Curs 3

Deplasarea pistonului în cursa de admisie de la P.M.S. la P.M.I. produce în cilindru o

depresiune care va pune în mişcare coloana de gaz. Iniţial, această coloană se va opune
deplasării datorită inerţiei. Spre sfârşitul cursei pistonului, datorită închiderii supapei de
admisie, această deplasare va fi încetinită, iar inerţia coloanei de gaz va produce o
creştere de presiune. Această presiune suplimentară realizează în continuare umplerea
ilindrului chiar si după ce pistonul a început să se deplaseze către P.M.S.
Principalii parametrii care influențează fenomenul inerţial sunt: turaţia motorului, lungimea
colectorului de admisie şi diametrul colectorului de admisie. Per ansamblu s-ar putea
spune că efectul fenomenului inerţial este nul, la începutul admisiei fiind negativ, iar la
sfârşit pozitiv, însă influenţa turaţiei asupra fenomenului inerţial nu este liniară, deoarece
prin modificarea ei se schimbă şi starea coloanei de gaz.
În figura 2.1. se prezintă influenţa turaţiei asupra coeficientului de umplere (v) pentru un
motor cu 6 cilindri şi o cilindree totală de 3500 cm3. În cazul a) s-a considerat lungimea
colectorului de admisie constantă (Lca = 600 mm), iar în cazul b) s-a considerat diametrul
colectorului de admisie constant (Dca = 40 mm). [1]Analizând graficele din figura 2.1. se
pot trage următoarele concluzii:
• pentru un colector de admisie cu diametrul constant, coeficientul de umplere
scade cu creşterea turaţiei;
• pentru un colector de admisie cu diametrul constant, coeficientul de umplere
atinge un maxim la o turaţie mai scăzută cu cât lungimea colectorului este mai
mare;
• pentru un colector de admisie de lungime constantă, coeficientul de umplere
atinge un maxim la o turaţie mai scăzută cu cât diametrul colectorului este mai
mic.
 a) b)
Fig. 2.1.
Influenţa turaţiei motorului asupra coeficientului de
umplere pentru diferite colectoare de admisie

2.2. Fenomenul oscilatoriu

Deschiderea bruscă a supapei de admisie produce o undă de presiune negativă care va
parcurge colectorul de admisie cu viteza sunetului. Când unda negativă ajunge la capătul
colectorului se reflectă în atmosferă şi se întoarce spre poarta supapei ca undă pozitivă
de presiune. În momentul în care unda de presiune pozitivă ajunge în poarta supapei se
reflectă din nou ca undă de presiune negativă, însă cu o amplitudine mai mică decât cea
iniţială datorită frecărilor. Procesul se repetă până la amortizarea completă a oscilaţiilor.

Dacă se controlează fenomenul astfel încât, următoarea deschidere a supapei de admisie

să coincidă cu momentul când unda de presiune pozitivă ajunge în poarta supapei, se
obţine o creştere de presiune care are ca efect creşterea masei de amestec proaspăt
introdus în cilindru.

Folosirea eficientă a fenomenului oscilatoriu presupune ca unda pozitivă să ajungă în

poarta supapei cu amplitudinea maximă spre sfârşitul procesului de admisie, astfel încât
să compenseze micşorarea debitului de amestec proaspăt introdus în cilindru datorată
închiderii supapei de admisie.
Deplasarea undelor de presiune în colectorului de admisie este similară cu cea a spirelor
unui arc elicoidal căruia i se aplică un impuls, după cum se poate vedea şi în figura 2.2.:

Fig. 2.2 Deplasarea undelor într-un arc elicoidal

Timpul necesar pentru ca unda de presiune produsă de deschiderea bruscă a supapei

de admisie să ajungă înapoi în poarta supapei este:

2  L ca
t= (2.1)
C

unde C  330 m/s (viteza sunetului în aer)

Dacă transformăm t în grade R.A.C. obţinem:

12  n  L ca
 = 6 n t = (2.2)
C

unde n este turaţia motorului [rot/min]

S-a demonstrat experimental că fenomenul oscilatoriu are eficacitate maximă când 

are o valoare cuprinsă între 80° şi 90° R.A.C. Utilizarea eficientă a acestui fenomen
implică modificarea lungimii colectorului de admisie (Lca) în funcţie de turaţia motorului,
după cum se poate în figura 2.3.

Fig. 2.3.
Variaţia lungimii optime a colectorului de admisie în
funcţie de turaţia motorului
Se observă că pentru turaţii mici, lungimea colectorului de admise este prea mare pentru
a avea aplicabilitate practică. O alternativă mai compactă la un sistem de admisie cu
colectoare lungi este sistemul de admisie cu rezonator Helmholz, prezentat schematic în
figura 2.4.

Fig. 2.4.
Sistem de admise cu rezonator Helmholz
S-au făcut notaţiile:
- volum rezonant;
L - lungime conducta calibrată;
d - diametru conductă calibrată.
Coloana de gaz din colectorul de admisie este un sistem elastic care are o frecvenţă
proprie de vibraţie. Sistemul de admisie cu rezonator Helmholz va avea frecvenţa de
rezonanţă (frez):

C A
frez = (2.3)
2 L  V
unde A este aria secţiunii conductei calibrate
Aerul din camera de rezonanţă va oscila datorită undelor de presiune care iau naştere la
deschiderea periodică a supapei de admisie. Dacă se potriveşte turaţia motorului astfel
încât frecvenţa undelor de presiune va fi egală cu frecvenţa proprie de vibraţie a aerului
din rezonator, sistemul va intra în regim de rezonanţă şi va produce unde de presiune de
amplitudine ridicată. Acestea vor comprima aerul spre sfârşitul procesului de admisie,
mărnd astfel masa de amestec introdus în cilindru.
Parametrii constructivi ai rezonatorului sunt aleşi astfel încât sistemul să intre în regim de
rezonanţă când motorul se află la turaţia de cuplu maxim (nMmax). Odată depăşită această
turaţie, fenomenul oscilatoriu are un efect negativ asupra coeficientului de umplere,
deoarece poate interfera cu fenomenul inerţial (fig. 2.5). Din această cauză se utilizează
sisteme de admisie variabile cu două sau trei regimuri de funcţionare sau cu variaţie
continuă pentru toate regimurile.

Fig. 2.5. Influenţa rezonatorului asupra coeficientului de umplere

În figura 2.6. se prezintă un sistem de admisie variabil pentru două regimuri elaborat de
firma Audi [1]:

a) b)
Fig. 2.6.
Sistem de admisie variabil cu 2 regimuri
de funcţionare ale motorului (Audi)

Pentru turaţii mici şi medii (sub 4000

rot/min - fig. 2.6.a.), clapeta 3 este închisă,
iar aerul din pasajul central 1 parcurge
conducta 2, care are o lungime mare, fiind
optimă pentru acest gen de turaţie. La
turaţii mari (peste 4000 rot/min - fig.
2.6.b.), se deschide clapeta 3, astfel că o
parte din aer parcurge o lungime mai mică
din colector, lungime care este optimă
pentru utilizarea eficientă a fenomenelor
dinamice la turaţii înalte. Caracteristica de
putere şi de cuplu pentru cele 2 regimuri
se poate vizualiza în diagrama din figura Fig. 2.7.
2.7.:
Caracteristica de cuplu şi de putere
pentru sistemul de admisie variabil al
firmei (Audi)
Firma Peugeot a dezvoltat un sistem de admisie variabil pentru 3 regimuri astfel că, în
funcţie de turaţia motorului aerul poate parcurge 3 lungimi diferite de colector, [1]. În figura
2.8. a), b) şi c) se prezintă modul de funcţionare a acestui sistem:

a) b)

Fig. 2.8.
Sistem de admisie variabil
(Peugeot) cu 3 regimuri de
funcţionare ale motorului

c)
Rezonatorul 1 este împărţit în trei sectoare de clapetele 2 şi 3. La turaţii joase (< 4000
rot/min) clapetele 2 şi 3 sunt închise, rezonatorul 1 având în acest caz cel mai mic volum.
Pentru turaţii intermediare (4000 ÷ 5000 rot/min), clapetele 2 se deschid, modificând
volumul rezonatorului, iar pentru turaţii înalte (> 5000 rot/min) se deschide şi clapeta 3,
mărind volumul rezonatorului la valoarea sa maximă. Influenţa fenomenelor dinamice
asupra caracteristicii de cuplu la sistemul de admisie variabil cu trei regimuri de
funcţionare ale motorului se poate vizualiza în figura 2.9:

Fig. 2.9.
Caracteristica de cuplu pentru sistemul de admisie
variabil al firmei Peugeot

Sistemul de admisie variabil pentru toate regimurile motorului este cel mai eficient la
realizarea supraalimentării acustice, dar este şi cel mai greu de realizat. Principiul de
funcţionare al acestuia se prezintă în figura 2.10.
 Fig. 2.10.
Sistem de admisie variabil continuuS-au făcut următoarele notaţii:

1 - fereastră de admisie a aerului;

2 - carcasă fixă rezonator;
3 - carcasă mobilă (distribuitor rotativ de aer);
4 - galerie admisie;
5 - supapă admisie.

În funcţie de turaţia motorului, un actuator va roti distribuitorul de aer 3, mărind sau

micşorând lungimea pe care o va parcurge aerul până la intrarea în cilindru. Actuatorul
este comandat de Unitatea Electronică de Control (U.E.C.) astfel că, indiferent de regimul
de funcţionare al motorului să se poată folosi cât mai eficient fenomenele dinamice din
sistemul de admisie pentru a putea creşte cantitatea de aer admis în cilindri.

Un astfel de sistem a fost realizat de firma B.M.W. (DIVA) pentru un motor cu 8 cilindri în
V [13]:
 Fig. 2.11.
Sistem de admisie variabil continuu (D.I.V.A) al firmei B.M.W.

Supraalimentarea acustică reprezintă o soluţie foarte atractivă pentru supraalimentarea

motoarelor deoarece nu foloseşte un agregat pentru creşterea presiunii amestecului
proaspăt. Totodată stăpânirea şi folosirea eficientă a fenomenelor dinamice care au loc
în sistemul de admisie necesită cercetări teoretice şi experimentale de o complexitate
ridicată.