GASTRONOMIA IN OLANDA

Bucataria olandeza reflecta perfect stilul de viata simplu care a dus la dezvoltarea acesteia.
Formata din ingrediente simple care adesea nu sunt prelucrate in mancaruri complexe, ofera o masa
nutritiva si delicioasa.
Bucataria olandeza se bazeaza mai ales pe cartofi, legume care au rol principal in multe preparate
si specialitati locale. Carnea nu lipseste din meniu, insa aceasta se mananca in cantitati destul de
reduse in comparatie cu legumele. De asemenea, intalnim adesea si un anume fel de peste in dieta
olandeza. Acesta este binecunoscutul hering.

Campioni la producţia de lapte

Creşterea vacilor pentru producţia de lapte este una dintre principalele îndeletniciri ale fermierilor
olandezi. Combinaţia dintre câmpie şi clima plăcută şi umedă este ideală pentru acest tip de
agricultură. Olanda înregistrează cea mai mare producţie de lapte pe cap de bovină din lume.
Industria de prelucrare a laptelui se află la un nivel tehonlogic foarte ridicat. Piaţa lactatelor este
auto-suficientă şi cele mai multe produse derivate din lapte sunt exportate.

Pe lângă vaci, olandezii se ocupă şi cu creşterea păsărilor, în special a puilor de găină şi raţelor, a
tineretului de ovine, a porcilor şi curcanilor. Totodată, Olanda este cea mai mare exportatoare de
ouă pe piaţa mondială.

Un rol important în rândul resurselor naturale ale micului regat îl ocupă bancurile sezoniere de
heringi din Atlantic. Peştele proaspăt şi midiile se exportă în cantităţi mari, aducând venituri
importante.

Scurt istoric
Mulţi trăiesc cu impresia că bucătăria olandeză că este insipidă, urâtă şi necondimentată, iar
pentru această impresie putem da vina doar pe olandezi înşişi, după cum veţi vedea mai jos.
Totuşi, olandezii au ştiut să contracareze lipsa resurselor proprii adoptând multe ingrediente şi
arome străine. Influenţele persane şi arabe au fost rezultatul comerţului, cele romane, franceze şi
pentru cetăţeanul mediu. Mesele constau pe atunci dintr-o mare varietate de fructe, brânzeturi,
carne, vin şi nuci de tot felul. De altfel, cartea de bucate clasică a bucătăriei olandeze “De
Verstandige Kok” (Bucătarul de bun-simţ), apărută în 1669, includea preparate incitante ca gâscă la
frigare cu curcuma, adică o păpică super-interesantă chiar şi pentru zilele noastre.
Este de ajuns să aruncăm o privire asupra picturilor marilor maeştri flamanzi, mai ales asupra
naturilor moarte, ca să observăm o abundenţă şi o diversitate importantă a bucatelor. De altfel,
Olanda a fost mereu o ţară bogată, datorită în special flotei, comerţului şi ţesăturilor sale.

Specifica bucatariei olandeze este si sosul olandez care este este întalnit în mai toate restaurantele
din Olanda ,dar si în alte tari din Europa. Sosul olandez este o emulsie fierbinte de oțet și unt,
clarificat uneori, în care gălbenușul de ou este folosit ca agent de emulsionare. Sosul a fost creat în
mod asemănător deja în secolul al XVI-lea. Se potrivește la pește fript, carne friptă la grătar ori în
tigaie, dar și la rasol de pește, ouă Benedict sau legume, îndeosebi la sparanghel și conopidă.
 Se spune, că acest sos ar fi fost inventat în anii războiului franco-olandez (1672–78) în timpul
domniei lui Ludovic al XIV-lea, de unde ar proveni și numele. Pe de altă parte, unii istorici cred că
a fost inventat în Țările de Jos, apoi adus în Franța de hughenoți. Fapt este, că o rețetă pentru sos
olandez apare într-o carte de bucate olandez scrisă de Carel Baten, care datează din 1593. În 1651,
François Pierre de La Varenne a descris un sos similar în cartea sa de bucate revoluționară „Le
cuisinier François”: „... avec du bon beurre frais, un peu de vinaigre, sel et muscade, et un jaune
d’œuf pour lier la sauce” („... cu unt proaspăt bun, un pic de oțet, sare, nucșoară și, precum un
gălbenuș de ou pentru a lega sosul”).

Cei mai mulți istorici sunt de acord, că sosul olandez originar provine din Normandia, pe atunci
numit sos Isigny, pe baza orașul Isigny-sur-Mer. La acea vreme, localitatea a fost bine cunoscută
pentru producția ei de unt excelent.[2] În timpul Primului Război Mondial, producția de unt se opri
aproape pe deplin în Franța și trebui să fie importat unt de calitate inferioară din Olanda. De acea,
bucătarii francezi au dorit să declare inițial calitatea probabil ceva mai scăzută de unt olandez
importat, astfel ei au denumit sosul Isigny, preparat cu unt olandez, sos olandez. După război, când
s-a găsit din nou suficient unt francez, numele s-a menținut, fiind mai sonor și mai ușor de
pronunțat.
Sosul olandez se poate cumpăra și ca produs al industriei alimentare gata preparat, dar are de
obicei puțin în comun cu rețeta originară. În loc de unt, sosul olandez produs industrial conținep de
obicei ulei vegetal și se adăuga lângă gălbenușurile de ou alți emulgatori ca agenți de îngroșare.
Alte ingrediențe sunt adesea diverze arome, ca de exempludiacetil (aromă de unt) și diferite
alte condimente artificiale. Parțial, sosul este colorat cu coloranți alimentari
ca Capsantina sau caroten. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, în 1995, că acest sos, cu
toate că conține grăsime vegetală în loc de unt, poate fi numit „sos olandez”. 

Cu toate acestea , sunt cateva “mancaruri”pe care ei sustin ca ar fi tipic olandeze.

1. Hete Bliksem ( in traducere, “fulgerul iute”) este o mancare traditionala olandeza

veche.Probabil cea mai neapetisanta . Este un piure care consista din doua parti de cartofi, o
parte mere acre (este o varietate de mere olandeze numita Boskoop) si o parte de mere dulci
sau pere. La o alta varianta a acestei delicatese ,, donder en hete bliksem” adica ,, tunet si
fulger iute “ se mai adauga si sunca si mustar frantuzesc.

2. Boerenkool met worst , este probabil cea mai tipica mancare olandeza. Este un fel de tocana
(stampot) sau mai bine zis piure din cartofi fierti amestecati, la sfarsit , cu o variatiune de
varza. Cartofii si varza se fierb de obicei separat si apoi se face un fel de piure din cele doua
adaugand unt , sare, piper etc. Se serveste impreuna cu rookworst(carnat afumat) fiert.

3. Frikandel, este un fel de crenvust sau carnat , cu gust mai acru , facut din tot felul de carni
amestecate (pui,porc,vaca si cateodata cal sau manz).

4. Krokette si Bitterballen , pentru ca sunt cam acelasi lucru si doar forma e diferita. Krokett-ul
este un rulou iar Bitterbalen sunt niste mingiute/galuste. Au o crusta crocanta ( de obicei din
breadcrumbs/frimituri de paine) si o umplutura semi lichida de obicei din: carne toccata
(vitel,pui, curcan) sau peste si alte vietati marine( garnale de exemplu).

5. Sosul Sote, adica sosul de arahide. Se consuma de obicei la frigaruile de carne de pui si se
aplica excesiv. Tot aici intra si untul de arahide varianta olandeza.

6. Friet met appelmoes , adica cartofi prajiti cu compot de mere.

Fig1. Bitterbalen

Fig.2 Stroopwafel