CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND TRANSMISIA TRACTOARELOR (I)

1.1 ROLUL ŞI CLASIFICAREA TRANSMISIILOR TRACTOARELOR

Prin transmisia tractorului se înţelege totalitatea subansamblurilor (mecanismelor)

care transmit puterea motorului roţilor motoare. Transmisia modifică viteza unghiulară a
roţilor motoare şi momentul de torsiune corespunzător. Aşadar, prin intermediul transmisiei,
se modifică viteza de deplasare şi forţa motoare (implicit şi forţa de tracţiune), permiţând
tractorului să se adapteze diverselor condiţii de exploatare.
Transmisia unui tractor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie realizată după scheme cinematice simple;
- să aibă randament ridicat;
- să asigure modificarea raportului de transmitere în diapazonul dat (d = itr max/itr min =
vmax/vmin);
- să permită schimbarea sensului de deplasare a tractorului (dacă diapazonul vitezelor
de mers înainte şi înapoi este acelaşi, atunci transmisia se numeşte reversibilă);
- să asigure virajul tractorului cu diferite raze;
- să permită, la nevoie, întreruperea fluxului de putere;
- să funcţioneze eficient atât în regimul de tracţiune, cât şi în regimul de frânare cu
motorul;
- împreună cu transmisia prizei de putere, să permită acţionarea maşinilor din agregat
cu anumite turaţii, în funcţie de condiţiile de lucru.
Transmisiile utilizate în prezent la tractoare pot fi clasificate după mai multe criterii.
După modul de transmitere a puterii de la motor la roţile motoare ale tractorului, pot
fi: mecanice, hidraulice, electrice sau combinate (hidromecanice, electromecanice).
După felul variaţiei vitezei de deplasare a tractorului, transmisiile pot fi: în trepte şi
fără trepte (progresive).
Transmisiile în trepte permit tractorului să se deplaseze, între viteza minimă şi cea
maximă, cu un număr limitat de trepte de viteze. Ele pot fi mecanice (cu angrenaje),
hidromecanice sau electromecanice.
Transmisiile fără trepte (progresive) dau posibilitatea ca, între anumite limite, să se
obţină orice raport de transmitere, astfel încât tractorul se poate deplasa între viteza minimă şi
cea maximă cu un număr infinit de trepte de viteze. Ele pot fi mecanice (cu variatoare),
hidraulice (hidrostatice) sau electrice.

1.2 SCHEME CINEMATICE ALE TRANSMISIILOR MECANICE ÎN TREPTE

Datorită simplităţii şi siguranţei în funcţionare, transmisiile mecanice în trepte au

căpătat cea mai largă răspândire în construcţia de tractoare. În plus, ele prezintă şi următoarele
avantaje: greutate specifică mică, randament mare, fiabilitate ridicată, întreţinere şi reparare
uşoare.
Transmisiile mecanice în trepte sunt alcătuite, în general, din următoarele
subansambluri: ambreiajul principal, cutia de viteze, transmisia centrală, diferenţialul (la
tractoarele pe roţi) sau mecanismele de direcţie (la tractoarele pe şenile) şi transmisia finală.
Pe lângă transmisia propriu-zisă, tractoarele mai sunt prevăzute cu transmisii speciale, pentru
acţionarea diferitelor mecanisme şi organe de lucru.

5
 Schema cinematică a transmisiei depinde de tipul tractorului (pe roţi 4x2, 4x4 sau pe
şenile), numărul treptelor de viteze şi plasarea arborilor în cutia de viteze (longitudinal sau
transversal), plasarea transmisiei finale (lângă diferenţial sau lângă roţile motoare), tipul prizei
de putere şi de modul de acţionare al altor organe de lucru.
Numărul treptelor transmisiilor mecanice atinge frecvent valorile 16…20, uneori 36 şi
chiar mai mult. Prin aceasta, transmisia mecanică în trepte se apropie de una progresivă.

1.2.1 Transmisii mecanice ale tractoarelor 4x2

În continuare sunt prezentate schemele cinematice ale unor tractoare pe roţi 4x2. În
figura 1.1 este reprezentată schematic transmisia tractorului U 445. Motorul transmite puterea
ambreiajului dublu 1, compus din ambreiajul principal a şi ambreiajul prizei de putere b. De
la ambreiajul a, mişcarea este transmisă la cutia de viteze 3, prin cuplajul elastic 2. Cutia de
viteze 3 realizează (3+1) trepte: trei trepte pentru mersul înainte şi una pentru mersul înapoi.
Reductorul planetar 4, cu două trepte, dublează numărul treptelor de viteze. Cutia de viteze 3,
împreună cu reductorul 4, formează o cutie de viteze compusă. De la transmisia centrală 5,
mişcarea se transmite la diferenţialul 6 şi, de aici, prin intermediul transmisiei finale 8, la
roţile motoare 9. Frânele cu bandă 7 sunt montate pe arborii planetari ai diferenţialului.
Blocarea diferenţialului se realizează cu manşonul 10.

Fig. 1.1. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 445.

Tractorul U 445 este prevăzut cu două tipuri de prize de putere: normală (cu turaţie
constantă standard pentru APP – arborele prizei de putere) şi sincronă (turaţie proporţională
cu viteza de deplasare a tractorului, v. cap. 7). Prin deplasarea spre stânga a roţii 12, se
cuplează priza de putere normală (poziţia N); ambreiajul b, prin intermediul arborelui 11 şi al
angrenajului 13, antrenează arborele 14. Prin deplasarea roţii 12 spre dreapta (poziţia S), se
cuplează priza de putere sincronă. Opţional, se poate monta reductorul conic 15 şi roata de
curea 16, roată destinată antrenării diverselor maşini agricole prin intermediul unei curele de
transmisie.

6
 În figura 1.2 se prezintă schema cinematică a transmisiei tractorului U 650. De la
ambreiajul principal 1, mişcarea se transmite la amplificatorul de cuplu (format din ambreiajul
2, cuplajul unisens 3 şi mecanismul planetar 4) şi de aici la cutia de viteze 5, care realizează
(5+1) trepte. Amplificatorul de cuplu realizează două game de viteze (rapidă şi lentă), astfel
încât, cutia de viteze compusă (formată din cutia de viteze propriu-zisă 5 şi amplificatorul de
cuplu) va avea (10+2) trepte. Trecerea de la o gamă la alta se realizează în timpul mersului,
fără întreruperea fluxului de putere (sub sarcină, v. cap. 4). Trebuie menţionat că, la ora
actuală, amplificatorul de cuplu a fost înlocuit cu un reductor planetar care realizează aceleaşi
rapoarte de transmitere (v. cap. 4 şi fig. 1.4). Se obţine o construcţie mai fiabilă, dar se
elimină avantajele amplificatorului de cuplu. Prin transmisia centrală 6, diferenţialul 7 şi
transmisia finală 8, mişcarea se transmite roţilor motoare 10. Frânele cu discuri 9 sunt plasate
pe arborii planetari ai diferenţialului. Blocarea diferenţialului se realizează cu ajutorul

Fig. 1.2. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 650.

dispozitivului de blocare 11. Transmiterea puterii la priza de putere normală se realizează de

la partea conducătoare a ambreiajului 1 (priza fiind independentă) printr-un angrenaj cilindric,
prin arborele 12 (care trece prin interiorul arborelui intermediar tubular al cutiei de viteze)
până la manşonul de comandă 13, care, în acest caz, trebuie să fie în poziţia N (normală). De
la acesta, prin arborele 14 şi reductorul planetar 15, mişcarea se transmite la arborele prizei de
putere 16. În cazul cuplării manşonului 13 în poziţia S, mişcarea este primită de la arborele
secundar al cutiei de viteze prin roata a, care se roteşte liber pe arborele intermediar. Pentru
cuplarea prizei de putere, se strânge frâna f1 a reductorului planetar, iar pentru oprire, frâna f2
(acţionarea frânelor este sincronizată). Transmiterea mişcării la roata de curea 18 (montată
opţional) se face prin reductorul 17 de la arborele intermediar al cutiei de viteze.

1.2.2 Transmisii mecanice ale tractoarelor 4x4

La tractoarele de putere mică şi mijlocie (de regulă sub 120 kW) s-a extins foarte mult
folosirea soluţiei 4x4 cu roţi neegale, puntea din faţă fiind directoare. Răspândirea mare a
tractoarelor 4x4 se explică prin faptul că, în condiţiile unei tipizări largi a producţiei, se obţin
foarte uşor ambele variante constructive (4x2 şi 4x4) ale aceluiaşi tractor. Transmisiile acestor
tractoare diferă de cele ale tractoarelor 4x2 prin aceea că mai apare o transmisie pentru puntea
din faţă. Astfel, schema din figura 1.3 a tractorului U 445 DT diferă de cea din figura 1.1 (U

7
445) prin adăugarea transmisiei punţii din faţă. De la arborele secundar al cutiei de viteze,
mişcarea se transmite la puntea din faţă prin reductorul lateral 1 (prevăzut cu o roată

Fig. 1.3. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 445 DT.

baladoare pentru cuplarea facultativă a punţii din faţă), transmisia cardanică 2, transmisia
centrală 3, diferenţialul 4 şi cuplajele unghiulare sincrone 5.
În figura 1.4 este reprezentată schema cinematică a transmisiei tractorului cu două
punţi motoare U 651 M, derivată din U 650 M (în această schemă, amplificatorul de cuplu din

Fig. 1.4. Schema cinematică a transmisiei tractorului U 651 M (cu două punţi motoare): 1 – reductor
lateral cu roţi baladoare pentru cuplarea facultativă a punţii din faţă; 2 – transmisie cardanică; 3 – transmisie
centrală; 4 – diferenţial; 5 – cuplaj unghiular sincron; 6 – transmisie finală.

figura 1.2 – poz. 2, 3 şi 4 – a fost înlocuit cu un reductor cu două trepte). Ca şi în schema

precedentă, puntea din faţă este acţionată de arborele secundar al cutiei de viteze, incluzând,
însă, în lanţul cinematic şi o transmisie finală (reductor pseudoplanetar – braţul portsatelit
fiind fix, transmisia finală este de fapt un reductor cu axe fixe).

8
 Fig. 1.5 Schema cinematică a transmisiei tractoarelor U 850 DT şi U 1010 DT: 1 – ambreiaj dublu
cu decuplare în paralel (a – ambreiaj principal; b – ambreiajul prizei de putere); 2 - cutie de viteze
compusă; 3 – frână disc de parcare; 4 – angrenajul prizei de putere sincrone; 5 – transmisie centrală; 6 –
diferenţial cu blocare facultativă; 7 - frână disc de serviciu; 8 – transmisie finală planetară; 9 – reductorul
prizei de putere cu două turaţii; 10 – reductor lateral pentru cuplarea facultativă a punţii din faţă; 11 –
arbore pentru antrenarea punţii faţă; 12 – transmisie centrală; 13 – diferenţialul punţii faţă; 14 – cuplaj
unghiular sincron; 15 – transmisie finală.

Fig. 1.6. Schema cinematică a transmisiei tractoarelor John Deere 6000 şi 7000 Power Quad, cu
24+24 trepte (opţional 36+24). 1 – cutie de viteze planetară cu cuplare sub sarcină (4 trepte); 2 – cutie de
viteze (6 trepte); 3 – reductor pentru viteze superlente (opţional); 4 – diferenţial cu blocare; 5 – frâne de
serviciu; 6 – transmisie finală planetară; 7 – reductorul prizei de putere (cu 3 trepte: 540, 1000 şi 540
rot/min “treaptă economică”; A – ambreiaj principal; F – frână pentru comanda inversorului.

Schema cinematică din figura 1.5 se utilizează la tractoarele U 850 DT şi U 1010 DT,
care, de asemenea, se deosebeşte de cea corespunzătoare tractoarelor U 850 şi U 1010 prin
adăugarea transmisiei punţii din faţă (cu antrenare centrală). Puntea din faţă a acestor
tractoare are următoarele caracteristici: grup conic cu dantură Gleason; diferenţial cu patru
sateliţi; reductoare în butucii roţilor; cuplaje unghiulare sincrone executate sub forma unor

9
articulaţii cardanice duble; comanda cuplării şi decuplării punţii se face facultativ printr-o
manetă separată.
În figura 1.6 este reprezentată schema cinematică a transmisiei tractoarelor John
Deere 6000 şi 7000 Power Quad, cu 24+24 trepte (opţional 36+24), parţial cu cuplare sub
sarcină. Transmisia are în componenţă cutia de viteze planetară 1 cu cuplare sub sarcină (cu 4
trepte) şi cutia de viteze 2 (cu 6 trepte), cu ajutorul cărora se realizează cele 24 trepte de mers
înainte. Cu ajutorul unui inversor, comandat de frâna F, se realizează acelaşi număr de trepte
şi pentru mersul înapoi. Opţional, poate fi montat reductorul pentru viteze superlente 3, care
împreună cu cutia de viteze 1 şi treptele I, II şi III din cutia de viteze 2, realizează un număr
suplimentar de 12 trepte de viteze de mers înainte. Diferenţialul punţii spate 4 poate fi blocat.
Transmisia finală 6 este planetară. Transmisia tractorului permite cuplarea sub sarcină a punţii
faţă. Reductorul prizei de putere 7 are trei trepte şi permite rotirea arborelui prizei cu turaţiile
540, 1000 şi 720 rot/min “treaptă economică”.
Schema cinematică din figura 1.7 este a transmisiei tractoarelor Case–IH 3200 (cu
motor Diesel de 33, 38 sau 44 kW) şi 4200 (cu motor Diesel cu puteri nominale de 52…66
kW), cu 16+8 trepte (organizate după schema 24(2+1) trepte). Amplificatorul de cuplu 1
realizează două game de viteze (cu rapoartele de transmitere ia2 = 1 şi ia1 = 1,2). Cutia de
viteze 3 are 4 trepte sincronizate. Reductorul 4 realizează 2 trepte de mers înainte şi una de
mers înapoi. Diferenţialul punţii spate este cu blocare facultativă. Cuplarea punţii faţă se poate
realiza sub sarcină, prin intermediul ambreiajului A. Trebuie menţionat că frânarea tractorului
poate fi realizată pe toate roţile, prin acţionarea simultană a frânelor F1 şi F2. Transmisia
finală 6 este planetară. Acţionarea transmisiei prizei de putere se realizează de la elementul
conducător al ambreiajului principal 1. Reductorul prizei de putere 7 permite antrenarea
arborelui prizei de putere APP cu două turaţii (540 şi 1000 rot/ min).

Fig. 1.7. Schema cinematică a transmisiei tractoarelor Case – IH 3200 şi 4200 cu 16+8 trepte:
1 – ambreiaj principal; 2 – amplificator de cuplu (ia2 = 1 şi ia1 = 1,2); 3 - cutia de viteze cu 4 trepte; 4-
reductor cu (2+1) trepte; 5 – diferenţial cu blocare facultativă; 6 – transmisia finală planetară; 7 – reductorul
prizei de putere (cu 2 trepte); A – ambreiaj pentru cuplarea sub sarcină a punţii faţă; F1 şi F2 – frâne de
serviciu pentru puntea faţă, respectiv spate; APP – arborele prizei de putere.

În figura 1.8 este reprezentată schema cinematică a transmisiei Electro Shift, parţial cu
cuplarea sub sarcină a treptelor de viteză (patru trepte) şi cu inversor cu sincronizatoare,
utilizată de firma Ford la tractoarele Seria 40 (cu motoare Diesel cu puteri nominale de
55…88 kW). Amplificatorul de cuplu 1 realizează două game de viteze, una cu un raport de
transmitere egal cu unitatea (când este cuplat ambreiajul A2) şi a doua cu un raport supraunitar

10
(când este cuplat ambreiajul A1). Cutia de viteze 4 (cu două trepte sincronizate) este înseriată
cu cutia de viteze cu cuplare sub sarcină 5 (cu două trepte) şi reductorul 6 (cu două trepte
sincronizate, normală N şi lentă L). Datorită inversorului cu sincronizatoare 3, se obţine
acelaşi număr de trepte atât la deplasarea înainte, cât şi înapoi, respectiv 16 trepte, toate
sincronizate. Opţional, se poate monta reductorul 2 pentru trepte superlente.

Fig. 1.8. Schema cinematică a transmisiei Electro Shift a firmei Ford la tractoarele Seria 40:
1 – amplificator de cuplu; 2 – reductor pentru trepte superlente (opţional); 3 – inversor (cu sincronizatoare); 4
- cutie de viteze (2 trepte); 5 – cutie de viteze cu cuplare sub sarcină (2 trepte); 6 – reductor (2 trepte
sincronizate).

1.2.3 Transmisii mecanice ale tractoarelor pe şenile

Schemele cinematice ale transmisiilor tractoarelor pe şenile diferă în principiu de cele
ale tractoarelor pe roţi prin aceea că, în locul diferenţialului dintre roţi, se folosesc mecanisme
de direcţie pentru realizarea virajului.
În schema din figura 1.9 a tractorului S 650, puterea se transmite de la ambreiajul
principal 1 (facultativ cuplat), prin cuplajul elastic 2, cutia de viteze cu (5+1) trepte 3,

Fig. 1.9. Schema cinematică a transmisiei tractorului S 650.

11
transmisia centrală 4, ambreiajele de direcţie 6, transmisia finală 7, la roţile motoare 8. Pe
tamburele conduse ale ambreiajelor de direcţie sunt montate frânele cu bandă 5 pentru
realizarea virajelor cu raze mici. Acest tractor are priză de putere normală independentă; cei
doi arbori ai prizei, 12 şi 13 (cu turaţii de 1000 rot/min şi, respectiv, 540 rot/min), primesc
mişcarea de la partea conducătoare a ambreiajului principal 1 prin angrenajul 9, cuplajul 10 şi
ambreiajul de fricţiune 11. Opţional, se poate monta roata de curea 14. Din considerente
constructive, la tractoarele pe şenile, roata de curea se poate monta numai în spate. Pompa
hidraulică P1 se foloseşte pentru instalaţia hidraulică de ridicat, iar P2 - pentru ungerea sub
presiune a cutiei de viteze.
Schema cinematică din figura 1.10 realizează (6+2) trepte de viteze cu ajutorul unei
cutii de viteze compuse (cutia de viteze 2 şi reductorul 3). Priza de putere este dependentă.

Fig. 1.10. Schema cinematică a transmisiei tractoarelor S 445, S 530, S 550, S 640: 1 – ambreiaj
principal facultativ cuplat (tractoarele S 550 şi S 640 sunt prevăzute cu ambreiaj bidisc); 2 - cutie de viteze cu
(3+1) trepte; 3 – reductor cu două trepte; 4 – transmisie centră; 5 – ambreiaj de direcţie; 6 – frână cu bandă; 7
– transmisie finală; 8 – roată motoare; 9 – roată de curea.

12
 REGIMUL DE CALCUL AL TRANSMISIEI MECANICE A
TRACTOARELOR LA SOLICITĂRI STATICE (1)

1. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor pe roţi

Calităţile de tracţiune ale tractoarelor sunt limitate fie de puterea motorului (tractorul
este încărcat până când motorul se opreşte), fie de aderenţa sistemului de rulare cu solul
(tractorul este încărcat până când patinează complet). Acest lucru este pus în evidenţă de
cercetările teoretice şi experimentale, precum şi de exploatarea curentă a tractoarelor. Calculul
transmisiei mecanice la solicitări statice se face pornind tocmai de la această constatare.
Pentru stabilirea momentului de calcul se poate folosi următoarea metodică:
 Se determină momentul de torsiune Mcm transmis de motor organului respectiv,
folosindu-se relaţia:
M cm  M n i ' ' , (1)
în care:
Mn - momentul nominal al motorului;
i' - raportul de transmitere de la motor până la piesa care se calculează;
’ - randamentul transmisiei pe aceeaşi porţiune.
Pentru organele transmisiei plasate după arborele secundar al cutiei de viteze trebuie
să se ia în considerare posibilităţile de divizare a puterii.
 Se determină momentul de torsiune Mccare poate fi realizat din condiţia de
aderenţă:
Zr
M c  , (2)
i""
în care: Z - sarcina verticală aderentă care limitează momentul de torsiune în punctul
considerat (v. exemplele următoare);
 - coeficient de aderenţă (în mod obişnuit, în cazul tractoarelor pe roţi
se adoptă );
r - raza dinamică a roţii;
i” - raportul de transmitere de la piesa care se calculează până la roata/roţile
motoare pe care acţionează sarcina Z;
” - randamentul corespunzător lanţului cinematic considerat.
Din cele de mai sus rezultă: i’i” = itr şi ’” = tr, unde itr este raportul total de
transmitere al transmisiei, iar tr - randamentul total al transmisiei.
 Se compară momentul de torsiune Mcm cu Mcşi, dacă cele două momente nu sunt
egale, calculul se face la momentul cel mai mic.
Prin urmare, momentul de calcul la solicitări statice
M c  minM cm , M c . (3)
Momentul Mc este momentul maxim realizabil (este un moment potenţial):
 dacă Mcm < Mcmotorul se opreşte (calează), momentul realizabil este Mcm;
 dacă Mcm > Mctractorul patinează total, momentul realizabil este Mc

1
 Momentul de torsiune realizabil este, aşadar, momentul minim dintre cele două.
La determinarea momentului de torsiune Mc din condiţia de aderenţă cu solul trebuie
să se ia în considerare faptul că la tractoarele pe roţi sarcina verticală care acţionează asupra
roţilor motoare poate varia în timpul în timpul exploatării ca urmare a următoarelor cauze:
lestarea tractorului, redistribuirea sarcinilor verticale între punţi sub influenţa greutăţii
maşinilor şi uneltelor purtate, a forţei de tracţiune şi a interacţiunilor în sistemul tractor –
maşină agricolă – sol. De aceea, la stabilirea greutăţii aderente a tractoarelor pe roţi trebuie să
se ia în considerare cazul cel mai defavorabil, însă posibil, de încărcare a roţilor motoare.
Dacă nu sunt date suficiente pentru determinarea sarcinilor verticale maxime pe roţi,
sarcina pe un pneu se adoptă egală cu capacitatea de încărcare a acestuia, care depinde de
tipul şi dimensiunile pneului şi de presiunea aerului din el.

1.1. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor 4×4

În continuare este exemplificat modul de determinare a momentului de calcul în

diferite puncte ale transmisie mecanice a tractoarelor 4×4 (8 puncte, vezi fig. 1), utilizând
metodica prezentată anterior.

Fig. 1. Schema bloc a transmisiei unui tractor pe roţi 4×4.

Punctul 1.
La tractoarele 4×4 (fig. 1), pentru organele transmisiei plasate înainte de divizarea
fluxului de putere la cele două punţi motoare, momentul de calcul se stabileşte luându-se în
considerare întreaga greutate a tractorului.
 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor:
M cm  M n

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

G r G r
M c  1 1  2 2 ;
itr1 tr1 itr 2 tr 2

unde

2
 itr1  icv  ir  ic1  i f 1 ;

tr1  cv r c1  f 1;

itr 2  icv  ic 2  i f 2 ;

tr 2  cv c 2  f 2 .

Întrucât
r1 r2 r
  ,
itr1 tr1 itr 2 tr 2 itr tr
se poate scrie
Gr1 Gr2
M c   .
itr1tr1 itr 2 tr 2
Adică se poate considera că întreaga greutate a tractorului este plasată fie pe puntea
din faţă, fie pe puntea din spate, iar momentul din condiţia de aderenţă este redus la arborele
ambreiajului folosind parametrii punţii motoare corespunzătoare (față sau spate).
 Determinarea momentului de calcul Mc:
M c  minM cm , M c  .
Punctul 2.
 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor:
M cm  M n icvcv

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

Gr1 Gr2
M c  
itr1 tr1 itr 2 tr 2
 
icv cv icv cv
 Determinarea momentului de calcul Mc:
M c  minM cm , M c  .
Punctul 3.
 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor. Determinarea acestui
moment se face în ipoteza că întreaga putere a tractorului este transmisă punții spate (puntea
față e decuplată sau se află în condiții de aderență scăzută):
M cm  M n icvcv

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

G2r2 G2r2
M c  
ic 2c 2i f 2 f 2 itr 2 tr 2

icv cv
 Determinarea momentului de calcul Mc:
M c  minM cm , M c  .

3
 Punctul 4.

Pentru organele transmisiei plasate după diferenţial trebuie să se aibă în vedere

particularităţile dinamice ale acestuia, şi anume distribuirea momentului de torsiune de la
carcasa diferenţialului între cei doi arbori planetari. Pentru determinarea momentelor de
torsiune la fiecare arbore planetar se foloseşte schema din figura 2.

Fig. 2. Schema bloc a diferenţialului cu momentele de

calcul.

În ipoteza că tractorul realizează un viraj la stânga ( st < dr  M st > M dr ), din
figura 2 rezultă:
 
 M st  M dr  M d M st  M d
 
 1 
 M st   .
M    M dr  M d 1
 dr  1 
unde este coeficient de blocare a diferenţialului, care are următoarele valori:
 pentru diferenţiale neblocabile;
 pentru diferenţiale autoblocabile;
  pentru diferenţiale cu blocare facultativă.
 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor:
2
M cm  M n icv cv ic 2 c 2
1  2

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

0,5G2r2 Q2r2
M c  
i f 2 f 2 i f 2 f 2

 Determinarea momentului de calcul Mc:

M c  minM cm , M c  .
Punctul 5.

 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor:

2
M cm  M n itr 2 tr 2
1  2

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

M c  0,5G2r2  Q2r2

 Determinarea momentului de calcul Mc:

M c  minM cm , M c  .

4
 Punctul 6.

 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor. Determinarea acestui

moment se face în ipoteza că întreaga putere a tractorului este transmisă punții față (puntea
spate e decuplată sau se află în condiții de aderență scăzută):
M cm  M n icvcv ir r

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

G1r1
M c 
ic1c1i f 1 f 1

 Determinarea momentului de calcul Mc:

M c  minM cm , M c  .
Punctul 7.

 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor:

1 i  
M cm  M nicvcv irr ic1c1  M n tr1  tr1  1
1  1 i f 1  f 1 1  1

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

0,5G1r1 Q1r1
M c  
i f 1 f 1 i f 1 f 1

 Determinarea momentului de calcul Mc:

M c  minM cm , M c  .
Punctul 8.

 Determinarea momentului de calcul Mcm transmis de motor:

1
M cm  M nitr1tr1
1  1

 Determinarea momentului de calcul Mc realizat din condiţia de aderenţă:

M c  0,5G1r1  Q1r1

 Determinarea momentului de calcul Mc:

M c  minM cm , M c  .

1.2. Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor 4×2

În cazul transmisiilor tractoarelor 4×2 se folosește aceeași metodică folosită la

tractoarele 4×4 pentru punctele 1, 2, 4 și 5, cu diferența că în loc de greutatea G se va folosi
greutatea G2, corespunzătoare punții față.

5
 În tabelul 1 sunt prezentate relațiile pentru determinarea momentului de calcul în patru
puncte caracteristice (vezi fig. 3) ale transmisiei 4×2.

Fig. 3. Schema bloc a transmisiei

unui tractor pe roţi 4×2.

Tabelul 1
Momentul de calcul în patru puncte caracteristice ale transmisiei tractorului 4×2

Punctul în Momentul de calcul Momentul de calcul

fig. 3 adoptat
Limitat de motor Limitat de aderenţă
G2r
1 M cm  M n M c  M c  minM cm , M c 
itrtr

G2r
2 M cm  M n icvcv M c  M c  minM cm , M c 
icci f  f

 0,5G2r
3 M cm  M n icv cv ic c M c  M c  minM cm , M c 
1  i f f


4 M cm  M n itrtr M c  0,5G2r M c  minM cm , M c 
1 

6
 REGIMUL DE CALCUL AL TRANSMISIEI MECANICE A
TRACTOARELOR LA SOLICITĂRI STATICE (2)

Calităţile de tracţiune ale tractoarelor sunt limitate fie de puterea motorului (tractorul
este încărcat până când motorul se opreşte), fie de aderenţa sistemului de rulare cu solul
(tractorul este încărcat până când patinează complet). Acest lucru este pus în evidenţă de
cercetările teoretice şi experimentale, precum şi de exploatarea curentă a tractoarelor. Calculul
transmisiei mecanice la solicitări statice se face pornind tocmai de la această constatare.
Pentru stabilirea momentului de calcul se poate folosi următoarea metodică:
 Se determină momentul de torsiune Mcm transmis de motor organului respectiv,
folosindu-se relaţia:
M cm  M n i ' ' , (1)
în care:
Mn - momentul nominal al motorului;
i' - raportul de transmitere de la motor până la piesa care se calculează;
’ - randamentul transmisiei pe aceeaşi porţiune.
Pentru organele transmisiei plasate după arborele secundar al cutiei de viteze trebuie
să se ia în considerare posibilităţile de divizare a puterii.
 Se determină momentul de torsiune Mccare poate fi realizat din condiţia de
aderenţă:
Zr
M c  , (2)
i""
în care: Z - sarcina verticală aderentă care limitează momentul de torsiune în punctul
considerat (v. exemplele următoare);
 - coeficient de aderenţă (în mod obişnuit, în cazul tractoarelor pe roţi
se adoptă );
r - raza dinamică a roţii;
i” - raportul de transmitere de la piesa care se calculează până la roata/roţile
motoare pe care acţionează sarcina Z;
” - randamentul corespunzător lanţului cinematic considerat.
Din cele de mai sus rezultă: i’i” = itr şi ’” = tr, unde itr este raportul total de
transmitere al transmisiei, iar tr - randamentul total al transmisiei.
 Se compară momentul de torsiune Mcm cu Mcşi, dacă cele două momente nu sunt
egale, calculul se face la momentul cel mai mic.
Prin urmare, momentul de calcul la solicitări statice
M c  minM cm , M c . (3)
Momentul Mc este momentul maxim realizabil (este un moment potenţial):
 dacă Mcm < Mcmotorul se opreşte (calează), momentul realizabil este Mcm;
 dacă Mcm > Mctractorul patinează total, momentul realizabil este Mc
Momentul de torsiune realizabil este, aşadar, momentul minim dintre cele două.

1
 La determinarea momentului de torsiune Mc din condiţia de aderenţă cu solul trebuie
să se ia în considerare faptul că la tractoarele pe roţi sarcina verticală care acţionează asupra
roţilor motoare poate varia în timpul în timpul exploatării ca urmare a următoarelor cauze:
lestarea tractorului, redistribuirea sarcinilor verticale între punţi sub influenţa greutăţii
maşinilor şi uneltelor purtate, a forţei de tracţiune şi a interacţiunilor în sistemul tractor –
maşină agricolă – sol. De aceea, la stabilirea greutăţii aderente a tractoarelor pe roţi trebuie să
se ia în considerare cazul cel mai defavorabil, însă posibil, de încărcare a roţilor motoare.
Dacă nu sunt date suficiente pentru determinarea sarcinilor verticale maxime pe roţi,
sarcina pe un pneu se adoptă egală cu capacitatea de încărcare a acestuia, care depinde de
tipul şi dimensiunile pneului şi de presiunea aerului din el.

2 Regimul de calcul la solicitări statice în cazul tractoarelor pe şenile

Şi în cazul acestor tractoare se foloseşte aceeaşi metodă de calcul. Se consideră că
tractorul este exploatat pe o pantă transversală, când repartiţia greutăţii pe cele două şenile
este cea din figura 5. La stabilirea momentului transmis de motor se are în vedere că la viraj
întreaga putere se transmite unei singure şenile.

Fig. 5. Repartiţia greutăţii pe

cele două şenile.

Fig. 4. Schema bloc a unui tractor pe şenile.

În continuare, se stabileşte momentul de calcul în cinci puncte ale transmisiei, a cărei

schemă bloc este dată în figura 4, comparându-se momentul transmis de motor cu cel din
condiţia de aderenţă.
Gr
 În punctul 1: M cm  M n ; M c  ; M c  minM cm , M c .
itr tr

 În punctul 2:
Gr 
M c  minM cm , M c ; itr . 
itr
M cm  M n icv cv ; M c  ; ;  tr  tr .
itr tr icv  cv
0,65Gr
 În punctul 3: M cm  M n icvcv icc ; M c  ; M c  minM cm , M c .
i f  f id  d

0,65Gr
 În punctul 4: M cm  M n icvcv icc idd ; M c  ; M c  minM cm , M c .
i f f

2
  În punctul 5: M cm  M nitr ηtr ; M c  0,65Gφr; M c  minM cm , M c .

În cazul tractoarelor cu ambreiaje de direcţie id = 1, diar în cazul utilizării

mecanismelor planetare de direcţie id > 1, d
Raza dinamică r a roţii motoare se calculează din relaţia:
tz
t s z  2r  r  s ,
2
în care:
ts este pasul şenilei;
z - numărul de zale care se înfăşoară pe roata motoare în timpul unei rotaţii.

3
 Amplificatoare de cuplu

Amplificatoarele de cuplu au următoarele caracteristici tehnice generale (fig. 1):

 se montează între ambreiajul principal şi cutia de viteze;
 au două rapoarte de transmitere: ia  ia1  1 şi ia  ia 2  1;

 trecerea de la un raport de transmitere la celălalt se face fără întreruperea fluxului de

putere;
 treapta principală de lucru (cuplată în mod obişnuit) este treapta ia2 = 1 (la această
treaptă randamentul amplificatorului de cuplu este maxim, apropiat de unu). Treapta
ia1 > 1 se foloseşte numai pentru depăşirea unor obstacole temporare.

Fig. 1. Schema bloc de plasare în transmisie a

amplificatorului de cuplu.

Amplificatoarele de cuplu se clasifică în:

1) amplificatoare de cuplu planetare: a) cu cuplaj unisens, b) fără cuplaj unisens;
2) amplificatoare de cuplu neplanetare: a) cu cuplaj unisens, b) fără cuplaj unisens.

Amplificatoare de cuplu planetare. Amplificatorul de cuplu din figura 2., a se montează

între ambreiajul principal şi arborele primar al cutiei de viteze. El se compune dintr-un ambreiaj
de blocare A, un cuplaj unisens C cu role şi un mecanism planetar cu o treaptă. Partea condusă a
ambreiajului A este legată de braţul portsatelit H. Când ambreiajul de blocare este cuplat, roata
centrală 1 şi braţul portsatelit au aceeaşi viteză unghiulară şi, prin urmare, întregul mecanism
formează din punct de vedere cinematic un singur corp, raportul de transmitere fiind, deci, egal
cu unitatea (se obţine treapta ia  ia 2  1 ). În acest caz, puterea ajunge la arborele de ieşire prin
două fluxuri de putere (fig. 3., a), micşorându-se, astfel, momentul de calcul al ambreiajului A.
Fig. 2. Scheme cinematice ale amplificatoarelor de cuplu: a, b, c – planetare; d, e – neplanetre.
 Fig. 3. Amplificator de cuplu planetar cu
cuplaj unisens: a - schema cinematică şi
circuitul puterii, ambreiaj cuplat; b - scheme
pentru stabilirea elementelor de calcul; c -
schema cinematică şi circuitul puterii,
ambreiaj decuplat.

Pentru determinarea momentului de calcul al ambreiajului, se foloseşte metoda izolării de

legături şi a punerii forţelor şi momentelor de legătură (fig. 3., b). Din ecuaţia de momente a
satelitului dublu, rezultă:
T3 r2  T1r2 .
Înlocuind forţele tangenţiale T1 şi T3 cu momentele corespunzătoare, se obţine:
M3 M
r2  1 r2 ,
r3 r1
de unde
r1 r2 z z M
M1  M 3  M3 1 2  3 ,
r2 r3 z2 z3 K
z2 z3
unde K  .
z1 z 2

Întrucât, în cazul analizat, raportul de transmitere al amplificatorului de cuplu este egal cu

unu, momentele de torsiune la arborii conducător şi condus sunt egale (în valori absolute): M3 =
Me. Prin urmare,
M1  M e K.
Din bilanţul momentelor la arborele de intrare, rezultă
M e  M1  M A ,

de unde se obţine momentul MA, transmis prin ambreiajul amplificatorului:

  1 K 1
M A  M e  M 1  M e 1    M e .
 K K
Ambreiajul amplificatorului de cuplu se va calcula la momentul M = MA, unde  este coeficient
de siguranţă al ambreiajului.
Când ambreiajul A este decuplat, datorită diferenţei dintre momentul rezistent (Mrez =
M3>Me) şi momentul motor Me, braţul portsatelit tinde să se rotească în sens contrar arborelui de
intrare (în fig. 3., b, braţul H este rotit, în sensul menţionat, de forţa TH). Această tendinţă de
rotire se anihilează însă prin blocarea elementului H cu carcasa, realizată de cuplajul unisens C.
În acest fel, mecanismul planetar se transformă într-un reductor cu axe fixe, format din două
perechi de roţi, 1 - 2 şi 2´- 3, cu raportul de transmitere
z 2 z3
ia  ia 1   1.
z1 z 2
Aşadar, construcţia prezentată permite obţinerea a două rapoarte de transmitere: ia1>1 şi
ia2 = 1. Circuitul puterii, în cazul ia>1, este prezentat în figura 3, c. Aceeaşi schemă este folosită
pentru determinarea momentului de calcul a cuplajului unisens. În acest scop, amplificatorul, în
întregime, este izolat ca sistem şi se aplică momentele de legătură: Me, care reprezintă acţiunea
arborelui ambreiajului principal; M3, care reprezintă acţiunea arborelui primar al cutiei de viteze
(este un moment rezistent) şi MC – moment reactiv, care apare în legătura cuplaj unisens –
carcasă. Momentul MC se determină din ecuaţia momentelor exterioare ale sistemului izolat:
Me  M3  MC  0  M C  M 3  M e  M e K  M e  M e K  1.

În mod normal, ambreiajul de blocare A este cuplat. La creşterea temporară a forţelor de

rezistenţă, spre deosebire de construcţiile obişnuite, nu este nevoie de schimbarea treptelor din
cutia de viteze, ci este suficient să se decupleze ambreiajul A. În acest fel, raportul de transmitere
se măreşte şi în mod corespunzător creşte şi momentul la roţile motoare, ceea ce ajută la
învingerea rezistenţelor suplimentare. Când aceste rezistenţe dispar, se cuplează ambreiajul A.
Întrucât în acest mecanism se foloseşte un ambreiaj cu frecare uscată, acesta nu este apt pentru o
funcţionare îndelungată în stare decuplată. De aceea, folosirea acestui subansamblu ca reductor
pentru obţinerea a două game de viteze nu este raţională. Mai trebuie menţionat că, la treapta
înceată, din cauza cuplajului unisens, tractorul nu poate funcţiona în regim de frânare cu motorul.
 Amplificatoare de cuplu neplanetare. În schema din figura 2., d, între arborele 1 al
ambreiajului principal şi arborele primar 2 al cutiei de viteze se află montat ambreiajul A al
amplificatorului de cuplu. Dacă acest ambreiaj este decuplat, mişcarea se transmite de la arborele
1 la arborele 2, prin intermediul angrenajelor 3 – 4, 6 – 7 şi al cuplajului unisens C, care uneşte
roata 4 cu arborele 5. Dacă ambreiajul A se cuplează, arborele 5 se roteşte mai repede în
comparaţie cu roata 4, din care cauză cuplajul unisens “se decuplează ”. În felul acesta, se obţin
două rapoarte de transmitere: ia2 = 1 (când A este cuplat) şi ia1  z 4 z3  z 7 z 6  1 (când A este
decuplat).
La unele tractoare se folosesc amplificatoare de cuplu cu două ambreiaje multidisc, cu
funcţionare în ulei (fig.2., e). Dacă ambreiajul A2 este cuplat şi A1 decuplat, mişcarea între arborii
1 şi 2 se transmite cu raportul ia2 = 1. Dacă, însă, A1 este cuplat şi A2 decuplat, raportul de
transmitere devine ia1  z 4 z3  z 6 z5  1 .
Indiferent de tipul amplificatorului, în majoritatea cazurilor raportul ia1 = 1,23…1,35. O
asemenea valoare a acestui raport permite învingerea majorităţii rezistenţelor suplimentare,
întâlnite în exploatarea tractoarelor agricole, prin trecerea la treapta inferioară a amplificatorului
de cuplu. La unele construcţii, ia1 = 1,5…1,6. În acest caz, folosirea amplificatorului de cuplu
pentru învingerea rezistenţelor suplimentare temporare este însoţită, de obicei, de reducerea
productivităţii, deoarece avantajele schimbării din mers nu compensează reducerea exagerată a
vitezei. Amplificatoarele de cuplu cu valori mai mari ale lui ia1 sunt mai eficiente pentru
demarajul în trepte.
 Tabelul 1
Relaţii pentru calculul amplificatoarelor de cuplu planetare

Elementul Relaţii de calcul

Schema Treapta
de acţionat Cinematice Dinamice
A – decuplat ( H=0, z 2 z3 M1  M e ; M 3  M 1 K ;
ia1  K   1
z1 z 2
I datorită cuplajului M C  M 1 K  1
Fig. 2, a unisens C)
Fig. 3. Me K 1
M1  ; M A  Me ;
a II-a A – cuplat ia 2  1 K K
M3  Me

1 K
M1  M e ; M H  M 1 ;
A – decuplat 1 K z K
I ia1   1; K  1
f – strânsă K z3 M1
M3  M f 
K
Fig. 2, b
A – cuplat M1
M1  M e ; M a  ;
a II-a ia 2  1 K
f – liberă
M H  M1
A – decuplat z 2 z3 M1  M e ; M 3  M 1 K ;
ia1  K   1
z1 z 2
I f – strânsă M f  M1  K  1
Fig. 2,
A – cuplat Me K 1
c* M1  ; M A  Me ;
a II-a ia 2  1 K K
f – liberă M3  Me

* Dacă A şi f sunt decuplate concomitent, 3 = 0, din cauza momentului rezistent. În această

situaţie,  H   f   e 1  K  şi are valori foarte mari, întrucât K are valori apropiate de unu. De aceea,

sistemul de comandă trebuie să excludă situaţia menţionată.

 TRANSMISIA PRIZEI DE PUTERE

1 ROLUL ŞI CLASIFICAREA PRIZELOR DE PUTERE

Prizele de putere sunt echipamente de lucru destinate transmiterii puterii de la motorul

tractorului la organele de lucru ale maşinilor şi utilajelor cu care tractorul lucrează în agregat.
Clasificarea prizelor de putere se poate face după mai multe criterii, şi anume:
a) Clasificarea după modul de transmitere a energiei de la motorul tractorului la
organele de lucru ale maşinii:
- prize de putere mecanice;
- prize de putere hidraulice;
- prize de putere electrice.
Prizele de putere mecanice transmiterea puterii motorului se realizează printr-o
transmisie mecanică, antrenarea utilajelor făcându-se printr-un arbore de ieşire denumit
arborele prizei de putere (APP).
Prizele de putere hidraulice realizează transmiterea puterii motorului la o pompă
hidraulică, de la care, prin intermediul unei instalaţii hidraulice, se acţionează motoarele
hidraulice (cilindri, motoare rotative) aflate pe tractor sau pe maşinile cuplate la tractor.

Fig. 1. Schema prizei de putere hidrostatice:

P – pompă hidrostatică cu debit variabil; M – motor
hidrostatic; A.P.P. – arborele prizei de putere;
M.A.I. – motor cu ardere internă.

Prizele de putere electrice realizează transmiterea puterii motorului la un generator

electric şi, în continuare, la electromotoarele de acţionare aflate pe maşinile cuplate la tractor
(fig.2). Aceste prize de putere se utilizează, în special, la tractoare cu transmisii electrice.

Fig. 2. Schema prizei de putere electrice:

G – generator electric; M – motor electric;
A.P.P. – arborele prizei de putere; M.A.I. –
motor cu ardere internă.

În prezent, tractoarele agricole sunt echipate în mod obligatoriu cu prize de putere

mecanice.
Arborii de ieşire ai prizelor pot fi plasaţi în spate, lateral şi în faţa tractorului.
Conform standardelor naţionale şi internaţionale actuale, plasarea în spate a arborelui
prizei de putere (APP) este obligatorie.
b) Clasificare în funcţie de caracterul turaţiei realizate:
- prize de putere cu turaţie constantă (PP normale);
- prize de putere cu turaţie sincronă (PP sincrone);
- prize de putere combinate (PP mixte).

75
 Prize de putere cu turaţie constantă, denumite prize de putere normale, sunt prizele
de putere la care arborele se roteşte cu turaţie constantă şi în acelaşi sens, indiferent de treapta
din cutia de viteze şi indiferent de sensul de deplasare a tractorului (cu condiţia ca turaţia
motorului să fie constantă). Turaţiile arborelui prizei de putere sunt reglementate prin
standarde naţionale şi internaţionale. Prizele de putere normale pot fi cu o singură treaptă, cu
două sau cu patru trepte (mai rar, şi cu trei trepte).
Prizele de putere sincrone sunt prizele la care arborii de ieşire se rotesc cu o turaţie
proporţională (sincronizată) cu viteza şi sensul de deplasare a tractorului. Aceste prize se
folosesc pentru antrenarea unor maşini şi utilaje ale căror organe de lucru trebuie să execute
un anumit număr de operaţii pe o distanţă de deplasare dată (de exemplu, pentru maşinile de
plantat răsaduri). De asemenea, prizele de putere sincrone se folosesc pentru antrenarea
punţilor motoare (active) ale remorcilor şi semiremorcilor.
În cazul ideal, priza de putere normală trebuie să îndeplinească următoarele patru
condiţii:
1. pornirea şi oprirea tractorului fără oprirea organelor de lucru ale maşinilor
agricole;
2. demararea prealabilă a organelor de lucru ale maşinilor agricole şi apoi pornirea şi
demararea întregului agregat;
3. schimbarea vitezelor de deplasare a tractorului fără oprirea organelor de lucru ale
maşinilor;
4. pornirea şi oprirea organelor de lucru ale maşinilor fără oprirea tractorului.
După modul în care îndeplinesc cele 4 condiţii, PP normale se clasifică în:
- prize de putere dependente, care nu îndeplinesc nici una din condiţiile amintite.
Antrenarea APP se întrerupe o dată cu decuplarea ambreiajului principal;
- prize de putere semiindependente, care permit îndeplinirea parţială a condiţiilor
impuse (în general, primele trei condiţii);
- prize de putere independente, care permit îndeplinirea integrală a celor patru
condiţii. Antrenarea arborelui prizei de putere nu este influenţată de decuplarea
ambreiajului principal.
În continuare, clasificarea prizelor de putere este exemplificată prin scheme de
principiu.
Prize de putere normale
a) Prize de putere dependente

Fig. 3. Schema prizei de putere

dependente: A1 – ambreiajul
principal; CV – cutia de viteze; RPP –
reductorul prizei de putere; APP –
arborele prizei de putere.

Prin decuplarea ambreiajului principal A1 se întrerupe şi acţionarea arborelui prizei de

putere. Aşadar, funcţionarea prizei de putere este influenţată de ambreiajul principal.

76
 Prize de putere semiindependente - îndeplinesc parţial condiţiile menţionate.

Fig. 4. Schema prizei de putere

semiindependente: A1 – ambreiajul
principal; A2 – ambreiajul suplimentar;
CV – cutia de viteze; RPP – reductorul
prizei de putere; APP – arborele prizei
de putere.

Prin decuparea ambreiajului suplimentar A2 pot fi schimbate treptele în cutia de viteze

fără a întrerupe funcţionarea prizei de putere.
Prize de putere independente - permit îndeplinirea tuturor condiţiilor menţionate.

Fig. 5. Schema prizei de

putere independente: A1 –
ambreiajul principal; A2 –
ambreiajul suplimentar; CV –
cutia de viteze; RPP – reductorul
prizei de putere; APP – arborele
prizei de putere.

Ambreiajul suplimentar A2 permite cuplarea progresivă a arborelui prizei de putere şi

întreruperea temporară a funcţionării acesteia.

Fig. 6. Schema prizei de putere

independente: A1 – ambreiajul principal;
A2 – ambreiajul suplimentar; CV – cutia de
viteze; RPP – reductorul prizei de putere;
APP – arborele prizei de putere.

Dacă ambreiajul dublu A1-A2 se decuplează în serie, PP este semiindependentă, iar

dacă decuplarea lor se face în paralel, PP este independentă.

Fig. 7. Schema prizei de putere cu

ambreiaj dublu: A1 – ambreiajul
principal; A2 – ambreiajul prizei de
putere; CV – cutia de viteze; RPP –
reductorul prizei de putere; APP –
arborele prizei de putere.

77
 Fig. 8. Schema prizei de putere cu
ambreiaj dublu: A1 – ambreiajul
principal; A2 – ambreiajul prizei de
putere; CV – cutia de viteze; RPP –
reductorul prizei de putere; APP –
arborele prizei de putere.

Schema din figura 8 diferă de cea din figura 7 prin ordinea de plasare diferită a celor
două ambreiaje. Această soluţie constructivă este folosită la familiile de tractoare U 445 (cu
ambele variante de ambreiaj dublu), U 850 şi U 1010 (cu decuplarea în paralel a
ambreiajelor).
Prize de putere sincrone şi combinate.
Constructiv, aceste prize se caracterizează prin:
- sunt acţionate de arborele secundar al cutiei de viteze sau de un arbore plasat după acesta;
- raportul de transmitere dintre arborele primar al transmisiei prizei de putere sincrone şi
arborele prizei de putere este constant.

Fig. 9. Schema prizei de putere

sincrone: A1 – ambreiajul principal;
CV – cutia de viteze; RPP – reductorul
prizei de putere; APP – arborele prizei
de putere.

Fig. 10. Schema prizei de putere

sincrone cu antrenarea de la
coroana transmisiei centrale: A1 –
ambreiajul principal; CV – cutia de
viteze; APP – arborele prizei de
putere.

Fig. 11. Schema prizei de putere

combinate: APP – arborele prizei
de putere; F1 – frână de blocare a
reductorului planetar; F2 – frână de
blocare a arborelui prizei de putere.
F1 – rol de ambreiaj
F1 F2
1 0 - APP funcţionează
0 1 - APP frânat

78
 2 PARAMETRII CONSTRUCTIVI ŞI FUNCŢIONALI AI PRIZELOR DE PUTERE

Aceşti parametri trebuie să se încadreze în norme şi standarde internaţionale şi

naţionale, în ceea ce priveşte turaţia şi sensul de rotaţie, dimensiunile constructive şi
amplasarea pe tractor a arborelui prizei de putere.
În prezent, pe plan internaţional sunt standardizate două turaţii nominale pentru turaţia
arborelui prizei de putere: 540 şi, respectiv, 1000 rot/min. Sensul de rotaţie al arborelui prizei
de putere este cel orar pentru un observator care este plasat în spatele tractorului şi priveşte în
direcţia de mers înainte a tractorului.
Turaţia nominală a arborelui prizei de putere este obţinută la o turaţie a motorului de
80…90% din turaţia sa nominală.
În cazul prizelor de putere sincrone sunt standardizate două game de turaţii: arborele
de ieşire al prizei trebuie să asigure 3,3…3,5 rotaţii, respectiv, 6,1…6,5 rotaţii pe o distanţă de
1 m parcursă de tractor.
Parametrii arborilor prizei de putere plasaţi în spatele tractorului sunt standardizaţi
prin STAS 8802. Conform acestui standard, sunt trei tipuri constructive de arbori, în funcţie
de puterea transmisă (v. tab. 1).

Tabelul 1
Tipurile de arbori ai prizelor de putere în funcţie de puterea transmisă
Tipul APP Turaţia, rot/min Puterea la APP, kW
1 540  48
2 1000 48…92
3 1000 92…185

Arborii de tipul 1 au caneluri dreptunghiulare.

Arborii de tipul 2 şi 3 au caneluri în evolventă.
Alte elemente standardizate ale prizelor de putere sunt (fig. 12):
- poziţia arborelui prizei de putere faţă de planul longitudinal de simetrie al
tractorului, reprezentată în figură prin cota e (e = ±50 mm);
- poziţia arborelui prizei de putere faţă de sol (cota nominală h ia valori între limitele
hmin şi hmax);
- poziţia arborelui prizei de putere faţă de bara de tracţiune, reprezentată în figură
prin cota A;
- zona de protecţie în jurul arborelui prizei de putere.

Fig. 12. Zona de plasare a

arborelui prizei de putere.

O variantă de acţionare a arborelui prizei de putere cu două trepte de turaţie este

reprezentată în figura 13.

79
 Fig. 13. Schema cinematică a reductorului cu două
trepte de turaţie pentru priza de putere utilizată la
tractoarele U 850 şi U 1010.

3 REGIMUL DE CALCUL AL TRANSMISIEI PRIZEI DE PUTERE

Ansamblurile transmisiei prizei de putere se calculează plecând de la ipoteza că prin

ea se transmite întreaga putere a motorului. Această încărcare a transmisiei poate să apară în
următoarele două cazuri:
 priza de putere este folosită la anumite lucrări staţionare;
 motorul tractorului este încercat, fără a fi demontat de pe tractor, prin intermediul
prizei de putere (între arborele prizei de putere şi frâna de încărcare a motorului se
montează o transmisie cardanică). Pe arborele prizei de putere se montează
traductoare pentru măsurarea momentului de torsiune şi a turaţiei.

80
 MECANISMUL DE SUSPENDARE AL TRACTOARELOR

Mecanismul de suspendare reprezintă un sistem de bare articulate care serveşte pentru

cuplarea la tractor a maşinilor purtate.
În funcţie de modul de cuplare la tractor, maşinile şi utilajele se împart în următoarele
trei tipuri de bază: tractate, semipurtate şi purtate.
Maşinile tractate (remorcate) se cuplează la tractor prin intermediul unei articulaţii, cu
ajutorul dispozitivelor de tracţiune şi de remorcare, având un sistem de rulare propriu care
preia greutatea maşinii în lucru şi la deplasarea în gol.
Maşinile semipurtate se sprijină atât pe tractor, prin intermediul dispozitivului de
cuplare cu articulaţie, cât şi pe sistemul de rulare propriu, realizându-se astfel, un transfer
parţial de sarcină de pe maşină pe tractor.
Maşinile purtate sunt maşinile a căror greutate în poziţie de transport este preluată în
întregime de corpul tractorului şi se cuplează la tractor prin intermediul unui dispozitiv numit
mecanism de suspendare.
Maşinile purtate plasate în spatele tractorului au cea mai largă utilizare, de aceea în
prezent, toate tractoarele agricole sunt echipate cu mecanisme de suspendare montate în spate.
Există însă şi construcţii de tractoare, mai ales cele realizate în ultimul timp, care sunt echipate
şi cu mecanisme de suspendare frontale. Aceste tractoare sunt echipate şi cu prize de putere
frontale, ceea ce le conferă o mai mare universalitate la cuplarea şi antrenarea maşinilor.
După numărul punctelor de cuplare la tractor, mecanismele de suspendare pot fi: în
patru puncte, în trei puncte şi în două puncte.
Mecanismele de suspendare în trei puncte au obţinut cea mai largă răspândire, fiind
utilizate, în prezent, la toate tractoarele agricole. Aceste mecanisme realizează o legătură
articulată în trei puncte, atât la tractor cât şi la maşina agricolă, cu ajutorul a trei bare, denumite
tiranţi. În figura 1 este prezentată schema unui asemenea mecanism, care se compune din: 1 –
arbore de antrenare; 2 – braţe de ridicare; 3 –tije de ridicare, denumite adesea şi tiranţi verticali
(braţe întinzătoare); 4 – tiranţi inferiori (laterali); 5 – tirant superior sau central. Mecanismul se
montează pe tractor prin articulaţiile A, B şi C (formând triunghiul de cuplare la tractor).
Maşina/utilajul agricol 6 se cuplează, tot prin articulaţii, în punctele E, F şi G (formând
triunghiul de cuplare la maşină). Mecanismul este acţionat de cilindrul hidraulic C.H.
 Fig. 1. Schema mecanismului de suspendare în trei puncte.

Schema cinematică spaţială din figura 2 evidenţiază mai complet rolul funcţional al
mecanismului de suspendare în 3 puncte. Cele 3 bare ale mecanismului, 1, 2 şi 3, se cuplează
la corpul tractorului în punctele A, B şi C (triunghiul de cuplare la tractor) şi la cadrul maşinii
în punctele D, E şi F (triunghiul de cuplare la maşină). Mecanismul este acţionat de cilindrul
hidraulic 7 prin lanţul cinematic format de elementele 6-5-4-2.

Fig. 2. Schema cinematică spaţială a unui mecanism de suspendare în 3 puncte

 Fig. 3. Schema constructivă a unui mecanism de suspendare în 3 puncte:
1,2 – tiranţi inferiori; 3 – tirant superior; 4 – tije de ridicare; 5 – braţ de ridicare; 6 – arbore de
ridicare; 7 – pârghie arbore ridicare; 8 – traductor de forţă; 9-biela cilindrului hidraulic

Schema constructivă a unui mecanism de suspendare în trei puncte este dată in figura
3.a, iar schema constructiv-funcţională este prezentată în figura 3.b, unde sunt prezentate şi
elementele mecanismului de ridicare, format din braţul de ridicare 5, arborele de ridicare 6,
acţionat prin rotire de pârghia 7, cuplată la biela 9 a pistonului cilindrului hidraulic. Schema
prezentată este prevăzută şi cu traductorul de forţă 8 (cu arc lamelar) pentru comanda
reglajului automat de forţă.
Mecanismele de suspendare în 3 puncte utilizate la tractoarele agricole sunt
standardizate pe plan naţional şi internaţional, conform normelor SR ISO 730-1. În funcţie de
valoarea puterii dezvoltată de tractor la priza de putere sunt patru categorii de mecanisme de
suspendare, aşa cum rezultă din tabelul 1.
Tabelul 1 Categoriile mecanismelor de suspendare (conf. SR ISO 730 – 1).
Categorie Puterea, în kW*
1 până la 48
2 până la 92
3 de la 80 la 185
4** de la 150 la 350
*
Puterea la priza de putere, la turaţia nominală a motorului.
**
4L şi 4H (cu cursa de ridicare mai mare).

Conform normelor SR ISO 730-1 sunt standardizaţi următorii parametri constructivi şi

funcţionali principali:
1) Poziţia articulaţiilor A, B şi C pe corpul tractorului (fig. 2)
a. poziţia reciprocă a acestor articulaţii;
b. poziţia articulaţiilor B şi C faţă de sol.
2) Lungimea tiranţilor inferiori între articulaţii.
3) Poziţii funcţionale:
 a. poziţia articulaţiilor E şi F faţă de sol (în poziţiile limită, inferioară şi
superioară);
b. cursa de ridicare.
4) Dimensiunile şi poziţia triunghiului de cuplare D, E, F (reciprocă şi faţă de
planul de simetrie al tractorului).
5) Dimensiunile articulaţiilor D, E, F.
O altă caracteristică importantă a mecanismului de suspendare o constituie sarcina
minimă de ridicare, aplicată la o distanţă l = 610 mm (24 in.) în spatele punctelor de cuplare
EF. Această sarcină trebuie asigurată la o presiune de 90 % din presiunea de reglare a supapei
de siguranţă a instalaţiei hidraulice de acţionare.
Forma constructivă, dimensiunile constructive ale tiranţilor şi articulaţiilor acestora şi
amplasarea punctelor de cuplare ale tiranţilor mecanismelor de suspendare plasate în spate sunt
stabilite conform normelor ISO 730-1. Mecanismele de suspendare plasate în faţă (frontale),
utilizate din ce în ce mai mult la tractoarele agricole, sunt standardizate prin normele ISO
8759-1, parametrii constructivi şi funcţionali fiind aproape aceiaşi ca la mecanismele de
suspendare plasate în spate.
Dimensiunile şi poziţia triunghiului de cuplare A, B şi C (reciprocă şi faţă de planul de
simetrie al tractorului) rezultă din figura 4, iar valorile concrete ale acestor parametri, conform
normelor ISO 730-1, pentru cele 4 categorii de mecanisme de suspendare sunt date în tabelul
2.

Fig. 4. Caracteristicile tehnice principale ale elementelor de cuplare la tractor a barelor

mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate în spate (ISO 730-1)
 Fig. 5. Caracteristicile tehnice importante ale elementelor de cuplare a cadrului maşinilor la barele
mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate în spate

Tab.2. Caracteristicile tehnice dimensionale principale ale mecanismelor de suspendare în 3 puncte

montate în spate (ISO 730-1).
Categoria mecanismului de
1 2 3 4L 4H
suspendare
Simbol
si puterea nominala la APP in
până la 48 până la 92 80 la 185 - 150 la 350 -
kW
Puncte de cuplare superioare
D1 Diametrul bolţului de cuplare 19 0 25,5 0 31,75 0 45 0 45 0
-0,008 -0,13 -0,2 -0,8 -0,8
b1 Latimea sferei max. 44 max. 51 max. 51 max. 64 max. 64
b2 Distanta la orificiul splintului min. 76 min. 93 min. 102 min. 140 min. 140
d Diametrul orificiului splintului min. 12 min. 12 min. 12 min. 17,5 min. 17,5
Puncte de cuplare inferioare
d2 Diametrul orificiului boltului de 22,4 +0,25 28,7 +0,3 37,4 +0,35 51 +0,5 51 +0,5
cuplare 0 0 0 0 0
b3 Latimea sferei 35 0 45 0 45 0 57,5 0 57,5 0
-0,2 -0,2 -0,2 -0,5 -0,5
l1 Distanta laterala de la punctul
610 sau 610 sau
de cuplare inferior la axa de 359 435 505
612 612
simetrie a tractorului
Miscarea laterala a punctului de
min. 100 min. 125 min. 125 min. 130 min. 130
l2 cuplare inferior
L Distanta la capatul prizei de
putere la centrul punctului de 575 la 610 la
500 la 575 550 la 625 575 la 675
cuplare inferior cu bara 675 670
inferioara in pozitie orizontala
h Inaltimea la jugul de cuplare 460 ± 1,5 610 ± 1,5 685 ± 1,5 685 ± 1,5 1000 ± 1,5

Dimensiunile şi poziţia triunghiului de cuplare D, E, F al maşinii la tiranţii

mecanismului de suspendare (reciprocă şi faţă de planul de simetrie al maşinii) rezultă din
figura 5, iar valorile concrete ale acestor parametri, conform normelor ISO 730-1, pentru cele 4
categorii de mecanisme de suspendare sunt date în tabelul 3.
 Tabel 3. Dimensiunile şi poziţiile bolţurilor de cuplare ale triunghiului de cuplare a cadrului maşinii
la mecanismul de suspendare ale tractorului
Dimensiuni Denumire Categ. 1 Categ. 2 Categ. 3 Categ. 4
Diametru bolţ tirant
D1 19 25,5 31,75 45
superior
Diametru bolţ tirant
D2 22 28 36,6 50,8
inferior
Diametrul gaurii
d 12 12 12 17,5
pentru stift asig.
Garda minimă la sol
b1 44,5 52 52 65
a jugului
Lăţimea maximă a
b2 69 86 95 132
jugului
Distanţa minimă
b3 39 49 52 68
pâna la gaura stift
Lăţime deschidere
l 683 825 965 1166,5
jug
h Înălţime jug 460 610 685 1100

Standardele şi normele internaţionale mai prevăd corelări ale poziţiei capetelor tiranţilor
(cota L din fig. 6) faţă de arborele prizei de putere: Cat. 1: L = 500...575 mm; Cat. 2: L =
550...625 mm; Cat. 3: L = 575...675 mm; Cat. 4: L =610...670 mm. De asemenea, în standarde
mai sunt prevăzute şi alte restricţii din punct de vedere cinematic.

Fig. 6. Poziţia capetelor tiranţilor inferiori faţă de arborele prizei de putere (distanţa L):
1 – tirant inferior; 2 – tirant superior; 3 – arborele prizei de putere
 Fig. 7. Distanţa de convergenţă orizontală (a) şi verticală (b) a barelor mecanismelor de suspendare
în 3 puncte

Din punct de vedere cinematic, în planele vertical-longitudinal şi respectiv,

longitudinal-orizontal, mecanismul de suspendare spaţial 3D reprezintă două mecanisme
patrulatere distincte care au puncte de oscilaţie (centre instantanee de rotaţie-CIR) în plan
vertical OV şi în plan orizontal OH şi distanţe de convergenţă distincte (fig. 7). Distanţele de
convergenţă se măsoară de la capetele de cuplare la maşină a barelor (tiranţilor) mecanismului
până la centrul instantaneu de rotaţie vertical OV (distanţa de convergenţă verticală LOV ) şi
orizontal OH (distanţa de convergenţă orizontală LOH ). În conformitate cu normele ISO 730-1
se recomandă ca distanţa de convergenţă orizontală LOH să aibă urmatoarele valori pentru cele 4
categorii:
Categoria 1: 1700...2400 mm;
Categoria 2: 1800...2400 mm;
Categoria 3: 1900...2700 mm;
Categoria 4: 1900...2800 mm.

Pentru acţionarea mecanismelor de suspendare se utilizează instalaţii hidrostatice.

Acestora li se impun următoarele condiţii:
 ridicarea maşinii din poziţia de lucru în cea de transport;
  coborârea maşinii din poziţia de transport în poziţia de lucru;
 menţinerea (blocarea) maşinii în orice poziţie intermediară, între poziţiile limită
superioară şi inferioară;
 asigurarea posibilităţii urmăririi de către maşină, în timpul lucrului, a
denivelărilor terenului, atunci când maşina este prevăzută cu roţi de sprijin
(copiere);
 asigurarea menţinerii parametrilor de lucru ai maşinii, reglaţi iniţial (adâncimea
de lucru, înălţimea de tăiere, poziţia maşinii în raport cu corpul tractorului etc.),
indiferent de modificarea condiţiilor de lucru.
După modul de plasare al elementelor componente, instalaţiile hidrostatice de acţionare
a mecanismelor de suspendare se clasifică în două tipuri:
– instalaţii monobloc, la care elementele componente ale instalaţiei sunt montate într-
un carter comun, iar acesta se montează separat pe tractor;
– instalaţii cu elemente dispersate, la care cilindrul hidraulic este plasat în exterior şi
acţionează direct braţul de ridicare al mecanismului de suspendare.
Elementele componente ale instalaţiei hidraulice sunt legate într-un circuit propriu,
schema hidraulică de acţionare a mecanismelor de suspendare fiind în principiu asemănătoare.

Fig. 8. Mecanism de suspendare cu cilindru hidraulic comandat de la un distribuitor hidraulic

cu 4 căi şi 4 poziţii (4/4)

În figura 8 este prezentată schema unei instalaţii hidraulice care cuprinde legăturile
circuitelor hidraulice dintre rezervorul de ulei 1, filtrul 2, pompa hidraulică 3, distribuitorul
hidraulic 5 (cu patru căi: A, B, P, T şi patru poziţii: neutră N, ridicare R, coborâre C şi flotantă
F), cilindrul hidraulic 6 (cu dublu efect), la care se adaugă supapa de siguranţă 4. Pornind de la
această schemă se prezintă modul de funcţionare a instalaţiei hidraulice, care asigură patru
comenzi distincte (corespunzător celor 4 poziţii ale distribuitorului hidraulic).
Comanda (poziţia) neutră, N. Instalaţia hidraulică funcţionează în gol, uleiul parcurge
un circuit de joasă presiune între rezervorul 1 – filtrul 2 – pompa 3 – distribuitorul 5 –
rezervorul 1, cilindrul hidraulic 6 fiind inactiv. Trecerea uleiului de la distribuitorul 5 la
cilindrul 6, şi invers, este întreruptă. Ca urmare, pistonul este blocat în cilindru. Utilajul agricol
este menţinut într-o poziţie fixă faţă de corpul tractorului, de exemplu, în poziţie de transport.
Comanda de ridicare, R. Instalaţia hidraulică lucrează în sarcină. Pompa aspiră ulei
din rezervor şi îl trimite sub presiune spre distribuitor, de unde este dirijat la cilindrul de forţă
(hidraulic), prin conducta AA’. Se realizează, astfel, un circuit de înaltă presiune între pompa 3
– distribuitorul 5 – conducta AA’, cilindrul hidraulic 6. Sub acţiunea uleiului sub presiune,
pistonul cilindrului hidraulic este deplasat în cursa utilă, executând comanda de ridicare a
maşinii agricole. Uleiul aflat în partea opusă a pistonului se întoarce în rezervor pe un circuit
de joasă presiune: conducta B’B – distribuitorul 5 – rezervorul 1.
Comanda de coborâre, C (coborâre forţată). Funcţionarea instalaţiei hidraulice este
similară comenzii de ridicare, cu deosebirea că sensul de mişcare a pistonului în cilindrul
hidraulic este inversat ca urmare a trimiterii uleiului sub presiune prin conducta BB’.
Comanda flotantă, F. Ca şi în cazul comenzii neutre, instalaţia hidraulică funcţionează
în gol. Se realizează, astfel, un circuit de joasă presiune: rezervorul 1 – filtrul 2 – pompa 3 –
distribuitorul 5 – rezervorul 1. Legătura distribuitorului cu cilindrul hidraulic este însă liberă.
Astfel, uleiul poate trece liber de la cilindru la distribuitor şi invers, sau spre rezervor, iar
pistonul se poate mişca liber în cilindru (este „flotant”), permiţând oscilaţiile pe verticală ale
maşinii agricole.

Fig. 9. Mecanism de suspendare cu cilindru hidraulic comandat de la un distribuitor hidraulic

cu 3 căi şi 3 poziţii (3/3).

În figura 9 este prezentată schema unei instalaţii hidraulice cu cilindru hidraulic cu

simplu efect şi cu un distribuitor cu trei căi (A, P, T) şi trei poziţii (neutră N, ridicare R şi
coborâre C). În cazul acestei scheme de acţionare, deosebirea funcţională apare numai la
comenzile de ridicare şi coborâre.
Comanda de ridicare, R. Instalaţia hidraulică funcţionează în sarcină. Lichidul de
lucru din rezervorul 1 este absorbit de pompa 3 şi trimis într-un circuit sub presiune: pompă –
filtru – distribuitor – conducta AA’ – cilindru hidraulic. Sub acţiunea uleiului aflat sub
presiune, cilindrul hidraulic realizează cursa utilă de ridicare.
Comanda de coborâre, C (coborâre liberă). Uleiul din rezervor, aspirat de pompă,
circulă într-un circuit de joasă presiune: rezervor – filtru – pompă – distribuitor – rezervor,
pompa funcţionând astfel în gol. Întrucât distribuitorul lasă liberă legătura cu cilindrul
hidraulic, uleiul din cilindru se reîntoarce în rezervor tot pe un circuit de joasă presiune:
cilindru – conducta A’A – distribuitor – rezervor. În acest mod, pistonul cilindrului hidraulic se
poate deplasa liber permiţând ca maşina agricolă să coboare liber, sub acţiunea propriei
greutăţi.
În situaţia în care cuplarea maşinilor la mecanismul de suspendare, aflat în poziţie
(regim) flotant (adică uleiul din cilindrul hidraulic al mecanismului de suspendare nu are
presiune), poziţia maşinii faţă de corpul tractorului (de exemplu, plugul purtat) este
determinată (“controlată”) numai pe baza echilibrului forţelor care acţionează asupra maşinii în
procesul deplasării în lucru.
 MECANISMUL DE SUSPENDARE AL TRACTOARELOR

Mecanismul de suspendare reprezintă un sistem de bare articulate care serveşte pentru

cuplarea la tractor a maşinilor purtate.
În funcţie de modul de cuplare la tractor, maşinile şi utilajele se împart în următoarele
trei tipuri de bază: tractate, semipurtate şi purtate.
Maşinile tractate (remorcate) se cuplează la tractor prin intermediul unei articulaţii, cu
ajutorul dispozitivelor de tracţiune şi de remorcare, având un sistem de rulare propriu care
preia greutatea maşinii în lucru şi la deplasarea în gol.
Maşinile semipurtate se sprijină atât pe tractor, prin intermediul dispozitivului de
cuplare cu articulaţie, cât şi pe sistemul de rulare propriu, realizându-se astfel, un transfer
parţial de sarcină de pe maşină pe tractor.
Maşinile purtate sunt maşinile a căror greutate în poziţie de transport este preluată în
întregime de corpul tractorului şi se cuplează la tractor prin intermediul unui dispozitiv numit
mecanism de suspendare.
Maşinile purtate plasate în spatele tractorului au cea mai largă utilizare, de aceea în
prezent, toate tractoarele agricole sunt echipate cu mecanisme de suspendare montate în spate.
Există însă şi construcţii de tractoare, mai ales cele realizate în ultimul timp, care sunt echipate
şi cu mecanisme de suspendare frontale. Aceste tractoare sunt echipate şi cu prize de putere
frontale, ceea ce le conferă o mai mare universalitate la cuplarea şi antrenarea maşinilor.
După numărul punctelor de cuplare la tractor, mecanismele de suspendare pot fi: în
patru puncte, în trei puncte şi în două puncte.
Mecanismele de suspendare în trei puncte au obţinut cea mai largă răspândire, fiind
utilizate, în prezent, la toate tractoarele agricole. Aceste mecanisme realizează o legătură
articulată în trei puncte, atât la tractor cât şi la maşina agricolă, cu ajutorul a trei bare, denumite
tiranţi. În figura 1 este prezentată schema unui asemenea mecanism, care se compune din: 1 –
arbore de antrenare; 2 – braţe de ridicare; 3 –tije de ridicare, denumite adesea şi tiranţi verticali
(braţe întinzătoare); 4 – tiranţi inferiori (laterali); 5 – tirant superior sau central. Mecanismul se
montează pe tractor prin articulaţiile A, B şi C (formând triunghiul de cuplare la tractor).
Maşina/utilajul agricol 6 se cuplează, tot prin articulaţii, în punctele E, F şi G (formând
triunghiul de cuplare la maşină). Mecanismul este acţionat de cilindrul hidraulic C.H.
 Fig. 1. Schema mecanismului de suspendare în trei puncte.

Schema cinematică spaţială din figura 2 evidenţiază mai complet rolul funcţional al
mecanismului de suspendare în 3 puncte. Cele 3 bare ale mecanismului, 1, 2 şi 3, se cuplează
la corpul tractorului în punctele A, B şi C (triunghiul de cuplare la tractor) şi la cadrul maşinii
în punctele D, E şi F (triunghiul de cuplare la maşină). Mecanismul este acţionat de cilindrul
hidraulic 7 prin lanţul cinematic format de elementele 6-5-4-2.

Fig. 2. Schema cinematică spaţială a unui mecanism de suspendare în 3 puncte

 Fig. 3. Schema constructivă a unui mecanism de suspendare în 3 puncte:
1,2 – tiranţi inferiori; 3 – tirant superior; 4 – tije de ridicare; 5 – braţ de ridicare; 6 – arbore de
ridicare; 7 – pârghie arbore ridicare; 8 – traductor de forţă; 9-biela cilindrului hidraulic

Schema constructivă a unui mecanism de suspendare în trei puncte este dată in figura
3.a, iar schema constructiv-funcţională este prezentată în figura 3.b, unde sunt prezentate şi
elementele mecanismului de ridicare, format din braţul de ridicare 5, arborele de ridicare 6,
acţionat prin rotire de pârghia 7, cuplată la biela 9 a pistonului cilindrului hidraulic. Schema
prezentată este prevăzută şi cu traductorul de forţă 8 (cu arc lamelar) pentru comanda
reglajului automat de forţă.
Mecanismele de suspendare în 3 puncte utilizate la tractoarele agricole sunt
standardizate pe plan naţional şi internaţional, conform normelor SR ISO 730-1. În funcţie de
valoarea puterii dezvoltată de tractor la priza de putere sunt patru categorii de mecanisme de
suspendare, aşa cum rezultă din tabelul 1.
Tabelul 1 Categoriile mecanismelor de suspendare (conf. SR ISO 730 – 1).
Categorie Puterea, în kW*
1 până la 48
2 până la 92
3 de la 80 la 185
4** de la 150 la 350
*
Puterea la priza de putere, la turaţia nominală a motorului.
**
4L şi 4H (cu cursa de ridicare mai mare).

Conform normelor SR ISO 730-1 sunt standardizaţi următorii parametri constructivi şi

funcţionali principali:
1) Poziţia articulaţiilor A, B şi C pe corpul tractorului (fig. 2)
a. poziţia reciprocă a acestor articulaţii;
b. poziţia articulaţiilor B şi C faţă de sol.
2) Lungimea tiranţilor inferiori între articulaţii.
3) Poziţii funcţionale:
 a. poziţia articulaţiilor E şi F faţă de sol (în poziţiile limită, inferioară şi
superioară);
b. cursa de ridicare.
4) Dimensiunile şi poziţia triunghiului de cuplare D, E, F (reciprocă şi faţă de
planul de simetrie al tractorului).
5) Dimensiunile articulaţiilor D, E, F.
O altă caracteristică importantă a mecanismului de suspendare o constituie sarcina
minimă de ridicare, aplicată la o distanţă l = 610 mm (24 in.) în spatele punctelor de cuplare
EF. Această sarcină trebuie asigurată la o presiune de 90 % din presiunea de reglare a supapei
de siguranţă a instalaţiei hidraulice de acţionare.
Forma constructivă, dimensiunile constructive ale tiranţilor şi articulaţiilor acestora şi
amplasarea punctelor de cuplare ale tiranţilor mecanismelor de suspendare plasate în spate sunt
stabilite conform normelor ISO 730-1. Mecanismele de suspendare plasate în faţă (frontale),
utilizate din ce în ce mai mult la tractoarele agricole, sunt standardizate prin normele ISO
8759-1, parametrii constructivi şi funcţionali fiind aproape aceiaşi ca la mecanismele de
suspendare plasate în spate.
Dimensiunile şi poziţia triunghiului de cuplare A, B şi C (reciprocă şi faţă de planul de
simetrie al tractorului) rezultă din figura 4, iar valorile concrete ale acestor parametri, conform
normelor ISO 730-1, pentru cele 4 categorii de mecanisme de suspendare sunt date în tabelul
2.

Fig. 4. Caracteristicile tehnice principale ale elementelor de cuplare la tractor a barelor

mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate în spate (ISO 730-1)
 Fig. 5. Caracteristicile tehnice importante ale elementelor de cuplare a cadrului maşinilor la barele
mecanismelor de suspendare în 3 puncte montate în spate

Tab.2. Caracteristicile tehnice dimensionale principale ale mecanismelor de suspendare în 3 puncte

montate în spate (ISO 730-1).
Categoria mecanismului de
1 2 3 4L 4H
suspendare
Simbol
si puterea nominala la APP in
până la 48 până la 92 80 la 185 - 150 la 350 -
kW
Puncte de cuplare superioare
D1 Diametrul bolţului de cuplare 19 0 25,5 0 31,75 0 45 0 45 0
-0,008 -0,13 -0,2 -0,8 -0,8
b1 Latimea sferei max. 44 max. 51 max. 51 max. 64 max. 64
b2 Distanta la orificiul splintului min. 76 min. 93 min. 102 min. 140 min. 140
d Diametrul orificiului splintului min. 12 min. 12 min. 12 min. 17,5 min. 17,5
Puncte de cuplare inferioare
d2 Diametrul orificiului boltului de 22,4 +0,25 28,7 +0,3 37,4 +0,35 51 +0,5 51 +0,5
cuplare 0 0 0 0 0
b3 Latimea sferei 35 0 45 0 45 0 57,5 0 57,5 0
-0,2 -0,2 -0,2 -0,5 -0,5
l1 Distanta laterala de la punctul
610 sau 610 sau
de cuplare inferior la axa de 359 435 505
612 612
simetrie a tractorului
Miscarea laterala a punctului de
min. 100 min. 125 min. 125 min. 130 min. 130
l2 cuplare inferior
L Distanta la capatul prizei de
putere la centrul punctului de 575 la 610 la
500 la 575 550 la 625 575 la 675
cuplare inferior cu bara 675 670
inferioara in pozitie orizontala
h Inaltimea la jugul de cuplare 460 ± 1,5 610 ± 1,5 685 ± 1,5 685 ± 1,5 1000 ± 1,5

Dimensiunile şi poziţia triunghiului de cuplare D, E, F al maşinii la tiranţii

mecanismului de suspendare (reciprocă şi faţă de planul de simetrie al maşinii) rezultă din
figura 5, iar valorile concrete ale acestor parametri, conform normelor ISO 730-1, pentru cele 4
categorii de mecanisme de suspendare sunt date în tabelul 3.
 Tabel 3. Dimensiunile şi poziţiile bolţurilor de cuplare ale triunghiului de cuplare a cadrului maşinii
la mecanismul de suspendare ale tractorului
Dimensiuni Denumire Categ. 1 Categ. 2 Categ. 3 Categ. 4
Diametru bolţ tirant
D1 19 25,5 31,75 45
superior
Diametru bolţ tirant
D2 22 28 36,6 50,8
inferior
Diametrul gaurii
d 12 12 12 17,5
pentru stift asig.
Garda minimă la sol
b1 44,5 52 52 65
a jugului
Lăţimea maximă a
b2 69 86 95 132
jugului
Distanţa minimă
b3 39 49 52 68
pâna la gaura stift
Lăţime deschidere
l 683 825 965 1166,5
jug
h Înălţime jug 460 610 685 1100

Standardele şi normele internaţionale mai prevăd corelări ale poziţiei capetelor tiranţilor
(cota L din fig. 6) faţă de arborele prizei de putere: Cat. 1: L = 500...575 mm; Cat. 2: L =
550...625 mm; Cat. 3: L = 575...675 mm; Cat. 4: L =610...670 mm. De asemenea, în standarde
mai sunt prevăzute şi alte restricţii din punct de vedere cinematic.

Fig. 6. Poziţia capetelor tiranţilor inferiori faţă de arborele prizei de putere (distanţa L):
1 – tirant inferior; 2 – tirant superior; 3 – arborele prizei de putere
 Fig. 7. Distanţa de convergenţă orizontală (a) şi verticală (b) a barelor mecanismelor de suspendare
în 3 puncte

Din punct de vedere cinematic, în planele vertical-longitudinal şi respectiv,

longitudinal-orizontal, mecanismul de suspendare spaţial 3D reprezintă două mecanisme
patrulatere distincte care au puncte de oscilaţie (centre instantanee de rotaţie-CIR) în plan
vertical OV şi în plan orizontal OH şi distanţe de convergenţă distincte (fig. 7). Distanţele de
convergenţă se măsoară de la capetele de cuplare la maşină a barelor (tiranţilor) mecanismului
până la centrul instantaneu de rotaţie vertical OV (distanţa de convergenţă verticală LOV ) şi
orizontal OH (distanţa de convergenţă orizontală LOH ). În conformitate cu normele ISO 730-1
se recomandă ca distanţa de convergenţă orizontală LOH să aibă urmatoarele valori pentru cele 4
categorii:
Categoria 1: 1700...2400 mm;
Categoria 2: 1800...2400 mm;
Categoria 3: 1900...2700 mm;
Categoria 4: 1900...2800 mm.

Pentru acţionarea mecanismelor de suspendare se utilizează instalaţii hidrostatice.

Acestora li se impun următoarele condiţii:
 ridicarea maşinii din poziţia de lucru în cea de transport;
  coborârea maşinii din poziţia de transport în poziţia de lucru;
 menţinerea (blocarea) maşinii în orice poziţie intermediară, între poziţiile limită
superioară şi inferioară;
 asigurarea posibilităţii urmăririi de către maşină, în timpul lucrului, a
denivelărilor terenului, atunci când maşina este prevăzută cu roţi de sprijin
(copiere);
 asigurarea menţinerii parametrilor de lucru ai maşinii, reglaţi iniţial (adâncimea
de lucru, înălţimea de tăiere, poziţia maşinii în raport cu corpul tractorului etc.),
indiferent de modificarea condiţiilor de lucru.
După modul de plasare al elementelor componente, instalaţiile hidrostatice de acţionare
a mecanismelor de suspendare se clasifică în două tipuri:
– instalaţii monobloc, la care elementele componente ale instalaţiei sunt montate într-
un carter comun, iar acesta se montează separat pe tractor;
– instalaţii cu elemente dispersate, la care cilindrul hidraulic este plasat în exterior şi
acţionează direct braţul de ridicare al mecanismului de suspendare.
Elementele componente ale instalaţiei hidraulice sunt legate într-un circuit propriu,
schema hidraulică de acţionare a mecanismelor de suspendare fiind în principiu asemănătoare.

Fig. 8. Mecanism de suspendare cu cilindru hidraulic comandat de la un distribuitor hidraulic

cu 4 căi şi 4 poziţii (4/4)

În figura 8 este prezentată schema unei instalaţii hidraulice care cuprinde legăturile
circuitelor hidraulice dintre rezervorul de ulei 1, filtrul 2, pompa hidraulică 3, distribuitorul
hidraulic 5 (cu patru căi: A, B, P, T şi patru poziţii: neutră N, ridicare R, coborâre C şi flotantă
F), cilindrul hidraulic 6 (cu dublu efect), la care se adaugă supapa de siguranţă 4. Pornind de la
această schemă se prezintă modul de funcţionare a instalaţiei hidraulice, care asigură patru
comenzi distincte (corespunzător celor 4 poziţii ale distribuitorului hidraulic).
Comanda (poziţia) neutră, N. Instalaţia hidraulică funcţionează în gol, uleiul parcurge
un circuit de joasă presiune între rezervorul 1 – filtrul 2 – pompa 3 – distribuitorul 5 –
rezervorul 1, cilindrul hidraulic 6 fiind inactiv. Trecerea uleiului de la distribuitorul 5 la
cilindrul 6, şi invers, este întreruptă. Ca urmare, pistonul este blocat în cilindru. Utilajul agricol
este menţinut într-o poziţie fixă faţă de corpul tractorului, de exemplu, în poziţie de transport.
Comanda de ridicare, R. Instalaţia hidraulică lucrează în sarcină. Pompa aspiră ulei
din rezervor şi îl trimite sub presiune spre distribuitor, de unde este dirijat la cilindrul de forţă
(hidraulic), prin conducta AA’. Se realizează, astfel, un circuit de înaltă presiune între pompa 3
– distribuitorul 5 – conducta AA’, cilindrul hidraulic 6. Sub acţiunea uleiului sub presiune,
pistonul cilindrului hidraulic este deplasat în cursa utilă, executând comanda de ridicare a
maşinii agricole. Uleiul aflat în partea opusă a pistonului se întoarce în rezervor pe un circuit
de joasă presiune: conducta B’B – distribuitorul 5 – rezervorul 1.
Comanda de coborâre, C (coborâre forţată). Funcţionarea instalaţiei hidraulice este
similară comenzii de ridicare, cu deosebirea că sensul de mişcare a pistonului în cilindrul
hidraulic este inversat ca urmare a trimiterii uleiului sub presiune prin conducta BB’.
Comanda flotantă, F. Ca şi în cazul comenzii neutre, instalaţia hidraulică funcţionează
în gol. Se realizează, astfel, un circuit de joasă presiune: rezervorul 1 – filtrul 2 – pompa 3 –
distribuitorul 5 – rezervorul 1. Legătura distribuitorului cu cilindrul hidraulic este însă liberă.
Astfel, uleiul poate trece liber de la cilindru la distribuitor şi invers, sau spre rezervor, iar
pistonul se poate mişca liber în cilindru (este „flotant”), permiţând oscilaţiile pe verticală ale
maşinii agricole.

Fig. 9. Mecanism de suspendare cu cilindru hidraulic comandat de la un distribuitor hidraulic

cu 3 căi şi 3 poziţii (3/3).

În figura 9 este prezentată schema unei instalaţii hidraulice cu cilindru hidraulic cu

simplu efect şi cu un distribuitor cu trei căi (A, P, T) şi trei poziţii (neutră N, ridicare R şi
coborâre C). În cazul acestei scheme de acţionare, deosebirea funcţională apare numai la
comenzile de ridicare şi coborâre.
Comanda de ridicare, R. Instalaţia hidraulică funcţionează în sarcină. Lichidul de
lucru din rezervorul 1 este absorbit de pompa 3 şi trimis într-un circuit sub presiune: pompă –
filtru – distribuitor – conducta AA’ – cilindru hidraulic. Sub acţiunea uleiului aflat sub
presiune, cilindrul hidraulic realizează cursa utilă de ridicare.
Comanda de coborâre, C (coborâre liberă). Uleiul din rezervor, aspirat de pompă,
circulă într-un circuit de joasă presiune: rezervor – filtru – pompă – distribuitor – rezervor,
pompa funcţionând astfel în gol. Întrucât distribuitorul lasă liberă legătura cu cilindrul
hidraulic, uleiul din cilindru se reîntoarce în rezervor tot pe un circuit de joasă presiune:
cilindru – conducta A’A – distribuitor – rezervor. În acest mod, pistonul cilindrului hidraulic se
poate deplasa liber permiţând ca maşina agricolă să coboare liber, sub acţiunea propriei
greutăţi.
În situaţia în care cuplarea maşinilor la mecanismul de suspendare, aflat în poziţie
(regim) flotant (adică uleiul din cilindrul hidraulic al mecanismului de suspendare nu are
presiune), poziţia maşinii faţă de corpul tractorului (de exemplu, plugul purtat) este
determinată (“controlată”) numai pe baza echilibrului forţelor care acţionează asupra maşinii în
procesul deplasării în lucru.