2.

AMBREIAJE

2.1 DESTINAŢIE, CERINŢE, CLASLFICARE

Ambreiajul este primul subansamblu al transmisiei mecanice, care se plasează între motor
şi cutia de viteze a autovehiculului.
Ambreiajul oferă posibilitatea de a separa cinematic motorul de organele de propulsie în
timpul schimbării vitezelor, realizează o cuplare sigură şi elastică între motor şi restul transmisiei în
timpul deplasării autovehiculului şi protejează transmisia de suprasarcini în timpul pornirii sau
deplasării.
Cuplarea motorului, care are o turaţie destul de mare, cu restul transmisiei solidară cu roţile
motoare, ce au turaţia nulă, trebuie să se facă lin (progresiv), ceea ce are ca efect creşterea
progresivă a solicitărilor în organele transmisiei. Dacă cuplarea motorului cu transmisia s-ar realiza
brusc atunci solicitările dinamice în transmisie vor creşte peste limitele admisibile producând
ruperea roţilor dinţate în angrenare şi a altor organe.
Ambreiajul elimină acest pericol prin cuplarea progresivă a motorului cu restul transmisiei
până la reglarea vitezelor şi obţinerea regimului stabil de lucru.
Ambreiajul trebuie să îndeplinească şi să satisfacă următoarele cerinţe:
-să decupleze rapid şi complet motorul de transmisie, pentru a face posibilă schimbarea
fără şocuri a vitezelor;
-să asigure o cuplare progresivă, fără şocuri a motorului cu transmisia, adică să permită o
creştere treptată a vitezei şi a sarcinilor în transmisia autovehiculului;
-să realizeze o transmitere sigură a momentului motor în orice condiţii de exploatare
-să permită o manevrare simplă şi fără eforturi mari, iar forţa la pedala ambreiajului să nu
depăşească 20 daN;
-să permită o bună evacuare a căldurii rezultată în urma patinării suprafeţelor în frecare;
-forţele axiale şi de inerţie să fie echilibrate;
-să protejeze transmisia şi motorul de suprasolicitări, limitând valoarea maximă a
momentului de torsiune transmis;
-să aibă o construcţie simplă, ieftină, precum şi o întreţinere uşoară;
-gabaritul şi greutatea să fie cât mai mică.
Din punctul de vedere al principiului de funcţionare sau al modului de transmitere a
momentului, ambreiajele utilizate Ia maşinile de tracţiune şi utilajele pentru construcţii se clasifică
astfel:
a) ambreiaje mecanice (cu fricţiune), la care transmiterea momentului motor se realizează
prin frecarea ce ia naştere între suprafeţele de frecare ale părţilor conduse şi conducătoare ale
ambreiajului;
 b) ambreiaje hidraulice, la care transmiterea momentului motor de la partea conducătoare
la cea condusă se face prin intermediul unui flux de lichid
c) ambreiaje electromagnetice, Ia care transmiterea momentului motor se realizează ca
urmare a interacţiunii câmpurilor magnetice ale părţilor conducătoare şi conduse;
d) ambreiaje combinate (mecanic-centrifugale, mecanic-hidraulice, mecanic-
electromagnetice).
Din punctul de vedere al modului de acţionare ambreiajele pot fi:
-neautomate, puse in funcţiune de către mecanic prin acţionare mecanică, hidraulică sau
pneumatică;
-automate, acţionate hidraulic, pneumatic, electric sau vacuumatic în funcţie de poziţia
pedalei de accelerare, turaţia şi sarcina motorului sau poziţia pârghiei de schimbare a treptelor de
viteză.
În anumite cazuri, sistemul de acţionare al ambreiajelor neautomate, este prevăzut cu un
servomecanism de tip mecanic, hidraulic sau pneumatic, care reduce efortul mecanicului.
Cel mai răspândit tip de ambreiaj utilizat în construcţia autovehiculelor rutiere este
ambreiajul mecanic, care funcţionează pe baza forţelor de frecare ce apar între suprafeţele de
frecare.
Clasificarea acestor ambreiaje se face după tipul mecanismului de presiune şi după forma
suprafeţelor de frecare:
a) după mecanismul de presiune pot fi:
-ambreiaje normal cuplate, la care apăsarea suprafeţelor de frecare se realizează prin unul
sau mai multe arcuri
-ambreiaje facultativ cuplate, la care apăsarea suprafeţelor de frecare se realizează prin
deformarea elastică a pieselor mecanismului de presiune.
La ambreiajele normal cuplate, decuplarea se realizează prin comprimarea suplimentară a
arcurilor de către o forţă exterioară.
La ambreiajele facultativ cuplate este necesară aplicarea unei forţe exterioare atât la
cuplare cât şi la decuplare, însă odată cuplate sau decuplate rămân în poziţia comandată chiar
după încetarea acţiunii forţei respective. Ambreiajele facultativ cuplate pot să fie cu arcuri de
compensare sau fără arcuri de compensare.
b) după forma suprafeţelor de frecare pot fi:
-ambreiaje cu discuri, cu unul, două sau mai multe discuri în funcţie de valoarea
momentului motor pe care trebuie să-l transmită;
-ambreiaje conice, care pot fi cu con direct sau cu con invers, după poziţia vârfului conului faţă de
mecanismul de cuplare;
-ambreiaje cu saboţi.
La maşinile de tracţiune şi utilajele pentru construcţii, cea mai largă răspândire o au
ambreiajele cu discuri. Aceste ambreiaje se montează între motor şi cutia de viteze (în acest caz
se numesc ambreiaje principale), în cutia de viteze (în calitatea de cuplaj de blocare când se
folosesc transmisii planetare) sau ca mecanisme de cuplare şi decuplare a vitezelor (când se
folosesc cutii de viteze cu angrenare permanentă), în mecanismele de direcţie ale tractoarelor pe
şenile (ambreiaje de direcţie), în transmisia prizelor de putere etc.
Alegerea ambreiajului se face în funcţie de tipul şi destinaţia autovehiculului, şi în primul
rând de condiţiile de exploatare. Durata de exploatare a ambreiajului creşte, dacă momentul la
care se calculează este stabilit corect, dacă materialele din care s-a executat sunt
corespunzătoare, dacă forma şi dimensiunile elementelor lui sunt alese şi calculate corect.
Durata de funcţionare a ambreiajului depinde de numărul cuplărilor şi decuplărilor,
deoarece garniturile de frecare se uzează mai ales atunci când patinează. La fiecare cuplare lucrul
mecanic de patinare se transformă în căldură şi temperatura garniturilor de frecare creşte.
Experimental s-a constatat că pentru o creştere a temperaturii de la 20 0 C la 1000 C, uzura
garniturilor creşte de aproximativ două ori.

2.2 AMBREIAJE CU FRICŢIUNE NORMAL CUPLATE

Ambreiajele cu fricţiune normal cuplate se utilizează la majoritatea maşinilor de tracţiune şi

utilajelor pentru construcţii. După rolul funcţional pot fi: ambreiaje simple şi ambreiaje duble.
a) Ambreiajele simple permit transmiterea puterii într-un singur flux la transmisia
autovehiculului.
b) Ambreiajele duble transmit puterea de la motor în două fluxuri: la transmisia
autovehiculului şi la transmisia prizei de putere.

2.2.1 AMBREIAJE SIMPLE

Ambreiajele simple se utilizează frecvent în construcţia transmisiei autovehiculelor rutiere

(autotractoare, autoremorchere, tractoare etc.), iar forţa de apăsare necesară pe suprafeţele de
frecare se realizează cu ajutorul arcurilor. Arcurile pot fi aşezate pe partea frontală a discului de
presiune sau central. Din punct de vedere constructiv, aceste ambreiaje pot fi simple,
semicentrifugale şi centrifugale.
În figura 2.1a, este reprezentată schema unui ambreiaj normal cuplat cu un singur disc, cu
arcuri aşezate pe partea frontală a discului de presiune. Discul de fricţiune 10, este fixat pe butucul
11, montat liber pe canelurile arborelui ambreiajului 8; discul de fricţiune şi arborele ambreiajului se
rotesc împreună şi constituie partea condusă a ambreiajului.
Când ambreiajul este cuplat, discul de fricţiune 10 este presat între discul de presiune 3 şi
volantul 1 de arcurile 9,care se sprijină cu un capăt pe carcasa 2, fixată pe volant şi cu celălalt
capăt pe discul de presiune 3.
Volantul 1, discul de presiune 3 şi carcasa 2 se rotesc ca un tot, formând partea
conducătoare a ambreiajului.
Datorită căptuşelii de fricţiune care are un coeficient de frecare ridicat, prin apăsarea
realizată de arcuri se creează un moment de frecare între suprafeţele aflate în contact, astfel încât
cuplul-motor este transmis de volant, prin discul de fricţiune 10 la arborele ambreiajului 8.
Decuplarea ambreiajului de face apăsând pe pedala 7 a mecanismului de decuplare. Prin
intermediul unui sistem de pârghii se deplasează manşonu1 6, care la rândul lui apasă pe pârghiile
de decuplare 5, pârghiile 6 prin intermediul tijelor 4, retrag discul de presiune 3, comprimând
suplimentar arcurile 9. In acest caz dispare frecarea dintre partea conducătoare şi cea condusă a
ambreiajului, încât cuplul motor nu se mai transmite şi ambreiajul este decuplat.
Cuplarea ambreiajului se face prin eliberarea lină a pedalei 7, încât discul de presiune 3
începe să apese pe discul de fricţiune condus 10 sub acţiunea arcurilor 9.
La ambreiajele cu mai multe discuri (flg.2.1b), odată cu volantul 1 se roteşte tamburul 2,
care are caneluri executate în interior. Pe canelurile tamburului 2 sunt montate discurile
conducătoare 11, care se pot deplasa axial. Pe arborele ambreiajului 8, se fixează tamburul
condus 12, pe canelurile căreia se montează discurile conduse 10, care, de asemenea, au
posibilitatea să se deplaseze axial.
La montaj discurile conducătoare 11 şi discurile conduse 10 se aşează alternativ.
Asupra discului de presiune 3 apasă arcurile 9. Decuplarea ambreiajului se face prin apăsarea pe
pedala 7, care printr-un sistem de pârghii deplasează manşonul 6 spre stânga. Manşonul 6 apasă
pe pârghiile 5, iar acestea prin tijele 4 retrag discul de presiune 3.
În comparaţie cu ambreiajele cu un singur disc, ambreiajele cu mai multe discuri asigură o
cuplare lină, deci o demarare lină a maşinii de tracţiune, şi permit transmiterea unui cuplu-motor
mai mare. Ca dezavantaj, ambreiajele cu mai multe discuri, nu permit o decuplare perfectă.

2.2.2 AMBREIAJE DUBLE

Aceste ambreiaje permit transmiterea puterii de la motor în două fluxuri (pe două căi): la
transmisia maşinii de tracţiune şi la transmisia prizei de putere. Ambreiajele duble sunt frecvent
utilizate în construcţia tractoarelor.
În figura 2.2 este prezentată schema constructivă şi de comandă a unui ambreiaj dublu.
Construcţia lui constă din două ambreiaje: ambreiajul principal şi ambreiajul prizei de putere.
Arcurile 14 apasă direct pe discul de presiune 1 al ambreiajului principal şi pe discul de
presiune 11 al ambreiajului prizei de putere. Mişcarea se transmite de la volantul motorului 3
concomitent la arborele ambreiajului principal 9, prin discul de fricţiune condus 2, şi la arborele
tubular 8 al ambreiajului prizei de putere, prin discul de fricţiune 13.
Arborele 9 transmite mişcarea la arborele primar al cutiei de viteze, iar arborele 8, printr-un
angrenaj cilindric, la arborele prizei de putere 10. Acest ambreiaj are numai un singur manşon de
cuplare-decuplare, care lucrează în ambele sensuri. Prin deplasarea manşonului 7 spre dreapta se
decuplează ambreiajul principal: pârghia 6, prin intermediul tijei 4, retrage discul de presiune 1
spre dreapta. Prin deplasarea manşonului 7 spre stânga se decuplează ambreiajul prizei de
putere; pârghia 6 prin intermediul capătului şurubului 5, apasă discul de presiune 11 şi îl
deplasează spre stânga. O asemenea construcţie permite trei posibilităţi de funcţionare:
- ambreiajul principal şi ambreiajul prizei de putere sunt cuplate (poziţia intermediară a
manşonului 7);
- ambreiajul principal este decuplat şi ambreiajul prizei de putere este cuplat (manşonul 7
este deplasat spre dreapta);
- ambreiajul principal este cuplat, iar ambreiajul prizei de putere este decuplat (manşonul 7
este deplasat spre stânga).
Reglajul ambreiajului se face astfel: pentru stabilirea poziţiei corecte a sistemului de pârghii
se foloseşte excentricul e, iar pentru modificarea distanţei  se utilizează şurubul de reglare 5.
Comanda acestui ambreiaj se poate face după diferite scheme. In schema din figura 2.2b
ambreiajul principal se comandă prin pedală, iar ambreiajul prizei de putere printr-o manetă care
face corp comun cu pedala. Acţionarea uneia dintre ele atrage după sine şi deplasarea celeilalte.
In figura 2.2c este prezentată schema de comandă a ambreiajelor cu ajutorul a două pedale
diferite; prin acţionarea uneia dintre pedale, cealaltă rămâne nemişcată.
Fig 2.1 Ambreiaje mecanice cu fricţiune, normal cuplate : a- ambreiaj monodisc; b- ambreiaj
multidisc
Fig 2.2 Schema constructivă şi de comandă a unui ambreiaj dublu.