Cuprinsul

Introducere

1. Bazele teoretice privind elaborarea şi perfectarea meniului

Noţiuni despre meniu. Tipurile de meniu si caracteristica lor.

2. Continutul meniului, divizarea pe grupe de bucate, ordinea

prezentării lor în meniu în functie de tipul întreprinderii.

3. Cerinte către perfectarea meniurilor.

Concluzie.

1
 Introducere
Alimentaţia publică reprezintă un ansamblu de întreprinderi cu statut
organizatoric divers, care se ocupă de producerea, comercializarea şi organizarea
consumului produselor culinare.
Îndeplinirea a trei funcţii conexe - producerea, comercializarea şi consumul
produselor culinare - este specificul acestei sfere şi se reflectă în particularităţile
structurii de producere-comercializarea întreprinderilor, în organizarea procesului
de producere, în stabilirea preţurilor, etc. Procesul de producere la întreprinderi de
alimentaţie publică cu ciclul de producere integral începe cu primirea produselor
la depozit şi se încheie cu comercializarea bucatelor finite în sălile de
comercializare.
Intensitatea intereselor consumatorului, posibilităţi de achitare de plată
pentru servicii, au influenţat la organizarea a mai multor tipuri de întreprinderi cu
diferite destinaţii şi diferit spectru de servicii oferite consumatorilor: restaurante,
baruri, cafenele, bodegi, bufete, magazine culinare, chioşcuri specializate.
Pentru încadrarea întreprinderii în unul sau în alt tip, sunt folosite unele
criterii principale în conformitate cu aceste criterii are loc standardizarea
întreprinderilor.
Aceste criterii sunt următoarele:
• Sortimentul producţiei oferit consumatorilor. În diferite tipuri
de unităţi se comercializează producţia proprie şi producţia
comercializată, dar sortimentul acestei producţii este diferit în diferite
tipuri de unităţi de alimentaţie publică.

• Forma de deservire: deservire prin chelner sau autodeservire. În

funcţie de gradul întreprinderii

Paralel cu încadrarea în tipuri, întreprinderile sunt clasificate în categorii:

lux, superioară, întâi, doi şi trei.

2
 Fiecare unitate de întreprindere întocmeşte un meniu. Meniul prezintă lista
de preparate culinare şi băuturi indicate în ordinea stabilită, după ordinea servirii
preparatelor: aperitive sau gustări reci, supe, preparate de bază, salate, dulciuri,
băuturi cu indicarea numărului de recetă în corespundere cu sursa normativ
tehnică, denumirea preparatului, gramajul şi costul. În meniu se indică: denumirea
unitaţii, data pentru care este valabil meniul. Meniul este vizat de personae
responsabile: directorul, şeful de producere şi contabil.

1. Bazele teoretice privind elaborarea şi perfectarea meniului

Noţiuni despre meniu. Tipurile de meniu si caracteristica lor.
Listele de preparate erau cunoscute din vechime sub denumirea de “escriteau” (tăbliţa),
când serveau pentru a indica ordinea în care se aduceau bucatele la o masă deosebită.
Dimensiunile lor mari nu permiteau însă aşezarea pe masă astfel încât oaspeţii să poată lua
cunoştinţă de conţinutul lor. Listele de preparare şi cele de băuturi pe care le cunoaştem cu toţii
în ziua de azi au fost puse în circulaţie sub forma meniurilor individuale în timpul primei
restauraţii de la Paris Royal, centrul gurmand al capitalei franceze.
În limba franceză, substantivul menu are două accepţiuni extrem de distincte:
desemnează ansamblul de mâncăruri şi băuturi care intră în componenţa unei mese şi reprezintă
totodată programul acesteia.
Dicţionarul limbii romane defineşte meniul drept totalitatea felurilor de mâncare servite
la o masă; lista pe care sunt scrise mâncărurile servite la restaurant. Pe lângă această funcţie de
informare, meniurile pot avea şi efect artistic, decorativ, unele dintre ele fiind adevărate opere de
artă şi câteodată chiar unicate. Cum funcţionalitatea lor este aceea care contează, meniurile sunt
în general simple, reflectând cererea clientelei la un anumit moment al anului. Ele sunt unul din
cele mai importante unelte de marketing deoarece indiferent de motivaţia care îi aduce pe clienţi
într-un restaurant, aceştia sunt dornici să găsească în liste exact motivele pentru care sunt
prezenţi în locurile respective.
Formarea deprinderilor si însusirea cunostintelor privind caracteristicile si modul de
manipulare a obiectelor de servire folosite în saloanele unitătilor de alimentatie publică, precum
si regulile de aranjare a meselor, de aducere, prezentare si servire a diferitelor preparate culinare
si băuturi se pot materializa si evalua în organizarea si servirea succesivă a componentelor unor
3
meniuri mai simple sau mai consistente, stabilite pentru diferitele tipuri de mese ce se pot oferi,
pentru satisfacerea optiunilor diversificate ale clientilor.
Cartea de vizită a întreprinderii de alimentaţie publică este meniul ei: care reprezintă lista
preparatelor culinare şi băuturilor care sunt aranjate în ordinea stabilită, cu indicarea numărului
reţetei, denumire, gramaj de preparat şi preţ pentru o porţie sau bucată. Meniul prezintă un
document după care se elaborează programul de producere a unităţii, se determină cantitatea
materiei prime necesare pentru realizarea acestui meniu şi se organizează evidenţa bunurilor de
la momentul intrării la întreprindere şi pînă la momentul comercializării.
Pentru elaborarea meniului în primul rînd se ţine cont de tipul unităţii. În funcţie de tipul
unităţii este stabilit sortimentul minim recomandat de preparate, acesta include numărul total de
preparate şi divizarea acestora pe grupe. Se mai ia în cosiderare şi programa de lucru a
întreprinderii. Fiecare întreprindere de sine stătător întocmeşte asortimentul minim în
corespundere cu specializarea, de produsele de care dispune, sezonul dat.
Sortimentul preparatelor si băuturilor care urmează să fie incluse în meniu se
coordonează cu organele teritoriale de supraveghere sanitaro – epidemiologică. Ca sursă pentru
alegerea sortimentului pot servi numai documentele normativ – tehnologice si anume retetarul
aprobat pentru teritoriul dat. În cazul includerii în meniu a preparatelor care nu sunt incluse în
aceste retetare întreprinderea prelucrează documentatia normativ – tehnologică si aprobă această
documentatie în consiliile culinare teritoriale, ceea ce reprezinta specialitatile casei.
Dintre documentele cu caracter normativ folosite la întreprindere sînt:
 Сборник рецептур блюд и кулинарных изделий для ПОП, Kiev 2006.
 Reţetarul pentru preparate naţionale moldoveneşti de Pitirimova.
 Fişe tehnologice personale.
 Sortimentul minim recomandat
- Meniurile se pot diferenţia în funcţie de masă pentru care sunt alcătuite, categoria de
consumatori şi profitul unităţii, astfel:

- a) meniuri pentru principalele mese ale zilei (mic dejun, dejun şi cină)
- b) meniuri pentru diferite categorii de consumatori (copii,adolescenţi,adulţi,sportivi,
turişti străini);
- c) meniuri dietetice;
- d) meniuri pentu mese festive ( cocteil, recepţie,banchet, revelion);
- e) meniu specifice unităţilor cu profil (local, pescăresc, vînătoresc).
- f) meniu pentru turisti străini. (se face special pentru turişti cu accentul la preţul mic al
bucatelor).
4
In cadrul intraprinderii Don Cezar sunt urmatoarele tipuri
de meniuri.
1.Meniu de baza.
2.Meniu de Lunch.
3.Meniu de Post.
4.Meniu de Banchet.
5.Meniu de Sezon.

1.Meniu de baza.
Reprezinta meniul principal unde sunt prezentate bucatele cele mai principale ale
intreprinderii,unde predomina denumirea bucatei ,imaginea acesteia ,continutul
deingrediente ,gramajul produsului finit si pretul in valuta nationala (lei).Inreprindera
este tipic italiana ,de aceea pr primele pagini sunt amplasate sortimentul de pizza, apoi
urmeaza supele, salatele, bucatele din carne la gratar , bucatele speciale , garnituri ,
deerturi, bauturi non alcoolice , bauturi alcoolice , gustari la bere.

2.Meniu de Lunch.
Lunchul este a 2 mas a zilei, la don cezar acesta este valabil doar intre orele 12:00-
16:00, unde la un pret fix , de luni pina vinerie se sereste supa salata suc si felul doi ce
contine garnitura din cartofi si bucate din carne.
In fiecare zi se serveste ceva diferit ceea ce confera consumatorului un sortiment mai
larg de bucate.

5
3.Meniu de Post.
Acest meniu este valabil in anumite peroade a anului, unde consumatorii religiosi , care
mentin postul, pot consuma produse ce nu contin carne peste sau produse lactate.

4.Meniu Banchet.
Sunt prezentate diferite platouri pentru un banchet de minim 10 persoane, unde sunt
platouri cu carne ,salate,fructe,cartofi, legume.
Tipic la acest meniu este ca preparatele sunt in mai mult gramaj si pretul este mai mare.

5.Meniu de Sezon.
A fuctionat doar pe o periodata a verii si inceput de toamna unde erau prezentate catre
consumator un sortimnt de supe reci de vara, salate cu fructe exotice ananas avocado si
mai multe tipuri de bauturi racoritoare de vara.

6
 2. Continutul meniului, divizarea pe grupe de bucate, ordinea prezentării lor în meniu în
functie de tipul întreprinderii

Ordonarea preparatelor in meniu se poate face in functie de gust, valoarea nutritive si

efectul asupra digestiei:

- In alcatuirea meniului, ordonarea preparatelor in functie de gust se face astfel: initial

amar sau acid, apoi sarat, in final, dulce.
- Din punct de vedere al valorii nutritive,ordonarea preparatelor in meniu va fii
urmatoarea: a) preparate usoare, mai putin consistente; b)preparate bogate in
substante nutritive; c)preparate foarte bogate in substante nutritive (consistente); d)
preparate usoare.

În dependentă de tipul întreprinderii meniul poate contine un numar mai mare sau mai
mic de bucate. Un meniu mai vast se propune în restaurante. Unitătile specializate de obicei
includ în meniu acele bucate care corespund specificului lor. Bucatele incluse în meniu trebuie să
fie disponibile pe parcursul întregii zile de lucru. Există o ordine a prezentării bucatelor în
meniu, care ajută consumatorii în alegerea lor. Ordinea aranjării preparatelor în meniu
corespunde ordinii consumării lor. Astfel în meniu primele sunt indicate:
1. Aperitivele si Gustările
Aperitivele – sortimentul de aperitive, ce se recomandă si se servesc consumatorilor, trebuie să
întrunească calităti estetice de o mare fantezie în prezentare, avînd rolul de a stimula apetitul
consumatorului fără a-l satisface prin săturare. Se servesc cu tacîmuri speciale.
Gustările – sunt preparate care se recomandă si se servesc în prima etapă a meniului, în cadrul
meselor principale sau între mesele principale. Gustările trebuie prezentate cu multă originalitate,
în veselă specială, corespunzător sortimentului. Prezentarea se face în platouri, raviere si servirea
lor în farfurii de gustări impune folosirea unor garniture specifice, ornarea cu elemente de decor
comestibile, într-un sortiment cît mai variat care să dea un aspect cît mai apetisant produsului. Ca
produs de decor se vor folosi în special: salată verde, morcovi, sparanghel, ridiche, ouă, lămîi,
ciuperci, castraveti, capere, mărar, pătrunjel etc. Montarea gustărilor pe platou se face cu o
deosebită atentie, asezînd pe platou un servet pliat sau servetele cu broderii din hîrtie special sau
din staniol.
După componentele de bază si procesul tehnologic gustările se grupează în reci si calde:

7
 - din grupa gustărilor reci fac parte: cruditătile (rosii, castraveti, ardei si ridichi) etc.
brînzeturi, măsline, produse de mezeluri, salate combinate, tartine cu diferite umpluturi,
sandfisuri si canapele cu diferite produse alimentare prezentate în diferite forme geometrice.
- din grupa gustărilor calde fac parte în general antreurile calde: sufleurile, budincile,
crochetele, pateurile cu diferite umpluturi, chiftelute speciale din peste, carne etc. Prin natura
compozitiei lor, gustările trebuie să se pregătească cu putin timp înainte de servire, pentru a-si
păstra calitătile nutritive, gustative si aspectul de prezentare (culoare), deci pentru a nu se altera
si a fi prezentate proaspete.

2. Supele – pregătirea culinară nu presupune numai tratarea termică a alimentelor ci si asocierea

lor în scopul mentinerii diferitelor preparate culinare. Acestea sunt foarte diferite în diversele
regiuni ale globului, sau la diferite grupuri de populatie. Prin faptul că supele se servesc calde, au
si un rol calmant asupra nervilor stomacului, înlocuiesc pierderile de lichid din organism si prin
continutul lor bogat sunt foarte hrănitoare, stimulînd sucul gastric si ajutînd digestia. Valoarea
nutritivă a supelor este dependentă de materia primă folosită la prepararea lor ca si de diversele
adaosuri în continut.
3.Preparate de bază, garnituri, sosuri- sortimentele de bucate sunt caracterizate printr-o
structură complexă, întrunind în componenta lor carnea, legumele si sosul care face legătura
între materiile prime si produsul de bază. Bucatele, prin componentele lor si tehnologia acestora,
au o valoare mai ridicată si o valoare calorică mai mare. Asocierea ratională a componentelor
din preparatul respectiv conduce la realizarea unor sortimente cu valori nutritive echilibrate, cu
un coeficient de utilizare digestivă maxim, impresionînd apetitul consumatorului prin aromă,
miros, aspect si gust, favorizînd astfel sedretiile digestive. Primul contact al consumatorului cu
preparatul respectiv este de natură senzorială, culoare, consistentă, aromă, gust, avînd un rol
important în prezentarea si servirea acestuia. Mirosul si gustul reprezintă o combinare, rezultînd
“aroma” produsului care este sensibilizată în procesul de masticatie. Din punct de vedere
calitativ preparatele din legume cu carne se remarcă prin valoarea proteinelor din carne care
contin aminoacizi esentiali în proportii corespunzătoare nevoilor organismului, precum si prin
substantele nutritive, intensificînd metabolismul si mărind rezistenta organismului fată de
infectii.
4.Preparate dulci (articole de patiserie cofetărie) - aceste preparate se recomandă în etapa a
treia ca desert sau pot fi servite ca produse între mese. Rolul acestor preparate în organism este
de a stimula sucurile digestive, de a asigura cantitatea de energie pe care organismul o pierde
prin eforturile fizice sau intelectuale si de a usura procesul de digestie si asimilatie. Prin
8
continutul lor, aceste produse impun o prezentare atrăgătoare, cu gust si aromă plăcute, într-un
sortiment foarte variat.
5.Băuturi calde (ceai, cafea neagră, cu lapte, cu frişcă, cacao, ciocolată fierbinte.
6.Băuturi reci (cafea cu îngheţată).
7.Articole de patiserie cofetărie – copturi, torte, fructe.
8.Pîine de gîu si de secară
9.Lista băuturilor
În ceea ce priveste preparatele de bază ele pot fi prezentate în două modalităti:
a) La fiecare preparat de bază se prezintă garnitura si sosul recomandat alături (ex. salău
fiert, cartofi natur, sos alb cu vin)
b) Preparatele de bază se prezintă separat după care urmează un compartiment de
garnituri si unul cu sosuri.

În limitele fiecărei grupe: gustări sau preparate de bază ordinea preparatelor este urmatoarea:
a) Preparate din peste
b) Preparate din carne
c) Preparate din carne de pasăre si vînat
d) Preparate din brînză si ou
e) Preparate făinoase
f) Preparate din crupe
g) Preparate din legume

Meniul restaurantelor lux. Baza asortimenului în acest caz o alcătuesc bucatele de firmă,
băuturile, bucate, care reflectă caracteristicile bucătăriei naţionale sau specializarea
restaurantului.
În meniul restaurantului de gradul I. Trebuie să fie incluse bucatele la comandă şi cele de
firmă.
Pentru unele tipuri de unităti ordinea preparatelor în meniu diferă de ordinea traditională:
Cafenele – meniul începe cu: 1) Băuturi calde (cafea, ceai)
2) Băuturi reci
3) Preparate de cofetărie
4) Tartine si preparate reci
5) Preparate de bază
Produsul principal al meniului cafe este cafeaua şi produsele de cofetărie.

9
Unitătile specializate – în aceste unităti meniul se întocmeste începînd cu specialitatile
întreprinderii.

10
Consecutivitate preparatelor in meniul Intreprinderii Don
Cezar .
1.Preparatele Specializate (Pizza).
2.Supe.
3.Mic Dejun.
4.Salate calde si reci.
5.Preparate calde din carne sau peste.
6.Preparate din Carne la Gratar.
7.Garnituri(cartofi,legume).
8.Deserturi.
9.Bauturi calde(ceai,cafea).
10.Bauturi reci(suc,apa plata/gazata,etc).
11.Bauturi alcoolice.
12.Preparate(gustari) la bere/vodka.

11
3.Cerinte către perfectarea meniurilor
Elaborarea unor meniuri bine constituite pentru grupuri organizate sau consumatori
individuali, în functie de ocazia meselor, reprezintă o stiintă, care se dobîndeste printr-o
experientă si o pregătire profesională deosebită în domeniu, prin cunoasterea obiceiurilor
culinare a consumatorilor, continutul în valori nutritive ale alimentelor, tehnologiei de fabricare a
preparatelor culinare de cofetărie, patiserie, băuturi si digestibilitătii acestora în organism. Prin
meniu se întelege asocierea unor preparate culinare, deserturi, băuturi, pentru principalele mese
ale zilei.
Meniul este elaborat de seful de producere si se coordonează cu conducerea întreprinderii
apoi se prezintă în contabilitate pentru definitivarea preturilor deoarece fiecare meniu se
perfectează în modul următor:
1) Denumirea întreprinderii si data pentru care este valabil meniul
2) Continutul meniului propriu – zis
3) Semnăturile persoanelor de răspundere ( Director, Șef de producere,
Contabil)

Se recomandă de asemenea ca lista să conţină rubricile:

4) Sugestii
5) Preparatul zilei
6) Specialitatea casei
7) Specialitatea bucătarului şef
Alcătuirea meniului necesită cunoştinţe despre alimente şi metodele de bază de preparare
şi de servire. De asemenea trebuie respectate o serie de reguli care să asigure confortul clienţilor.
Structura meniului clasic s-a desprins din vechiul serviciu francez, dar a ţinut cont tot mai mult
de conceptele moderne de nutriţie. Un element important in aprecierea gradului de satisfacere a
necesarului fiziologic de catre un meniu zilnic este determinat de influenta operatiilor prime
prelucrate. Tratamentele termice au ca efect o crestere a unor boli infectioase sau parazitare.
Reguli de bază în alcătuirea meniului
 Preparatele trebuie servite în ordinea corectă
 Meniul trebuie să înceapă cu preparate uşoare, se continuă până la cele mai grele şi apoi
din nou cu cele uşoare
 Dacă un preparat cu sos este servit direct după supă, aceasta trebuie să fie clară
 Sosurile care se servesc la aceeaşi masă trebuie să difere ca gust şi culoare
 Preparatele din peşte se servesc înaintea celor din carne
 Carnea albă se serveşte înaintea celei roşii
12
  Preparatele fierte se servesc înaintea celor fripte, prăjite sau coapte
 Nu trebuie să se repete modul de preparare la sortimentele servite într-un meniu
 Nu trebuie să se repete principalele ingrediente
 Întotdeauna se preferă folosirea produselor proaspete de sezon
În proiectarea listei trebuie să se ţină seama de câteva principii importante de bază:
 Suportul trebuie să fie dintr-un material agreabil vizual şi suplu ca utilizare
 Listele trebuie scrise pe hârtie de calitate, dacă lista se schimbă zilnic atunci este de
preferat o hârtie uşoară, iar pentru o listă folosită o perioadă mai mare de timp este
preferată o hârtie cartonată
 Dimensiunea trebuie să fie moderată pentru a nu incomoda şi a asigura confortul
clienţilor în utilizare, la un restaurant clasic dimensiunea maximă de 40x30cm
 Formatul trebuie să fie simplu, să permită o citire uşoară, textul trebuie să fie aerisit, iar
caracterele utilizate de 2,5 cm
 Grafica trebuie să fie atrăgătoare astfel încât lista să se constituie într-un mijloc de
reclamă
 Denumirile preparatelor şi a băuturilor trebuie formulate astfel încât să redea o imagine
clară şi interesantă a acestora
 Preparatele se trec cu denumirea completă, corectă aşa cum sunt recunoscute în
gastronomia naţională şi internaţională
 În cazul unor preparate internaţionale clasice, se înscriu cu denumirea străină consacrată
 Este de dorit ca listele să fie scrise atât în limba română cât şi într-o limbă de circulaţie
internaţională
 Preparatele trebuie să fie aranjate în pagină pe grupe de sortimente, de regulă în ordinea
în care sunt servite şi a preţurilor, începând cu cele mai mici
 Specialităţile se înscriu cu caractere deosebite sau beneficiază de o aşezare diferită în
cadrul listei
 Lista trebuie să evidenţieze zilnic preparatele specifice sezonului
 Lista va conţine preţurile şi taxele pentru servicii speciale
 Lista trebuie să cuprindă denumirea unităţii, adresa, telefonul, orarul de funcţionare, ora
la care se va lua ultima comandă

În concluzie stilul trebuie să fie simplu, atractiv şi uşor de citit.

13
 Şeful de sală şi ospătarii trebuie să cunoască conţinutul listei, denumirea preparatelor şi
băuturilor, compoziţia sumară a preparatelor înscrise şi să fie în măsură să ofere informaţii
clienţilor.
În partea dreapta-sus a meniului deschis, de regulă, afişează informaţia despre orele de
lucru a întreprinderii. Efect pozitiv asupra vizitatorilor are descrierea succintă a caracteristicilor
bucatelor de firmă, gustărilor, băuturilor, la fel şi fotografiile respectivelor bucate.
La alcătuirea meniului se vor avea în vedere şi cerinţele legate de specificul unităţii,
respectiv:
 Posibilitatea de aprovizionare şi producţie
 Categoria unităţii
 Timpul disponibil al clientului
Lista pentru meniu reprezintă o prezentare a tuturor preparatelor gata pregătite sau care pot fi
pregătite la comandă, oferite spre alegere clienţilor. Prima impresie despre un restaurant sau
unitate alimentară se formează pe baza listei ofertei acestuia. Pentru firmă lista va juca mai multe
funcţii importante:
 Este un instrument de promovare
 Reprezintă oferta de vânzare şi servicii a restaurantului
 Oferă informaţii referitoare la preţurile practicate
 Reprezintă o modalitate de stimulare a modului de alimentaţie
De aceea listele pentru meniu trebuie alcătuite astfel încât să constituie un instrument de
promovare care să conducă la creşterea vânzărilor şi în acelaşi timp să satisfacă cerinţele
clienţilor.
Lungimea listei pentru meniu este expresia fidelă a varietăţii produselor oferite. În mod
tradiţional la restaurantele clasice se practică o listă relativ lungă, care în anumite situaţii poate
aduce o serie de inconveniente:
 Preluneşte timpul de servire a clienţilor
 Scade numărul de clienţi serviţi pe loc la masă, respectiv productivitatea restaurantului
 Scade viteza de rotaţie a stocului de marfă
 Creşte timpul de pregătire al produselor în bucătărie şi complexitatea activităţilor
desfăşurate

Nici o listă prea scurtă nu este favorabilă, datorită imaginii de slabă diversificare.
Există câteva situaţii în care se recomandă folosirea unor liste pentru meniu relativ lungi:
1) Restaurantele clasice sau când poziţionarea unităţii în cadrul pieţei o impune

14
2) Numărul de clienţi este foarte mare, peste capacitatea de servire a unităţii
3) Produsele şi preparatele nu ridică probleme deosebite de păstrare şi pregătire
4) Lungimea listei este rezultatul combinării unui număr mic de produse de bază
Ca instrument de vânzare, listele pentru meniu trebuie să fie personalizate, simplificate,
sugestive, să promoveze prioritar sortimentele de interes pentru firmă şi să aibă o realizare
tehnică corespunzătoare.

- Limita de claritate pentru vizitatorii formularelor (se exclud reducerile în denumiri de

bucate, băuturi, bucate de patiserie, cofetărie): el trebuie să ştie sigur, ce îi propun, în
ce cantitate, preţul;
- Fiecare bucată de firmă sau băutură trebuie să aibă o denumire concretă (frumoasă,
laconică), atunci ea va fi mai comod de comandat (de exemplu, în locul salatei din
castraveţi, roşii, ceapă, brînză de oaie, ulei, măslină se scrie denumirea obişnuită a
acestei salate „Şobski”)
Cerinţele la oformarea meniului constă în primul rînd în aceea că trebuie să servească o
modaliteate efectivă de reclamă, reflectă specificul întreprinderii. Aceata e legat cu faptul că
omul primeşte diferit informaţia vizuală. Aşa o atenţie mai mare atrage textul şi imaginile în
partea dreaptă de sus a meniului. De aceea acolo trebuie să se plaseze informaţia despre bucatele
de firmă, gustărilor, băuturilor. În partea stîngă de jos cel mai bine de plasat un desen atrăgător,
un certificat interesant al unei sau altei bucate, pentru a atrage atenţia consumatorului.

15
 Concluzie
Alimentatia stă la baza vietii si constituie un factor cu actiune permanenta, care determina
desfasurarea proceselor metabolice, hrana fiind izvorul si regulatorul proceselor de schimb; se
realizeaza prin consumarea zilnica a unor cantitati variate de alimente si produse alimentare,
culinare sau de patiserie-cofetarie. Cunoaşterea tipurilor de meniuri, criteriile de clasificare,
cerinţele de bază, factorii care influienţează elaborarea unui meniu, ordinea prezentării
preparatelor în meniu, modalităţile de perfectare, modalităţile de prezentare a meniurilor este
foarte importantă în cadrul unei întreprinderi de alimentatie publică care tinde spre un succes
economic.
Meniul zilnic trebuie sa asigure necesarul alimentar pentru pentru 24 de ore, pe categorii
de consumatori, in conformitate cu ceritele fizologice ale organismului.
Calitatea nutritiva a meniului reprezinta masura in care acesta satisface necesarul de calorii si
substante nutritive, (proteine, lipide, glucide, vitamine si substante nutritive), conform cerintelor
reale ale organismului, stabilite pa baze stiintifice.
Progresul civilizatiei a produs o serie de mutatii atat in activitatea productiva, cat si in
viata cotidiana. Conform vietii curente, mecanizarea si automatizarea productiei diminueaza
considerabil efortul fizic, creste sedentarismul, scazand, proportional, necesarul de calorii, ci prin
aporturi suplimentare de alimente furnizoare de vitamine si substante minerale.
Toate cerintele în ceea ce priveste elaborarea corectă a meniurilor trebuie
revăzute si actualizate conform necesitătilor nutritionale, este binevenită prezenta
unui specialist în domeniul nutritiei care va putea oferi unele sfaturi privitor la
necesitătile fiziologice a consumatorilor caracteristici fiecărei întreprinderi.

16