CURS 3

6.3.2. Excavator cu draglină

Excavatorul cu draglinǎ se deosebeşte de excavatorul mecanic cu cupǎ dreaptǎ prin aceea cǎ

legǎtura dintre cupǎ şi braţ este asiguratǎ prin elemente flexibile (cabluri şi lanţuri), ceea ce-i conferǎ o
autonomie de lucru mai mare pe distanţe de lucru mult mai mari (distanţe considerabile faţǎ de axa
maşinii de bazǎ), la aceeaşi capacitate a cupei.

În figura 6.11 se prezintă schema şi principalele părţi componente ale unui excavator cu
draglină. Draglina se caracterizează printr-o fixare flexibilă a cupei la braţ prin intermediul unui sistem
de cabluri şi lanţuri, care servesc şi la manevrarea cupei.

Draglina are avantajul realizării unor raze de acţiune şi a unor adâncimi de săpare mai mari ca
excavatorul cu cupă dreaptă şi inversă. Înfigerea cupei în pământ se realizează sub acţiunea greutăţii
proprii a cupei, iar săparea se realizează prin tragerea cupei, astfel că draglina se utilizează doar la
săparea în pământuri slabe şi mai ales la extragerea balastului din albia râurilor.

Datorită construcţiei cupei (fig.6.12) şi manevrării acesteia cu cabluri şi lanţuri, draglina poate
săpa şi sub nivelul apei.

Ciclul de lucru al draglinei cuprinde următoarele faze (fig.6.11):

- săparea pământului prin tragerea cupei şi umplerea cupei cu pământ din poziţia poziţia I în poziţia II;
- scoaterea cupei din pământ prin acţionarea cablului de ridicare a cupei (poziţia III);
- ridicarea cupei din poziţia III în poziţia IV cu ajutorul cabului de ridicare, cu desfăşurarea frânată a
cablului de tragere de pe toba de tragere;
- rotirea platformei cu cupa plină;
- descărcarea cupei prin basculare ca urmare a defrânării cablului de tragere;
- rotirea platformei cu cupa goală;
- căderea cupei prin desfăşurarea de pe tobă a cablului de ridicare (poziţia V), încheiată prin înfigerea
muchiei tăietoare a cupei în pământ.
 Fig.6.11. Excavator cu draglină

1 – maşină de bază pe şenile cu platformă rotitoare; 2 – braţ; 3 – cupă; 4 – cablu de tragere a cupei; 5 – lanţuri de tragere; 6
– lanţuri de ridicare; 7 – cablu de echilibrare; 8 – cablu de ridicare a cupei; 9 – dispozitiv de ghidare a cablului de tragere;
10 – troliul principal cu două tobe (toba de tragere şi toba de ridicare a cupei); 11 – cablu pentru manevrarea braţului; 12 –
rola de echilibrare; I – V poziţii ale cupei în timpul ciclului de lucru.

Fig.6.12. Cupa draglinei

 În figura 6.13 se prezintă cupa plină cu pământ, care se menţine în echilibru sub acţiunea
forţelor din cablul de ridicare şi din cablul de tragere, care este frânat.

Fig.1.13. Cupa draglinei plină cu pământ menţinutǎ în echilibru

La defrânarea (slăbirea) cablului de tragere se realizează bascularea cupei şi descărcarea

pământului. Descărcarea se realizeazǎ în mijloc de transport (fig.6.14) sau în grămadă (fig. 6.15).
Fig 6.14. Descǎrcarea în autobasculantǎ Fig. 6.15. Descǎrcarea în grǎmadǎ

Pentru acţionarea excavatorului cu draglină se foloseşte de regulă sistemul diesel-hidraulic, cu

motor diesel ce pune în mişcare mai multe pompe hidraulice, iar acestea alimentează motoarele
hidraulice rotative ale mecanismelor de deplasare şi rotire, precum şi motoarele hidraulice rotative
pentru acţionarea troliilor draglinei.

Fig.6.16. Extragerea balastului din albiile rǎurilor cu ajutorul draglinei

Draglină se utilizează frecvent în balastiere, la extragerea balastului din albiile râurilor (fig.6.16).
 Calculul braţului excavatoarelor cu draglină

1. Ipoteza de calcul pentru braţul draglinei (poziţia cea mai defavorabilă în care se face calculul
braţului) este următoarea :

- braţul este înclinat la unghiul minim faţă de orizontală (  min = 25...300 );

- cupa încărcată cu pământ este ridicată spre capătul superior al braţului;

- în timpul rotirii platformei rotitoare se realizează frânarea bruscă a mecanismului de

rotire.

2. Determinarea forţelor care acţionează asupra braţului

a) Forţe ce acţionează în plan vertical

Pe schema din figura 1 se indică forţele ce acţionează în plan vertical şi anume:

Gb – greutatea braţului;

Gc + p – greutatea cupei pline cu pământ;

Sr , Src - forţele din cele două ramuri ale cablului de ridicare;

S rb − forţa din palanul de manevrare a braţului;

Pc+ p , Pb − forţe centrifuge asupra cupei şi braţului;

ST' - forţa în cablul de tragere (toba de tragere este frânată);

S1 , Sb − reacţiuni în articulaţia braţului.

 Pb

S1

Fig.1. Schema forţelor ce acţionează în plan vertical

Greutăţile se presupun cunoscute. Celelalte forţe se determină parcurgând următoarele etape:

a.1. Determinarea forţei centrifuge asupra cupei cu pământ - cu relaţia:

Gc+ p
Pc+ p = rc 2 [N] (1)
g

în care :

rc – distanţa de la centrul de greutate al cupei la axa de rotire a platformei rotitoare, în m;

g – accelaraţia gravitaţiei, în m/s2

ω - viteza unghiulară a platformei rotitoare, în rad/s.

a.2. Determinarea forţelor S r şi ST' din condiţia de echilibru a cupei (se poate utiliza metoda grafică a
poligonului forţelor sau metoda analitică).

a.3. Determinarea forţei Src cu relaţia:

S
S rc = r , în care r este randamentul rolei de cablu.
r
a.4. Determinarea forţei centrifuge asupra braţului

Se determină mai întâi forţa centrifugă elementară dPb ce acţionează asupra unui element de
braţ de lungime dl şi masă dm:

G dx
dPb = dm  x 2 = ml  dl  x 2 = b x 2 (2)
glb cos  min

în care :

x este distanţa de la elementul infinit mic considerat la axa de rotire a platformei rotitoare;

lb – lungimea braţului;

dx – proiecţia pe orizontală a lungimii dl ( dx = dl  cos  min );

 min - unghiul minim de înclinare a axului braţului faţă de orizontală.

Forţa centrifugă totală care acţionează asupra braţului Pb se determină prin integrare:

b
Gb 2 b Gb 2 1 2
Pb =  dPb =  x  dx = (b − a 2 ) (3)
a
glb cos  min a glb cos  min 2

în care limitele de integrare a şi b sunt distanţe indicate în figura 1.

a.5. Determinarea forţei Srb din palanul de manevrare a braţului

Din condiţia de echilibru a braţului - ecuaţia de momente faţă de articulaţia O, se obţine:

 M 0 = Sr rr + Gbrb − Src rrc + M c − Srbrrb = 0 (4)

în care:

rr , rb , rrc , rrb sunt distanţele de la articulaţia O la direcţiile forţelor Sr , Gb , Src , Srb ;

M c – momentul forţelor centrifuge ale braţului faţă de articulaţia O.

Din relaţia (4) se obţine:

S r + Gb rb − Src rrc M c
Srb = r r +  + Srb
= Srb  (5)
rrb rrb

Pentru calculul momentului M c , care intervine în relaţiile (4) şi (5), se procedează astfel:
 - se calculează momentul elementar dM c dat de forţa centrifugă elementară dPb în raport cu
articulaţia O (fig.2):

Fig.2. Schema de calcul a momentului dat de forţele centrifuge în raport cu articulaţia braţului

G  2tg min
dM c = dPb ( x − a ) tg min = b x ( x − a ) dx (6)
glb cos  min

- se calculează prin integrare momentul total Mc ( faţă de articulaţia O) al forţelor centrifuge

ce acţionează pe toată lungimea braţului şi se obţine relaţia:

Gb 2tg min b Gb 2tg min 1

Mc =
glb cos  min a
x ( x − a ) dx =
glb cos  min 6
(
2b3 − 3ab 2 + a3 ) (7)

a.6. Determinarea reacţiunilor în articulaţia braţului S1 şi Sb

S1 şi Sb se determină din condiţia de echilibru a braţului, scriind ecuaţiile de proiecţii sau

utilizând metoda grafică a poligonului forţelor (metoda ecuaţiilor vectoriale).

b) Forţe ce acţionează pe direcţie orizontală, perpendicular pe braţ

La frânarea mecanismului de rotire apar următoarele forţe tangenţiale de inerţie, indicate în

figura 3:

- forţa tangenţială de inerţie asupra cupei încărcate cu pământ Pi, c + p , care se poate considera
ca forţǎ concentrată având punctul de aplicaţie în centrul de greutate al cupei;

- forţa tangenţială de inerţie asupra braţului, care este o forţă distribuită, având rezultanta Pi, b .
Forţa Pi, c + p se determină cu relaţia:

Gc+ p
Pi.c+ p = mc + p  aC = rc max (8)
g

în care  max este acceleraţia unghiulară maximă la frânarea mecanismului de rotire.

Fig.3. Schema forţelor orizontale perpendiculare pe axa braţului

Pentru determinarea forţei tangenţiale de inerţie asupra braţului, trebuie calculată mai întâi
forţa elementară dPi , b ce acţionează asupra unui element infinit mic de braţ, de lungime dx şi masă
dm :

Gb dx
dPi, b = dm  x max = x max (9)
glb cos  min

Forţa tangenţială de inerţie totală asupra braţului Pi , b se determină prin integrare:

b
Gb max b Gb max 1 2
Pi , b =  dPi, b =  xdx = (b − a 2 ) (10)
a
glb cos  min a glb cos  min 2

3. Determinarea solicitărilor în secţiunile periculoase

Secţiunile periculoase care trebuie verificate sunt:

a) secţiunea de mijloc a braţului I-I, în care momentul dat de greutatea braţului are valoare
maximă;
 b) secţiunea II-II unde se bifurcă braţul în plan orizontal, în care momentul dat de forţele
tangenţiale de inerţie are valoare maximă.
Spre exemplu, verificarea secţiunii I-I, solicitată la încovoiere în plan vertical şi în plan
orizontal, precum şi la compresiune.

Fig.4. Schema pentru determinarea momentului încovoietor în plan vertical

- Se calculează momentul încovoietor în plan vertical în secţiunea I-I (fig.4):

l G l
M iv = S1 b  Sbe − b b cos  min (11)
2 2 4

Se poate neglija efectul forţelor centrifuge ce acţionează asupra braţului.

- Se calculează forţa axială în secţiunea I-I (fig.4):

G
N = Sb − b sin  min (12)
2

- Se calculează momentul încovoietor dat de forţele tangenţiale de inerţie în secţiunea I-I , în plan
orizontal (fig. 3):

M iO = M iO1 + M iO 2 (13)

în care:

M iO1 este momentul încovoietor în secţiunea I-I dat forţa tangenţială de inerţie Pi, c + p ce
acţionează asupra cupei, considerată forţă concentrată în centrul de greutate al cupei;

M iO 2 -momentul încovoietor în secţiunea I-I dat forţele tangenţiale de inerţie ce acţionează asupra
braţului, distribuite pe întreaga lungime a braţului.