8.

Autogredere
Autogrederele sunt maşini de săpat şi transportat pe pneuri prevăzute cu o lamă cu o mare
mobilitate amplasată în zona de mijloc a maşinii. Lama autogrederului poate avea următoarele mişcǎri:
deplasare pe verticală, înclinare în plan vertical, rotirea lamei cu 360 grade, deplasarea laterală a lamei,
deplasarea laterală a întregului echipament.

Autogrederele se utilizează la construcţia drumurilor, săparea rigolelor de scurgere pe marginea

drumurilor, repararea şi întreţinerea drumurilor, nivelarea platformelor, curăţarea zăpezii.

Clasificarea autogrederelor

- după schema roţilor: A x B x C,

în care: - A este numărul de perechi de roţi de direcţie, B - numărul de perechi de roţi motoare, C -
numărul total de perechi de roţi (două perechi de roţi sau trei perechi de roţi)

Autogrederele cu toate roţile de direcţie asigură rază de viraj minimă, iar autogrederele cu toate roţile
motoare asigură forţă maximă de tracţiune.

- după construcţia şasiului: a) autogredere cu şasiu rigid

b) autogredere cu şasiu articulat
- după transmisia mecanismului de deplasare:

a) autogredere cu transmisie hidromecanică;

b) autogredere cu transmisie combinată (hidromecanică la roţile din spate şi hidrostatică la
roţile din faţă);
c) autogredere cu transmisie hidrostatică
d) autogredere cu transmisie mecanică (foarte rar folosite în prezent)

Construcţia şi funcţionarea autogrederelor

În figura 8.1 se prezintă schema unui autogreder cu trei perechi de roţi. Echipamentul de
autogreder se compune din cadrul de tracţiune 5 fixat prin articulaţia sferică 6 la cadrul principal al
maşinii, lama 4, mecanismul de rotire a lamei 14, cilindri 10 de manevrare pe verticală a
echipamentului, cilindru 11 de deplasare laterală a echipamentului, mecanism de deplasare laterală a
lamei 17, dispozitiv pentru modificarea unghiului de săpare 16. Roţile din spate sunt montate pe
balansiere 9, iar roţile de direcţie sunt prevăzute cu mecanism de direcţie comandat de la volanul din
cabina de comandă. De asemenea roţile de direcţie din faţă sunt prevăzute cu un mecanism specific
autogrederelor şi anume mecanismul de înclinare a roţilor în plan vertical, care are schema din figura
8.2. Acest mecanism asigură încărcarea egală a roţilor din faţă chiar pe teren cu înclinare transversală,
îmbunătăţeşte stabilitatea maşinii pe direcţie transversală şi reduce rezistenţele la viraj.
 Fig.8.1. Schema autogrederului
a) vedere de ansamblu; b) vedere a echipamentului din spatele lamei

1 – grup acţionare cu motor diesel, transmisia mecanismului de deplasare, instalaţie hidraulică; 2 – cabina cu sistemul
de comandă; 3 – cadrul principal; 4 – lama; 5 – cadrul de tractiune; 6 – articulaţie sferică; 7 – puntea faţă cu mecanism
de direcţie şi mecanism de înclinare a roţilor în plan vertical; 8 – roţi spate; 9 – balansier; 10 – cilindri de manevrare pe
verticală a echipamentului; 11 – cilindru pentru deplasarea laterală a echipamentului; 12 – cercul de rotire (sector
circular cu danturǎ interioarǎ); 13 – suporţii cercului de rotire; 14 – mecanism de rotire; 15 – console montate pe cercul
de rotire; 16 – mecanism pentru modificarea unghiului de săpare; 17 – cilindru pentru deplasarea laterală a lamei; 18 –
ghidaje montate pe lamă;
 Fig.8.2. Autogreder - mecanismul de înclinare a roţilor în plan vertical

În figura 8.3 se prezintă un autogreder cu schema roţilor 1x 2 x 3, care realizează săparea şi

deplasarea laterală a pământului săpat.

Fig.8.3. Autogreder - schema roţilor 1x 2 x 3

 Prin deplasarea laterală a echipamentului de lucru şi deplasarea laterală a lamei se obţine poziţia
de lucru pentru săparea pământului în afara părţii carosabile a drumului (fig. 8.4). Se observă şi
deplasarea laterală a roţilor din faţă în raport cu roţile din spate, precum şi înclinarea acestora în plan
vertical. Autogrederul este prevăzut cu şasiu articulat.

Autogrederul cu şasiu articulat are trei posibilităţi de deplasare, care sunt indicate în figura 8.5:

a) deplasare normală în linie dreaptă;

b) deplasarea în curbă, când şasiul faţă este rotit în raport cu şasiul spate, fiind rotite şi roţile de
direcţie pentru obţinerea razei minime de viraj;
c) deplasare în linie dreaptă cu roţile faţă decalate lateral faţă de cele din spate.
Deplasarea în linie dreaptă cu roţile faţă decalate lateral faţă de cele din spate e prezentată în fig. 8.6.

Fig.8.4. Autogreder - deplasarea laterală a lamei pentru săpare în afara părţii carosabile a drumului

a b c

Fig.8.5. Autogreder cu şasiu articulat - trei posibilităţi de deplasare

 Fig.8.6. Autogreder - Deplasare în linie dreaptă, roţile faţă decalate lateral faţă de cele din spate
Cu ajutorul mecanismului de deplasare laterală a echipamentului se poate obţine şi poziţia
lamei pentru lucrările de taluzare la drumuri în debleu cu lama mult înclinată faţă de orizontală (fig 8.7)
sau chiar cu lama în poziţie verticală (fig. 8.8).

Fig.8.7. Poziţia lamei la lucrările de taluzare pt. Fig.8.8. Poziţia lamei la lucrările de
drumuri în debleu -cu lama mult înclinată taluzare pt. drumuri în debleu
faţă de orizontală - lama la verticalǎ

Pentru realizarea acestor poziţii ale lamei se adoptă următoarele soluţii constructive pentru
echipamentul de lucru al autogrederului (fig.8.9):

- articulaţie sferică între cadrul de tracţiune şi cadrul principal;

- articulaţii duble la fixarea celor trei cilindri hidraulici de manevrare a cadrului de tracţiune; aceşti
cilindri se sprijină pe un suport rotitor (fig.8.10) sau pe un sistem de bare articulate (fig.8.11);

- articulaţii sferice la tijele cilindrilor hidraulici;

- mecanism de deplasare laterală a lamei cu cilindru hidraulic şi cu sistem de ghidare a lamei pe
consolele fixate pe cercul de rotire (fig 8.11).

Fig 8.9. Autogreder - articulaţie sferică între cadrul de tracţiune şi cadrul principal

Fig.8.10. Autogreder - articulaţii duble la fixarea celor trei cilindri, cu sprijinire pe un suport
rotitor
 Fig.8.11. Autogreder - articulaţii duble la fixarea celor trei cilindri, cu sprijinire pe un sistem
de bare articulate

În figura 8.12 se prezintă cadrul de tracţiune al autogrederului, care susţine, prin intermediul
mai multor suporţi, cercul de rotire cu coroana dinţată a mecanismului de rotire, pe care se sudează
consolele pe care sprijină lama.

Reglarea unghiului de săpare al lamei se realizează cu un dispozitiv manual cu şurub- piuliţă

(fig.8.13) sau cu ajutorul unui cilindru hidraulic (fig.8.9).

Deoarece autogrederul lucrează frecvent pe teren cu înclinare transversală, puntea faţă este
prevăzută în afară de mecanismul de direcţie şi cu un mecanism de înclinare a roţilor în plan vertical
(fig. 8.14). Acest mecanism asigură încărcarea egală a roţilor din faţă şi, pe teren cu înclinare
transversală, determină creşterea stabilităţii maşinii pe direcţie transversală şi reducerea rezistenţelor la
viraj (fig.8.15).

Fig.8.12
Fig. 8.13. Mecanism şurub-piuliţǎ pt. Fig.8.14. Autogreder - mecanismul de direcţie şi
reglarea unghiului de înclinare a lamei mecanism de înclinare a roţilor în plan vertical

De asemenea puntea faţă a autogrederului este montată articulat la cadrul principal (fig. 8.14,
fig.8.15) pentru a se asigura cerinţa ca autogrederul să sprijine pe toate roţile la trecerea peste
denivelările terenului. În plus, pentru îndeplinirea acestei cerinţe, la roţile din spate se adoptă soluţia cu
balansiere.

Fig.8.15. Autogreder - montaj punte faţǎ articulatǎ la cadrul principal+ echip. scarificator
 La autogrederele moderne - cu toate roţile motoare, roţile din spate sunt acţionate printr-o
transmisie hidromecanică cu convertizor hidraulic de cuplu, iar la roţile din faţă se utlizează o acţionare
hidrostatică cu motor hidraulic rotativ (fig.8.9).

Fig. 8.16. Autogreder – dotare echipament de buldozer

Autogrederele sunt prevăzute şi cu echipamente auxiliare, ca de exemplu echipament de

scarificator ( fig. 8.4, fig. 8.15) sau echipament de buldozer (fig. 8.16).

Autogrederul din figura 8.16 este dotat şi cu sistem automat cu laser pentru controlul poziţiei
lamei în timpul lucrului (pentru realizarea cotelor prevǎzute în proiect).

Calculul mecanismului de manevrare a lamei în plan vertical

1. Determinarea forţei maxime la ridicarea lamei

Se considerǎ douǎ situaţii:

a. Apare un obstacol la mijlocul lamei (fig. 8.17)

În acest caz se acţioneazǎ ambii cilindri pentru ridicarea lamei, forţa totalǎ pentru ridicarea
echipamentului fiind Sr1 .
 Fig. 8.17 Fig. 8.18

Reacţiunea tangenţialǎ a obstacolului P1 se determinǎ cu relaţia:

P1 = Fp − Wd (1)

în care Fp este forţa perifericǎ tangenţialǎ la roţile motoare - forţǎ limitatǎ din condiţia de aderenţǎ între
roţi şi teren, Wd – rezistenţa la rulare.

Reacţiunea normalǎ a obstacolului, R1 , se determinǎ cu relaţia:

R1  0,5P1 (2)

Forţa din cilindrii de ridicare a echipamentului se determinǎ din condiţia de echilibru, scriind
ecuaţia de momente faţǎ de articulaţia A a cadrului de tracţiune (fig. 8.18):

R1rR1 + Ge rGe − P1rP1

 M A = 0 , de unde rezultǎ Sr1 = rS
(3)

în care Ge este greutatea echipamentului, rR1, rGe , rP1, rS – distanţele de la articulaţia A la direcţiile
forţelor R1 , Ge , P1 , respectiv Sr1 .

b. Apare un obstacol la marginea lamei

În acest caz, se acţioneazǎ numai cilindrul dinspre obstacol, iar rotirea echipamentului se
produce faţǎ de axa AB (fig. 8.19). Scriind ecuaţia de momente faţǎ de axa AB a cadrului de tracţiune,
se obţine:
 B
AB
rGe
rSAB

A Ge

rRAB C
1 Sr 2

P1 R1

Fig. 8.19 Fig. 8.20

 M AB = 0 (4)

de unde rezultǎ

1 + Ge rGe
R1rRAB AB
Sr 2 = (5)
rSAB

în care rRAB AB AB
1 , rGe , rS sunt distanţele de la axa AB la direcţiile forţelor R1 , Ge , respectiv Sr 2 ,
determinate pe schema la scarǎ a echipamentului în vedere de sus (fig. 8.20).

În relaţia (5) s-a neglijat momentul dat de forţa P1 faţǎ de axa AB, datoritǎ unghiului relativ mic
dintre direcţia fortei P1 şi axa AB.

2. Determinarea forţei maxime la înfigerea lamei

Forţa maximǎ la înfigerea lamei se determinǎ în situaţia în care, la înfigerea lamei în pǎmânt,
sub acţiunea reacţiunii pamântului, se produce pierderea stabilitǎţii maşinii, o parte din roţile
autogrederului ridicându-se de pe teren. Axele de rotire posibile depind de zona în care acţioneazǎ
rezultanta reacţiunii pǎmântului R , fiind indicate în figura 8.21, anume:

- axa de rotire D1D2 , atunci când reacţiunea R este în zona I ( RI ) - caz în care se ridicǎ roţile faţǎ;

- axa de rotire A1D1 , atunci când reacţiunea R este în zona III ( RIII ) - caz în care se ridicǎ roata D2 ;

- axa de rotire A1D2 , atunci când reacţiunea R este în zona II ( RII ) - caz în care se ridicǎ roata D1 .
 c)

a)

D1
b)

Fig. 8.21. Ipoteza de calcul pentru determinarea forţei maxime de înfigere a lamei
a. vedere lateralǎ; b. vedere de sus; c. montajul punţii faţǎ

Notaţiile din figura 8.21:

P – forţa de înfigere, R – reacţiunea pǎmântului asupra lamei, G – greutatea autogrederului, A –

articulaţia sfericǎ a cadrului de tracţiune la cadrul principal, A1 – articulaţia punţii faţǎ la cadrul
principal, O – proiecţia centrului de greutate pe suprafaţa terenului, D1 , D2 – centrul suprafeţei de
contact între roţile din spate stânga, respectiv dreapta, şi teren; zonele: I – zona cuprinsǎ între axele
OD1' ,OD2' , II– zona cuprinsǎ între axele OD1,OD2' , III – zona cuprinsǎ între axele OD1' ,OD2 .

a. Cazul în care reacţiunea R se aflǎ în zona I (aproape de mijlocul lamei)

În prima etapa a calculului, se scrie ecuaţia echilibru a autogrederului (suma momentelor

forţelor faţǎ de axa de rotire D1D2 ), ţinând seama cǎ roţile din faţǎ nu mai sprijinǎ pe teren:
  M D1D 2 = 0 , adicǎ Gl2 − RI l1 = 0 (6)

de unde se obţine valoarea reacţiunii RI :

Gl2
RI = (7)
l1

în care l1 , l2 sunt distanţe indicate în figura 8.21.

În continuare, se izoleazǎ cadrul de tracţiune (fig. 8.22) şi se scrie ecuaţia momentelor forţelor
faţǎ de articulaţia A, de unde se obţine forţa din cilindrii hidraulici:

RI  rRIA − Ge  rGe
A
PI = (8)
rPA

în care rRIA , rGe

A
, rPA sunt distanţele de la articulaţia A la direcţiile forţelor RI , Ge , respectiv P .

Fig. 8.22 Fig. 8.23

b. Cazul în care reacţiunea R se aflǎ în zona II (la colţul din stânga al lamei)

În prima etapǎ a calculului, se scrie ecuaţia de echilibru a autogrederului (suma momentelor

forţelor faţǎ de axa de rotire A1D2 ), ţinând seama cǎ roata din stânga spate, D1 , nu mai sprijinǎ pe
teren:

MAD 1 2
= 0 , adicǎ Gl2 − RII l1 = 0 (9)

de unde se obţine:
 Gl2
RII = (10)
l1

în care l1, l2 − distanţele de la axa A1D2 la direcţiile forţelor RII , respectiv G .

În continuare se izoleazǎ cadrul de tracţiune (fig. 8.23) şi se scrie ecuaţia momentelor forţelor
fatţǎ de axa AB (  M AB = 0 ), de unde se obţine forţa PII din cilindrul hidraulic - în acest caz (se
acţioneazǎ numai cilindrul dinspre colţul lamei care se înfige în pǎmânt):
AB
RII rRII − Ge rGe
AB
PII = (11)
rPAB

AB AB AB
în care rRII , rGe , rPII sunt distanţele de la axa AB la direcţiile forţelor RII , Ge , respectiv PII .

3. Cursa necesarǎ cilindrilor hidraulici

Se stabileşte cursa necesarǎ a cilindrilor hidraulici pentru manevrarea lamei pe baza schiţei la
scarǎ a echipamentului în poziţia de înclinare maximǎ a lamei faţǎ de verticalǎ ( pentru situaţia în care
se efectueazǎ operaţia de taluzare).

4. Alegerea cilindrilor hidraulici

Cunoscând forţele maxime necesare atât în situaţia ridicǎrii lamei, cât şi în situaţia înfigerii
lamei în pǎmânt şi, având în vedere şi cursa necesarǎ, se aleg cilindrii hidraulici pentru manevrarea
lamei în plan vertical.

Mecanismul de înclinare a roţilor din faţa în plan vertical

Mecanismul de înclinare a roţilor din faţǎ în plan vertical (fig. 8.24) asigurǎ o repartizare
uniformǎ a încǎrcǎrii pe roţi şi o stabilitate mai bunǎ a maşinii pe terenul cu înclinare transversalǎ. De
asemenea, ajutǎ la efectuarea virajului.

Forţa din cilindrul de acţionare a mecanismului se calculeazǎ în ipoteza în care autogrederul se

aflǎ pe teren orizontal, cu roţile înclinate, şi se procedeazǎ la îndreptarea roţilor (aducerea roţilor în
plan vertical). Pentru simplificarea schemei de calcul, s-a presupus cǎ numai una din roţi se deplaseazǎ
lateral, alunecând pe suprafaţa terenului (fig. 8.24).
 Fc
Fc

h1 GA

E1 d

Fc Fc

h2 GA
Ff

E2
GA/2 GA/2

Figura 8.24

Utilizând metoda lucrului mecanic (lucrul mecanic al forţelor motoare este egal cu lucrul
mecanic al forţelor rezistente), se obţine relaţia:

Fc l = G Ah + F f d (12)

în care Fc este forţa din cilindrul hidraulic necesarǎ la îndreptarea roţilor, l − variaţia lungimii
cilindrului hidraulic, corespunzǎtoare celor douǎ poziţii ale mecanismului indicate în fig. 8.24, G A −
greutatea ce revine pǎrţii din faţǎ a autogrederului, h – ridicarea punţii faţǎ la îndreptarea roţilor, F f
–forţa de frecare între roata ce se deplaseazǎ lateral şi teren, d –deplasarea lateralǎ a roţii din drepta a
mecanismului de direcţie ( d = E2 − E1 ).

Valorile marimilor l , h, d se determinǎ grafic, reprezentând mecanismul la scarǎ în cele

douǎ poziţii.

Forţa de frecare F f se determinǎ cu relaţia:

 a G A
Ff = (13)
2

 a − coeficient de frecare între roatǎ şi teren la deplasarea lateralǎ a roţii

Din relaţiile (12), (13) rezultǎ:

GA  d
Fc = [h + a ] (14)
l 2