Lucrari Practice 7

TRANSMISIA MECANICA A TRACTOARELOR PE ROTI

Transmisia reprezintă totalitatea subansamblelor prin intermediul cărora se

realizează transmiterea puterii de la motor la organele pentru deplasare. Ea are rolul
de a adapta parametrii puterii efective a motorului la condiţiile reale ale organelor
pentru deplasare.
Aceste transmisii sunt cele mai răspândite, având ca avantaje principale
simplitatea constructivă şi siguranţa în exploatare.
Transmisia mecanică pentru tractoarele pe roţi (figura 65) cuprinde
următoarele subansamble principale: ambreiajul principal, reductorul planetar, cutia
de viteze, transmisia centrală, diferenţialul, transmisiile finale şi roţile motoare.

Fig. 65. Schema transmisiei mecanice pentru tractoarele pe roţi:

A.P. - ambreiajul principal; R.P. - reductorul planetar; C.V. - cutia de viteze;
T.C. - transmisia centrală; D. - diferenţial; T.F. - transmisia finală; R.M. - roţile motrice
Ambreiajul principal realizează o legătură intermitentă între motorul termic
şi celelalte părţi componente ale transmisiei.
Reductorul planetar are rolul de a dubla sau tripla numărul treptelor de
viteză şi este un subansamblu specific tractoarelor agricole.
Cutia de viteze are rolul principal de a modifica vitezele de deplasare ale
tractorului în funcţie de condiţiile concrete de lucru.
Transmisia centrală realizează schimbarea planului mişcării cu 90o şi
demultiplicarea turaţiei.
Diferenţialul are rolul de a transmite turaţii diferite la roţile motoare, atunci
când tractorul se deplasează în viraje sau pe teren denivelat.
Transmisiile finale realizează ultima demultiplicare a turaţiei şi ele sunt
specifice tractoarelor care necesită forţe mari de tracţiune.

Ambreiajul principal

Ambreiajul principal este un cuplaj de legătură intermitent care asigură

transmiterea mişcării de la motorul termic cu ardere internă la celelalte părţi
componente ale transmisiei. El îndeplineşte următoarele roluri:
- decuplează transmisia de motor pentru opriri temporare sau pentru
schimbarea treptelor de viteză, acţionarea prizei de putere şi blocarea
diferenţialului;
 - asigură demararea progresivă a tractorului prin creşterea treptată a
solicitărilor din organele componente ale transmisiei;
- limitează valoarea maximă a momentului de torsiune la organele transmisiei
şi la motor prin patinarea elementelor sale;
- acţionează unele echipamente de lucru (priză de putere, pompă hidraulică
etc.).

Ambreiajul cu fricţiune, normal cuplat, monodisc

Acest tip de ambreiaj se întâlneşte în construcţia tractoarelor pe roţi. În poziţie

normală el este cuplat, iar la apăsarea mecanismului de comandă se decuplează.
Părţile componente ale unui ambreiaj cu fricţiune, normal cuplat, prezentat în figura
71, sunt următoarele:
a. partea conducătoare:
- discul de presiune;
- carcasa ambreiajului;
- arcurile de apăsare.
b. partea condusă:
- discul de fricţiune;
- arborele ambreiajului;
c. mecanismul de comandă:
- pedala de ambreiaj;
- arc de revenire a pedalei;
- tijă de legătură;
- pârghie de comandă;
- ax cu furcă;
- rulment de presiune;
- pârghii pentru debreiere (decuplare);
- bolţuri de tragere.
 Fig. 71. Schema ambreiajului cu fricţiune, normal cuplat, monodisc:
1. volanta; 2. disc de presiune; 3. carcasa ambreiajului; 4. disc de fricţiune;
5. arbore ambreiaj; 6. pedală de comandă; 7. arc de revenire; 8. tijă de legătură;
9. pârghie de comandă; 10. rulment de presiune; 11. pârghii pentru debreiere;
12. bolţuri de tragere; 13. arcuri de apăsare

Funcţionare. În poziţie normală ambreiajul este cuplat, întrucât arcurile de

apăsare exercită o forţă de apăsare asupra discului de presiune. Astfel apar două forţe
de frecare între volantă – discul de fricţiune şi între discul de presiune – discul de
fricţiune, iar mişcarea se transmite de la partea conducătoare la partea condusă a
ambreiajului. La apăsarea pedalei de comandă prin sistemul de pârghii, rulmentul de
presiune acţionează asupra pârghiilor pentru debreiere, care vor depărta discul de
presiune de discul de fricţiune, învingând forţa elastică a arcurilor. Ca urmare, forţele
de frecare dintre partea conducătoare şi partea condusă dispar şi se întrerupe
transmiterea mişcării la arborele ambreiajului.
 Reductorul planetrar

Are rolul de dubla treptele cutiei de viteza realizind doua game de viteze
(gama inceata si gama rapida). Reductorul planetar poate fi amplasat inaintea cutiei de
viteza sau dupa cutia de viteza. El este o parte specifica tractoarelor care nu se
intalneste la autoturisme.
Reductorul planetar este de tip cu sateliti si roti planetare. Principalele parti
componente sunt urmatoarele: coroana dintata mobila, roata dintata dubla culisanta,
carcasa, coroana dintata fixa, grupul de trei perechi de sateliti cilindrici si doua roti
planetare(una fixata pe arborele ambreiajului iar alta pe arborele principal al cutiei de
viteza).
Pentru a realiza gama rapida de viteze sateliti vor avea numai miscare de
revolutie indeplinind rolul de pana intre rotile planetare iar pentru gama inceata de
viteze sateliti vor avea doar miscare de rotatie in jurul axei proprii.

Cutia de viteze

Cutia de viteze îndeplineşte următoarele roluri:

- modifică momentul motor la organele pentru deplasare şi, respectiv, viteza
de deplasare a tractorului;
- permite mersul înapoi a tractorului;
- asigură staţionarea îndelungată a tractorului cu motorul în funcţiune

Cutia de viteze în trepte, cu trei arbori longitudinali

Acest tip de cutie este utilizat pentru tractoare de putere mijlocie şi mare cu
număr mediu de trepte de viteze. Spre deosebire de cutia de viteze cu doi arbori
longitudinali, această cutie prezintă suplimentar un arbore intermediar amplasat între
arborele principal şi arborele secundar.
 Fig. 74. Schema cutiei de viteze în trepte, cu trei arbori longitudinali:
1. arbore principal; 2. arbore intermediar; 3. arbore secundar; 4. roţi dinţate deplasabile;
5. roţi dinţate fixe; 6. roată dinţată intermediară; 7. angrenaj cilindric permanent;
8. carcasă; 9. lagăre cu rulmenţi

Funcţionare. Arborele principal primeşte mişcarea de la ambreiajul principal

sau de la reductorul planetar şi o transmite la arborele intermediar printr-un angrenaj
cilindric permanent. Pentru transmiterea mişcării la arborele secundar este necesar ca
o roată deplasabilă de pe acest arbore să se angreneze cu perechea corespunzătoare de
pe arborele intermediar. În figura prezentată este selectată treapta de viteză pentru
mersul înapoi, întrucât roata deplasabilă angrenează cu roata dinţată intermediară.
Această cutie de viteze poate realiza cinci trepte pentru mersul înainte şi o treaptă
pentru mersul înapoi.
Puntea din spate a tractoarelor pe roţi

Principalele subansamble ale punţii din spate la tractoarele pe roţi sunt

următoarele: transmisia centrală, diferenţialul şi transmisiile finale.
 Transmisia centrală reprezintă un angrenaj conic permanent care realizează
demultiplicarea turaţiei primite de la cutia de viteze sau reductorul planetar şi
schimbarea planului mişcării cu 90o. Ea este formată din pinionul de atac (conducător)
şi coroana diferenţialului (condusă).

Diferenţialul este subansamblul punţii din spate amplasat între transmisia

centrală şi transmisiile finale. Rolul acestuia este de a transmite turaţii diferite la
transmisiile finale când tractorul se deplasează în viraje sau pe drumuri cu denivelări.
El este alcătuit din: sateliţi conici, roţi planetare şi carcasă.
La deplasarea tractorului în linie dreaptă şi pe un teren fără denivelări, roţile
motoare se rotesc cu aceeaşi turaţie, iar sateliţii au numai mişcare de revoluţie odată
cu carcasa diferenţialului, îndeplinind rolul de pene între roţile planetare.

Fig. 76. Schema punţii din spatea tractoarelor pe roţi:

1. transmisia centrală; 1a. pinion de atac;1b. coroană diferenţial; 2. diferenţial; 2a. sateliţi;2b.
carcasă diferenţial;2c. roţi planetare; 3. transmisia finală;3a. roată dinţată conducătoare;3b. roată
dinţată condusă;4. manşon pentru blocarea diferenţialului; 5. roţi motoare;6. frâne
 La deplasarea tractorului în viraje, roţile motoare se rotesc cu turaţii diferite,
iar sateliţii au atât mişcare de revoluţie odată cu carcasa diferenţialului, cât şi mişcare
de rotaţie în jurul axelor proprii, participând la raportul de transmitere a mişcării.
Funcţionarea diferenţialului în viraje se bazează pe principiul minimei rezistenţe, care
implică efecte negative în cazul deplasării roţilor motoare pe suprafeţe cu aderenţe
diferite. Roata cu aderenţă scăzută va primi o turaţie mai mare, iar roata cu aderenţă
mai mare va primi o turaţie mai mică. În anumite situaţii roata cu aderenţă mai
scăzută patinează, un fenomen nedorit dar care se întâlneşte frecvent la utilajele
pentru îmbunătăţiri funciare, datorită condiţiilor de lucru. Pentru înlăturarea acestui
fenomen, diferenţialul se prevede cu un dispozitiv de blocare comandat de
conducătorul tractorului cu ajutorul unei pedale. La tractoarele moderne dispozitivul
de blocare a diferenţialului intră în funcţiune automat, iar diferenţialul se numeşte
autoblocabil. Dispozitivul de blocare anulează funcţia de diferenţiere a mişcării între
cele două roţi, iar acţionarea acestuia trebuie să se facă numai la deplasarea în linie
dreaptă.
Transmisiile finale au rolul de a contribui la mărirea raportului de transmitere
a mişcării la roţile motoare. Ele reprezintă ultima treaptă din transmisie pentru
demultiplicarea turaţiei primită de la motorul tractorului si sunt specifice tractoarelor
si utilijelor grele. Transmisiile finale constau din două perechi de roţi dinţate
cilindrice, de regulă cu antrenare exterioară.