6.5.

Excavatoare cu acţiune continuă

Excavatoarele cu acţiune continuă sunt maşini de săpat care realizează săparea, ridicarea şi
descărcarea pământului în mod continuu. Se utilizează la săparea şanţurilor, canalelor de irigaţii, la
săparea taluzelor, în exploatări miniere de suprafaţă (cariere).

Dupa modul de săpare se clasifică astfel:

a) Excavatoare cu săpare longitudinală la care echipamentul de lucru este amplasat în planul

longitudinal de simetrie al maşinii. Se utilizează la săparea şanţurilor, a canalelor de irigaţii.

b) Excavatoare cu săpare transversală, la care echipamentul de lucru cu lanţ portcupe este

amplasat perpendicular pe direcţia de deplasare a maşinii. Se utilizează la săparea taluzelor, extragerea
materialului în cariere, extragerea argilei în depozitele fabricilor de cărămizi.

c) Excavatoare cu săpare radială la care săparea se execută prin rotirea unei roţi portcupe
simultan cu rotirea întregului echipament în plan orizontal cu turaţie foarte mică. Se utilizează la
extragerea materialului în cariere.

6.5.1. Excavatoare cu săpare longitudinală (săpătoare de şanţuri)

După construcţia echipamentului de lucru, excavatoarele cu săpare longitudinală se clasifică:

-excavatoare cu braţ şi lanţ cu variantele:
-lanţ portcupe
-lanţ cu cuţite plane şi racleţi
-lanţ cu cuţite curbe
-lanţ cu dinţi sau cu plăci prevăzute cu dinţi
-excavatoare cu roată portcupe

După sistemul de descărcare a pământului se clasifică astfel:

-descărcare cu transportor cu bandă

-descărcare cu transportor elicoidal
Unele astfel de excavatoare pot realiza şi instalarea conductelor flexibile sau a cablurilor în pământ.

Fig. 6.39. Schema excavatorului cu săpare longitudinală

1 – maşina de bază; 2 – echipamentul de lucru
 Viteza de deplasare a săpătoarelor de şanţuri este mult mai mică decât viteza organului de lucru.
 Săpătoare de şanţuri cu lanţ portcupe

În figura 6.40 se prezintă schema săpătorului de şanţuri cu lanţ portcupe. Săparea se realizează
prin acţionarea lanţului cu cupe simultan cu deplasarea maşinii cu viteză foarte mică. Pământul tăiat de
cupele 4 – fixate pe lanţurile 3, se încarcă în cupe, este ridicat şi se descarcă din cupe pe transportorul
cu bandă 9, în poziţia în care cupele trec peste roţile de lanţ motoare 5. Pământul este descărcat lateral
de către transportor, formându-se o prismă de pământ de-a lungul şanţului. Reglarea adâncimii şanţului
şi trecerea echipamentului din poziţia de săpare în poziţia de transport se realizează cu ajutorul
cilindrilor hidraulici 8, care asigură bascularea braţului în jurul articulaţiei braţului la şasiu.

Fig.6.40. Excavator cu săpare longitudinală cu lanţuri portcupe

1-maşină de bază pe şenile; 2– braţ; 3– lanţuri portcupe; 4– cupe; 5 - mecanism acţionare lanţ; 6 – roţi de întindere;
7 – roţi de sprijin; 8 – mecanism manevrare braţ; 9 – transportor cu bandă; vl – viteza lanţului; vd – viteza de
deplasare a maşinii ( vd  vl ); vt –viteza benzii transportoare; H – adâncimea şanţului; B – lǎţimea şanţului.
 Pentru funcţionarea maşinii trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- evacuarea pământului din şanţ şi descărcarea laterală a acestuia de către transportor;
- forţa în lanţ să fie suficientă pentru învingerea rezistenţelor pentru săparea şi ridicarea
pământului;
- puterea motorului să fie suficientă pentru acţionarea simultană a mecanismelor maşinii
(acţionare lanţ, deplasare, acţionare transportor);
- maşina să fie stabilă atât în timpul lucrului, cât şi în poziţie de transport;
- presiunea dată de organul de deplasare (şenile, pneuri) pe teren să fie sub limita admisă.

În figura 6.41-a se indică o vedere laterală a unui săpător de şanţuri cu lanţ portcupe, iar în
figura 6.41-b o vedere din spate. Cupele se fixează între cele două lanţuri.

Fig. 6.41. Sǎpǎtor de şanţuri cu lanţ port-cupe

a. vedere lateralǎ b. vedere din spate

 Săpătoare de şanţuri cu lanţ port-cuţite

În locul echipamentelor cu lanţuri portcupe, mai ales la lăţimi reduse ale şanţului se pot utiliza
echipamente cu lanţ, cuţite şi racleţi ( fig.6.42). Echipamentul de lucru are un singur lanţ, pe care se
fixează cuţitele şi racleţii: funcţia de tăiere este realizată de cuţite, iar cea de ridicare a pământului este
îndeplinită de racleţi. În cazul utilizǎrii cuţitelor curbe, la viteze mari ale lanţului racleţii se pot elimina
(fig.6.43), cuţitele curbe îndeplinind şi funcţia de tăiere şi cea de ridicare.
Fig. 6.42. Echipament cu lanţ, cuţite şi racleţi Fig.6.43. Echipament cu cuţite curbe

Fig.6.44. Excavator cu săpare longitudinală cu lanţ port-cuţite: a) vedere de ansamblu; b)schema

echipamentului de lucru (vedere de sus)
1-maşina de bază; 2 – cadrul echipamentului de lucru (braţ); 3 – mecanism manevrare braţ; 4 – lanţ; 5 – roată întindere lanţ;
6 – roată motoare (antrenare lanţ); 7 – cuţite; 8 – racleţi; 9- roată de lanţ pentru acţionarea transportorului; 10 – transportor
elicoidal; 11 – role de sprijinire a lanţului; 12 – echipament auxiliar (lamă de buldozer);13- mecanism de acţionare lanţ; O –
articulaţia braţului; vl –viteza lanţului; v d – viteza de deplasare a maşinii (v d << vl ) .
 În figura 6.44 se prezintǎ schema unui săpător de şanţuri cu cuţite şi racleţi şi principalele părţi
componente ale echipamentului de lucru. Transportorul elicoidal pentru evacuarea laterală a
pământului este antrenat chiar de către lanţ şi este montat pe braţ. Cuţitele sunt aşezate la diferite
distanţe faţă de axa lanţului pentru a asigura tăierea pământului pe întreaga lăţime a şantului.

În figura 6.45, 6.46 se prezintă săpătoare de şanţuri pe pneuri cu transportor elicodal amplasat în
articulaţia braţului şi antrenat chiar de arborele mecanismului de acţionare a lanţului. În ultimii ani se
manifestă tendinţa acţionării lanţului cu motor hidraulic rotativ ca în figura 6.46.

Pentru asigurarea stabilităţii maşinii în poziţia de transport cilindrul de basculare a echipamentului

trebuie să realizeze un unghi de basculare a braţului faţă de orizontală cât mai mare şi în partea din faţă
a maşinii se amplasează un echipament auxiliar, de exemplu o lamă de buldozer (fig.6.45 şi 6.46), care
se poate utiliza la astuparea şanţului cu pământ după instalarea cablurilor sau conductelor.

Fig.6.45. Săpător de şanţuri pe pneuri cu Fig.6.46. Săpător de şanţuri pe pneuri cu

transportor elicodal transportor elicodal, motor hidraulic rotativ
  Săpătoare de şanţuri cu lanţ cu dinţi

Pentru săparea şanţurilor în pământuri tari şi chiar în roci, se utilizează echipamente cu lanţ, pe
care se montează dinţi la diferite distanţe fată de axa lanţului (fig.6.46).

Fig. 6.46.Săpător de şanţuri cu lanţ cu dinţi

La lăţimi mai mari ale şanţului, pe lanţuri se montează plăci prevăzute cu dinţi şi racleţi (fig.6.47).

Fig.6.47. Sǎpǎtor de şanţ cu plǎci prevǎzute cu dinţi şi racleţi

  Săpătoare de şanţuri cu roată port-cupe

Un alt tip de echipament pentru săparea şanţurilor este echipamentul cu roată portcupe cu
variantele roată în consolă şi roată sprijinită. În figura 6.48 se prezintă schema săpătorului de şanţuri cu
roată sprijinită.

Săparea se realizează prin rotirea roţii cu cupe şi deplasarea maşinii cu viteză redusă. Rotirea roţii
se face cu un angrenaj special rezistent la uzură, coroana dinţată fiind fixată chiar pe roată. Manevrarea
roţii pe verticală se realizează cu ajutorul unui mecanism cu cilindri hidraulici şi lanţuri.

Fig.6.48. Excavator cu săpare longitudinală cu roată port-cupe

1 – maşină de bază; 2 – roată port-cupe; 3 – cupe; 4 – cadru de sprijin; 5 – role de sprijin; 6 – role de ghidare; 7 – ghidaje
montate pe maşina de bază; 8 – lanţ pentru ridicarea echipamentului; 9 –cilindrul mecanismului de manevrare a roţii; 10 –
nivelator; 11 – transportor cu bandă; 12 – mecanism de acţionare a roţii (cu pinion şi coroană dinţată montată pe roata
portcupe); 13 – roată de sprijin; 14 – mecanism de ridicare a părţii din spate a echipamentului de lucru.

Varianta cu roată în consolă (fig.6.49) are manevrabilitate mai mare, dar trebuie luate măsuri
pentru asigurarea stabilitǎţii maşinii în poziţia de transport.
 Se pot săpa şi şanţuri cu profil trapezoidal cu ajutorul unor cuţite înclinate aşezate în spatele roţii
(fig.6.50). De asemenea în spatele roţii se montează un nivelator, care realizează curăţarea părţii
inferioare a şanţului de pământ.

Fig. 6.49. Excavator cu săpare longitudinală cu roată port-cupe în consolǎ

Fig. 6.50. Excavator cu săpare longitudinală cu roată portcupe şi cuţite înclinate

6.5.2. Excavatoare cu mai multe cupe cu săpare transversală

Fig. 6.51. Excavator cu mai multe cupe cu sapare transversală

6.5.3. Excavatoare cu mai multe cupe cu săpare radială

Fig. 6.52. Excavator cu mai multe cupe cu sapare radială

1. Calculul parametrilor de săpare
Pentru calculul principalilor parametri de săpare (unghiul de înclinare a traiectoriei cupei,
grosimea brazdei, productivitatea, raportul între viteza de deplasare a maşinii şi viteza lanţului), se
utilizează schema de executare a săpării din figura 1.

Fig. 1

Pentru calculul unghiului β de înclinare a traiectoriei cupei faţă de direcţia de deplasare a

 
maşinii, se face adunarea vectorială a vitezei relative a cupei vk cu viteza de deplasare a maşinii vd
(viteza de transport). Din figura 2 se obţin relaţiile:

Fig. 2

ab vk sin α
β
tg= = (1)
ob vk cos α + vd

în care α este unghiul de înclinare a echipamentului faţă de direcţia de deplasare ( α = 15..550 ).

Viteza de deplasare a maşinii în timpul lucrului vd se determină în funcţie de productivitatea
maşinii şi dimensiunile şanţului :
QT
vd = [m / s] (2)
3600 BH
în care QT este productivitatea tehnică a maşinii, în m3/h, B – lăţimea şanţului, în m, H – adâncimea
şanţului, în m.
 Se impune posibilitatea variaţiei vitezei de deplasare a maşinii în timpul lucrului odată cu
modificarea dimensiunilor şanţului şi a categoriei pământului.
Grosimea brazdei se determină cu relaţia (figura 1):
vd
=c δ=
sin β sin β (3)
z
în care z este numărul cupelor ce ies din pământ în unitatea de timp sau numărul cupelor ce se
descarcă în unitatea de timp în descărcări pe secundă, δ – distanţa indicată în figura 1.
Dar numărul de descărcări pe secundă se determină cu relaţia:
v
z= k (4)
T
în care T este pasul cupelor, în m.
Din relaţiile (3) şi (4) rezultă formula de calcul pentru grosimea brazdei:
v T sin β
c= d (5)
vk

Productivitatea tehnică se poate calcula în două moduri cu relaţiile:

QT = 3600vd BH (6)

k v k
= =
QT 3600 qz u 3600q k ⋅ u (7)
ka T ka

în care q este capacitatea cupei, în m3, ku – coeficient de umplere a cupei, ka – coeficient de afânare a
pământului
Din egalarea relaţiilor (6) şi (7), rezultă raportul vitezelor:
vd qku
= (8)
vk BHTka

Aceeaşi relaţie se poate obţine punând condiţia de umplere a cupei la deplasarea acesteia de-a
lungul taluzului şanţului (figura 3):

Bclka = qku (9)

în care l este lungimea taluzului :
l sin β = H

Fig. 3
 Înlocuind grosimea brazdei, dată de relaţia (5), se obţine:
v T sin β
B⋅ d ⋅ lka =
qku (10)
vk

de unde se obţine o relaţie identică cu relaţia (8).

2. Calculul puterii necesare acţionării excavatoarelor cu săpare longitudinală cu lanţ
Pm = Pe + Pd + Ptr + Pp (11)

Pe – puterea necesară acţionării echipamentului de lucru

Pd - puterea necesară deplasării în timpul lucrului

Ptr - puterea necesară acţionării transportorului

Pp − puterea necesară acţionării pompei hidraulice pentru mecanismul de manevrare a

echipamentului
Excavatoarele moderne sunt dotate cu dispozitiv de realizare a unei înclinări constante a
fundaţiei şanţului. Dispozitivul este montat pe braţul echipamentului de lucru şi este prevăzut cu
senzori. In cazul unei abateri a adâncimii şantului în sus sau în jos faţă de valoarea stabilită se închide
un contact şi se comandă corecţia necesară a poziţiei braţului cu ajutorul cilindrului hidraulic.
La aceste maşini pompa circuitului hidraulic de manevrare a braţului funcţionează permanent
pentru a se realiza corecţia poziţiei braţului.
2.1. Calculul puterii necesare pentru acţionarea echipamentului de lucru
Puterea pentru acţionarea echipamentului de lucru se determină cu relaţia:
P + Pr
Pe = s (12)
ηeηtr

în care Ps este puterea necesară săpării pământului, Pr – puterea necesară ridicării pământului, ηe –
randamentul echipamentului de lucru, ηtr – randamentul transmisiei de la motorul de acţionare la roţile
de lanţ motoare.
Puterea pentru executarea săpării Ps , în kW, se determină cu relaţia:

n1Rst vk
Ps = (13)
1000
în care n1 este numărul cupelor care sapă, Rst – rezistenţa la săpare la o cupă, în N, vk – viteza cupelor,
egală cu viteza lanţului, în m/s.
Dar:
Rst = K s Bc (14)
 în care K s este rezistenţa specifică la săpare a pământului în N/m2, B – lăţimea cupei, egală cu lǎţimea
şanţului
Ţinând seama de relaţiile (14) şi (5), relaţia (13) devine:
v T sin β
n1K s B d ⋅ vk
vk K s B (n1T sin β)vd
=Ps = (15)
1000 103
Dar
n1T sin β = H (vezi fig. 3) (16)

Ţinând seama şi de relaţia (6), se obţine:

K s QT
Ps = (17)
3600 ⋅103
Puterea Pr pentru ridicarea materialului, se determină cu relaţia:

H
QT γ ( + H0 )
Lr 2
=Pr = [kW] (18)
1000tr 3600 ⋅103

în care Lr este lucrul mecanic de ridicare a pământului într-o oră, tr – timpul de ridicare (3600 s), γ –
greutatea volumică a pământului, în N/m3, H 0 – înălţimea de descărcare, în m ( fig. 1).

La stabilirea înălţimii de ridicare a pământului, s-a avut în vedere faptul că la fundul şanţului
cupa este goală şi se umple în timpul ridicării până la nivelul terenului, unde cupa este plină.
Înlocuind în relaţia (12) Ps , dat de relaţia (17), şi Pr , dat de relaţia (18), se obţine:

H
QT [ K s + γ (+ H 0 )]
Pe = 2 [kW] (19)
3600 ⋅103 ηe ηtr

2.2. Calculul puterii necesare pentru deplasarea maşinii

Puterea Pd pentru deplasarea maşinii se determină cu relaţia:

Wd ⋅ vd
Pd = [ KW ] (20)
1000 ⋅ηd

în care Wd este rezistenţa totală la deplasare, în N, vd – viteza de deplasare a maşinii, în m/s, ηd –

randamentul mecanismului de deplasare.
Rezistenţa totală la deplasare Wd la o maşină pe şenile cuprinde mai multe componente (fig. 4):

Wd = W1 + W2 + W3 + W4 (21)

în care
W1 − rezistenţa datorită frecărilor la organele şenilelor

W1 ( 0, 05....0, 09 ) ( Gex cos θ + n1Rst sin β ) (22)

în care Gex este greutatea excavatorului, θ − unghiul de înclinare a terenului faţă de orizontală, β −
unghiul dintre direcţia traiectoriei de săpare şi direcţia de deplasare a maşinii.

Fig. 4
W2 − rezistenţa datorită deformaţiei terenului sub şenile

W2 ( 0, 08....0,17 ) ( Gex cos θ + n1Rst sin β ) (23)

W3 − componenta rezistenţei la săpare după direcţia de deplasare a maşinii

W3 = n1Rst cos β (24)

W4 − rezistenţa datorită pantei

W4 = Gex sin θ (25)

3. Determinarea parametrilor tehnologici ai transportorului de descãrcare

Productivitatea transportorului Qtr se determină funcţie de productivitatea maşinii QT cu
relaţia:
=
Qtr 1, 2 QT ⋅ ka (26)

în care ka este coeficientul de afânare a pământului.

 Lăţimea benzii se determină în funcţie de productivitatea transportorului şi viteza benzii, ţinând
seama şi de tipul benzii şi caracteristicile pământului transportat.
Inălţimea de descărcare şi lungimea transportorului se determină pe baza schemei din figura 5.
Pentru determinarea înălţimii de descărcare se pune condiţia ca volumul pământului scos din şanţ să fie
egal cu volumul pământului depus lateral de către transportor (tratare în plan). Rezultă relaţia:
hmax
BH max ka = hmax (27)
tg ρ

în care H max este adâncimea maximă a şanţului, hd = hmax – înălţimea maximǎ de descărcare a
transportorului, ρ – unghiul de taluz natural al pământului.

Fig. 5

Din relaţia (27) rezultă:

=hmax BH max ka tg ρ (28)

Din figura 5 rezultă relaţia:

B h
l= + b′ + max − l1 (29)
2 tg ρ

în care l este distanţa de la punctul de descărcare al transportorului la axul şanţului, b' - distanţă de
siguranţă de la marginea şanţului la baza prismei de pãmânt ( b′ = 0,5...1, 0 m ), l1 − distanţa de
aruncare a pământului.
 Pentru determinarea distanţei de aruncare a pământului se consideră cazul aruncării unui corp
pe direcţie înclinată în câmpul gravitaţional (figura 6). Deplasările x pe orizontală şi deplasările y pe
verticală se determină cu relaţiile:
=x v p t cos α (30)

t2
=
y xtg α − g (31)
2
în care t este variabila timp, α – unghiul de înclinare a transportorului, g – acceleraţia gravitaţiei, v p
- viteza de aruncare a pământului de pe bandă

Fig. 6
Se elimină timpul între relaţiile (30) şi (31) şi se obţin relaţiile:
x
t= (32)
v p cos α

gx 2 gx
=
y xtg α − = x(tg α − 2 ) (33)
2v p cos α
2 2 2v p cos 2 α

Ecuaţia (33) este o parabolă care intersecteazǎ axa Ox în punctele de coordonate ( 0, 0 ) şi

( l1, 0 ) .
Distanţa de aruncare l1 se obţine egalând cu zero expresia din paranteza relaţiei (33). Rezultă
relaţia:

2v 2p cos 2 α tg α v 2p sin 2α
=l1 = (34)
g g
Relaţia (29) devine:

B h v p sin 2α
2
l = + b′ + max − (35)
2 tg ρ g
4. Productivitatea excavatoarelor cu o singurǎ cupǎ
În cazul MC se definesc trei tipuri de productivitǎţi:
- productivitatea teoreticǎ Pt = realizabilǎ în condiţii ideale (maşina lucreazǎ la capacitate
nominal a OL, neîntrerupt, pe toatǎ durata schimbului de lucru
- productivitatea tehnicǎ P = se realizeazǎ în cazul lucrului neîntrerupt, la capacitate
efectivǎ, în condiţii de lucru, cu materialul real
- productivitatea de exploatare Pe = ia în calcul şi întreruperile funcţionale de naturǎ
organizatoricǎ şi a celor de naturǎ tehnologicǎ
Productivitatea de exploatare a excavatoarelor cu o singurǎ cupǎ = volumul cavitǎţii realizate
prin sǎpare:

3600q ⋅ ku ⋅ kt
Pe = [m3/s] (36)
T ⋅ ka

unde q este capacitatea cupei, în m3; T –durata unui ciclu complet, în s; ku –coeficient de umplere a
cupei; ka – coeficient de afânare a materialului; kt – coeficient de utilizare în timp a excavatorului

Dacǎ în relaţia (36) se considerǎ:

 kt = 1 (utilizare a utilajului fǎrǎ întrerupere) atunci se obţine productivitatea tehnicǎ:

Pe= P ⋅ kt
 dacǎ se considerǎ ka = 1 (material ideal) şi ku = 1 (umplere completǎ a cupei), atunci se
ku
obţine productivitatea teoreticǎ: P = Pt
ka

Coeficientul ku depinde de natura şi starea materialului:

 ku < 1 materiale umede, lipicioase, cu umplere dificilǎ şi descǎrcare incompletǎ

 ku > 1 celelalte materiale

Coeficientul kt depinde de condiţiile de lucru; reflectǎ întreruperile pt. operaţiile de întreţinere,

dar şi cele de naturǎ organizatoricǎ (trebuie asigurat un nr. suficient de mijloace de transport în timpul
operaţiei tehnologice de sǎpare astfel încât excavatorul sǎ nu prezinte timpi morţi în timpul
funcţionǎrii):

 kt = 0, 75...0,95

Coeficientul ka este raportul dintre volumul ecavaţiei existent în cupa excavatorului şi volumul
aceleiaşi cantitǎţi de material aflat în stare naturalǎ:

Va
 ka =
Vn
5. Corelarea numǎrului mijloacelor de transport cu capacitatea excavatorului

În cazul transportului cu autobasculante, capacitatea benei acestora trebuie sǎ fie cel puţin dublǎ
faţǎ de capacitatea cupei excavatorului respectiv (varianta optimǎ a capacitǎţii benei ar fi de 2…3 ori
volumul cupei din motiv de protejare a suspensiilor autobasculantelor).
Cunoscând distanţa de transport a excavaţiei şi durata ciclului de lucru a excavatorului, se poate
determina numǎrul de autobasculante necesar asigurǎrii funcţionǎrii excavatorului, fǎrǎ timpi morţi, pe
durata ciclului de lucru.
Numǎrul de cupe necesar umplerii benei:
Q
nc = (37)
q ⋅ ku

unde Q este capacitatea benei autobasculantei.

Durata încǎrcǎrii unei autobasculante este : ti = ncT

unde T este durata ciclului de lucru al excavatorului.

Numǎrul necesar de autobasculante N pentru durata de transport totalǎ tt a unei
autobasculante (dus-întors):
tt
N= (38)
ti

Durata totalǎ de transport tt se poate determina cunoscând distanţa de transport - punct de

lucru-punct descǎrcare şi retur, durata manevrelor efectuate pentru poziţionare la încǎrcare-descǎrcare.

5 6

1 2 3 4
Fig. 7. Organizarea idealǎ a traseului autobasculantei la punctual de lucru.
1-abataj; 2 –excavator; 3-braţ excavator cu cupa în poziţie descǎrcare; 4-autobsculantǎ; 5-sens rotire platformǎ excavator; 6-
traseu acces autobasculantǎ la punctul de lucru

În figura 7 se prezintǎ o varianta idealǎ de evitare a manevrelor suplimentare la pct. de lucru.