) punere in functiune - actiunea care are loc in momentul primei utilizari a unei/unui
instalaţii/echipament;
r) regim de autorizare si verificare tehnica - totalitatea conditiilor, cerintelor,
examinarilor, incercarilor si/sau evaluarilor la care este supusa/supus, cu caracter
obligatoriu, o/un instalaţie/echipament, pe parcursul realizarii si utilizarii, precum si
deciziile luate in legatura cu aceasta/acesta, in scopul de a se asigura functionarea in
conditii de siguranta, conform prescriptiilor tehnice;
s) reparare - ansamblul de lucrari si operatiuni ce se executa prin inlaturarea
neconformitatilor/defectiunilor constatate la o/un instalaţie/echipament, in scopul aducerii
acesteia/acestuia la parametrii initiali sau la alti parametri care asigura functionarea in
conditii de siguranta a acesteia, conform prescriptiilor tehnice;
u) revizie - activitatea, de regula planificata, ce consta in ansamblul operatiunilor ce se
executa asupra unei/unui instalaţii/echipament in scopul reglarii sau inlocuirii pieselor si
aparatelor inglobate de aceasta/acesta, conform prescriptiilor tehnice;
v) utilizator - persoana fizica sau juridica ce are in folosinta o/un instalaţie/echipament.

224
"w) verificare tehnica - ansamblul examinarilor si incercarilor efectuate in vederea
autorizarii functionarii instalaţiilor/echipamentelor ori realizate in timpul activitatilor de
montare, instalare, reparare sau revizie a instalaţiilor/echipamentelor, in conformitate
cu cerintele din documentatiile tehnice si/sau prevederile prescriptiilor tehnice;
x) verificare tehnica in utilizare - totalitatea examinarilor si incercarilor efectuate la
o/un instalaţie/echipament periodic si ori de cate ori se modifica configuratia
acesteia/acestuia in baza careia s- a acordat autorizarea functionarii, in scopul
asigurarii conditiilor de functionare in siguranta."
...................................
" Fara a se aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (2), se admit introducerea pe piata
si/sau punerea in functiune a instalaţiilor/echipamentelor care indeplinesc urmatoarele
conditii, dupa caz:
a) sunt respectate conditiile si cerintele de functionare in conditii de siguranta;
b) sunt omologate;
c) sunt puse la dispozitia utilizatorilor, de catre producatori, instructiuni tehnice pentru
utilizarea instalaţiilor/echipamentelor in conditii normale, pentru intretinerea, realizarea
reviziilor si a reparatiilor instalaţiilor/echipamentelor, precum si, dupa caz, pentru
pregatirea personalului de deservire;
d) au autorizarea functionarii emisa conform prevederilor prescriptiilor tehnice
aplicabile;
e) exista, pentru utilizare, la fiecare loc de munca, instructiuni tehnice pentru utilizare in
conditii normale, precum si documente cuprinzand masurile ce trebuie luate in caz de
avarii, intreruperi si dereglari ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor in care
aceasta/acesta este inglobata/inglobat;
f) exista, pentru utilizare, personal de deservire autorizat."
Se admite mentinerea in utilizare numai a acelor instalaţii/echipamente care respecta
conditiile prevazute la art. 6 lit. a), d), e) si f), care sunt supuse verificarilor tehnice in
utilizare si care sunt reparate, intretinute si supuse la revizii potrivit prevederilor
prescriptiilor tehnice si prezentei legi."
Rezultatele verificarilor tehnice realizate pe parcursul activitatilor prevazute la alin. (1)
trebuie sa ateste existenta conditiilor de functionare in siguranta a
instalaţiilor/echipamentelor la data efectuarii verificarilor.
Activitatile de construire, montare, instalare, punere in functiune si control nedistructiv,
cele ce privesc supravegherea tehnica si, dupa caz, verificarile tehnice in vederea
autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare, precum si reviziile, reparatiile,
lucrarile de intretinere, operatiunile de sudare si deservire a instalaţiilor/echipamentelor
se realizeaza de catre persoane fizice sau juridice autorizate, in conditiile stabilite de
prescriptiile tehnice si prezenta lege."
Producatorii care presteaza activitati de construire, montare, instalare, punere in
functiune, revizie, reparatii si lucrari de intretinere pentru instalaţiile/echipamentele
realizate de catre ei fac exceptie de la cerinta de autorizare prevazuta la alin. (1).

225
Activitatile persoanelor autorizate, prevazute la alin. (1), se realizeaza in limita
competentelor si responsabilitatilor stabilite prin documentul de autorizare.
" Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in utilizare
pentru instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 3 se efectueaza de catre
ISCIR.
Verificarile tehnice in vederea autorizarii functionarii si verificarile tehnice in
utilizare pentru instalaţiile si echipamentele prevazute in anexa nr. 2 se realizeaza de
catre persoane fizice si juridice autorizate in acest scop.
Responsabilitatile privind realizarea verificarilor tehnice in vederea autorizarii
functionarii si a verificarilor tehnice in utilizare, precum si corectitudinea rezultatelor
aferente obtinute revin ISCIR sau persoanelor autorizate prevazute la alin. (2), dupa
caz."
Obligatiile si responsabilitatile producatorilor
Producatorii, cu exceptia celor care realizeaza instalaţii/echipamente conform
reglementarilor tehnice ce transpun directive europene care au prevederi specifice, inainte
de introducerea pe piata si/sau punerea in functiune a acestora, au urmatoarele obligatii si
responsabilitati:
a) sa se asigure ca instalaţia/echipamentul se realizeaza cu respectarea cerintelor de
functionare in conditii de siguranta, prevazute in prescriptiile tehnice aplicabile;
b) sa intocmeasca documentaţia tehnică prevazută de prescriptiile tehnice si sa stabileasca
prin aceasta inclusiv examinarile si incercarile ce trebuie efectuate pe parcursul
construirii, montarii si instalarii, in scopul verificarii parametrilor de functionare in
conditii de siguranta a instalaţiei/echipamentului;
c) sa elaboreze instructiuni tehnice pentru montarea, instalarea, utilizarea in conditii
normale, intretinerea, realizarea reviziilor si repararea instalaţiei/echipamentului,
documente cuprinzand masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi si dereglari
ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor, precum si instructiuni pentru pregatirea
personalului de deservire a acesteia/acestuia, atunci cand prescriptiile tehnice prevad
aceasta cerinta;
d) sa realizeze sau, dupa caz, sa asigure realizarea construirii si/sau a montarii
instalaţiei/echipamentului cu respectarea prevederilor art. 8 si ale prescriptiilor tehnice;
e) sa solicite si sa obtina omologarea instalaţiei/echipamentului;
f) sa asigure si sa foloseasca la construirea si la montarea instalaţiilor/echipamentelor,
atunci cand prescriptiile tehnice impun, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de
sudare aprobate de catre ISCIR, sudori autorizati ISCIR, precum si personal autorizat
ISCIR, care executa examinari prin mijloace sau metode nedistructive;
g) sa puna la dispozitia utilizatorilor documentele si instructiunile din documentatia
tehnica stabilite in conformitate cu prescriptiile tehnice aplicabile, precum si
instructiunile tehnice prevazute la lit. c).
Producatorii care realizeaza instalaţii/echipamente din categoria celor prevazute la art. 3
alin. (2) au obligatiile si responsabilitatile prevazute in reglementarile tehnice ce transpun

226
directivele europene care stabilesc conditiile de introducere pe piata si/sau punere in
functiune pentru instalaţiile/echipamentele respective.

Obligatiile si responsabilitatile persoanelor fizice sau juridice autorizate

Persoanele fizice sau juridice autorizate conform prevederilor legii au urmatoarele
obligatii si responsabilitati, dupa caz:
a) sa presteze activitatile pentru care au fost autorizate, in limita competentelor si in
conditiile pentru care sunt autorizate;
c) sa foloseasca in lucrarile aferente activitatilor pentru care au fost autorizate, potrivit
prevederilor prescriptiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de sudare
aprobate de ISCIR, sudori autorizati ISCIR, precum si personal autorizat ISCIR, care
executa examinari prin mijloace sau metode nedistructive;
d) sa intocmeasca documentatia prevazuta de prescriptiile tehnice si sa o puna la
dispozitia detinatorului / utilizatorului odata cu predarea/receptia instalaţiei /
echipamentului;
"e) sa informeze producatorul sau detinatorul/utilizatorul despre neconformitatile
constatate;
f) sa asigure realizarea activitatilor pentru care au fost autorizate, conform prescriptiilor
si documentatiei tehnice;".
g) sa monteze si/sau sa instaleze instalaţii/echipamente numai daca este emis si se
respecta avizul obligatoriu de instalare.
h) sa informeze de indata ISCIR despre situatiile in care instalaţiile nu mai respecta
conditiile de autorizare, precum si despre existenta unui pericol iminent la acestea."
Obligatiile si responsabilitatile detinatorilor/utilizatorilor de instalaţii/echipamente
Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza o instalaţie/echipament are urmatoarele
obligatii si responsabilitati conform prescriptiilor tehnice:
"a) sa solicite si sa obtina avizul obligatoriu de instalare, dupa caz;
b) sa solicite si sa obtina autorizarea functionarii;
c) sa ia masurile necesare si sa se asigure ca instalaţia/echipamentul este
utilizata/utilizat in conditii de siguranta, prin efectuarea reviziilor, reparatiilor,
intretinerii de catre persoane autorizate, conform documentatiilor si prescriptiilor
tehnice;".
d) sa asigure existenta, la fiecare loc de munca, a instructiunilor tehnice specifice pentru
utilizarea in conditii normale a instalaţiei/echipamentului si a documentelor cuprinzand
masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi si dereglari ale
instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor in care aceasta/acesta este
inglobata/inglobat;
e) sa foloseasca pentru utilizarea instalaţiei/echipamentului numai personal de deservire
autorizat;

227
f) sa asigure supravegherea si verificarea tehnica in utilizare a instalaţiilor /
echipamentelor.
“Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza instalaţiile/echipamentele prevazute in
anexa nr. 2 pct. 1- 4 si 9 si in anexa nr. 3 pct. 1- 3 si 8 are obligatia sa le inregistreze la
ISCIR, sa tina evidenta centralizata a acestora si sa comunice la ISCIR orice modificare
intervenita in situatia tehnica sau juridica a acestora, in conformitate cu prevederile
prescriptiilor tehnice.
Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza instalaţiile/echipamentele prevazute la
alin. (1) are obligatia sa asigure un operator autorizat, responsabil cu supravegherea
tehnica a instalaţiilor/echipamentelor, denumit RSVTI, conform prescriptiilor tehnice."
Accidente, forta majora sau pericol iminent
Persoana fizica sau juridica ce detine/utilizeaza instalaţii/echipamente din domeniul
reglementat de ISCIR are obligatia, in cazul producerii oricarui accident la acestea, de a
opri din functionare instalaţiile/echipamentele si de a anunta de indata ISCIR despre
producerea evenimentului.
In cazuri justificate, de forta majora sau de pericol iminent, accesul reprezentantilor
ISCIR se poate efectua indiferent de zi/ora si neconditionat de participarea unui delegat
din partea detinatorului/utilizatorului. In aceste cazuri reprezentantii ISCIR pot dispune
oprirea din functiune sau impiedicarea punerii in functiune a instalaţiei/echipamentului
prin aplicarea de sigilii, dupa caz.
In cazurile in care reprezentantii ISCIR sunt impiedicati sa patrunda in locurile unde sunt
amplasate/detinute instalaţiile/echipamentele, acestia pot solicita sprijinul ofiterilor si
agentilor din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, care actioneaza
in conformitate cu prevederile legale incidente.
In aplicarea prevederilor prezentei legi, ISCIR, prin reprezentantii sai, are dreptul:
a) sa solicite informatii si documente de la persoanele fizice sau juridice ce construiesc,
monteaza, instaleaza, pun in functiune, repara, intretin, asigura realizarea reviziilor, detin,
utilizeaza si/sau comercializeaza instalaţii/echipamente;
b) de acces, cu scopul efectuarii controalelor prevazute la art. 4 alin. (2), la sediul si/sau
in locul in care isi desfasoara activitatea persoanele fizice sau juridice ce construiesc,
monteaza, instaleaza, pun in functiune, repara, asigura realizarea reviziilor, intretin,
comercializeaza, detin si/sau utilizeaza instalaţii/echipamente, precum si in locurile in
care sunt utilizate instalaţii/echipamente, indiferent de forma de detinere a acestora.
Persoanele ce detin/utilizeaza instalaţii/echipamente, precum si cele care desfasoara
activitatile sub incidenţa ISCIR au obligatia sa permita accesul si sa puna la dispozitia
reprezentantilor ISCIR informatiile si documentele referitoare la instalaţii/echipamente,
pe care acestia le solicita.
" In situatia in care pentru anchetarea cauzelor producerii unui accident trebuie sa
participe si reprezentanti ai altor autoritati, acestia au obligatia sa nu modifice starea de
fapt a instalaţiei/echipamentului avariate/avariat si sa conserve locul pana la sosirea
reprezentantilor ISCIR, cand este cazul."

228
..........................................................

Pana la autorizarea persoanelor fizice si juridice pentru verificări tehnice în utilizare şi

verificări tehnice în vederea autorizării funcţionării, aceste verificări la instalaţiile si
echipamentele prevazute in anexa nr. 2 se efectueaza de catre Compania Nationala
pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune - S.A.,
denumita in continuare CNCIR, societate comerciala pe actiuni, de interes strategic
national, cu actionar unic statul roman, care functioneaza sub autoritatea Ministerului
Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, infiintata ca urmare a reorganizarii prin
divizare a Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si
Instalaţiilor de Ridicat, denumita in continuare ISCIR.
(2) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, Guvernul
va aproba prin hotarare infiintarea, organizarea si functionarea CNCIR, precum si
modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si
functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si
Instalaţiilor de Ridicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
....................................
"(4) Prescriptia tehnica pentru stabilirea conditiilor si cerintelor tehnice de autorizare a
persoanelor fizice si a persoanelor juridice ce efectueaza verificari tehnice in vederea
autorizarii functionarii si verificarii tehnice in utilizare la instalaţiile si echipamentele
prevazute in anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificarile si completarile ulterioare,
se aproba prin ordin al ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri, in
termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante."
Legea nr. 64/2008 a fost modificată, completată și republicată, termenul de monopol al
CNCIR fiind prorogat până în august 2018.
De asemenea, legea prevede la cap. 6 “Infracţiuni şi contravenţii” sancţiuni pentru
încălcarea prevederilor legii.
Având în vedere prevederile Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal, se modifică și se completează Legea nr. 64/2008,
republicată, privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, după cum urmează:
ART. 21
Menţinerea sau repunerea în funcţionare a instalaţiilor ori echipamentelor, după ce a fost
oprită sau interzisă funcţionarea acestora, prin proces-verbal încheiat de către inspectorii
de specialitate din cadrul ISCIR, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 2 ani ori cu amendă.
ART. 22
(1) Efectuarea fără autorizaţie a activităţilor privitoare la instalarea, construcţia sau
montajul instalaţiilor ori echipamentelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

229
(2) Efectuarea fără autorizaţie a activităţilor privitoare la punerea în funcţiune,
exploatarea sau modificarea instalaţiilor ori echipamentelor constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 23
(1) Scoaterea neautorizată din funcţiune, în totalitate sau în parte, a dispozitivelor de
siguranţă şi control instalate în condiţiile legii la instalaţii/echipamente, fără a avea
motive ce decurg din cerinţele de securitate nucleară sau de radioprotecţie, dacă fapta nu
constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă de la 20.000 lei la 60.000 lei.
ART. 24
Constituie circumstanţe agravante comiterea uneia din faptele identificate la art. 21 - 23,
dacă instalaţiile/echipamentele sunt puse în funcţiune sau sunt menţinute în funcţiune
pentru a fi utilizate de către persoane care execută activităţi de utilitate publică (instituții
publice ale administrației centrale și locale, școli, spitale, magazine, centre comerciale,
hoteluri etc)
Contravenții conform prevederilor Legii nr. 64/2008, republicată
De asemenea, legea prevede contravenţii. De exemplu, nerespectarea prevederilor art. 6
lit. c) şi e), art. 10 lit. a), b) şi e), art. 12 lit. c), d), e) şi g), art. 14 lit. c) şi e), art. 16 şi ale
art. 19 alin. (2), constituie contravenţie şi amenda este de la 2.000 lei la 15.000 lei.
..........................................................

ANEXA Nr. 1 - Instalaţii si echipamente exceptate de la prevederile legii

1. Recipientele pentru aer aferente instalaţiilor si echipamentelor de franare, basculare si
semnalizare, montate pe autovehicule
2. Instalaţiile si echipamentele sub presiune, instalaţiile si echipamentele de ridicat
montate pe nave
3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele apartinand
Sistemului national de transport al gazelor naturale, precum si cele apartinand sistemelor
de distributie si instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale
ANEXA Nr. 2 - Instalaţii sub presiune si instalaţii de ridicat clasice, aparate
consumatoare de combustibil si componente ale acestora care se supun regimului de
verificări tehnice periodice
1. Cazane pentru abur, pentru apa calda sau fierbinte
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari

230
4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de ridicat pe
plan inclinat, poduri rulante si alte mecanisme de ridicat
5. Aparate de incalzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos
6. Arzatoare cu combustibil lichid sau gazos
7. Accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele si aparatele prevazute la pct. 1
si 3- 6
8. Aparatura si instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor si echipamentelor prevazute
la pct. 1- 7
9. Instalaţii si echipamente destinate, montate si utilizate in cadrul parcurilor de distractii
ANEXA Nr. 3 - Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat si unele instalaţii din
cadrul obiectivelor nucleare, precum si componente ale acestora care se verifică de
către ISCIR
1. Generatoare si cazane de abur, de apa calda sau fierbinte, inclusiv corpul reactorului
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari
4. Conducte pentru lichide, vapori si gaze tehnice uscate sau umede
5. Suporturi ale elementelor sub presiune
6. Armaturi
7. Pompe
8. Macarale, ascensoare, elevatoare, poduri rulante si alte mecanisme de ridicat
9. Accesorii de securitate pentru instalaţiile si echipamentele prevazute la pct. 1, 3, 4 si 8

Hotărârea Guvernului Nr. 1340/2001, cu modificările şi completările ulterioare

Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor
de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei
publice centrale cu personalitate juridică, a cărui activitate principală este asigurarea,
în numele statului, a măsurilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea
în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor
consumatoare de combustibil, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în
continuare instalaţii şi echipamente.
Pentru realizarea obiectului de activitate, în domeniul său de competenţă, ISCIR exercită
următoarele funcţii:
a) de autoritate, prin care asigură controlul respectării prevederilor reglementărilor în
domeniu şi a regimului de autorizare şi verificare tehnică;
b) de reglementare, prin care asigură elaborarea actelor cu caracter normativ;

231
c) de reprezentare, prin care asigură cooperarea şi schimbul de informaţii, pe plan
intern şi extern, în domeniul său de activitate, potrivit legislaţiei în vigoare.
În realizarea obiectului său de activitate, ISCIR are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează strategii şi programe de dezvoltare privind activitatea ISCIR;
b) elaborează, actualizează şi supune aprobării, în conformitate cu prevederile legii,
prescripţii tehnice ce privesc condiţiile şi cerinţele tehnice referitoare la instalaţii şi
echipamente şi/sau la activităţi de construire, montare/demontare, instalare, punere în
funcţiune, exploatare, utilizare, sudare şi control nedistructiv, de supraveghere şi
verificare tehnică în utilizare, de revizie, de reparaţii şi întreţinere instalaţii şi
echipamente, după caz;
c) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice şi de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare,
persoane fizice sau juridice care realizează, pentru instalaţii şi echipamente, verificări
tehnice în vederea autorizării funcţionării, verificări tehnice în utilizare, verificări
tehnice în utilizare pentru stabilirea duratei remanente de viaţă, activităţi de construire,
montare, instalare, punere în funcţiune, supraveghere tehnică, lucrări de revizie,
reparaţii şi de întreţinere; pentru instalaţiile/echipamentele din domeniul nuclear se vor
respecta şi dispoziţiile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă,
reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu
modificările ulterioare;
c^1) efectuează verificări tehnice în vederea autorizării şi verificări tehnice în utilizare la
instalaţii/echipamente, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice, funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexa nr.
1;
e) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice, persoanele fizice care practică ocupaţiile prevăzute în anexa nr.
1^1;
f) participă la activităţi de omologare de instalaţii şi echipamente;
g) aprobă proceduri de sudură, dacă prin prescripţiile tehnice se impune acest lucru;
h) emite, în conformitate cu cerinţele şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice,
avize obligatorii de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr.
1^2;
i) în cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, poate dispune oprirea din
funcţiune sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiilor şi echipamentelor şi aplică
sigilii;
j) efectuează controale periodice şi inopinate la instalaţiile şi echipamentele aflate în
funcţiune, dispune măsuri şi aplică sancţiuni în condiţiile legii, atunci când constată că
nu sunt respectate cerinţele aplicabile acestora;

232
k) supraveghează, prin acţiuni periodice şi inopinate, persoanele fizice şi juridice pe care
le- a autorizat şi decide menţinerea, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor emise;
m) realizează supravegherea pieţei în domeniul de activitate pentru care a fost
nominalizat;
n) participă, la solicitarea organelor de cercetare penală, la anchetarea cauzelor în care
s- au produs accidentele la instalaţiile şi echipamentele supuse controlului ISCIR,
evaluează efectele produse şi dispune măsurile ce se impun privind siguranţa în
funcţionare a acestora, după caz;
o) organizează şi derulează campanii de informare în scopul îmbunătăţirii siguranţei în
funcţionare a instalaţiilor şi echipamentelor;
p) avizează, potrivit legii, furnizorii de formare profesională care organizează programe
de formare profesională pentru ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1; condiţiile şi
cerinţele pentru avizarea furnizorilor de formare profesională se stabilesc prin ordin al
inspectorului de stat şef al ISCIR, care se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I;
q) participă la elaborarea de standarde în domeniul său de activitate;
r) participă la elaborarea şi validarea standardelor ocupaţionale relevante în domeniul
de activitate al ISCIR;
s) elaborează şi supune aprobării, prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi
mediului de afaceri, lista tarifelor aplicate pentru activităţile prestate de către ISCIR;
t) editează şi publică materiale specifice domeniului, în scopul realizării siguranţei în
funcţionare şi al prevenirii accidentelor şi avariilor;
u) colaborează cu instituţii similare şi cu organisme din alte ţări, stabileşte şi poate
încheia cu acestea, în condiţiile legii, convenţii şi protocoale de recunoaştere reciprocă,
reprezintă interesele României în organizaţii şi instituţii internaţionale, în domeniul său
de activitate, în calitate de membru observator sau de membru cu drepturi depline;
v) realizează activităţi de cercetare- dezvoltare în domeniul său de activitate;
w) coordonează şi derulează programe cu finanţare internă şi/sau internaţională.
(1^1) Autorizările prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e) se pot baza pe rapoarte de evaluare
tehnică, întocmite în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice.
(2) ISCIR îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit
legislaţiei în vigoare.
În cadrul ISCIR funcţionează 5 inspecţii teritoriale fără personalitate juridică.
ISCIR are dreptul de a solicita informaţii şi documente de la persoanele fizice sau
juridice care proiectează, construiesc, montează, instalează, pun în funcţiune, realizează
supravegherea tehnică, execută revizii, repară, întreţin, deţin, exploatează, efectuează
verificări tehnice în vederea autorizării funcţionării, verificări tehnice în utilizare şi
verificări tehnice în utilizare pentru stabilirea duratei remanente de viaţă şi de la cele ce
pun la dispoziţie pe piaţă instalaţii/echipamente, cu respectarea actelor juridice

233
obligatorii ale Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a
produselor sau a actelor normative de punere în aplicare a acestei legislaţii, după caz.
............................
ISCIR are dreptul de acces la agenţii economici şi instituţiile publice care deţin sau
construiesc, după caz, instalaţii şi echipamente din domeniul său de activitate, precum şi
în locurile în care acestea sunt utilizate.

HOTĂRÂRE Nr. 1.139 din 17 noiembrie 2010 privind înfiintarea, organizarea şi

funcţionarea CNCIR – SA, publicată în Monitorul Oficial • Partea I nr. 279/2010
Se înfiinţează Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de
Ridicat şi Recipientelor sub Presiune - S.A., denumită în continuare CNCIR, ca urmare a
reorganizării prin divizare a Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor
sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
CNCIR este persoană juridică română, de interes strategic naţional, organizată ca
societate comercială pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, conform legilor în vigoare
şi statutului prevăzut în anexa nr. 1.
CNCIR are ca obiect principal de activitate realizarea de testări şi analize tehnice, cod
CAEN 7120 - ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea
autorizării funcţionării şi de verificări tehnice în utilizare, pentru instalaţiile şi
echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în
condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor
consumatoare de combustibil, cu modificările şi completările ulterioare.
...............................................
Scopul CNCIR îl constituie efectuarea de verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de
combustibil, cu modificările şi completările ulterioare.
In scopul realizării obiectului său de activitate, CNCIR desfăşoară, în principal,
următoarele activităţi:
a) efectuează verificări tehnice în utilizare la echipamentele/instalaţiile prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile
stabilite în prescripţiile tehnice;
b) efectuează verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului 1.340/2001 privind
organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor
sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu modificările şi completările ulterioare, în

234
condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice, cu excepţia celor prevăzute la pct. 5 din aceeaşi
anexă;
c) evaluează capabilitatea tehnică a persoanelor fizice şi juridice care prestează, pentru
instalaţii şi echipamente din domeniul reglementat de Legea nr. 64/2008, cu modificările
şi completările ulterioare, activităţi de construire, montare, instalare, punere în funcţiune,
supraveghere, lucrări de revizie, reparaţii şi de întreţinere;
d) efectuează verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele la care se
solicită stabilirea duratei remanente de viaţă, în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;
e) evaluează documentaţii de reparaţii pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la
cerinţele şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;
f) efectuează, în condiţiile legii şi cu respectarea cerinţelor stabilite în prescripţiile
tehnice, verificări tehnice în utilizare, după reparaţii şi propune Inspecţiei de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) data
următoarei verificări tehnice în utilizare;
g) efectuează, raportat la cerinţele din prescripţiile tehnice, evaluări de documentaţii
pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele
prevăzute în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001, cu modificările şi
completările ulterioare;
h) efectuează analize şi examinări tehnice de laborator;
i) prestează activităţi de evaluare tehnică în vederea aprobării procedurilor de sudură,
conform cerinţelor prescripţiilor tehnice;
j) realizează activităţi de evaluare a competenţei tehnice a persoanelor fizice care practică
ocupaţii din categoria celor prevăzute în anexa nr. 11 la Hotărârea Guvernului nr.
1.340/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu cerinţele
tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţii tehnice;
k) execută expertize tehnice, testări şi măsurători în domeniile specifice obiectului său de
activitate;
l) desfăşoară şi alte activităţi pentru realizarea scopului şi obiectului său de activitate.
Prescripţia tehnică PT R 1-2010
Prescripţia tehnică R1-2010 stabileşte condiţiile şi cerinţele tehnice pentru
montarea, punerea în funcţiune, autorizarea funcţionării, supravegherea şi verificarea
tehnică în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic, întreţinerea, revizia şi
repararea maşinilor de ridicat.
Domeniu de aplicare
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică maşinilor de ridicat, componentelor de
securitate destinate acestora şi dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii, dupa
cum urmeaza:
a) macarale, de tipul:

235
 1) macarale deplasabile pe căi fără şine de rulare cum ar fi automacarale, macarale
pe pneuri, macarale pe şenile, macarale montate pe vagon de cale ferată, macarale
montate pe vehicule destinate transportului de materiale şi altele asemenea;
2) macarale deplasabile pe căi cu şine de rulare cum ar fi poduri rulante, macarale
portal, electropalane deplasabile pe grindă fixă şi altele asemenea;
3) macarale cu braţ şi/sau platformă rotitoare la punct fix sau deplasabile pe căi cu
şine de rulare cum ar fi macarale turn, macarale pivotante, macarale portic şi
altele asemenea;
4) macarale de construcţie specială cum ar fi macarale pe cablu, macarale foarfece
şi altele asemenea;
b)stivuitoare autopropulsate şi translatoare stivuitoare;
c) platforme autoridicătoare nedeplasabile/deplasabile pentru persoane şi/sau
materiale;
d) platforme ridicătoare pentru persoane cu dizabilităţi;
e) elevatoare pentru vehicule;
(3) Componentele de securitate la care se face referire în prezenta prescripţie tehnică
sunt:
a) limitatoare de sfârşit de cursă;
b) limitatoare de sarcină şi limitatoare de moment al sarcinii;
c) dispozitive de reţinere a fluidului în cilindri hidraulici;
d) dispozitive de blocare şi evitare a mersului oblic;
e) tampoane şi opritoare;
f) piese de reazem şi curăţătoare de şină;
g) siguranţe la cârlig;
h) contacte electrice de siguranţă;
i) contact stop (buton stop);
j) anemometre;
k) paracăzătoare;
l) limitatoare de viteză;
m) alte componente de securitate precizate de producător în documentaţia tehnică,
care îndeplinesc o funcţie de securitate atunci când sunt utilizate şi a căror defectare sau
funcţionare necorespunzătoare periclitează siguranţa în funcţionare.
Prevederile prescripţii tehnice nu se aplică la:
a) maşinile de ridicat şi dispozitivele lor auxiliare montate pe nave, platforme marine
fixe şi mobile;

236
 b) excavatoarele, buldoexcavatoarele, încărcătoarele cu cupă, draglinele, maşinile de
foraj, de extracţie şi maşinile similare, de toate tipurile, cu excepţia celor la care
constructiv există posibilitatea montării mai multor tipuri de dispozitive de
prindere specifice maşinilor de ridicat şi pot lucra în regim
permanent/nepermanent de macara, stivuitor, platformă autoridicătoare şi altele
asemenea;
c) troacele, oalele de turnare şi platformele de încărcare, precum şi dispozitivele lor
auxiliare;
d) maşinile de şarjare, maşinile pentru manevrat capace, maşinile pentru bascularea
oalelor de turnare şi roboţii industriali care efectuează operaţii de ridicare, transport şi
coborâre semifabricate, integraţi în ciclul de funcţionare al unui utilaj tehnologic;
e) elevatoarele continue şi transportoarele continue;
f) maşinile de alimentare-încărcare a preselor de vulcanizat anvelope, cu comandă
integrată în ciclul de funcţionare al presei;
g) maşinile integrate în maşinile pentru galvanizare şi similare.
Prescriptia tehnica CR8/2009 - Autorizarea personalului de deservire
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul reglementat de
ISCIR, este examinat în vederea autorizării de către ISCIR după absolvirea unui program
de formare profesională; fac excepţie cetăţenii unui stat membru care au absolvit în statul
membru de origine un program de formare profesională echivalent cu cel prevăzut în
prescripţia tehnică.
Programele de formare profesională în vederea autorizării personalului se organizează de
furnizori de formare profesională avizaţi şi autorizaţi.
Persoanele care sunt cetăţeni ai statelor membre, deţin o autorizaţie eliberată de
autoritatea competentă dintr-un stat membru şi care doresc să deservească o/un
instalaţie/echipament din domeniul ISCIR pe teritoriul României, se prezintă la ISCIR în
vederea susţinerii unui examen şi luării în evidenţă.
Examenul constă dintr-o probă teoretică ce are ca scop evaluarea cunoştinţelor privind
aplicarea legislaţiei naţionale şi a prescripţiilor tehnice aplicabile, necesare pentru
deservirea instalaţiei/echipamentului.
Solicitantul depune la ISCIR următoarele documente:
a) cerere din care să rezulte tipul şi parametrii maximi ai echipamentului care
doreşte să-l deservească;
b) copia actului de identitate/paşaport;
c) o copie a unui certificat medical sau document cu funcţie echivalentă emisă de
autorităţile competente în domeniu din statul membru de origine;
d) copia autorizaţiei eliberată de autoritatea competentă din statul membru.
Pe baza rezultatelor din procesul-verbal de examinare, ISCIR înscrie persoanele
care au promovat examenul în Registrul ISCIR.

237
Organizarea examenului în vederea autorizării
Examenul în vederea autorizării personalului de deservire se organizează de
furnizorul de formare profesională care are obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru
buna desfăşurare a acestuia.
Se admit la examenul în vederea autorizării persoanele care îndeplinesc următoarele
condiţii:
a) au împlinit vârsta minimă de 18 ani;
b) deţin fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea „Apt pentru prestarea
ocupaţiei de ...................” sau un document echivalent emis de autoritatea competentă în
domeniu dintr-un stat membru;
c) au absolvit un program de formare profesională organizat de un furnizor de
formare profesională autorizat în condiţiile legii sau echivalent cu cel solicitat, conform
prevederilor prezentei prescripţii tehnice, organizat de o entitate competentă dintr-un stat
membru;
d) au absolvit cursuri universitare tehnice de lungă sau scurtă durată.
Persoanele care au absolvit anterior un program de formare profesională trebuie
să depună la organizatorul examenului documentele menţionate la art. 14, lit. c), pct. 1)-
3), prescriptia tehnica CR8/2009 şi suplimentar, copia certificatului de
absolvire/calificare.
Absolvenţii cursurilor universitare tehnice de lungă sau de scurtă durată trebuie să
depună la organizatorul examenului documentele menţionate la art. 14, lit. c), pct. 1)-3),
prescriptia tehnica CR8/2009 şi suplimentar, următoarele documente:
a) copia diplomei de studii;
b) adeverinţa de practică efectuată cu cel mult 12 luni înainte de depunerea
documentelor, conform modelului din anexa 2; durata de efectuare a practicii este cea
stabilită în programele analitice din prezenta prescripţie tehnică.
Persoanele care sunt cetăţeni ai statelor membre trebuie să depună la
organizatorul examenului documentele menţionate la art. 14, lit. c), pct. 1)-3), prescriptia
tehnica CR8/2009 şi suplimentar, documentul care atestă recunoaşterea
diplomei/calificării profesionale eliberat de autoritatea naţională competentă.
Cu cel puţin 15 zile înainte de data desfăşurării examenului de autorizare
furnizorul de formare profesională depune la ISCIR următoarele:
a) data şi locul organizării examenului;
b) tabelul cu numele şi prenumele candidaţilor înscrişi la examen;
c) dosarele candidaţilor cu următoarele documente:
1) copia actului de identitate;
2) fişa de aptitudini de medicina muncii cu menţiunea „Apt pentru prestarea
ocupaţiei de ...................” sau un document echivalent emis de autoritatea competentă în
domeniu dintr-un stat membru;

238
 3) o fotografie color mărimea ¾ cm;
4) documentele prevăzute la art. 11-13, prescriptia tehnica CR8/2009, după caz.
Inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR verifică documentaţia prevăzută la
art. 14 şi respectarea condiţiilor privind autorizarea personalului de deservire prevăzute la
art. 10.
Susţinerea examenului în vederea autorizării
Examenul în vederea autorizării constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică ce au ca
scop verificarea însuşirii cunoştinţelor prevăzute în programa analitică a programului de
formare profesională şi a dobândirii deprinderilor practice necesare pentru deservirea
instalaţiei/echipamentului pentru care se solicită autorizarea. Candidatul care obţine
minim nota 6 (şase) este declarat „admis” la proba teoretică şi susţine proba practică.
Rezultatele examenului se consemnează de inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR
într-un proces-verbal, conform modelului din anexa 3.
Candidatul care nu obţine nota minimă 6 (şase) la una din probe este declarat „respins”.
Candidatul absent sau declarat „respins” se poate prezenta la o nouă examinare în
vederea autorizării, în condiţiile prevăzute la art. 11.
Lucrările scrise la proba teoretică se ataşează la procesul-verbal de autorizare.
Dosarele prevăzute la art. 14, precum şi cele de la art. 11- art. 13 se returnează
furnizorului de formare profesională, cu excepţia fotografiei, pentru arhivare, conform
prevederilor legale în vigoare.
Pe baza rezultatelor din procesul-verbal încheiat conform prevederilor art. 16 alin. (4),
ISCIR eliberează candidaţilor care au promovat examenul o autorizaţie tip, conform
modelului din anexa 4, însoţită de talonul pentru vize anuale, conform modelului din
anexa 5, prescriptia tehnica CR8/2009.
Valabilitatea autorizaţiei se confirmă anual, prin vizarea talonului pentru vize anuale de
către operatorul RSVTI al deţinătorului/utilizatorului.
Valabilitatea talonului pentru vize anuale este de 4 ani.
Lipsa vizei anuale la zi pe talonul care însoţeşte autorizaţia atrage suspendarea dreptului
de exercitare a activităţii pentru care a fost autorizat.
În cazul pierderii/deteriorării autorizaţiei şi/sau a talonului pentru vize anuale, pentru
eliberarea unui duplicat, solicitantul depune la ISCIR emitentă a autorizaţiei următoarele
documente:
a) cererea pentru eliberarea duplicatului;
b) copia actului de identitate;
c) o fotografie color mărimea ¾;
d) copia certificatului de absolvire/calificare a programului de formare profesională
sau a adeverinţei de participare la ultimul stagiul de instruire periodică efectuat conform
art. 55, prescriptia tehnica CR8/2009;

239
 e) declaraţia pe propria răspundere privind pierderea/deteriorarea autorizaţiei şi/sau
talonului.
ISCIR emitentă eliberează duplicatul în termen de 30 de zile de la depunerea
documentelor.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiilor eliberate personalului de deservire
Personalul de deservire autorizat trebuie instruit periodic şi examinat în vederea
prelungirii valabilităţii autorizaţiei.
Instruirea şi examinarea anuală în perioada de valabilitate a talonului
În perioada de valabilitate a talonului, personalul de deservire trebuie instruit şi examinat
anual, pentru verificarea cunoştinţelor profesionale.
Instruirile se desfăşoară sub îndrumarea operatorului RSVTI care are obligaţia de a
întocmi procesul-verbal de instruire.
Examinarea se efectuează de către o comisie internă a deţinătorului/utilizatorului din care
face parte în mod obligatoriu şi operatorul RSVTI.
Examinarea constă dintr-o probă teoretică şi o probă practică. Pentru a fi declarată
"admis" persoana examinată trebuie să promoveze atât proba teoretică cât şi proba
practică.
Rezultatele examinării se consemnează de către operatorul RSVTI într-un proces-verbal,
conform modelului din anexa 6, prescriptia tehnica CR8/2009.
Confirmarea valabilităţii autorizaţiei se face prin semnarea şi aplicarea ştampilei proprii
de către operatorul RSVTI, în rubrica "viză anuală" din talonul care însoţeşte autorizaţia.
Valabilitatea talonului eliberat este de 4 ani.
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor a cărui autorizaţie a fost retrasă, se
poate prezenta la reautorizare după finalizarea unui stagiu de instruire periodică, urmat de
susţinerea şi promovarea examenului de autorizare, în condiţiile prevăzute de prezenta
prescripţie tehnică.
Documentele care se depun la ISCIR trebuie redactate/traduse în limba română de către
un traducător autorizat.
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor care deţine autorizaţii cu o vechime
mai mare de 4 ani, are obligaţia obţinerii talonului pentru vize anuale care însoţeşte
autorizaţia în condiţiile prevăzute la capitolul IV, secţiunea a 3-a, prescriptia tehnica
CR8/2009, în maxim 3 ani de la aprobarea prezentei prescripţii tehnice.
Personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor care deţine autorizaţii cu o vechime
de cel mult 4 ani, are obligaţia obţinerii talonului pentru vize anuale care însoţeşte
autorizaţia în condiţiile prevăzute la capitolul IV, secţiunea a 3-a, prescriptia tehnica
CR8/2009, în maxim 4 ani de la aprobarea prezentei prescripţii tehnice.
Pentru personalul de deservire a instalaţiilor/echipamentelor prevăzut la alin. (1) şi (2)
prelungirea valabilităţii autorizaţiei în intervalele de timp precizate se efectuează prin

240
semnarea şi aplicarea ştampilei proprii de către operatorul RSVTI, în rubrica "vize
anuale" din autorizaţia deţinută.

Prescriptia tehnica R3-2010

Prescripţia se referă la verificarea in utilizare a elementelor de transmitere a
miscarii, a elementelor/dispozitivelor de legare/prindere si elementelor de tractiune a
sarcinii utilizate la instalatii de ridicat.
Prevederile prescriptiei se aplica la:
a. masini de ridicat;
b. ascensoare;
c. trape de scena, trape de decoruri;
d. scari rulante si trotuare rulante;
e. echipamente pentru agrement.
ORDINUL ISS Nr. 130 din 10 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare
În sensul acestui ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
- a) autorizare - activitatea de evaluare, efectuată de ISCIR, a competenţei şi
capabilităţii unei persoane fizice sau juridice de a desfăşura activităţile prevăzute
de prezenta metodologie;
- b) atestat - documentul eliberat de ISCIR, obţinut pe baza unei evaluări scrise;
- c) avizare - procedura de evaluare a persoanelor juridice de a presta o activitate
de formare profesională în domeniul reglementat de prezenta metodologie;
- d) deţinător - persoana fizică sau juridică ce deţine cu orice titlu o instalaţie/un
echipament în exploatare;
- e) examinare - procesul care are loc la finalizarea unui program de formare
profesională pentru evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor tehnice în vederea
autorizării;
- f) formator - persoana fizică atestată de către ISCIR potrivit dispoziţiilor legale;
- g) operator RSVTI - operatorul autorizat, responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR;
- h) persoană juridică - orice entitate constituită potrivit legii naţionale, precum şi
cele constituite în temeiul dreptului altui stat membru al Uniunii Europene sau
reglementat de acesta;
- i) subdiviziuni ale persoanei juridice - sediile secundare ale persoanei juridice,
respectiv filiale, sucursale, agenţii, puncte de lucru, reprezentanţe sau alte
asemenea sedii;
- j) supraveghere tehnică a instalaţiilor - totalitatea activităţilor desfăşurate pentru
respectarea prevederilor Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de

241
 siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor
consumatoare de combustibil, cu modificările şi completările ulterioare, şi a
prescripţiilor tehnice aplicabile, desfăşurate de către operatorul RSVTI în scopul
funcţionării în condiţii de siguranţă a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul
ISCIR;
- k) utilizator - persoana fizică sau juridică ce are în folosinţă o instalaţie/un
echipament.
Deţinătorii/Utilizatorii de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, indiferent
de forma de constituire şi proprietate, au obligaţia să numească un operator
RSVTI.
Activitatea de operator RSVTI poate fi prestată de persoane fizice sau juridice în
baza autorizaţiei emise de către ISCIR. ................................................................
În exercitarea activităţii sale, operatorul RSVTI - persoană fizică are următoarele
drepturi:
- a) de a păstra originalul autorizaţiei eliberate de către ISCIR, unitatea la care
acesta este angajat sau cu care are raporturi contractuale de altă natură neputând
să le reţină;
- b) să primească toate informaţiile şi documentele solicitate cu privire la
instalaţiile/echipamentele pe care le are în evidenţă de la reprezentanţii unităţilor
deţinătoare/utilizatoare. ............................

Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice autorizate ca operatori

RSVTI
În exercitarea activităţii, persoanele fizice şi juridice autorizate ca operator
RSVTI au obligaţia să supravegheze ca măsurile impuse de legislaţia în vigoare
privind funcţionarea, exploatarea, precum şi întreţinerea şi repararea
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR să fie efectuate în conformitate
cu cerinţele prescripţiilor tehnice aplicabile.
În acest sens, operatorul RSVTI - persoană fizică are următoarele obligaţii
specifice:
- a) să identifice toate instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR ale
deţinătorului/utilizatorului;
- b) să permită numai funcţionarea echipamentelor/instalaţiilor autorizate şi
înregistrate la ISCIR;
- c) să solicite eliberarea avizului obligatoriu de instalare, pentru
echipamentele/instalaţiile pentru care prescripţiile tehnice prevăd acest lucru;
- d) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este
utilizată/utilizat în condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi
întreţinerii de către persoane autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale
acestora;

242
- e) să se asigure că utilizarea instalaţiei/echipamentului se face numai de către
personalul de deservire autorizat/instruit intern, în conformitate cu prevederile
prescripţiilor tehnice aplicabile şi ale instrucţiunilor de exploatare ale
instalaţiilor/echipamentelor;
- f) să anunţe de îndată ISCIR despre producerea unor avarii sau accidente la
echipamentele/instalaţiile pe care le au în evidenţă şi să asigure oprirea acestora
din funcţiune şi, dacă este posibil, izolarea acestora în vederea cercetării;
- g) să solicite în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului oprirea unor instalaţii
sau echipamente ISCIR din cauza defecţiunilor apărute ori ca urmare a necesităţii
efectuării unor lucrări de întreţinere, verificare, revizii, înlocuiri de piese sau
reparaţii capitale;
- h) să solicite autorizarea funcţionării numai a instalaţiilor/echipamentelor care
îndeplinesc condiţiile de introducere pe piaţă, conform legislaţiei în vigoare;
- i) să verifice existenţa documentelor însoţitoare ale instalaţiilor/echipamentelor
din domeniul ISCIR, conform actelor normative aplicabile;
- j) să întocmească şi să actualizeze evidenţa centralizată pentru toate
instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR,
- k) să instruiască şi să examineze anual personalul de deservire, atât cel autorizat
de către ISCIR, cât şi cel instruit intern, în conformitate cu prevederile
prescripţiilor tehnice aplicabile şi ale instrucţiunilor de exploatare ale
instalaţiilor/echipamentelor;
- l) să asigure existenţa la fiecare loc de muncă a instrucţiunilor tehnice specifice
pentru utilizarea în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a
documentelor cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi
dereglări ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în care aceasta/acesta
este înglobată/înglobat;
- m) să solicite în scris deţinătorului/utilizatorului oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor la expirarea scadenţei de funcţionare acordate cu
ocazia ultimei verificări tehnice în utilizare;
- n) să propună în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului planul de verificări
tehnice în utilizare aferent anului următor, în vederea planificării condiţiilor de
pregătire a instalaţiilor/echipamentelor;
- o) să urmărească eliminarea neconformităţilor constatate cu ocazia efectuării
verificărilor tehnice în utilizare;
- p) să verifice şi să vizeze registrele de evidenţă a funcţionării
instalaţiilor/echipamentelor, în termenele şi cu respectarea modalităţilor stabilite
în prescripţiile tehnice aplicabile;
- q) să urmărească pregătirea instalaţiilor/echipamentelor pentru verificări tehnice
în utilizare;

243
 - r) să participe la cercetarea avariilor sau accidentelor produse la
instalaţiile/echipamentele ISCIR pe care le are în evidenţă, în vederea furnizării
tuturor informaţiilor organelor de cercetare a evenimentelor;
- s) să informeze în scris ISCIR, în termen de 15 zile, despre datele de identificare
ale noului deţinător de instalaţii/echipamente, în cazul unui transfer de proprietate
sau de folosinţă asupra acestor bunuri;
- t) să anunţe ISCIR în vederea scoaterii din evidenţă a instalaţiilor/echipamentelor
casate, în cel mult 15 zile de la data casării;
- u) să anunţe ISCIR, în termen de 15 zile, despre oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor care intră în conservare şi să urmărească realizarea
lucrărilor de conservare;
- v) să anunţe în scris ISCIR, în termen de cel mult 15 zile, încetarea raporturilor
contractuale cu deţinătorul/utilizatorul instalaţiei/echipamentului;
- w) să respecte prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR şi celelalte dispoziţii legale
în domeniu.
În afara obligaţiilor prevăzute persoana juridică autorizată ca operator RSVTI are
următoarele obligaţii specifice:
- a) transmiterea către ISCIR a datelor de identificare ale operatorului/operatorilor
RSVTI desemnat/desemnaţi pentru fiecare deţinător/utilizator;
- b) verificarea ca operatorii RSVTI nominalizaţi să respecte obligaţiile prevăzute
la alin. (2) şi cele din prescripţiile tehnice aplicabile;
- c) informarea în scris a ISCIR, în termen de 15 zile, asupra oricăror modificări ale
condiţiilor care au stat la baza eliberării autorizaţiei;
- d) să nu permită desfăşurarea activităţii cu operatori care nu deţin la momentul
efectuării activităţii de supraveghere tehnică o autorizaţie valabilă.
Obligaţiile şi responsabilităţile unităţilor deţinătoare/utilizatoare de instalaţii /
echipamente din domeniul ISCIR
În afara obligaţiilor prevăzute la cap. IV din Legea nr. 64/2008, cu modificările şi
completările ulterioare, unităţile deţinătoare/utilizatoare de instalaţii/echipamente
din domeniul ISCIR mai au şi următoarele obligaţii specifice:
- a) să numească prin decizie internă operatori RSVTI pentru toate
instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR pe care le deţin/utilizează;
- b) în cazul în care deţinătorul/utilizatorul are subdiviziuni/puncte de lucru ale
persoanei juridice care deţin instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, în raza
de competenţă teritorială a mai multor inspecţii teritoriale ISCIR, să numească
câte un operator RSVTI corespunzător fiecărei inspecţii teritoriale ISCIR;
- c) să identifice şi să înregistreze, împreună cu operatorul RSVTI, toate
instalaţiile/echipamentele supuse autorizării ISCIR pe care le deţin;

244
 - d) conducerea unităţii este obligată ca la normarea timpului de lucru al
operatorului RSVTI (angajat propriu) să ţină cont de numărul de
instalaţii/echipamente, complexitatea şi vechimea acestora, precum şi de
amplasarea lor pe o anumită arie geografică;
- e) conducerea unităţii deţinătoare/utilizatoare este obligată să asigure operator
RSVTI pentru fiecare punct de lucru unde se desfăşoară activităţi cu
instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR;
- f) conducerea unităţii poate să dispună înlocuirea/suplinirea personalului care
desfăşoară activitatea de operator RSVTI, dar asigurând derularea activităţii tot cu
personal autorizat RSVTI, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
- În vederea înregistrării instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR pe care le
deţine, unitatea deţinătoare/utilizatoare va transmite la ISCIR următoarele
documente:
- a) cerere scrisă prin care solicită luarea în evidenţă ca unitate ce beneficiază de
serviciile unui operator RSVTI;
- b) evidenţa centralizată, în original, semnată de conducătorul unităţii, a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR pe care le deţine;
- c) copia deciziei conducerii unităţii deţinătoare de instalaţii/echipamente din
domeniul ISCIR prin care a fost numit operatorul RSVTI sau copia documentelor
care atestă raporturile contractuale stabilite între operatorul RSVTI şi unitatea
deţinătoare;
- d) copia autorizaţiei operatorului RSVTI.
Ordinul ISS nr. 225/2013 modifică şi completează prevederile Ordinului ISS
nr. 130/2011 şi anume în anexa 10 sunt prezentate instalaţiile/echipamentele care
sunt supravegheate de operatorul RSVTI pentru lucrările de instalare, montare,
reparare şi efectuare a investigaţiilor/examinărilor, aşa cum prevăd prescripţiile
tehnice aplicabile
PT C 1-2010 Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte
cu parametrii: Qmax ≤ 10 t/h sau Dmax ≤ 5 Gcal/h sau
Tmax ≤ 250 °C sau Pmax ≤ 16 bar
PT C4-2010 Recipiente metalice stabile sub presiune
- pentru fluide de gr. 2 cf. Hotărârii Guvernului nr. 584/2004, art. 12, având
:
Vmax ≤ 50.000 sau Pmax ≤ 40 bar sau Tmax ≤ 440 °C
PT C6-2010 Conducte pentru fluide sub presiune

- Pentru fluide de gr. 2 cf. HG nr. 584/2004, art. 12, având:

- Pmax ≤ 40 bar sau Tmax ≤ 440 °C
PT C9-2010 Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune:

245
 - Pmax ≤ 6.000 kW sau Qmax ≤ 2 t/h
PT C10-2010 Conducte de abur şi conducte de apă fierbinte:
- Pmax ≤ 40 bar sau Tmax ≤ 440 °C
PT R 1-2010, Maşini de ridicat

- Macarale cu Sn ≤ 20 t
- Mecanisme de ridicat cu Sn ≤ 10 t
- Stivuitoare cu Sn ≤ 5 t
- Platforme autoridicătoare deplasabile/nedeplasabile, cu excepţia celor pentru
persoane cu dizabilităţi cu Sn ≤ 1 t
PT R 2-2010, - Ascensoare, cu excepţia celor aferente instituţiilor publice, de
interes public sau care oferă servicii publice indiferent de sarcină

BIBLIOGRAFIE

PRESCRIPTII TEHNICE ISCIR

1. PT R 1 / 2010 - MASINI DE RIDICAT (macarale, mecanisme de ridicat,

stivuitoare, platforme autoridicatoare si platforme ridicatoare pentru persoane cu
dizabilitati, elevatoare pentru vehicule si masini de ridicat de tip special)

2. PT R 3 / 2010 - Verificarea în utilizare a elementelor de transmitere a miscarii, a

elementelor /dispozitivelor de legare/prindere si a elementelor de tractiune a sarcinii
utilizate la instalatiile de ridicat: cabluri, cârlige, lanturi, benzi textile, funii si altele
asemenea

3. PT CR- 8 /2009 - autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor şi

acceptarea personalului auxiliar de deservire

LEGISLATIE PRIMARA

1.INDRUMATOR PENTRU CONSTRUCTIA SI EXPLOATAREA

MACARALELOR-
Editura Tehnica 1965

2.INDRUMATOR PENTRU CONSTRUCTIE,EXPLOATARE SI VERIFICARE

LA MACARALE SI MECANISME DE RIDICAT-
Editura Tehnica Autori: ing.Dan Dragos,ing.Villi Carlan,ing.Nicolae
Davidescu,dr.ing.Ioan Nang,ing.Pavel Antonov,dr.ing.Liviu Coman,ing.Radu
Gotia,ing.Gheorghe Rimbetiu

246
3.LEGEA PROTECTIEI SI SECURITATII MUNCII NR. 319/2006

4.HOTARAREA NR.84/2002 PRIVIND „REGULI SI DISPOZITII DE

APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR”-JUDETUL BRASOV

5.CARTI TEHNICE : MACARALE,PODURI RULANTE,STIVUITOARE,ETC.

6.MASINI DE RIDICAT VOL. I „ORGANELE SPECIFICE,MECANISMELE SI

ACTIONARE MASINILOR DE RIDICAT”,
Coordonator Mircea Alamoreanu,prof.dr.ing.Liviu Coman,ing.Serban Nicolaescu,
Editura Tehnice Bucuresti 1996

7.MASINI DE RIDICAT VOL. II „DISPOZITIVE DE SIGURANTA”,

Coordonator Mircea Alamoreanu,prof.dr.ing.Liviu Coman,ing.Serban Nicolaescu,
Editura Tehnice Bucuresti 1996

8.MASINI DE RIDICAT IN
CONSTRUCTII.EXPLOATARE.INTRETINERE.REPARATII ,
Ing.Teodor Nuteanu,Ing.Constantin Alexandru,Editura Tehnica 1989 Bucuresti

9. CULEGERE DE MATERIALE PENTRU DOCUMENTARE LA MAȘINI DE

RIDICAT L. Boleantu & T. Babeu Editura Didactica si Pedagogica 1983

10.Codul Muncii -Legea 53/2003 cu modificările ulterioare : L480/2003, L541/2003

şi OUG 65/2005. Principalele capitole cuprinse in Codul Muncii

LEGI, HOTARARI SI ORDINE DE GUVERN

1. Legea 64 din 2008 publicata in M.O 240/27.03.2008-privind functionarea in conditii

de siguranta a instalatiilor sub presiune,instalatiilor de ridicat si a aparatelor
consumatoare de combustibil,cu modificarile si completarile ulterioare.
2. Legea 93 din 6 iunie 2011 ,publicate in MO 404 la 9 iunie 2011 - privind aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008
privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
3. Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial
nr. 633 din 21 iulie 2006
4. Legea nr.319/2006 privind protectia si securitatea muncii publicată în Monitorul
Oficial nr. 646/26.07.2006
5. Legea nr.355/2002 din 06.06.2002 Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.
39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România Publicat în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 447 din 26.06.2002.
6. H.G 1340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor subPresiune şi Instalaţiilor de Ridicat HOTĂRÂRE Nr. 1340
din 27 decembrie 2001 text in vigoare incepand cu data de 22.XI.2010

247
7.H.G. 1029/2008 publicat in MO 674/ 30.09.2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă
a maşinilor instalatiilor /echipamentelor inclusiv din domeniul ISCIR
8. HG 2139/2004 - CATALOG din 30 noiembrie 2004 privind clasificarea si duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 46 din data de 13 ianuarie 2005
9. HG 2176/30.XI.2004 -pentru modificarea unor hotărâri ale Guvernului în scopul
eliminării unor dispoziţii privind obligativitatea aplicării standardelor şi actualizării
referirilor la standarde
10.ORDIN Nr. 130 din 10 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea
operatorului responsabil cu supravegherea tehnica a instalatiilor/echipamentelor din
domeniul ISCIR - operator RSVT ;Textul actului publicat in MO nr. 395 / 6 iunie 2011
11.Ordin 1169/24.VI.2011 publicat in M.O 444/24.VI.2011-indicativ CR 1-2011
12.ORDIN 163/24.X.2012 publicat in MO 737/1.XI.2012 pentru aprobarea metodologiei
privndi prelungirea autorizarii de functionare si modificarea termenelor scadente pentru
realizarea verificarilor tehnice periodice
13.Ordin 165/2011 publicat in MO nr. 572/11.VIII.2011 pentru aprobarea metodologiei
privind atestarea personalului tehnic de specialitate in domeniul ISCIR
14.Ordin 259/19.XII.2011 publicat in MO. Nr. 921/23.XII.2011 privind unele masuri
administrative in domeniul ISCIR
15.Ordin 2154/2009 publicat in MO partea I nr. 11 bis/08..I.2010-indicativ PT-CR 8-
2009
16.Ordin 382/10.ix.2009 -pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului
responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI
17. ORDONANTA Nr. 129 din 31 august 2000 *** Republicată privind formarea
profesională a adultilor
18. ORDONANTA Nr. 22 din 18 august 2010 pentru modificarea si completarea Legii
nr. 64/2008 privind functionarea în conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune,
instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibil ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI SI PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 606 din 26
august 2010

ALTE LEGI, HOTARARI SI ORDINE CE CONCURA LA APLICAREA

LEGISLATIEI ISCIR

1.LEGE nr. 93 din 6 iunie 2011

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 404 din 9
iunie 2011

2.Legea nr. 10 - 1995 privind calitatea în construcţii

248
3. Hotărârea Guvernului nr. 1029/2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă a
maşinilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 30 septembrie
2008
- abrogă Hotărârea Guvernului nr. 119/2004, privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale.
-a intrat în vigoare pe teritoriul României începând cu data de 29.12.2009.
4.HOTARARE Nr. 1139 din 17 noiembrie 2010
In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. II alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/2008
privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de
ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil,

5. Hotărârea Guvernului nr. 1407/2008 - pentru modificarea şi completarea anexelor

nr. 1 şi 3 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor
sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil

6. Hotărârea Guvernului nr. 1488/2009 - pentru abrogarea pct. 4 din anexa nr. 1 la
Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil

7.ORDONANTA Nr. 22 din 18 august 2010 - pentru modificarea şi completarea

Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil (infiintare CNCIR)

8. HOTARARE privind infiintarea si functionarea Companiei Nationale pentru Controlul

Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune - SA, precum si modificarea
si completarea HG 1340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru
Controlul cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat.

249