Transmisiile mecanice în trepte

Transmisiile mecanice în trepte au obţinut cea mai largă raspândire la tractoare

şi automobile, datorita faptului că sunt mai simple din punct de vedere
constructiv au un randament mare şi au 0 siguranţă mai mare în exploatare.
La tractoarele pe roţi, în mod obişnuit motorul este amplasat în faţă, iar
roţile motoare în spate, sau în spate şi în faţă.
La tractoarele cu doua roţi motoare (4x2), transmisia mecanica în trepte este
alcatuită, in general, din urmatoarele subansambluri (fig.1), ambreiajul
principal 1, cuplajul de legatura 2, cutia de viteze 3, transmisia centrala 4,
diferenţialul 5 şi transmisia finala 6.

Fig.1. Schema unei

transmisii mecanice a
unui tractor 4x2
AMBREIAJUL PRINCIPAL

3.1 ROLUL ŞI CONDIŢIILE IMPUSE AMBREIAJELOR

Ambreiajul principal se plasează între arborele cotit al motorului şi cutia de viteze,
constituind în transmisiile mecanice, primul ansamblu al transmisiei. El este un
cuplaj cu rol de decuplare temporară şi cuplare progresivă a motorului cu
transmisia, necesare în diferite situaţii cum ar fi:

- pornirea din loc a tractorului, regimul stabil de funcţionare fiind atins prin
creşterea progresivă a sarcinilor din organele transmisiei şi motorului;
- oprirea temporară a tractorului cu motorul în funcţiune;
- schimbarea treptelor de viteze;
- limitarea valorii maxime a momentului de torsiune din organele transmisiei şi
motorului prin patinarea elementelor sale, în cazul apariţiei suprasarcinilor (rol de
cuplaj de siguranţă).
Ambreiajului principal i se impun şi condiţii specifice, cum ar fi:

-siguranţă în transmiterea cuplului motor, în orice condiţii de exploatare;

-decuplarea rapidă şi completă, deoarece un moment remanent îngreunează

schimbarea treptelor de viteze, mărind uzarea pieselor;

-construcţie simplă şi raţională astfel încât momentul de inerţie al părţilor conduse

să fie minim, uşurând schimbarea treptelor de viteze prin micşorarea şocurilor din
danturi;

-echilibrarea naturală a forţelor normale la suprafeţele de frecare ale ambreiajului,

fără ca acestea să fie transmise lagărelor arborilor;

-evacuarea uşoară a căldurii de pe suprafeţele elementelor de frecare, pentru a

mări durabilitatea pieselor ambreiajului;

- exploatarea, întreţinerea, montarea şi demontarea uşoare, reglaje simple.

În funcţie de modul de transmitere a cuplului motor,ambreiajele se împart în
următoarele tipuri:

Ambreiaje mecanice cu fricţiune, la care transmiterea momentului de

torsiune se realizează prin frecarea dintre elementele conduse şi
conducătoare ale ambreiajului;

Ambreiaje hidraulice, la care transmiterea momentului de torsiune de la

partea conducătoare la cea condusă se face prin intermediul unui lichid;

Ambreiaje electromagnetice, la care transmiterea momentului de torsiune se

realizează prin interacţiunea câmpurilor electromagnetice create între
părţile conduse şi conducătoare ale ambreiajului.

Ambreiajele mecanice cu fricţiune au primit cea mai largă răspândire la

automobilele şi tractoarele actuale.
 AMBREIAJE MECANICE CU FRICŢIUNE

După modul de realizare a presiunii pe discuri ambreiajele mecanice cu

fricţiune se împart în:
- normal cuplate, folosite la toate automobilele şi la majoritatea tractoarelor pe
roţi;
- facultativ cuplate, folosite la tractoarele pe şenile şi unele tractoare pe roţi.

La ambreiajele normal cuplate, presiunea pe discuri se realizează prin intermediul

unor arcuri (elicoidale sau disc), montate în stare comprimată. Aceste ambreiaje
stau tot timpul cuplate şi sunt decuplate numai atât timp cât se apasă pe pedala
ambreiajului. La eliberarea pedalei ele se autocuplează datorită arcurilor montate
în stare comprimată.

La ambreiajele facultativ cuplate, presiunea pe discuri se realizează printr-un

mecanism de pârghii şi came (sau conuri). Atât pentru cuplare, cât şi pentru
decuplare, este necesară o forţă exterioară. Odată cuplate sau decuplate ele
rămân în această poziţie indiferent dacă acţiunea forţei a încetat sau nu. Aceste
ambreiaje sunt acţionate prin manetă.
Ambreiaje cu fricţiune normal cuplate

După rolul lor funcţional, ambreiajele normal cuplate se clasifică în :

ambreiaje simple şi ambreiaje duble. Ambreiajele simple sunt cele care
transmit puterea de la arborele motor numai printr-un singur flux, şi anume
numai la transmisia propriu-zisă a autovehiculului. Ambreiajele duble sunt
cele care realizează transmiterea puterii de la motor prin două fluxuri
distincte: un flux transmite puterea la transmisia propriu-zisă a
autovehiculului (la roţi), iar cel de al doilea flux - la transmisia prizei de
putere.
Ambreiajele simple se utilizează la automobile şi la tractoare pe roţi . În
funcţie de valoarea momentului de torsiune transmis, ambreiajele simple pot
fi cu un disc sau cu două discuri.
 Elementele de bază ale acestui tip de
ambreiaj sunt următoarele: 1 - volantul
motorului, montat pe arborele cotit 1´; 2 -
discul condus căptuşit, pe ambele părţi
cu material de fricţiune şi montat pe
canelurile arborelui ambreiajului 8; 3 -
discul de presiune şi conducător (placa
de presiune), antrenat de cepurile 15; 4 -
carcasa disc a ambreiajului, montată pe
volant cu ajutorul unor şuruburi; 5 - tije
(buloane) ; 6 - piuliţe pentru reglarea
jocului dintre discuri; 7 - pârghii de
decuplare a ambreiajului (de regulă trei,
mai rar şase); 8 - arborele ambreiajului;
9 - pedală pentru decuplarea
ambreiajului; 10 - arc elicoidal, care
menţine pedala în poziţia extremă
dreapta; 11 - piuliţă pentru reglarea
cursei libere a pedalei; 12 - manşonul de
decuplare cu rulmentul de presiune 13;
14 - arcuri montate periferic, care
Fig.5.5 Schema ambreiajului normal cuplat. realizează presiunea pe discuri.
CUTII DE VITEZE PENTRU TRACTOARE ŞI AUTOMOBILE

[Link] şi clasificarea cutiilor de viteze

In cadrul transmisiei tractoarelor şi automobilelor, cutia de viteze are
următoarele roluri:
- permite modificarea vitezei de deplasare, prin schimbarea raportului de
transmitere al transmisiei, şi deci a momentului la roţile motoare în funcţie de
condiţiile de lucru;
- permite mersului înapoi al autovehiculului ;
- permite staţionarea de lungă durată a autovehiculului cu motorul în funcţiune.
(la lucrările staţionare cu priza de putere sau şaiba de curea).

Pentru a răspunde rolului funcţional, cutiile de viteze trebiue să îndeplinească

următoarele condiţii:
- să asigure un număr cât mai mare de rapoarte de rapoarte de transmitere,
pentru obţinerea vitezelor de deplasare şi a forţelor de tracţiune impuse de
varietatea condiţiile de lucru;
- să aibă o construcţie simplă şi compactă;
- să aibă randament ridicat ;
- să aibă fiabilitate ridicată şi o întreţinere uşoară
Clasificarea cutiilor de viteze.

După modul de variaţie a raportului de transmitere, cutiile de viteze pot fi :

în trepte, la care variaţia raportului de transmitere se face în mod discontinuu,
realizându-se astfel un număr limitat de rapoarte de transmitere ;
progresive sau fără trepte , care , întrun anumit interval, asigură o infinitate de
rapoarte de trasnsmitere;
combinate, care reprezintă o asociere între cutiile de viteze în trepte şi cele
progresive.

După modul de schimbare a treptelor, cutiile de viteze pot fi:

- cu acţionare directă, la care schimbarea treptelor se face manual de către
conducător;
- cu acţionare semiautomată, la care schimbarea treptelor se face de către
conducător prin intermediul unor vomecanisme;
- cu acţionare automată, la care schimbarea treptelor automat, fără intervenţia
conducătorului, în funcţie de condiţiile de deplasare, asigurînd autovehiculului
calităţi dinamice şi economice optime.