11.2.2. Organe de încărcare.

Organele de încărcare ale combinelor de săpat galerii(fig.11.7) destinate pentru

strângerea din front a masei miniere dislocate de organul executor,pot fi de tip:
cupă(fig.11.7.,a), braţe încărcătoare(fig.ll.7.,b),lanţuri cu raclete(fig.11.7.,c),tambur (fig.ll.7.,d)
şi lopată(fig.11.7.,e).

Fig.11.7. Principalele tipuri de organe de încărcare.

După schema de lucru dispozitivele de încărcare cu cupă se asociază cu organe

executoare foratoare. La rotirea organului executor cupele dispuse pe spatele frezei în poziţie
inferioară încarcă masa minieră dislocată iar în poziţie superioară o descarcă pe dispozitivul de
transportat - încărcat.
În cazul când cu organul executor forator se execută o lucrare de formă boltită, se
aplică dispozitive de încărcare tamburi-cupe. În acest caz tamburii dirijează masa minieră
dislocată spre centrul lucrării, de unde ea este încărcată în cupe.
În combinaţie cu organele executoare de tip săgeată se folosesc dispozitive de încărcare
de tip braţe de încărcare, transportoare cu raclete inelare, cu lanţuri şi tamburi.
Organele executoare oscilante de tip bară, de obicei nu au dispozitive speciale de
încărcare, întrucât în acest caz însuşi lanţul tăietor îndeplineşte rolul de încărcător.
Organele executoare oscilante de tip coroană pot lucra cu aceleaşi dispozitive de
încărcare cu care lucrează organele executoare de tip săgeată. Mijloacele de transportat-
încărcat ale combinelor de săpat constau din transportoare şi reîncărcătoare.
Transportoarele pot fi cu bandă, cu un lanţ, cu două lanţuri şi inelare cu raclete.
Ultimele de obicei servesc în acelaşi timp ca dispozitive de încărcat şi de transportat - încărcat.
Reîncărcătorul combinei poate consta din unul sau două transportoare. În cazul
existenţei a două transportoare, unul din ele se numeşte remorcat iar celălalt tip portal (punte).
Reîncărcătorul portal se execută scurt. El este element de legătură între combină şi
reîncărcătorul lung remorcat şi serveşte pentru creşterea manevrabilităţii combinei.

11.2.3. Mecanisme de deplasare.

Mecanismele de deplasare ale combinelor pot să fie pe şenile, păşitoare şi combinate.

Mecanismele pe şenile, având o mare manevrabilitate, au căpătat cea mai largă
aplicare, însă ele se pot aplica în mod normal în lucrări cu unghiul de înclinare de , iar
cu folosirea unor cilindri hidraulici speciali până la .
Mecanismele păşitoare se folosesc în cazurile când este necesară realizarea unor forţe
mari de împingere a combinei în front(în roci tari) şi de reţinere a combinelor în lucrările cu
înclinare mare.
Ele şi-au găsit o largă aplicare la combinele cu organe executoare de tip rotor, destinate
pentru săpare, în roci cu f < 84 10 după scara lui M.M.Protodiakonov.
 Mărimea forţei de împingere variază într-un diapazon larg şi poate atinge 6000-
9000kN.
Dezavantajul lor constă în imposibilitatea deplasării combinei prin deplasare proprie
dintr-o lucrare într-alta. Pentru aceasta fiind necesare mijloace suplimentare de transport şi
demontarea combinei. Combinele echipate cu mecanisme păşitoare au manevrabilitate redusă.
Schema de avans a combinei în front este prezentată în fig.11.8. Deplasarea se
realizează cu patru cilindri hidraulici(numărul lor poate fi şi mai mare), doi cilindri execută
proptirea în pereţii lucrării,iar alţi doi cilindri avansul combinei in raport cu bara de împingere.

Fig.11.8. Schema de avans a combinei în front:

a - începutul ciclului de deplasare;
b - sfîrşitul ciclului de deplasare.
La sfârşitul ciclului de deplasare pe lungimea cursei (0,7 - 1,4m) presiunea în
cilindri de împingere se sistează şi bara prin cursa inversă a cilindrilor se deplasează în poziţia
iniţială.
Mai departe pentru deplasarea maşinii aceste operaţii ciclice se repetă.
Mecanismele de deplasare păşitoare se aplică la combine ca Iasinovatet-2, TOR 72 şi
SBM-2 (URSS), Robbins (SUA), Demag şi Westfalia-Lunen (RFG), Mevor end Ceulson
(Marea Britanie) ş.a.

11.3. Tipuri de combine de înaintare.

11.3.1. Combine cu atac punctiform(tăiere selectivă).

Indiferent de tipul rocilor în care sapă, combinele cu tăiere punctiformă au construcţie

şi funcţionare asemănătoare. Combinele care sapă în roci tari sunt mai rezistente şi dispun de
puteri instalate mari.
Aceste combine sunt prevăzute de obicei cu un organ de lucru aşchietor montat pe un
manipulator, care poate să-i imprime o mişcare, în plan orizontal şi vertical prin acţiunea unor
pistoane hidraulice, acoperind întreaga secţiune a galeriei.
Sub aspectul rezistenţei la compresiune a rocilor, cu aceste maşini se poate excava în
roci cu rezistenţe sub 1100-1200 (110-120MPa) şi în mod curent această limită se
află la 500 (50MPa).
Roca detaşată cade pe vatră de unde este evacuată de mecanismul de încărcare cu braţe
sau de transportorul cu raclete în consolă încorporat în maşină, care transferă materialul pe
transportorul reîncărcător, evacuându-l în vagoneţi sau pe o bandă transportoare.
Combinele se deplasează pe şenile liber pe pante până la , dar cu ajutorul
troliilor pot lucra şi la înclinări până la 35°(de obicei descendent). Pentru combaterea prafului
se folosesc pulverizatoare de apă montate în apropierea organului de lucru şi desprăfuitoare
mobile în front.
Combinele sunt dirijate de la un pupitru central amplasate pe combină sau prin
telecomandă. Pe lângă construcţiile clasice de combine, cu tăiere punctiformă, care dislocă pe
cale mecanică prin aşchiere, ca urmare a creării în masiv a unei stări de tensiune de către
instrumentele tăietoare, au apărut combine care dislocă masivul pe cale hidromecanică, sub
acţiunea combinată a cuţitelor şi a unor jeturi de apă de înaltă presiune.
În continuare prezentăm o scurtă descriere a unor combine de acest tip.

Combina CI-1
Combina CI-1 este destinată săpării galeriilor cu înclinări până la în cărbune şi
mixt cu rezistenţa de rupere la compresiune pînă la 400 , având profilul trapezoidal,
oval sau circular cu secţiuni cuprinse între 5,3 şi 12 m , având lăţimea cuprinsă între 2,8 şi
2

4,05m, iar înălţimea între 2,1 şi 3,2m. Combina poate realiza productivitatea de 60 ceea
ce corespunde cu o viteză de săpare de 4m/h.
Schema de ansamblu a combinei este dată în figura 11.9
Organul de tăiere 1, acţionat prin intermediul arborelui 2 şi reductorului 3 de către
motorul electric este susţinut articulat în furca 4, care poate fi rotită cu un unghi de 55° pe
şasiul 21 prin placa rotativă 6 cu ajutorul cilindrilor hidraulici 7. Rotirea în plan vertical se
realizează cu ajutorul cilindrilor hidraulici 5, care asigură rotirea organului de lucru cu
şi respectiv -37° faţă de orizontală. Pe organul de tăiere sânt sudate portcuţitele, în care se
fixează cuţite radiale.
Jgheabul transportorului 8, cu raclete în consolă, este prevăzut în partea din faţă cu un
făraş 8’, fixat pe jgheab prin bolţurile 9. Reglarea înălţimii făraşului se execută cu cilindrul
hidraulic 12. Organul activ al transportorului este lanţul 10, cu raclete 11, acţionat de motorul
prin intermediul reductorului 13 şi al stelei 14. Transportorul cu bandă 16, acţionat de
motorul prin intermediul reductorului 17, este montat articulat faţă de corpul combinei şi
se deplasează pe roţile 20 sau pe un monorai ancorat de susţinerea galeriei.
Şenilele 22 sunt acţionate separat de motoarele electrice prin intermediul
reductoarelor 23. Energia hidraulică este furnizată de pompa PH, acţionată de motorul electric
. Ventilatorul V, acţionat de motorul electric ,captează praful format în timpul tăierii.
Troliul 24 serveşte pentru manevrarea vagonetelor.

Fig.11.9. Construcţia combinei CI-1.

 Combina GPK
Este destinată pentru săparea lucrărilor miniere cu înclinare pînă la 25° şi secţiune
cuprinsă intre 4-15 m 2 , în cărbune sau mixt cu condiţia ca procentul de steril din front să nu
depăşească 30%. Combina poate tăia roci al căror coeficient de tărie (după Protodiakonov) nu
depăşeşte valoarea 4. La săparea lucrărilor cu înclinare mai mare de combina se ancorează
cu cablu de troliul de siguranţă.
Combina se produce în următoarele variante :
- cu transportor cu raclete scurt (fig.11.10);
- cu transportor cu raclete articulat pivotant (fig.ll.11);
- cu organ de tăiere de formă tronconică (fig.ll.10 şi 11.11);
- cu organ de tăiere compus, din două discuri care se rotesc în plane perpendiculare pe front.

Fig.11.10. Vedere generală a combinei GPK cu transportor scurt.

Combina(fig.11.10) se compune din: organul de încărcare 1; mecanismul de plasare 2;

echipamentul de comandă 3; organul de tăiere 7 montat pe braţul format din motorul electric
5, reductorul 4 şi axul 6; platforma rotativă 9 care susţine furca 10, în care braţul organului de
tăiere este montat articulat prin intermediul ramelor 8.
Sistemul de încărcare-evacuare este prezentat în fig. 11.11.

Fig.11.11. Combina GPK cu transportor pivotant.

Materialul dislocat din front de organul tăietor 5 cade pe vatră şi este preluat de braţele
oscilante 1, 2, care-l încarcă pe transportorul 3 cu raclete, care-l deversează pe transportorul
pivotant 9.
Transportorul pivotant acţionat de motorul 7 prin intermediul reductorului 8 este ataşat
corpului combinei prin articulaţia 6.
Sistemul hidraulic al combinei conţine: grupul pompelor hidraulice; blocul de comandă
al cilindrilor hidraulici; blocurile de comandă ale cuplajelor mecanismului de deplasare; blocul
de comandă al cilindrilor hidraulici pentru manevrarea transportorului cu raclete în
consolă(pivotant).
Din grupa combinelor destinate pentru săpat în roci tari fac parte combinele CI-2 şi
MK-2A.

Combina CI-2
 Combina este destinată săpării lucrărilor miniere cu înclinare maximă de în roci
cu coeficientul de tărie al lui Protodiakonov pînă la 10. Combina poate săpa din aceeaşi poziţie
lucrări cu lăţimea maximă de 4,8m şi înălţimea maximă de 4m.
Particularitatea cea mai importantă acestei combine(fig.11.12) o constituie tipul
organului de tăiere. Acesta este format din două emisfere 1, care se rotesc în plane
perpendiculare pe front, fiind montate pe braţul 2, care conţine grupul motor-reductor pentru
acţionare.
Pentru tăiere în roci cu f < 6 organul de tăiere se echipează cu cuţite radiale, iar pentru
roci mai tari se utilizează cuţite tangenţiale. Braţele oscilante 3 încarcă materialul dislocat, pe
transportorul cu raclete 5 care-l deversează într-un mijloc de transport. Braţele încărcătoare
montate pe făraşul 4 sunt acţionate de steaua de întoarcere a transportorului de raclete.
Combina se deplasează pe şenilele 6, acţionate independent cu două rotoare electrice.
Părţile principale ale combinei sunt acţionate separat de motoarele electrice care
însumează puterea de 162kW.

Fig.11.12.Combina CI-2.

Combina Dasco MK-2A

Este destinată pentru săparea lucrărilor miniere cu înclinare maximă de în steril
sau mixt cu coeficient de tărie (după Protodiakonov) pînă la 11.
Organul de tăiere 6 al combinei(fig.11.13) este montat pe braţul 1 manevrat în plan
orizontal şi vertical cu cilindri hidraulici. Braţul este aşezat pe placa turnantă 2 printr-o furcă.
Organul de încărcare este transportorul cu raclete în consolă 7. Partea anterioară a jgheabului 3
are formă de făraş(rampă) pentru preluarea materialului şi nivelarea vetrei. Combina se
deplasează pe şenilele 4 şi în timpul tăierii se fixează în poziţie de lucru cu cilindrii hidraulici
5.
Organul de tăiere este acţionat de un motor electric de 38 sau 67kW montat pe braţul
acestuia. Celelalte subansambluri ale combinei sunt acţionate cu motoare hidraulice.
Energia hidraulica este furnizată de o pompă antrenată de un motor electric cu puterea
de 82kW.
 Fig.11.13. Combina DOSCO MK-2A.

11.3.2. Combine cu impactori.

Aceste combine folosesc ca organ de dislocare un ciocan percutant acţionat pneumatic

sau hidraulic, cu energie de lovire foarte mare,capabil să excaveze roci tari.
Acest ciocan, numit impactor, este susţinut de un braţ montat pe mijlocul de deplasare
care cuprinde şi instalaţia pentru producerea energiei de acţionare.
Energia de lovire a impactorului este cuprinsă între 700 şi 3000J.
Impactorii acţionaţi pneumatic prezintă avantajele unei protecţii datorită pernei de aer
care se formează la sfârşitul cursei, iar şocurile preluate de braţul purtător sunt mai reduse.
Principalele dezavantaje sunt legate de costul ridicat şi zgomotul mare provocat în
timpul lucrului.
Impactorii acţionaţi hidraulic nu produc zgomot, au o mobilitate mai mare, iar energia
de lovire şi frecvenţa loviturilor se adaptează mai bine la rocă şi la situaţiile din front. Şi aceşti
impactori necesită întreţinere pretenţioasă, iar camerele cu azot folosite pentru amortizarea
loviturilor trebuie verificate şi recondiţionate periodic.
Principiul de funcţionare al unui impactor hidraulic este prezentat în fig.11.14.
Impactorii sunt montaţi pe manipulatoare(fig. 11.15) care asigură susţinerea şi manevrarea lor
în front.
Echipamentul de lucru astfel constituit poate fi montat pe diferite tipuri de maşini sau
pe combine special construite. Echipamentul de lucru se montează uneori pe maşini de
încărcat.
Pentru desfăşurarea fluxului tehnologic continuu este necesar să se folosească utilaje
unitare care să asigure atât dislocarea, cât şi încărcarea-evacuarea rocii.
Părţile principale ale unei combine cu impactor sunt prezentate în fig.11.16.
Aceste combine se recomandă pentru dislocarea rocilor fisurate şi cu clivaj pronunţat.
Când în front se găsesc substanţe minerale utile şi roci sterile, extragerea se poate face
selectiv.
 Fig.11.14. Schiţa de principiu a
impactorului hidraulic: Fig.11.15. Braţ manipulator pentru
1 - piston de lovire; 2 - piston intermediar; susţinerea şi manevrarea impactorului.
3 - picon; 4 - supapa; 5 - ulei sub presiune;
6 - ulei retur; 7 - canal de deviere.

Fig.11.16. Combină cu impactor tip „DUO” Mindev:

1 - platforma maşinii; 2 - şenile;
3 - acţionarea electro-hidrulică; 4 - braţ;
5 - ciocan impator; 6 - disc de rotaţie;
7 - cilindri de poziţionare a braţului;
8 - cilindru hidraulic de deplasare a ciocanului;
9 - lopată mecanică basculantă; 10 - cilindru hidraulic
de acţionare a lopeţii basculante.