5.

AUTOGREDERE

5.1 Consideraţii generale

Autogrederul (fig. 5.1 şi 5.2) este folosit la cele mai diferite lucrări de terasamente ca:
 nivelarea şi formarea patului şoselelor;
 executarea rambleelor din gropi de împrumut, înalte până la 0,6 m, formarea;
 nivelarea taluzurilor din ramblee şi deblee;
 amestecarea pământurilor cu diferite adaosuri şi lianţi;
 construcţia drumurilor;
 săparea canalelor şanţurilor şi rigolelor de scurgere cu adâncimi până la 0,75 m;
 repararea şi întreţinerea drumurilor.
În timpul iernii, autogrederele sunt folosite pentru curăţarea drumurilor de zăpadă
precum şi întreţinerea acestora în stare practicabilă.

Fig 5.1 Autogreder

Comparativ cu alte maşini de terasamente, autogrederul se caracterizează printr-o

mare manevrabilitate a echipamentului său de lucru, lama putând ocupa cele mai diferite
poziţii atât în plan orizontal cât şi în cel vertical: de asemenea se poate deplasa lateral şi are
posibilitatea de a folosi un număr mare de echipamente de schimb: buldozer, curăţitor de
zăpadă, greder–elevator, cupă de screper, amestecător etc.
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Maşina are o mobilitatea mare atât în timpul lucrului cât şi în timpul transportului
(40÷45 km/oră).

Fig. 5.2 Autogreder cu scarificator

Autogrederele se clasifică astfel:

 după greutate şi putere;
 după numărul de punţi şi schema roţilor;
 după sistemul de comandă al organului de lucru.
Clasificarea autogrederelor după greutate şi putere este dată în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1 Clasificarea autogrederelor după greutate şi putere

Tipul autogrederului uşor mijlociu greu foarte greu

masa, [t] 7 ... 9 10 ... 12 13...15 17.. . 19 21 ... 23
puterea, [kW] 48,5 74 117 175. . .220 280. . .320

După sistemul de comandă al organului de lucru, autogrederele pot fi:

 cu acţionare mecanică;
 cu acționare hidrostatică.
Actualmente se întâlnesc din ce în ce mai mult autogredere grele cu acţionare hidrostatică.

După echipamentul de deplasare, autogrederele pot fi:

 cu două punți;

107
Autogredere

 cu trei punţi.
După numărul punţilor cu roţi de direcţie, care să asigure rotirea autogrederului,
acestea pot fi:
 numai cu puntea din faţă cu roţi de direcţie;
 cu toate punţile cu roţi de direcţie.
După schema roţilor, autogrederele se caracterizează prin:
 numărul total de punţi;
 prin numărul de punţi motoare;
 prin numărul de punţi de direcţie (fig. 5.3 a … e).
Convenţional, schema roţilor unui autogreder se exprimă prin relaţia:
S  A B C (5.1)
în care:
A – este numărul de punţi cu roţi de direcţie;
B – numărul de punţi cu roţi motoare;
C – numărul total de punţi.

Fig. 5.3 Schema roţilor autogrederelor

De exemplu, autogrederul cu o punte în faţă cu roţi de direcţie şi cu două punţi în

spate cu roţi motoare va avea formula 1 x2 x3.
Actualmente, la majoritatea autogrederelor cu roţi de direcţie, acestea sunt roţi
conduse, având şi posibilitatea de înclinare în plan vertical.

108
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Autogrederele cu toate punţile motoare dispun foarte rar de mecanism de înclinare a

roţilor în plan vertical. Stabilitatea transversală a acestor autogredere este asigurată prin
rotirea roţilor faţă de axa maşinii.

5.2 Construcţia autogrederului

În figura 5.4 este prezentată schema constructivă a unui autogreder, ale cărui elemente
componente sunt: 1 cadrul principal, 2 cadrul de tracţiune, 3 echipamentul de lucru,
mecanismul de deplasare 5.
Cadrul principal este fixat cu partea din faţă articulat de punte din faţă, iar partea din
spate se reazemă pe puntea posterioară şi este formată din două grinzi pentru fixarea
motorului 4 şi a transmisiei. La autogrederele cu două punţi în spate, cadrul de bază se prinde
de acestea prin intermediul unor balansiere, care permit autogrederului să se adapteze
condiţiilor de relief.

Fig.5.4 Schema generală constructivă a unui autogreder

Lama este suspendată de montanţii cercului de rotire, care la rândul său este suspendat
de cadrul de tracţiune.
Cercul de rotire este suspendat de cadrul de tracţiune şi are posibilitatea de rotire în
planul orizontal. Cadrul de tracţiune este suspendat de cadrul principal.
Lama împreună cu cadrul de tracţiune sunt astfel suspendate încât pot ocupa diferite
poziţii, atât în plan orizontal cât şi în cel vertical. Acest sistem permite şi deplasarea laterală a
lamei.

109
Autogredere

5.3 Productivitatea autogrederului

Productivitatea autogrederului poate fi exprimată prin volumul de pământ tăiat şi
deplasat, prin suprafaţa nivelată sau prin lungimi executate în unitatea de timp.
Exprimarea productivităţii în suprafeţe sau în lungimi este mai dificilă şi de aceea, în
mod obişnuit, productivitatea autogrederului se exprimă prin volumul de pământ tăiat şi
deplasat în unitatea de timp.
Sub formă generală, productivitatea autogrederului poate fi exprimată cu ajutorul
relaţiei:
T V  k f
P ,[m3/h] (5.2)
t  Ka
în care:
T– este durata de lucru a unui schimb, ore;
kf – coeficientul de folosire a autogrederului în timp;
V – volumul geometric al pământului deplasat de către autogreder Ia o trecere, m3;
t – durata unui ciclu, ore;
Ka – coeficientul de afinare a pământului aflat în prismă.
Durata ciclului în cazul general poate fi exprimată prin relaţia:
t  t1  t 2  t 3  t 4  t 5  t 6 (5.3)
în care:
t1 – este durata de deplasare a pământului de către lamă;
t2 – durata de revenire a autogrederului;
t3 şi t4 – durata de ridicare şi de coborâre a lamei;
t5 şi t6 – durata necesară cuplărilor, decuplărilor şi întoarcerilor la finele de cursă.
Dacă maşina lucrează în circuit fără întoarceri la capete, durata unui ciclu se
determină cu expresia:
t  t1  t 2  t3  t 4 (5.4)
în care:
t1 – este durata de deplasare a pământului de către lamă;
t2 – durata de revenire a autogrederului;
t3 şi t4 – durata inversării lamei, a cuplărilor şi decuplărilor.

110