1

10. ASAMBLARI CU ELEMENTE ELASTICE (ARCURI)

10.1. Generalităţi
Arcurile sunt organe de maşini care realizeaza o lagatura dintre elementele componente ale unui
sistem mecanic sau masini. Datorita calităţilor elastice ale materialului din care sunt realizate şi al formei
constructive, sub acţiunea sarcinilor exterioare pot avea deformaţii elastice relativ mari.
In timpul deformării elastice arcurile înmagazinează lucrul mecanic efectuat de sarcina exterioară,
având posibilitatea de a-l reda (total sau parţial) prin revenirea la starea iniţială (când sarcina exterioară îşi
încetează acţiunea), realizand o astfel o asamblare elastică între diferitele părţi ale unui sistem mecanic sau
maşini.
Arcurile se utilizeaza pentru:
 amortizarea socurilor sau vibratiilor la fundatii (masini unelte, utilaje) si suspensii (la vehicule);
 acumularea unei energii care trebuie redată în timp scurt sau treptat (ceasornice, supapele
motoarelor);
 exercitarea unei forte elastice permanente (ambreiajele cu frictiune);
 limitarea fortelor sau pentru reglare (ambreiajele automate, la prese, la robinetele de reglare);
 măsurarea fortelor sau momentelor (dinamometre);
 pentru modificarea frecventelor proprii ale unor organe de masini.
Clasificarea arcurilor este standardizată prin STAS 6916-75, dupa mai multe criterii:
1. după forma constructiva:
 arcuri în foi;
 arcuri elicoidale;
 arcuri disc;
 arcuri inelare;
 arcuri spirale plane;
 arcuri bare de torsiune;
 arcuri speciale.
2. după tipul de solicitare exterioară
 de compresiune;
 de tracţiune;
 de torsiune;
 de încovoiere.
3. după formei geometrice a secţiunii semifabricatului:
 secţiune rotundă;
 secţiune dreptunghiulară;
 secţiune patrată;
 secţiune sau profilată.
Materialele pentru arcuri trebiue sa aiba urmatoarele proprietati: limita de proportionalitate si de
curgere ridicata, rezistenta si alungire mare la rupere (tenacitate ridicata), rezistenta mare la oboseala,
rezilienta ridicata, sau alte proprietati specifice locului de utilizare cum ar fi: rezistenta la coroziune,
conductibilitate termica si electrica, greutate specifica mica etc. Tratamentul termic şi calitatea suprafetei
suprafeţei au deasemeni o importanţă deosebită. Pentru otelurile de arc se recomanda ca dupa calire sa se
faca un tratament termic de revenire medie.
Materialele din care sunt confecţionate arcurile sunt:
 oţeluri carbon: OLC 55A, OLC 65A, OLC 75 A, OLC 85 A;
 oteluri slab aliate cu Si: 51 Si 18 A, 40 Si 17 A, 56 Si 17 A, 60 Si 15 A;
 sau oteluri aliate 51 V Cr 11 A, 40 Cr 130, 12Ti Ni Cr 180, 61 Si 2 W A;
 oteluri aliate rezistente la coroziune (inoxidabile): 12NiCr180;
 metalele neferoase: bronz (aliaje Cu-Sn) sau aliate cu Be, alamă (aliaje Cu-Zn);
 materialele nemetalice: cauciuc, plută, etc.
 2

10.2. Caracteristica arcurilor

Arcuri singulare. Modul de functionare al arcurilor poate fi evaluat cu ajutorul curbei
caracteristice care ilustrează dependenta dintre sarcina aplicată si deformatie si este cel mai important
parametru al arcurilor. Dupa forma caracteristicii, aceasta poate fi, fig. 10.1:
 caracteristica liniara fara sarcina initiala, fig. 10.1,a;
 caracteristica liniara cu sarcina initiala, fig. 10.1,b;
 caracteristica neliniara fara sarcina initiala, fig. 10.1,c;
 caracteristica neliniara cu sarcina initiala, fig. 10.1,d.

Fig.10.1.Diferite forme de caracteristici ale arcurilor

Panta acestei curbe caracteristice este denumita rigiditatea arcului este notată cu k, c sau R, si
definita de relatiile:
dF dM dM
k ; k ; k
df d d
unde: F, M - solicitarea arcului: forta, respectiv momentul de rasucire (torsiune);
f, ,  - sageata arcului la deformarea acestuia: liniara, respectiv unghiulara.
Atunci cand caracteristica este liniara, rigiditatea este constanta, 10.1,a,b:
F M M
k  tg ; k   tg ; k   tg
f  
Elasticitatea arcului este inversa rigiditătii. Energia acumulată de arcul care se deformează este
proportională cu aria cuprinsa intre curba caracteristică si axa deformatiilor, (f, , ), fig. 10.2, adica se poate
determina analitic cu relatia generala:
f2 2
W   F df
f1
; W   M d
1
,

sau, in cazul caracteristicii liniare:

F1  F2 M1  M2
W  f1  f 2  ; W 1   2 
2 2
In cazul in care intre elementele arcului nu exista frecare, curba de incarcare a arcului este identica
cu curba de descarcare, fig. 10.3. Daca, in timpul deformarii arcului, intre elementele acestuia exista frecare,
curba de incarcare a arcului este diferita de curba de descarcare, fig. 10.3, iar curba caracteristica prezinta in
acest caz o bucla de histerezis. Aria dintre curba de incarcare si cea de descarcare este proportionala cu
lucrul mecanic absorbit de fortele de frecare din arc si este o masura a capacitatii de amortizare a arcului.
Montajul arcurilor. Atnnci cand, conditiile de gabarit o impun, sau cand se urmareste obtinerea
unei anumite caracteristici, care nu poate fi realizata cu un arc simplu, se utilizeaza combinatii de arcuri
montate in serie sau in paralel,
Arcurile montate în paralel. In fig. 10.4,a sunt prezentate 2 arcuri montate in paralel, fiecare arc
avand constantele elestice k1 si k2. Deoarece sageata tuturor arcurilor montate în paralel este aceiasi f, dar
fiecare arc preia o anumita cota-parte din forta totala F, rezulta expresia fortei echivalente, a sagetii
echivalente si a constantei elestice echivalente:
F  F1  F2 ; f e  f 1  f 2  f  k e  k1  k 2
 3

Fig.10.2 Definirea energiei de deformare a unui arc

Fig.10.3 Caracteristica cu bucla de histerezis

In general se pot scrie relatiile

n n n
F i 1
Fi  f 
i 1
k i ; f e  f 1  f 1  .... f n  f ; k e  k
i 1
i

Fig.10.4. Scheme de calcul pentru pachetele de arcuri montate în paralel si in serie

În concluzie, pachetul de arcuri montate în paralel se comporta ca un singur arc având o rigiditate
egala cu suma rigiditatilor arcurilor, curba caracteristica fiind liniara.
Arcurile montate în serie. În acest montaj, forta care actioneaza asupra fiecarui arc este egala cu
forta aplicata pachetului, dar sagetile fiecarui arc se însumeaza rezultând sageata totala a pachetului
1 1 1
F  F1  F2 ; f e  f 1  f 2   
k e k1 k 2
In general se pot scrie relatiile
n n n
1 1 1
F  F1  F1  .... Fn ; F 
i 1

Fi  F
i 1 k i

; 
k e i 1 k i

10.3. Arcurile elicoidale
 4

Arcurile elicoidale sunt formate prin înfasurarea în forma de elice a unei sârme sau bare cu sectiunea
rotunda sau dreptunghiulara pe o suprafata de revolutie cilindrica, conica, dublu conica, paraboloidala, etc.
Distanta dintre doua spire succesive se numeste pasul arcului este notat cu litera t si poate fi constant sau
variabil. Cele mai utilizate sunt arcurile elicoidale cilindrice de compresiune, de tractiune si de torsiune.
Pentru aceste arcuri, în STAS 6917-88 sunt prezentate regulile si metodele de verificare a calitatii. În
standardele referitoare la calculul si proiectarea acestor arcuri sunt date si nomograme de calcul rapid,
utilizate mai ales la predimensionari.
Arcurile elicoidale au capacitatea de amortizare scazuta (lucrul mecanic al fortelor de deformare se
transforma in caldura intr-un procent redus.

Fig.10.5. Arcuri elicoidale de compresiune:

a)-cilindrice cu sarma de sectiune rotunde; b)- cilindrice cu sarma de sectiune dreptunghiulara;
c)- conice cu sarma de sectiune rotunda; d)- conice cu sarma de sectiune dreptunghiulara

10.3.1. Arcurile elicoidale cilindrice de compresiune

Aceste arcuri sunt solicitate la compresiune axiala de catre forta F, considerata ca fiind aplicata pe
capatul primei spire (rasucita spre centrul arcului), care determina micsorarea înaltimii arcului cu sageata, f.
Desi solicitarea arcului in ansamblu este de compresiune, solicitarea sârmei acestuia este în principal la
torsiune, asa cum se va arata in continuare. In fig. 10.6. este indicata reprezentarea unui arc de compresiune
conform STAS 7067/1-87: desenul de executie in concordanta cu caracteristica arcului cu cel putin 2 valori
ale fortei de solicitare la care este supus arcul in timpul functionarii. Notatiile utilizate de pe desenul
caracteristicii arcului au urmatoarea semnificatie:
 indicele 0 pentru valoarea initiala a inaltimii arcului;
 indicele 1 pentru o valoare curenta a fortei, sagetii si inaltimii arcului
 indicele n pentru valoarea nominala a fortei, sagetii si inaltimii arcului;
 indicele b pentru o valoare de blocare a fortei, sagetii si inaltimii arcului.
Relatii de verificare si dimensionare. Spira arcului este înclinata fata de directia axiala a fortei F
cu unghiul α. Descompunând forta axiala dupa directia normala pe spira, fig. 10.6, componentele acesteia ( F
cosα si F sinα) determina urmatoarele solicitari în sârma arcului
 5

Fig.10.5. Reprezentarea unui arc elicoidal de compresiune

 rasucire datorata momentului de rasucire M r  F Rm cos  ;

 încovoiere datorata momentului incovoietor M i  F Rm sin  ;
 forfecare datorata fortei taietoare FT  F cos  ;
 tractiune datorata fortei normale FN  F sin  .
Valorile unghiului α sunt foarte mici (6...90), deci momentul încovoietor si forta normala pot fi
neglijate având valori foarte mici ( sin   0 si cos   1 ).

Fig.10.6. Modelul de calcul al tesiunilor pentru un arc elicoidal de compresiune

unde: n - numarul de spire.

F Dm
M 8 F Dm
Tensiunea nominala de rasucire este:  n r  r  23 
Wp d  d3
16
unde: Dm - diametrul mediu de înfasurare;
d - diametrul sârmei.
FT F cos  F 4F
n f    
Tensiunea nominala de forfecare este As d 2
d 2
 d2
4 4
Dm
Notând raportul i  - indicele arcului, tensiunea tangentiala nominala totala va fi
d
4F  D 
 n   nr  n f  2 
1  2 m    n f 1  2i   n r ,
d  d 
deoarece 2 i >> 1  2 i +1  2 i.
8 F Dm 8 F i
Rezulta o relatie de verificare pentru arcul cilindric elicoidal:  n     na
 d3  d2
unde: a r - tensiunea admisibila la forfecare, cu valori date in tab. 10.1.
 6

La arcurile elicoidale, datorita curburii spirei, valoarea tensiunii nominale de rasucire este mai mare
la interior, fig. 10.8, ceea ce este echivalent cu introducerea in calcul a unui coeficient de forma, K (K') cu
valori functie de natura solicitarii. Pentru usurinta calculului in STAS 7067/1-87 se recomanda:
1,6
K  1
i
Cu aceasta, relatia de verificare pentru arcul cilindric elicoidal devine:
8 K F Dm 8 K F i
n     na
 d3  d2
Din aceasta relatie de verificare se pot obtine relatii de dimensionare pentru diametrul sarmei
8K Fi 8 K F Dm
arcului: d  ; d 3
  ar   ar

Fig.10.7. Modificarea tensiunii nominale de rasucire pentru un arc elicoidal de compresiune

Raportul i dintre diametrul mediu de înfasurare, Dm si diametrul sârmei, d (indicele arcului), are
valori destul de mari, între 4...10 pentru arcuri înfasurate la cald si între 4...16 pentru arcuri înfasurate la rece,
deci se poate neglija curbura spirei, aceasta putând fi considerata o bara dreapta, asa cum a fost reprezentata
în fig.10.8. Lungimea arcului desfasurat (neglijând înclinarea spirei) este l   Dm n
unde: n -numarul de spire al arcului.
Sageata arcului poate fi determinata considerand ca sectiunea solicitata a barei echivalente se roteste
in jurul axei cu unghiul  fata de sectiunea de reazem, atunci cand punctul de aplicatie al fortei F se
deplaseaza pe verticala in jos cu valoarea:

Dm D M l D D i  il
f  Rm     m r  8 F m4 n  8 F m4 n  8 F n ; f 
2 2 GIp Gd Gd Gd3 G
F Gd4 Gd
Rigiditatea arcului are expresia k   3
 3
f 8 Dm n 8 i n
Verificarea la flambaj. In cazul in care lungimea unui arc elicoidal cilindric depaseste de 4 ori
diametrul sau, stabilitatea arcului devine critica, arcul putand flamba. Stabilitatea arcului este influientata de
2 factori importanti:
 modul de fixare (ghidare) al arcului la capete: ingropat, ghidat pe interior, etc;
 raportul dintre lungimea arcului si diametrul, denumit coeficient de sveltete.
 In STAS 7067/1-87 se indica modul de verificare la flambaj al arcurilor elicoidale cilindrice.
 7

Fig.10.8. Modelul de calcul al sagetii pentru un arc elicoidal de compresiune

Metodica de calcul. Etapele parcurse la proiectarea arcurilor elicoidale cilindrice sunt urmatoarele:
1. Date initiale: Dm, sau i, solicitari (F), dimensiuni de gabarit.
2. Se determina diametrul utilizand una din relatiile de dimensionare:
8K Fi 8 K F Dm
d ; d 3 ,
  ar   ar
dupa care se adopta o valoare standardizata pentru diametrul d.
3. Se stabilesc caracteristice geometrice, cu relatiile din STAS 7067/1-87 pentru:
 numarul de spire total: n1  n  nr
unde: nr - numarul de spire de reazem; nr = 1,5, pentru n  7 si nr = 1,5…3,5, pentru n  7
 pasul arcului, determinat de regula cu relatii empirice:
 inaltimea arcului in stare libera:
 inaltimea arcului in stare libera:
4. Se verifica arcul la flambaj, utilizand pentru aceasta diagrama din fig. 10.11.
5. Se calculeaza pulsatia proprie si se verifica la rezonanta;
6. Se efectueaza (dupa caz) calculul la oboseala sau la vibratii.

10.3.2. Arcurile elicoidale cilindrice de tractiune

Calculul si proiectarea arcurilor elicoidale cilindrice de tractiune cu sectiune rotunda constitue
obiectul STAS 7067/2-87. În principiu, diferenta fata de arcurile de compresiune consta numai din directia
de actiune a sarcinii, care, pentru a putea fi aplicata, necesita existenta unor capete sub forma de ochi (uzual
acestea sunt executate chiar prin rotirea spirelor extreme) iar spirele arcului sunt înfasurate strâns, pasul fiind
aproximativ egal cu diametrul sârmei. Aceste arcuri nu se verifica la flambaj.
In fig. 10.12. este indicata reprezentarea unui arc de compresiune conform STAS 7067/2-87: desenul
de executie in concordanta cu caracteristica arcului cu cel putin 2 valori ale fortei de solicitare la care este
supus arcul in timpul functionarii. Notatiile utilizate de pe desenul caracteristicii arcului au aceleasi
semnificatie ca la arcurile elicoidale de compresiune.
10.3.3. Arcurile elicoidale cilindrice de torsiune (Garter)
Aceste arcuri elicoidale preiau o solicitare exterioara de torsiune, solicitarea in spirele arcului fiind
insa de incovoiere, din care cauza se mai numesc si arcuri flexionale. Se folosesc de regula la sisteme de
inchidere cu zavor. Din punct de vedere constructiv se compun din arcul propriu zis, o carcasa pe care se
fixeaza un capat al arcului, fig. 10.13, celalalt capat fixandu-se de sistemul se incarcare care trebuie sa fie
tensionat si care are si rolul de ghidare a infasurarii arcului. Prin deplasarea incarcarii cu unghiul  arcul are
tendinta de a-si micsora diametru de infasurare. Datorita acestei proprietati aceste arcuri se utilizeaza si ca
sisteme de cuplare sau blocare.
 8

Fig.10.12. Arcul elicoidal cilindric de tractiune

Calculul arcurilor cilindrice de torsiune este dat în STAS 7067/3-87. Caracteristica arcului in zona
de lucru (rotirea ) este indicata in fig. 10.13. Este de remarcat ca, desi arcul este solicitat la torsiune,
solicitarea principala a sârmei este de încovoiere, similar cu o bara încastrata solicitata de un moment
constant. Momentul de rasucire exterior, Mr aplicat asupra ansamblului actioneaza asupra spirelor ca un
moment incovoietor Mi = F Ra = Mr. Cu notatiile din fig. 10.13 se pot determina urmatoarele elemente:
Mi
 tensiunea de incovoiere din spirele arcului:  ni 
Wz

Fig.10.13. Arcul elicoidal cilindric de torsiune

Mr l
 deformatia unghiulara:  
E Iz
unde: l - lungimea desfasurata a arcului, l =  Dm n;
n - numarul de spire al arcului.
Mr 
 energia acumulata elastic: W 
2
10.4. Arcurile inelare
Arcurile inelare sunt formate dintr-o coloana de inele exterioare care alterneaza cu inele interioare,
suprafetele de contact dintre acestea având forma dublu conica. Aceste arcuri preiau sarcini axiale de
compresiune prin întinderea inelelor exterioare si comprimarea celor interioare. Energia de soc preluata este
transformata în proportie de 70 % în lucru mecanic de frecare, doar 25 % fiind restituita la revenirea în
pozitia initiala, curba caracteristica prezentând o bucla histerezis mare, prin urmare are foarte buna
capacitate de amortizare, ceia ce le recomanda pentru tampoanele de cale ferata, pentru amortizoarele-
 9

tampon ale macaralelor si ciocanelor mecanice, etc. Nu sunt recomandate pentru acumularea si redarea
energiei, sau pentru realizarea unei legaturi elestice intre elementele unui sistem mecanic.
Inelele se realizeaza fie cu o suprafata cilindrica laterala si una dublu tronconica (constructie grea),
fig. 10.14,a, fie cu ambele suprafete laterale dublu tronconice (constructie usoara), fig. 10.14,b.
Unghiul de înclinare are valori mici, de  = 140...170.

Fig. 10.14. Arcuri inelare elemente constructive si de calcul:

a)-constructie grea (masiva); b)-constructie usoara

Pentru evitarea autoblocarii, unghiul de înclinare, , trebuie sa fie mai mare decât unghiul de
frecare, .

10.5. Arcurile disc

Arcurile disc (denumite si arcuri-taler sau arcuri Belleville) sunt pachete de discuri din tabla
ambutisata (de forma tronconica, gaurite la mijloc pentru a permite trecerea unui ax de centrare) utilizate
pentru preluarea unor forte axiale de compresiune mari,avand un gabarit minim. Forma si dimensiunile
acestui tip de arc sunt indicate in fig. 10.15,a. Dimensiunile arcurilor disc sunt precizate in STAS 8216-68,
care le imparte in 2 tipuri:
 arcuri rigide (tipul A), cu De/s  18 si h/s  0,4, cu 3 grupe de grosimi;
 arcuri moi (tipul B), cu De/s 218 si h/s  0,75, cu 3 grupe de grosimi.
Caracteristica elastica a unui arc disc este functie de raportul h/s si modul de combinare (montare) a
arcurilor.
Aceste tiluri de arcuri se utilizeaza mai rar in stare singulara. De cele mai multe ori aceste arcuri se
folosesc prin gruparea lor in mai multe sisteme, cu scopul de a se obtine rapid curbe caracteristice specifice
domeniului de utilizare: prin gruparea diferita a discurilor în serie (coloana), sau în paralel (în pachet), ca si
prin utilizarea unor arcuri cu grosimi de tabla diferite. In fig. 10.15,b este indicata caracteristica unui montaj
de arcuri disc in coloana.
Concret, combinarea arcurilor disc se poate face:
 in pachete de discuri suprapuse in acelasi sens (max 3 discuri), atunci cand se urmareste
obtinerea unei caracteristici rigide; acest mod de montaj al arcurilor disc realizeaza si o
amortizare suplimentara prin forta de frecare ce se creeaza intre discuri
 in coloana, prin asezarea alternanta a discurilor, atunci cand se urmareste obtinerea unei
caracteristici mai elastice;
 in coloana de pachete (montaj mixt), printr-o suprapunere alternanta de pachete.
In tab. 10.2 sunt reprezentate cateva exemple de combinare a arcurilor disc cu indicarea fortelor, a
sagetilor si a caracteristicilor pentru fiecare caz in parte.
Avantajele arcurilor disc sunt:
 ocupa spatiu redus;
 preiau sarcini si energii mari la deformatii (sageti) relativ mici;
 siguranta mare in exploatare (deteriorarea unui disc nu scoate arcul din uz, ii modifica doar
caracteristica);
 10

 rigiditatea arcului poate fi modificata printr-o alegere judicioasa a modului de combinare a

discurilor.

Fig.10.15 Arcul disc:

a)-forma si elementele geometrice ale unui arc disc; b)-caracteristica elastica a unui sistem de arcuri disc

Se utilizeaza : la cuplajele de frictiune de siguranta pentru realizarea fortei de frecare dintre discurile
in contact (arcuri disc singulare), amortizarea socurilor cu frecventa mica la matrite si stante, dispozitive de
reglare a preselor hidraulice, la sustinerea si acorarea unor constructii speciale (cuptoare verticale inalte,
furnale, cubilouri).
Tabelul 10.2
Combinatii de arcuri disc
 11

10.6. Arcuri bara de torsiune

Constructiv arcurile bara de torsiune sunt de forma unei bare cu sectiune constanta (circulara sau
patrata) si care acumuleaza la deformare o energie de deformare datorita solicitarii de torsiune aplicate prin
intermediul unei parghii de incarcare, fig. 10.16.
Arcurile bara de torsiune nu introduc frecari importante in sistem, motiv pentru care capacitatea lor
de amortizare este redusa. De aceea ele sunt utilizate cu un sistem de amortizare cu care se monteaza in
paralel.

Fig.10.16. Schema de încarcare si calcul pentru arcurile bara de torsiune

Datorita construciei relativ simple arcurile bara de torsiune au numeroase aplicatii: aparate de
masura (cheile dinamometrice, dinamometre), la suspensiile si stabilizatoarele antiruliu ale autovehiculelor,
la suspesiile galvanometrelor balistice, la cuplajele elastice cu elemente torsionale, etc.
Momentul de torsiune este aplicat prin intermediul unor leviere (parghii) la una sau la ambele
extremitati ale barei.

Tensiunea maxima la rasucire pentru solicitari statice este constanta si are expresia
M 16 M r
 r max  r   ar
Wp  d3
Unghiul de rotire al sectiunii situate la distanta l de încastrare se poate calcula cu relatia
 Mr  rad
  a
l G I p 1000
unde: G - modulul de elasticitate transversal ;
E - modulul de elasticitate longitudinal;
 arad - deformatia unghiulara admisibila totala a arcului.
M GIp
Rigiditatea arcului: k  r 
 l
La limita de rezistenta, energia acumulata
Mr W  W  l  d 2 l  ar 2
V  a2r
W    p ar  p ar   
2 2 GIp 4 4G 4G
Pentru predimensionarea barei, plecand de la relatiile de verificare rezulta expresiile de calcul pentru
16 M r G I p  arad
diametrul barei de torsiune d  3 , si lungimea sa: l 
  ar Mr

10.7. Arcuri cu foi

Arcurile cu foi se prezinta fie sub forma unei singure foi (arcuri lamelare), fie din mai multe foi
suprapuse (arcuri cu foi multiple), materialul arcului suportand in principal o solicitare de incovoiere.
 12

Arcuri lamelare simple. Aceste arcuri se prezinta de regula sub forma unei foi din tabla de arc
avand grosimea constanta si cu suprafata dreptunghiulara, triunghiulara, trapezoidala, sau trapezoidala
rezemata la un capat , pe celalalt fiind aplicata solicitarea de incovoiere. Aceste arcuri lamelare simple se pot
asimila cu o grinda in consola (in cele mai dese cazuri), sau articulata la un capat, la celalalt fiind aplicata
solicitarea de incovoiere, forta F. Utilizand relatii din Rezistenta materialelor se pot calcula relativ simplu:
tensiunea maxima, sageata maxima si energia acumulata elastic pentru fiecare tip de arc lamelar simplu.
In fig. 10.17 sunt indicate schemele de calcul pentru cateva forme de arcuri lamelare simple curbe
pentru care se pot calcula tensiunea de incovoiere si sageata maxima.
Arcuri cu foi multiple. Arcurile cu foi multiple sunt obtinute prin suprapunerea mai multor arcuri
lamelare simple, prinse impreuna cu ajutorul unui colier (brida) denumita legatura de arc. In acest fel toate
lamelele componente participa la preluarea incarcarii exterioare.

Tabelul 10.3
Relatii de calcul pentru ele mai raspandire arcuiri lamelare drepte
Forma suprafetei foi de arc Forma suprafetei foi de arc

Avantajele acestot tipuri de arcuri sunt:

 executie simpla;
 montaj simplu;
 amortizare foarte buna a socurilor si vibratiilor, datorita faptului ca lucrul mecanic al fortelor
exterioare se transforma in caldura prin frecarea dintre lamele ca urmare a tendintei de
alunecare relativa a foilor arcului;
 posibilitatea obtinerii unei anumite rigiditati prin montarea convenabila a foilor.


Fig. 10.17 Forme de arcuri lamelare simple curbe

Princilalul dezavantaj este acela ca dupa un anumit timp, datorita fenomenului de oboseala foile
asezate in partea inferioara (foile secundare), ajung sa nu mai preia acelasi procent din sarcina totala.
Aceste tipuri de arcuri sunt folosite frecvent la suspensiile vehiculelor rutiere si feroviare (singure
sau legate in paralel cu arcuri elicoidale cilindrice sau arcuri bara de torsiune), ciocane pneumatice,
tampoane de ascensor.
In fig. 10.18 este reprezentat tipul cel mai utilizat de arc cu foi multiple, realizat sub forma unui solid
de egala rezistenta si prins articulat capete. Deoarece in timpul functionarii arcul se indreapta iar reazemele
se departeaze, este necesar ca unul dintre reazeme sa fie glisant.
Frecarea ce apare intre foile arcului este urmare a tendintei de alunecare relativa dintre foile arcului
in conditiile existentei unei forte de apasare. In legatura cu acest lucru trebuie mantionat faptul ca arcul
 13

acumuleaza energie elestica (se deformeaza) numai daca ce forta exterioara depaseste fortele de frecare
dintre foile arcului. Fortele de frecare sunt influientate de o serie de factori:
 calitatea suprafetelor foilor;
 starea de ungere a suprafetelor in contact;
 marimea sarcinii aplicate;
 numarul foilor de arc;
 lunginea foilr de arc (fortele de frecare scad cu cresterea lungimii).
Daca forta exterioara este mai mica decat fortele de frecare dintre foile arcului, acesta nu mai
acumuleaza energie elestica (nu se deformeaza) si prin urmare fortele exterioare sunt transmise in acest caz
direct, fara amortizare.
Pentru a putea calcula un astfel de arc cu foi multiple este necesara constructia arcului lamelar
simplu echivalent avand suprafata triunghiulara sau trapezoidala dupa cum arcul cu foi multiple din care
provine are foile de forma triunghiulara, respectiv trapezoidala. Echivalarea unui arc cu foi multiple cu un
arc lamelar simplu triunghiular sau trapezoidal pune in evidenta avantajele de solid de egala rezistenta si de
eficientizare a volumului. In acest fel calculul se reduce la calculul unui arc lamelar simplu triunghiular sau
trapezoidal.

Fig. 10.18 Arc cu foi multiple

Invers se poate considera ca un arc cu foi multiple provine dintr-un arc lamelar simplu triunghiular
sau trapezoidal cu dimensiunile date in fig. 10.19

Fig. 10.19 Constructia arcului lamelar simplu echivalent unui arc cu foi multiple (informativ)

Barele dreptunghiulare din care sunt confectionate arcurile foi pot avea pe o fata un canal iar pe
cealalta o nervura centrala prevazute pentru împiedecarea deplasarii laterale relative a foilor suprapuse.

10.8. Arcurile din cauciuc

 14

Cauciucul utilizat la constructia arcurilor de cauciuc poate fi natural sau sintetic. cauciucul sintetic
este superior celui natural din punct de vedere al rezistentei mecanice si al
ezistentei la uzura. La proiectarea arcurilor din cauciuc trebuie sa se tina seama de unele proprietati
mecanice si tehnologice ale acestuia:
 curba caracteristica tensiune-deformatie este neliniara, deformatiile sunt mari, ramura de
incarcare se afla deasupra celei de descarcare, apare bucla de histerezis care nu se mai suprapune la incercari
repetate, fig. 10.20; capacitatea de amortizare a cauciucului este de max 40 %, dar se încalzesc si acesta le
modifica proprietatile, ducând la îmbatrânire si distrugere, motiv pentru adoptarea unor masuri de racire.
 modulul de elesticitate dinamic este de mai mare decat modulul de elesticitate static de
1,1...1,4 ori la cauciucul natural si de 1,5...2,0 ori la cauciucul sintetic;
 coeficientul de contractie transversal are valoarea  = 0,5;
 proprietatile cauciucului sunt influientate puternic de conditiile de mediu: temperatura,
umiditate, prezenta radiatiilor (acestea produce imbatranirea rapida);
 este izolator termica si electric.
Forma si utilizarea arcurilor de cauciuc este dintre cele mai diverse, fig. 10.21. Datorita acestor
proprietati arcurile din cauciuc difera foarte mult de cele metalice. Datorita duritatii mici in zonele de
aplicare a sarcinii este recomandabil ca arcul sa fie armat cu placi metalice sau cu tuburi.

Fig.10.20. Curbe caracteristice tensiune deformatie ale cauciucului:

a)-bucal de histerezis la o incercare singulara; b)-forma curbelor dupa incercari repetate

Fig.10.21. Arcuri cilindrice din cauciuc solicitate la:

a)-compresiune; b)-rasucire; c,d)-forfecare