4.8.

Ecuaţiile maşinii asincrone

Presupunem că maşina asincronă este alimentată cu un sistem simetric sinusoidal de
tensiuni, ea este nesaturată şi toate înfăşurările sunt repartizate simetric şi sinusoidal pe pasul
polar. În aceste condiţii sistemele de curenţi statorici şi rotorici formează sisteme sinusoidale
simetrice iar câmpul magnetic învârtitor rezultant din întrefier devine circular. [3].
În figura 4.38 se prezintă înfăşurările statorice şi rotorice în cazul în care rotorul este blocat
şi înfăşurarea corespunzătoare a lui este deschisă.
Câmpul magnetic învârtitor produs de înfăşurarea statorică se roteşte cu turaţia:
60 ⋅ f1
n1 = . (4.191)
p

Rotorul fiind blocat (n = 0) alunecarea are valoarea:

n1 − 0 n1
s= = =1 , (4.192)
n1 n1

iar frecvenţa tensiunii induse în înfăşurarea rotorică este:

f 2 = s ⋅ f1 = f1 . (4.193)
Tensiunile induse statorică şi rotorică sunt:
U e1 = π 2 ⋅ N 1 ⋅ k b1 ⋅ φ ⋅ f 1 , (4.194)
U e 2 = π 2 ⋅ N 2 ⋅ k b 2 ⋅ φ ⋅ f1 , (4.195)
situaţie asemănătoare cu transformatorul electric.

Stator I10

U1 f1

C B

Rotor

Ue2 n=0
Fig. 4.38 Înfăşurările maşinii asincrone cu rotorul blocat şi
I2 = 0
înfăşurarea rotorică deschisă.

c b

1
 Există însă şi deosebiri faţă de acesta:
- tensiunea electromotoare indusă se obţine prin deplasarea (rotirea) câmpului magnetic şi
nu prin pulsaţie;
- circuitul feromagnetic nu este continuu fiind întrerupt în zona întrefierului;
- în expresia t.e.m. induse (4.194), (4.195) apare factorul de bobinaj kb ;
- din cauza întrefierului curentul de mers în gol I10 absorbit de maşină, este substanţial mai
mare decât la transformator având valori în intervalul:

I10 = (20 ÷ 50 )%I1N ; (4.196)

- câmpul magnetic de dispersie al maşinii asincrone şi deci şi reactanţele de dispersie sunt mai
mari decât la transformator datorită plasării înfăşurărilor în crestături pe toată periferia maşinii
(fig. 4.39);
Stator

δ
Γ Întrefier

Rotor

Câmp

magnetic util

Câmp magnetic

Fig. 4.39 Câmpurile magnetice de dispersie statoric şi rotoric.

- curenţii absorbiţi pe faze la funcţionarea în gol sunt simetrici şi sinusoidali, spre deosebire
de transformator unde curentul fazei de pe coloana centrală diferă de curenţii fazelor de pe
coloanele laterale şi în plus apare o deformare a lor, în funcţie de forma miezului şi schema de
conexiuni.
Deoarece căderea de tensiune magnetică este mai mare în zona întrefierului, saturaţia va
avea o pondere mai scăzută şi se poate defini raportul de transformare a tensiunilor (din rel.
(4.194) şi (4.195)):
U e1 N ⋅k
kU = = 1 b1 . (4.197)
U e2 N 2 ⋅ k b2
În fig. 4.40 se prezintă înfăşurările maşinii asincrone cu rotorul blocat şi înfăşurarea rotorică
scurtcircuitată.

2
 Frecvenţa tensiunii induse în rotor are valoarea din relaţia (4.178). Maşina se comportă la
fel ca un transformator în scurtcircuit. Deoarece inductivităţile de dispersie sunt mai mari, deci
reactanţele de dispersie sunt mai mari, tensiunea de alimentare pentru scurtcircuitul de probă este
mai mare decât la transformator:
U 1sc = (15 ÷ 25)% U 1N . (4.198)
Faţă de rotor, turaţia câmpului magnetic învârtitor rotoric este:
f 2 f1
n 22 = = = n1 , (4.199)
p p
iar faţă de stator:
n 21 = n 22 + n = n 1 + 0 = n 1 , (4.200)
deci cele două câmpuri (statoric şi rotoric) sunt fixe unul faţă de celalalt (fig. 4.41) indiferent de
sensul de rotaţie al rotorului şi de regimul de funcţionare al maşinii.

I1sc

U1sc f1
Stator

I2sc

n=0
Rotor

Fig. 4.40 Înfăşurările maşinii asincrone cu rotorul blocat şi

înfăşurarea rotorică scurtcircuitată.

Înfăşurarea rotorică fiind scurtcircuitată, tensiunea Ue2 este neglijabilă şi din relaţia (4.195)
rezultă că:
φ≅0 . (4.201)
B1 Stator

δ n1

n1

B2 Rotor
Fig. 4.41 Câmpul statoric şi rotoric care sunt sincrone indiferent de regimul de funcţionare al
maşinii şi de sensul de rotaţie al rotorului.

3
 Din legea circuitului magnetic aplicată pe o curbă închisă Γ , vom avea:

θ1 + θ 2 = U H = φ ⋅ R m ≅ 0 , (4.202)
unde: - θ1 este solenaţia înfăşurării statorice;
- θ2 este solenaţia înfăşurării rotorice;
- Rm este reluctanţa circuitului magnetic parcurs de curba Γ.
Din (4.202) şi (4.180) se obţine:
θ1 = −θ 2 (4.203)
2 2 2 2
⋅ m1 ⋅ k b1 ⋅ N 1 ⋅ I1 = ⋅ m 2 ⋅ k b2 ⋅ N 2 ⋅ I 2 , (4.204)
2 2
unde: m1, m2 – numărul de faze statorice şi rotorice;
kb1, kb2 – factorii de bobinaj statoric şi rotoric;
N1 ,N2 – numărul de spire pe fază în stator şi rotor;
I1, I2 – curenţii de fază în stator şi rotor.
Din relaţia (4.204) se deduce raportul de transformare al curenţilor:
I2 k ⋅N ⋅m
kI = = b1 1 1 . (4.205)
I1 k b 2 ⋅ N 2 ⋅ m 2
Regimul de funcţionare în sarcină al maşinii asincrone, cu turaţia nenulă n, poate fi asimilat
cu regimul de funcţionare în sarcină al transformatorului (fig. 4.42 a – maşina asincronă cu rotor
bobinat; fig. 4.42 b – maşina asincronă cu rotor în scurtcircuit).

A A
I1
U1 U1 A I1
f1
Stator Stator f1

C B C B

a a
I2 I2

Rotor Rotor
n≠0 n≠0

f2 f2
c b c b

a) b)
Fig. 4.42 Înfăşurările maşinii asincrone cu rotorul având turaţia n a) cu rotor bobinat; b) cu
rotor în scurtcircuit.
4
 Se notează cu:
u 1 = U 1 2 ⋅ sin ωt , (4.206)
tensiunea de fază şi cu i1 curentul de fază din înfăşurarea statorică. Aplicând legea inducţiei
electromagnetice pentru circuitul unei faze din stator respectiv din rotor se obţine:
di1
u 1 = R 1 ⋅ i1 + L σ1 ⋅ − u e1 , (4.207)
dt
di
şi − u 2 s = R 2 ⋅ i 2S + L σ 2 ⋅ 2 S − u e 2S , (4.208)
dt
unde: R1 –este rezistenţa fazei statorice;
L σ - inductivitatea de dispersie a fazei statorice;
1

ue1 – t.e.m. indusă în înfăşurarea statorică de câmpul magnetic util;

R2 – rezistenţa de fază rotorică;
L σ - inductivitatea de dispersie a fazei rotorice;
2

ue2s - t.e.m. indusă în înfăşurarea rotorică de câmpul magnetic util, care pulsează cu
frecvenţa f2;
i2s – curentul rotoric momentan care pulsează cu frecvenţa f2.
Inductivităţile de dispersie L σ şi L σ se presupun constante, iar tensiunile electromotoare
1 2

induse au expresiile:
dφ u 1
u e1 = − N 1 ⋅ , (4.209)
dt
dφ u 2
u e2s = − N 2 ⋅ , (4.210)
dt
U e1 = 4,44 ⋅ N 1 ⋅ k b1 ⋅ φ ⋅ f 1 , (4.211)
U e 2s = 4,44 ⋅ N 2 ⋅ k b 2 ⋅ φ ⋅ f 2 , (4.212)
unde: φ - fluxul polar;
Ue1 şi Ue2s – valorile efective ale tensiunilor electromotoare induse.
Neglijând pierderile în înfăşurarea statorică se poate face aproximarea
U e ≅ U 1 = ct. ,
1
(4.213)
unde U1 este valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. Această mărime este constantă deci şi
Ue1 este aproximativ constantă. Din relaţia (4.211) se deduce că fluxul φ ≅ ct. Expresia solenaţiei
totale rezultante va fi:
θ 01 = θ1 + θ 2 , (4.214)
0,9m1 ⋅ N 1 ⋅ k b1 ⋅ i 01 = 0,9m1 ⋅ N 1 ⋅ k b1 ⋅ i1 + 0,9m 2 ⋅ N 2 ⋅ k b 2 ⋅ i 2s . (4.215)
Prin împărţire la coeficientul lui i 01 se obţine:

m 2 ⋅ N 2 ⋅ k b2
i 01 = i1 + ⋅ i 2s . (4.216)
m1 ⋅ N 1 ⋅ k b1
La maşinile asincrone cu rotorul în scurtcircuit m1 ≠ m2.
5
 Pe baza relaţiei (4.205) relaţia anterioară devine:
1
i 01 = i1 + ⋅ i 2s . (4.217)
kI
Prin scrierea în formă fazorială, relaţiile (4.207), (4.208) şi (4.217) au expresiile:
U 1 = R 1 ⋅ I1 + jω1 ⋅ L σ ⋅ I1 − U e ,
1 1
(4.218)
− U 2 s = R 2 ⋅ I 2 s + jω 2 ⋅ L σ ⋅ I 2 s − U e ,
2 2s
(4.219)
1
I 01 = I1 + ⋅ I 2 s . (4.220)
kI
Se fac următoarele notaţii:
X 1 = ω1 ⋅ L σ , 1
(4.221)
Z1 = R 1 + jX 1 , (4.222)
X 2s = ω 2 ⋅ L σ 2 = s ⋅ ω1 ⋅ L σ 2 = s ⋅ X 2 , (4.223)
Z 2s = R 2 + j ⋅ s ⋅ X 2 . (4.224)
Din relaţia (4.212) şi (4.195) avem:
U e = s ⋅ 4,44 ⋅ N 2 ⋅ k b 2 ⋅ φ ⋅ f 1 = s ⋅ U e 2 .
2s
(4.225)
Aceiaşi relaţie se deduce şi pentru U2s:
U 2s = s ⋅ U 2 . (4.226)
Ecuaţia (4.219) devine:
− s ⋅ U 2 = R 2 ⋅ I 2 + j ⋅ s ⋅ X 2 ⋅ I 2 − s ⋅ U e2 . (4.227)
Mărimile U2, Ue2 şi I2 sunt pentru un rotor fictiv de calcul, imobil care are aceiaşi putere şi
în care mărimile sinusoidale variază cu frecvenţa f1 .
Prin împărţire cu alunecarea, din (4.227) se obţine:
R2
− U2 = ⋅ I 2 + jX 2 ⋅ I 2 − U e 2 . (4.228)
s
R
Rezistenţa 2 este rezistenţa totală a înfăşurării de fază a rotorului echivalent imobil. Ea se
s
poate descompune în două componente:
R2 1− s
= R2 + ⋅ R2 = R2 + RS , (4.229)
s s
unde cu RS s-a notat rezistenţa de sarcină pe fază. Pierderile care au loc pe această rezistenţă la
rotorul echivalent imobil sunt egale cu puterea mecanică cedată la arbore de rotorul real.

Din relaţiile (4.228) şi (4.229) rezultă:

1− s
− U 2 = R 2 ⋅ I 2 + jX 2 ⋅ I 2 + ⋅ R 2 ⋅ I2 − Ue2 , (4.230)
s
− U 2 = Z2 ⋅ I 2 + R S ⋅ I 2 − U e2 . (4.231)
Cu Z1 şi Z2 s-au notat impedanţa de fază statorică, respectiv a rotorului echivalent imobil.
Din relaţia (4.197) vom avea:
U e1 = k U ⋅ U e 2 . (4.232)
Din relaţia (4.209), prin explicitarea expresiei fluxului util se deduce:
6
 U e1 = − Z M ⋅ I 01 , (4.233)
Z M = R M + jX M , (4.234)
cu ZM notându-se impedanţa de magnetizare a circuitului feromagnetic cu considerarea
pierderilor în fier , RM rezistenţa de magnetizare şi XM reactanţa de magnetizare.
Cu relaţiile (4.218), (4.222), (4.230), (4.220), (4.232) şi (4.233) se formează sistemul de
ecuaţii al maşinii asincrone alimentată în stator şi rotor:
U1 = Z1 ⋅ I1 − U e1
 1− s
− U 2 = Z 2 ⋅ I 2 + ⋅ R 2 ⋅ I2 − Ue2
 s
1
I01 = I1 + ⋅ I 2 . (4.235)
 kI
U e1 = k U ⋅ U e 2
U e1 = − ZM ⋅ I01

În practică aproape întotdeauna tensiunea U2 =0 (rotorul are înfăşurarea scurtcircuitată) şi
atunci sistemul devine:
U 1 = Z1 ⋅ I1 − U e1

0 = Z 2 ⋅ I 2 + 1 − s ⋅ R 2 ⋅ I 2 − U e 2
 s
 1
I 01 = I1 + ⋅ I 2 (4.236)
 kI
U e1 = k U ⋅ U e 2

U e1 = − Z M ⋅ I 01

Deoarece între înfăşurarea statorică şi cea rotorică nu există legătură galvanică nu se poate
face o schemă echivalentă pe baza sistemului de ecuaţii (4.236). Dacă rotorul echivalent imobil
se raportează la stator prin înlocuirea înfăşurării rotorice cu una fictivă, ce are acelaşi număr de
spire cu înfăşurarea statorică şi acelaşi număr de faze şi factor de bobinaj, care se comportă identic
din punct de vedere energetic (aceleaşi puteri şi aceleaşi pierderi), atunci putem obţine o schemă
echivalentă a maşinii.
Tensiunile electromotoare în stator şi în rotorul echivalent imobil raportat vor fi egale:
U e' 2 = U e1 = k U ⋅ U e 2 , (4.237)
U 'e 2
U e2 = . (4.238)
kU
Din punct de vedere energetic rotorul raportat se comportă identic:
m 2 ⋅ U e 2 ⋅ I 2 = m1 ⋅ U e 2 ⋅ I 2 ,
' '
(4.239)
m 2 ⋅ U e2 m2 1 1
I2 = ⋅ I2 = ⋅ ⋅ I2 = ⋅ I2
'
. (4.240)
m1 ⋅ U
'
e2
m1 k U kI
Ecuaţia a doua din sistemul (4.236) va fi:
1− s
'
U
0 = Z 2 ⋅k I ⋅I 2 + ⋅ R 2 ⋅ k I ⋅ I 2 − e2 ,
' '
(4.241)
s kU
1 − s
= Z2 ⋅ k U ⋅ k I ⋅ I2 + ⋅ R 2 ⋅ k U ⋅ k I ⋅ I2 .
' ' '
U e2 (4.242)
s
7
 Se notează cu:
Z2 = k U ⋅ k I ⋅ Z2 ,
'
(4.243)
R '2 = k U ⋅ k I ⋅ R 2 , (4.244)
X '2 = k U ⋅ k I ⋅ X 2 , (4.245)
R S' = k U ⋅ k I ⋅ R s
, (4.246)
impedanţa, rezistenţa, reactanţa înfăşurării rotorice raportate la stator, respectiv rezistenţa de
sarcină raportată la stator.
Ecuaţia curenţilor din sistemul (4.236) se poate rescrie:
I 01 = I1 + I 2
'
. (4.247)
Cu relaţiile anterioare sistemul de ecuaţii al maşinii asincrone cu rotorul echivalent imobil
şi înfăşurarea rotorică raportată la stator devine:
U 1 = Z1 ⋅ I1 − U e1

U 'e 2 = Z '2 ⋅ I '2 + 1 − s ⋅ R '2 ⋅ I '2
 s

I 01 = I1 + I 2
'
(4.248)

U e1 = U e 2
'

U e1 = − Z M ⋅ I 01


Rezistenţa R’s este partea din rezistenţa totală pe fază a rotorului în care se disipă o putere
egală cu puterea mecanică pe care motorul real o cedează la arbore:

2 1− s ' ' 2
P2 = m1 ⋅ R s' ⋅ I '2 = m1 ⋅ ⋅ R 2 ⋅ I2 . (4.249)
s
Din relaţia anterioară se poate deduce semnul puterii la arbore în funcţie de regimul de
funcţionare.
Pentru regim de motor:
0 < s ≤ 1, (4.250)
şi rezultă P2 ≥ 0, adică motorul cedează putere mecanică pe la arbore. Cazul P2 = 0 corespunde
rotorului blocat (s = 1).
Pentru regim de generator:
s<0 , (4.251)
deci P2 < 0, adică generatorul primeşte putere mecanică pe la arbore.
Pentru regim de frână:
s > 1, (4.252)
adică P2 < 0, maşina primeşte putere mecanică pe la arbore dar şi putere electrică pe la borne.
Acest regim solicită intens maşina şi durata lui trebuie să fie redusă.
PiN P1N − p Cu1N − p Fe1 4593,6 − 134,4 − 210
MN = = = = 27,05 N ⋅ m .(4.268)
Ω1 2 ⋅ π ⋅ n1 π ⋅ 1500
60 30

8
 4.9. Schema echivalentă a maşinii asincrone
Maşina asincronă generalizează transformatorul deoarece modifică şi frecvenţa pe lângă
modificarea tensiunilor, curenţilor şi a numărului de faze.
Schema echivalentă a maşinii asincrone se deduce pentru o fază a acesteia din sistemul de ecuaţii
(4.248). Se urmăreşte obţinerea unei ecuaţii de forma:
U1 = Z ech ⋅ I1 , (4.269)
unde Zech este impedanţa echivalentă pe fază a maşinii.
Prin înlocuiri succesive se obţine:
1− s ' '  1− s '  '
U1 = Z1 ⋅ I1 − Z '2 ⋅ I '2 − ⋅ R 2 ⋅ I2 , (4.270) U1 = Z1 ⋅ I1 −  Z '2 + ⋅ R 2  ⋅ I2 , (4.271)
s  s 
U
I '2 = I 01 − I1 , (4.272) I '2 = − e1 − I1 , (4.273)
ZM
U1 − Z1 ⋅ I1 U1  Z1 
I '2 = − I1 , (4.274) I '2 = −  + 1 ⋅ I1 , (4.275)
ZM ZM  ZM 
 1 − s '   U1  Z1  
U1 = Z1 ⋅ I1 −  Z '2 + ⋅ R 2  −  + 1 ⋅ I1  . (4.276)
 s   Z M  Z M  

După efectuarea calculelor în relaţia (4.276) se ajunge la expresia:

  R '2  
  + jX '2  ⋅ Z M 
  s  
U1 =  Z1 +  
'  ⋅ I1 , (4.277)
 Z M + 2 + jX '2 
R
 s 
 
adică:
 R '2 
 + jX '2  ⋅ (R M + jX M )
= (R 1 + jX 1 ) +  ' 
s
Z ech . (4.278)
 R2 
 (
+ R M  + j X '2 + X M )
 s 

Pe baza ecuaţiei (4.278) rezultă schema echivalentă pe fază a maşinii asincrone (fig. 4.43).

I1 R1 X1

RM

U1

XM

Fig. 4.43 Schema echivalentă pe fază a maşinii asincrone.

9
 Se observă că schema echivalentă este aproape identică cu cea de la transformator, mai
puţin sarcina care în acest caz depinde de alunecarea s.
Prin intermediul acestei scheme echivalente se poate urmări comportarea maşinii pentru orice
valoare a alunecării s:
s ∈ (-∞, +∞ ). (4.279)
Pentru s = 1 rezistenţa de sarcină R S = 0 şi deci P2 = 0, acest regim numindu-se regimul de
'

scurtcircuit al maşinii.
Pentru s = 0, rezistenţa de sarcină R S' = ∞ curentul I '2 = 0 şi deci P2 = 0. Acesta este regimul de
mers în gol ideal care se obţine prin antrenarea din exterior cu o maşină auxiliară. În realitate, la
sarcină nulă alunecarea s se reduce mult, obţinându-se alunecarea de mers în gol, cuplul
electromagnetic pe care îl dezvoltă maşina fiind datorat pierderilor. Acesta este regimul de mers
în gol real [3].
4.10. Diagramele fazoriale ale maşinii asincrone
Reprezintă trasarea în planul complex a sistemului de ecuaţii (4.248). Este necesar să se cunoască
toţi parametrii schemei echivalente a maşinii şi mărimile de intrare (U1 , I1 , ϕ1) sau de ieşire (U2
, I2 , ϕ2) unde ϕ1 şi ϕ2 reprezintă defazajul dintre tensiunea şi curentul din stator, respectiv rotor.
Presupunem cunoscute mărimile rotorice. Se porneşte cu reprezentarea de la curentul I '2 pe baza
ecuaţiei a doua din sistem:
 R'  R'
U ' e 2 =  2 + jX '2  ⋅ I '2 = 2 ⋅ I '2 + jX '2 ⋅ I '2 = U e1 . (4.280)
 s  s
 
Considerăm cazul în care s > 0 (motor sau frână electromagnetică în funcţie de valoarea lui s). Se
R '2 '
alege direcţia şi sensul vectorului I '2 după care se însumează vectorii ⋅ I2 cu jX '2 ⋅ I '2 rezultanta
s
fiind tensiunea electromotoare U e1 (fig. 4.44.)
jX1I1

R1I1 φu
U1 I1 -I’2
-Ue1

I01
ϕ1
α I01r
I01a

ϕ2 Ue1
I’2

jX’2I’2

Fig. 4.44 Diagrama fazorială a maşinii sincrone pentru regimurile de motor sau frână
electromagnetică.
10
Din ecuaţia tensiunii electromotoare induse:
dφ
U e1 = − N 1 ⋅ u
= − N1 ⋅ jω1 ⋅ φ , (4.281)
dt u

se deduce că fluxul util este defazat cu 90º înaintea tensiunii U e1 .

Din ecuaţia a 5-a a sistemului se deduce curentul de magnetizare I 01 cu componentele sale (activă
I 01a respectiv reactivă I 01r ):

𝑈𝑈𝑒𝑒1 𝑈𝑈𝑒𝑒1 (𝑅𝑅𝑀𝑀 −𝑗𝑗𝑋𝑋𝑀𝑀 ) 𝑅𝑅𝑀𝑀 𝑋𝑋𝑀𝑀

𝐼𝐼01 = − =− 2 +𝑋𝑋 2 =− 2 2 ⋅ 𝑈𝑈𝑒𝑒1 + 𝑗𝑗 ⋅ 2 2 ⋅ 𝑈𝑈𝑒𝑒1 = 𝐼𝐼01𝑎𝑎 + 𝐼𝐼01𝑟𝑟 . (4.282)
𝑍𝑍𝑀𝑀 𝑅𝑅𝑀𝑀 𝑀𝑀 𝑅𝑅𝑀𝑀 +𝑋𝑋𝑀𝑀 𝑅𝑅𝑀𝑀 +𝑋𝑋𝑀𝑀

Componenta activă a curentului este defazată cu 180º în urma tensiunii U e1 iar componenta
reactivă cu 90º înainte (se suprapune cu fluxul util).
Din ecuaţia curenţilor se deduce curentul statoric: I1 = I 01 − I '2 = I 01 + (− I '2 ). (4.283)
Din prima ecuaţie a sistemului scrisă sub forma extinsă: U1 = R 1 ⋅ I1 + jX 1 ⋅ I1 − U e1 , (4.284)
se construieşte tensiunea la borne U1 .
Defazajul între curentul şi tensiunea statorică se notează cu ϕ1.
Unghiul α este o măsură a pierderilor în miezul feromagnetic. Cu cât α este mai mic cu atât
pierderile sunt mai reduse.
Puterea activă şi reactivă, pe care maşina le absoarbe din reţea, sunt:
P1 = m1 ⋅ U 1 ⋅ I1 cos ϕ1 , (4.285) Q1 = m1 ⋅ U 1 ⋅ I1 ⋅ sin ϕ1 . (4.286)
π
Deoarece unghiul ϕ1 < , cele două relaţii ale puterilor vor fi pozitive deci maşina absoarbe din
2
reţea atât puterea activă cât şi puterea reactivă. Pentru o funcţionare optimă factorul de putere
cos ϕ1 trebuie să fie cât mai mare (deci unghiul ϕ1 să fie cât mai redus).
În mod similar se trasează diagrama fazorială a maşinii pentru s < 0 (regim de generator) (fig.
4.45).
jX’2I’2
φu
I1
-I’2 Ue1

I01r
I01

ϕ1
ϕ2

I01a
I’2

jX1I1 R1I1 -Ue1

U1

Fig. 4.45 Diagrama fazorială a maşinii asincrone pentru regimul de generator.

11
 π
Deoarece ϕ1 > , puterea activă P1 este negativă iar puterea reactivă pozitivă, adică maşina
2
cedează putere activă reţelei şi absoarbe putere reactivă din reţea necesară magnetizării.

4.11. Cuplul electromagnetic al maşinii asincrone

4.11.1. Expresia cuplului în funcţie de parametrii schemei echivalente

Cuplul electromagnetic se obţine pe baza principiului conservării energiei. Puterea absorbită de
la reţea este pe baza schemei echivalente [8]:
 R' 2 
P1 = m1  R 1 ⋅ I12 + 2 ⋅ I '2 + R M ⋅ I 01  .
2
(4.287)
 s 
Deoarece frecvenţa tensiunilor şi curenţilor rotorici este redusă pierderile în fierul rotoric sunt
neglijabile. Înspre rotor, după scăderea pierderilor în fierul statoric şi în înfăşurarea statorică se
transmite puterea:
R '2 ' 2
Pi = m1 ⋅ ⋅ I2 , (4.288)
s
numită puterea electromagnetică a maşinii. Această putere poate fi exprimată şi în funcţie de
cuplul electromagnetic M:
Pi = M ⋅ Ω1 , (4.289)
de unde:
m1 R '2 ' 2
M= ⋅ ⋅ I2 . (4.290)
Ω1 s
Puterea mecanică a maşinii care include pe lângă puterea la arbore şi pierderile mecanice şi prin
ventilaţie, se obţine din relaţia (4.288) ţinând cont de pierderile în înfăşurarea rotorică:
2
Pcu = m1 ⋅ R '2 ⋅ I '2 ,
2
(4.291)
1− s ' ' 2
Pmec = Pi − Pcu 2 = m1 ⋅ R 2 ⋅ I2 . (4.292)
s
Alunecarea se poate exprima şi prin relaţia următoare obţinută din (4.288) şi (4.291):
PCu 2
s= . (4.293)
Pi
Pentru explicitarea relaţiei cuplului electromagnetic (4.290) este necesar să deducem expresia
curentului I '2 pe baza sistemului de ecuaţii al maşinii asincrone (4.248):
 R'  '
U e1 =  2 + jX '2  ⋅ I 2 , (4.294)
 s 
U 1 = Z1 ⋅ I1 − U e1 , (4.295)
U + U e1
I1 = 1 , (4.296)
Z1
U e 1 = − Z M ⋅ I 01 , (4.297)
U
I 01 = − e 1 , (4.298)
ZM
I 01 = I1 + I 2 ,
'
(4.299)
12
 U e1 U 1 + U e 1
− = + I '2 , (4.300)
ZM Z1
 1 1  U
− U e1  +  = 1 + I '2 , (4.301)
 Z M Z1  Z1
R '  Z + Z M U1 + Z1 ⋅ I '2
−  2 + jX '2  ⋅ I '2 ⋅ 1 = . (4.302)
 s  Z ⋅ Z Z1
  M 1
Se amplifică cu Z1 şi se face notaţia:
Z1 + Z M
c= , (4.303)
ZM
unde c este constanta complexă a maşinii asincrone al cărui modul are valori cuprinse între:
c = 1,02 ÷ 1,06 . (4.304)
Curentul I 2 se deduce din ecuaţia (4.302):
'

 R ' 
U1 = −  Z1 + c 2 + jX '2  ⋅ I '2 , (4.305)
  s 
− U1
I '2 = . (4.306)
 R '
(
 R 1 + c 2  + j X1 + c ⋅ X '2 )
 s 
Din relaţia (4.306) se determină valoarea efectivă a curentului:
U1
I '2 = , (4.307)
2
 
( )
'
 R1 + c R 2
2
 + X1 + cX '2
 s 
 
şi cuplul electromagnetic:
R '2
m1 s
M= ⋅ U12 ⋅ . (4.308)
Ω1 2
 
( )
'
 R1 + c R 2
2
 + X1 + cX '2
 s 
 

4.11.2. Caracteristica mecanică cuplu-alunecare

Relaţia (4.308) care dă dependenţa dintre cuplu şi alunecare:
M = f(s) , (4.309)
se numeşte caracteristica mecanică a maşinii asincrone. Tot caracteristici mecanice, dar la o altă
scară, sunt dependenţele turaţiei sau vitezei unghiulare în funcţie de cuplu:
n = f(M) , (4.310)
Ω = f (M) . (4.311)
Se observă că dacă în ecuaţia (4.308) alunecarea tinde la zero sau la ± ∞, la limită cuplul
electromagnetic are valoarea zero. Cu alte cuvinte, între zero şi + ∞ respectiv zero şi - ∞, cuplul
are câte un maxim.
Pentru determinarea maximelor se derivează expresia cuplului în funcţie de alunecare şi se
egalează cu zero:
dM
= 0, (4.312)
ds
13
dM m1 ⋅ U12
= ⋅
ds Ω1
 
2
    
R' R'
( )  − Rs
'
R' R'
 R 1 + c 2  + X 1 + cX '2 ⋅ 2 R 1 + c 2  ⋅  − c ⋅ 22 
2
− 22 2

s  s    s   s 
⋅ 2
=0,
 
2


 R 1 + c
R '2
(
 + X 1 + cX '2 
2
)
 s  
(4.313)
  R '2  R '2 
2

( )
' ' '
R R R
 R 1 + c ⋅ c ⋅ − 2  R 1 + c  + X 1 + cX '2  = 0 ,(4.314)
2
2⋅ 2 2 2

s  
2
s  s s

s 
2
R '2  R '2   R '2 
 R 1 + c  −  R 1 + c  − (X 1 + cX '2 ) = 0 , (4.315)
2
2⋅c⋅
s  s   s 
  
R'
 R 1 + c 2
R'
 − R 1 + c 2 (
 − X 1 + cX '2 )
2
= 0, (4.316)
 s  s 
2
c 2 ⋅ R '2
2
(
− R 12 − X 1 + cX '2 )2
= 0, (4.317)
s
2
c 2 ⋅ R '2
s =
2
. (4.318)
R 12 + (X 1 + cX '2 )
2

Soluţia ecuaţiei (4.318) se notează cu sk şi se numeşte alunecare critică sau alunecare de răsturnare
la care cuplul are valoarea maximă Mk:
c ⋅ R '2
sk = ± , (4.319)
(
R 12 + X 1 + cX '2 )
2

unde valoarea (+) corespunde regimului de motor iar valoarea (-) regimului de generator.
Cuplul critic se obţine prin înlocuirea în relaţia (4.308) a alunecării critice sk:
m1 ⋅ U 12 1 1
Mk = ⋅ ⋅ . (4.320)
Ω1 2 ⋅ c R ± R 2 + X + cX '
1 1 1 2 ( )
2

Din relaţia anterioară se deduce că în regim de generator cuplul critic este negativ iar modulul lui
este mai mare decât cuplul critic în regim de motor:
M kg > M km . (4.321)
Dacă facem raportul celor două cupluri:
m1 ⋅ U12 1 1
⋅ ⋅
M kg
=
Ω1 2c
(
R 12 + X1 + cX '2 )2
− R1
=
(
R 12 + X1 + cX '2 )2
+ R1
=
+ (X )
M km m1 ⋅ U12 1 1 ' 2
⋅ ⋅ R 12 1 + cX 2 − R1
Ω1 2c
R 12 + (X1 + cX '2
2
) + R1

14
 c ⋅ R '2 R1 ⋅ s k
+ R1 1+
sk c ⋅ R '2
= = . (4.322)
c ⋅ R '2 R1 ⋅ s k
− R1 1−
sk c ⋅ R '2
S-a ţinut cont şi de relaţia alunecării critice (4.319).
R ⋅s
Dacă notăm: ε = 1 ' k , (4.323)
c⋅R2
M kg 1+ ε
raportul cuplurilor devine: = > 1. (4.324)
M km 1− ε
În cazul maşinilor asincrone de puteri medii şi mari rezistenţa înfăşurării statorice R1 poate fi
neglijată rezultând ε neglijabil şi egalitatea cuplurilor critice în regim de motor şi în regim de
generator.
Cuplul de pornire MP se obţine din relaţia (4.308) prin înlocuirea alunecării cu valoarea:
s=1 , (4.325)
iar cuplul nominal prin înlocuirea alunecării nominale:
n − n N Ω1 − Ω N
sN = 1 = . (4.326)
n1 Ω1
În figura 4.46 se dă curba caracteristicii mecanice cuplu în funcţie de alunecare.
Porţiunile OA şi OB sunt în zona normală de funcţionare ca motor respectiv ca generator.
Alunecarea nominală este alunecarea la care funcţionează maşina când este încărcată la arbore cu
cuplul nominal. Valorile acesteia sunt cuprinse în general între:
s N = 0,01 ÷ 0,05 , (4.327) iar
M
pentru alunecarea critică:
s k = 0,1 ÷ 0,3 .
A (4.328)
MKm

MN

MP
-sk 0
-s
sN sk 1 s

Fig. 4.46 Caracteristica

MKg mecanică cuplu
B
-M
electromagnetic în funcţie de
alunecare.
15
Capacitatea de supraîncărcare a maşinii se notează cu λ:
MK
λ= = (1,5 ÷ 2,5) , (4.329)
MN
iar capacitatea de supraîncărcare la pornire λP:
MP
λp = = (0,5 ÷ 1,5) . (4.330)
MN
La pornire curentul absorbit de maşină are valori foarte mari:
I P = (5 ÷ 8)I N , (4.331)
şi nu este indicat să se conecteze maşina direct la reţea, mai ales dacă pornirea se face în sarcină. Din
relaţia (4.308) şi (4.320) , prin raportare şi calcule succesive se ajunge la relaţia:
M 2(1 + ε )
= , (4.332)
MK s sK
+ + 2ε
sK s
numită expresia canonică a cuplului electromagnetic sau relaţia lui Kloos.
La maşinile de putere mijlocie şi mare (ε = 0) relaţia (4.332) devine:
M 2
= . (4.333)
MK s s
+ K
sK s

4.11.3. Determinarea curbei cuplului pe baza parametrilor de catalog ai maşinii

În general în catalog se dau valorile următorilor parametrii:
- puterea nominală , PN;
- tensiunea nominală, U1N;
- curentul nominal, IN;
- turaţia nominală, nN;
- factorul de putere nominal,cos ϕN;
- randamentul nominal,ηN;
- factorul de supraîncărcare, λ.
Cuplul nominal la arbore poate fi calculat cu relaţia:
P 30 ⋅ PN
M 2N = N = . (4.374)
ΩN π⋅nN
Dacă nu se cunosc pierderile în fier şi pierderile mecanice şi prin ventilaţie, ele pot fi neglijate şi
se poate face aproximarea:
M N ≈ M 2N , (4.375)
şi cu relaţia (4.329) se calculează cuplul critic:
MK = λ ⋅ MN . (4.376)
Exprimând relaţia (4.332) pentru regimul nominal se obţine:
MN 2(1 + ε )
= , (4.377)
MK sN sk
+ + 2⋅ε
sK sN
de unde se calculează alunecarea critică:
16
 + 2 ⋅ ε = 2λ(1 + ε ) ,
sN sK
+ (4.378)
sK sN
s 2K − 2s K ⋅ s N [λ(1 + ε ) − ε ] + s 2N = 0 , (4.379)
s K = s N [λ(1 + ε ) − ε] ± s 2N [λ(1 + ε ) − ε] − s 2N ,
2
(4.380)
{
s K = s N λ(1 + ε ) − ε ± [λ(1 + ε )]2 − 1 .} (4.381)
La maşinile de puteri medii şi mari (ε = 0)
(
s K = s N λ ± λ2 − 1 . ) (4.382)
Se păstrează doar rădăcina care îndeplineşte condiţia:
s K >> s N . (4.383)
La pornire, relaţia (4.332) devine:
MP 2(1 + ε )
= , (4.384)
MN 1
+ s K + 2ε
sK
de unde se calculează cuplul de pornire MP. Cu aceste valori poate fi determinată curba cuplului
M = f(s).

4.11.3.1 Determinarea experimentală a curbei cuplului

Efectuând această încercare vom obţine dependenţa turaţiei (vitezei unghiulare) de cuplul
electromagnetic atât în regim de motor cât şi în regim de generator. Se realizează schema din fig.
4.49 [10].
Sursă alimentare
maşină de încărcare

R A
M M.S.
S basculant TG
3∼
T
K1

V Dinamometru

Fig. 4.49 Schema pentru determinarea experimentală a curbei cuplului.

Se închide şi se deschide întrerupătorului K1 pentru identificarea sensului de rotaţie al

motorului asincron. Se alege pentru maşina de încărcare acelaşi sens de rotaţie şi se creşte turaţia
acesteia până la turaţia de sincronism după care se conectează la reţea motorul asincron. Se
măsoară cuplul şi turaţia de la viteza de sincronism până la zero, atât în regim de motor cât şi în
regim de generator.
4.11.4 Cuplurile parazite ale motorului asincron
În afara cuplului principal produs de armonica fundamentală există cupluri suplimentare sau
parazite produse de armonicele superioare de spaţiu ale câmpului magnetic. Ele pot fi asincrone,
sincrone sau de vibraţie. Cuplurile parazite au o influenţă mai mare la maşinile asincrone cu
rotorul în scurtcircuit.
17
Cuplurile parazite asincrone sunt produse de armonicele spaţiale ale solenaţiei care se rotesc cu
turaţia:
n
nν = ± 1 , (4.385)
ν
unde ν este ordinul armonicei. Armonicele care se rotesc în sensul lui n1 au turaţia nν pozitivă şi
se numesc directe, iar cele care se rotesc în sens invers au nν negativă şi se numesc inverse.
Turaţia rotorului:
n = n 1 (1 − s ) , (4.386)
unde s este alunecarea principală faţă de armonica fundamentală a câmpului statoric.
Alunecarea armonicei ν faţă de acelaşi câmp este:
 n 
n1 −  ± 1 
s1ν =  ν  =1 1 . (4.387)
n1 ν
Alunecarea rotorului faţă de turaţia de sincronism nν a armonicelor superioare:
n1
± −n
n −n ν n  n − n1 + n 
sν = ν = = 1 = 1  ν 1  =
nν n1 n1  n1 
± (4.388)
ν ν
 n −n
= 1  ν1 − 1  = 1  ν (1 − s ) .
 n 1 
Şi în cazul armonicelor superioare este adevărată egalitatea dintre viteza de rotaţie a câmpului
magnetic învârtitor statoric şi rotoric, corespunzătoare. Se poate considera că pe acelaşi arbore
sunt montate mai multe maşini asincrone: una principală corespunzătoare fundamentalei şi câte
una pentru fiecare armonică superioară. [8]
În practică ponderea cea mai mare o au armonica de ordinul 5 care se roteşte în sens invers şi
armonica de ordinul 7 care se roteşte în sens direct.
Alunecările acestor armonice faţă de câmpul principal sunt:
1
s15 = 1 + = 1,2 , (4.389)
5
1
s17 = 1 − = 0,857 . (4.390)
7
La pornirea maşinii ν alunecarea sa s ν este 1:
s 5 = 1 + (1 − s ) ⋅ 5 = 1 , (4.391)
s 7 = 1 − (1 − s ) ⋅ 7 = 1 , (4.392)
de unde rezultă s = 1.
La sincronismul motorului ν, alunecarea sa s ν este 0 iar alunecarea principală rezultă din relaţia:
s ν = 1  ν(1 − s ) = 0 , (4.393)
1
s = 1+ = 1,2 , (4.394)
5
1
s = 1 − = 0,857 . (4.395)
7

18
Maşina ν = 7 funcţionează ca motor în intervalul de la s7 = 0  s = 1 −  până la s7 = 1 (s = 1), în
1
 7
6
regim de frână peste valoarea s = 1 şi în regim de generator sub valoarea s = .
7
Maşina ν = 5 funcţionează ca motor de la s5 = 0 (s = 1,2) până la s5 = 1 (s = 1), ca frână sub
valoarea s = 1 şi ca generator peste valoarea 1,2.
În figura 4.50 sunt reprezentate cuplurile maşinii ν = 1 , ν = 5 şi ν = 7 şi cuplul rezultant M.
M1
M

1
0 s
M7
M5

Fig. 4.50 Cuplul armonicei fundamentale, al armonicelor superioare şi cuplul rezultant.

Apare o deformare a curbei cuplului rezultant care poate produce dificultăţi în procesul de
pornire.
Armonicele provocate de dinţi produc şi ele cupluri asincrone.
Cuplurile asincrone se diminuează prin reducerea armonicelor solenaţiei. Pentru aceasta
înfăşurarea se realizează cu pas scurtat, se înclină crestăturile statorice sau rotorice faţă de
generatoare şi se aleg corect numărul de crestături în stator şi rotor, ţinând cont de relaţiile:
N c1 ≠ N c 2 , (4.396)
N c1 ≠ N c 2 ± p , (4.397)
N c1 ≠ N c 2 ± 2p . (4.398)
De asemenea pentru reducerea amplitudinii armonicelor superioare se poate mări întrefierul sau
se măreşte artificial rezistenţa rotorică prin tăierea pe anumite porţiuni a inelelor de
scurtcircuitare.
Cuplurile parazite sincrone apar la o anumită turaţie ca rezultat al acţiunii reciproce dintre o
armonică statorică şi una rotorică de acelaşi ordin care faţă de stator se rotesc sincron.
O maşină electrică la care cuplul electromagnetic se produce prin interacţiunea armonicelor de
acelaşi ordin a statorului şi rotorului numai pentru o anumită valoare a turaţiei se numeşte maşină
sincronă. De aceea se poate considera că un cuplu parazit sincron, al unei maşini asincrone, este
produs de o maşină sincronă fictivă montată pe acelaşi arbore [8].
19
Cuplurile parazite sincrone care apar când rotorul este în repaus pot să împiedice pornirea
motorului sau obţinerea turaţiei normale [8].
Cazul cel mai defavorabil se obţine când avem:
N c1 = N c 2 , (4.399)
sau: N c1 = N c 2 ± 2p . (4.400)
Aceste relaţii (4.399) (4.400) trebuie evitate în orice construcţie de
maşină asincronă [20]. Pe lângă aceasta se pot realiza crestăturile
rotorice în zigzag (fig. 4.51)
Cuplurile parazite de vibraţie se datorează variaţiei periodice a inducţiei
magnetice în dinţi din cauza deplasării relative dintre stator şi rotor. Apar
zgomote suplimentare iar când dinţii statorici şi rotorici sunt faţă în faţă
apar forţe de atracţie care se deplasează odată cu rotorul, apărând astfel
fenomenul de vibraţii. Trebuie să se evite intrarea în rezonanţă prin
alegerea corespunzătoare a numărului de crestături statorice şi rotorice,
corecta repartizare a crestăturilor pe faze şi scurtarea înfăşurărilor.
Fig. 4.51 Crestăturile rotorice în zigzag.
4.12 Determinarea parametrilor maşinii asincrone din încercările de funcţionare în gol şi
în scurtcircuit

Încercând motorul în gol şi în scurtcircuit se pot determina parametrii schemei echivalente.

4.12.1 Încercarea la funcţionarea în gol

Curentul de mers în gol I10 este mai mare decât la transformator:
I10 = (20 ÷ 50 )%I1N , (4.401)
iar impedanţa circuitului magnetic ZM este mai mică. În figura 4.52 se prezintă schema pentru
încercarea în gol a maşinii asincrone [10].
A *
A * W1
V MA
R B

S C 3~
W2
T
AT

Fig. 4.52 Schema pentru încercarea în gol a maşinii asincrone.

Motorul asincron MA este alimentat de la reţea prin intermediul autotransforma-torului AT. Se

măsoară:
- tensiunea U1linie ;
- curentul I10fază ;
- puterea absorbită din reţea P0.
Puterea P0 reprezintă pierderile în motor la funcţionarea în gol. Aceste pierderi au mai multe
componente [8]:
20
P0 = Pcu10 + PFe + Pmv + Ps , (4.402)
unde: - Pcu - sunt pierderile în înfăşurarea statorică la funcţionarea în gol ;
10

- PFe - pierderile în fierul statoric ;

- Pmv - pierderile mecanice şi prin ventilaţie ;
- Ps - pierderile suplimentare.
Din expresia puterii absorbite:
P0 = m ⋅ U 1f ⋅ I10 fază ⋅ cos ϕ 0 , (4.403)
se determină:
P0
cos ϕ 0 = , (4.404)
m ⋅ U 1f ⋅ I10 fază
care are valori reduse cuprinse între (0,05 ÷ 0,15) [20]. Curentul I10 se aproximează cu curentul de
magnetizare al maşinii I01 şi atunci schema echivalentă din figura 4.43 devine la funcţionarea în
gol (fig. 4.53).
I10 R1 X1

I01

RM
U1fază

XM

Fig. 4.53 Schema echivalentă a maşinii asincrone la mers în gol pe fază.

Rezistenţa fazei statorice R1 poate fi măsurată. Din schema echivalentă la mers în gol (fig.
4.53) se pot scrie relaţiile:
U 1fază = Z 0 ⋅ I10 , (4.405)
U 1fază
Z0 = , (4.406)
I10
P0 = m ⋅ R 0 ⋅ I10
2
, (4.407)
Z 0 = R 02 + X 02 , (4.408)
R 0 = R1 + R M , (4.409)
P0
R0 = , (4.410)
m ⋅ I10
2

R M = R 0 − R1 , (4.411)
X 0 = Z 02 − R 02 , (4.412)
X 0 = X1 + X M . (4.413)

21
4.12.2 Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit
În timpul acestei încercări rotorul se menţine blocat din exterior şi se aplică o tensiune redusă prin
intermediul autotransformatorului AT (fig. 4.54).
Cu DBA s-a notat dispozitivul de blocare a arborelui. Se măsoară:
- tensiunea statorică U1sclinie ;
- curentul I1scfază ;
- puterea absorbită din reţea Psc .
* A
A * W1
R V B MA
DBA
S C 3~
W2
T
AT Fig. 4.54 Schema pentru
încercarea în scurtcircuit a maşinii asincrone.

Din expresia puterii absorbite:

Psc = m ⋅ U1scf ⋅ I1scfază ⋅ cos ϕ sc , (4.414)
se determină: cos ϕ sc =
Psc
, (4.415)
m ⋅ U1scf ⋅ I1scfază
care are valori relativ mici, mai mari totuşi decât la funcţionarea în gol.
I1scfază R1 X1 R’2 X’2
I’2sc

U1scfază

Fig. 4.55 Schema echivalentă cu rotorul blocat.

Când rotorul este blocat, alunecarea s = 1, iar schema echivalentă devine (fig. 4.55), în ipoteza
că I01 este neglijabil.
Tensiunea de încercare variază între (30 ÷ 50)% din valoarea nominală în aşa fel încât curentul să
fie aproximativ egal cu cel nominal.
Pe baza încercării la funcţionarea în scurtcircuit se obţin relaţiile:
U 1scfază = Z sc ⋅ I1scfază , (4.416)
U1scfază
Z sc = , (4.417)
I1scfază
Psc = m ⋅ R sc ⋅ I12scfază , (4.418)
Psc
R sc = , (4.419)
m ⋅ I12scfază

22
R sc = R 1 + R 2 ' , (4.420)
R 2 ' = R sc − R 1 , (4.421)
Z sc = R sc
2
+ X sc
2
, (4.422)
X sc = Z sc
2
− R sc
2
, (4.423)
X sc = X1 + X 2 ' . (4.424)
Dacă se admite din proiectare o relaţie de legătură între reactanţele X1 şi X’2, atunci acestea pot
fi calculate şi se poate calcula şi reactanţa de magnetizare (relaţia (4.413)):
X M = X 0 − X1 . (4.425)
Dacă la bornele motorului cu rotorul blocat se aplică tensiunea nominală, curentul devine de
(5 ÷ 8) ori mai mare decât valoarea nominală conducând la supraîncălzirea înfăşurărilor. Durata
acestui regim trebuie să fie redusă.

4.13 Bilanţul puterilor şi randamentul maşinii asincrone

În figura 4.56 se prezintă balanţa puterilor pentru funcţionarea în regim de motor a maşinii
asincrone [1].

MOTOR

P2
BORNE ARBORE
Pi
P1

PCu1 PFe PCu2 Pmv Ps

Fig. 4.56 Balanţa puterilor la funcţionarea în regim de motor a maşinii asincrone.

Pierderile în înfăşurări s-au notat cu PCu1 şi PCu2, cu P1 s-a notat puterea electrică absorbită din reţea, cu
Pi puterea electromagnetică şi cu P2 puterea mecanică cedată la arbore.
Randamentul are expresia:
P P2
η= 2 = , (4.464)
P1 P2 + ∑P
unde: ∑ P = PCu1 + PFe + PCu 2 + Pmv + Ps , (4.465)
reprezintă suma pierderilor în maşină. Pierderile în înfăşurări depind de sarcină şi se numesc
variabile (v) iar celelalte sunt independente şi se numesc constante (c):
∑P = v + c . (4.466)
Printr-un raţionament similar cu cel de la transformator se deduce că randamentul este maxim
când pierderile constante şi cele variabile sunt egale [8].
23
În figura 4.57 se prezintă balanţa puterilor maşinii asincrone pentru funcţionarea în regim de
generator [1].
Cu P1 s-a notat puterea mecanică primită de generator pe la arbore şi cu P2 puterea electrică cedată
de acesta pe la borne. Randamentul are aceiaşi expresie (4.464) ca şi în regim de motor.

GENERATOR

BORNE P2
Pi
P1 ARBORE

PCu1 PFe PCu2 Pmv Ps

Fig. 4.57 Balanţa puterilor la funcţionarea în regim de generator a maşinii asincrone.

Dacă maşina funcţionează în regim de frână electromagnetică balanţa puterilor este prezentată în
figura 4.58 [1].

PRext

Fig. 4.58 Balanţa puterilor la funcţionarea în regim de frână a maşinii asincrone.

Pentru frânare cuplul electromagnetic M şi viteza unghiulară a rotorului Ω trebuie să aibă sensuri
opuse. Acest lucru poate fi obţinut dacă cuplul rămâne pozitiv şi viteza de rotaţie îşi schimbă
sensul ( Ω < 0, s > 1) sau dacă viteza se păstrează pozitivă şi cuplul electromagnetic îşi schimbă
sensul (prin inversarea între ele a două faze statorice). Şi în acest caz alunecarea s > 1.
La alunecări s > 1 impedanţa schemei echivalente se reduce semnificativ şi curenţii care străbat
înfăşurările au valori importante. Pentru a limita curenţii şi a mări cuplul de frânare, la maşinile
asincrone cu rotorul bobinat se înseriază cu fazele rotorice rezistenţe suplimentare exterioare. La
24
maşinile cu rotorul în scurtcircuit curenţii sunt limitaţi doar de rezistenţa rotorică totală R2'
şi se
s
impune ca durata regimului de frânare în acest caz să fie redusă.
Frecvenţa curenţilor rotorici: f 2 = s ⋅ f1 > f1 , (4.467)
şi de aceea în balanţa puterilor (fig. 4.58) apare şi componenta PFe2 [1].

4.14 Caracteristicile maşinii asincrone

4.14.1 Caracteristicile motorului asincron
În regim de motor viteza şi alunecarea îndeplinesc următoarele condiţii:
0 ≤ Ω < Ω1 , (4.468)
0 < s ≤1. (4.469)
Caracteristicile motorului asincron reprezintă dependenţa dintre turaţie, factor de putere,
randament, cuplu electromagnetic, cuplu la arbore şi curent în funcţie de puterea la arbore P2:
n = f (P2 ) , (4.470)
cos ϕ = f (P2 ) , (4.471)
η = f (P2 ) , (4.472)
M = f (P2 ) , (4.473)
M 2 = f (P2 ) , (4.474)
I 2 = f (P2 ) . (4.475)
În figura 4.59a şi 4.59b sunt reprezentate grafic aceste dependenţe.
n
M(I2)
cosϕ n1 M2 n
max M(I 2 )
nN M2
cos
N

cos 0

M
0 P2optim P2N P2 0 P2N P2max P2

a) b)
Fig. 4.59 Caracteristicile motorului asincron a) factorul de putere şi randamentul; b) turaţia,
cuplul electromagnetic, curentul şi cuplul la arbore.

La mers în gol randamentul şi factorul de putere au valori foarte mici. Valorile maxime se obţin
la încărcarea optimă astfel că randamentul are valori mai mari decât cea nominală într-o plajă
largă de variaţie a încărcării.
Între cuplul electromagnetic M şi cuplul la arbore M2 există relaţia:
M = M2 + M0 , (4.476)
unde M0 este cuplul pierderilor la mers în gol.
Caracteristica mecanică M = f (s) , Ω = f (M) sau n = f (M) se numeşte caracteristică naturală a
maşinii dacă tensiunea de alimentare este cea nominală şi în circuitul rotoric sau statoric nu se
introduc elemente de circuit suplimentare. Caracteristica mecanică naturală este unică pentru o
25
maşină dată. Toate celelalte caracteristici se numesc artificiale.
Cuplul de pornire al maşinii asincrone, pe caracteristica mecanică naturală are valori reduse.
Pentru creşterea acestuia la maşina cu rotorul bobinat se înseriază cu înfăşurarea rotorică
rezistenţele exterioare suplimentare (figura 4.60a), iar caracteristicile mecanice corespunzătoare
sunt prezentate în figura 4.60b.
Cu C.M.N s-a notat caracteristica mecanică naturală, cu r1 şi r2 treptele de rezistenţă, cu Rext1 şi
Rext2 rezistenţele totale exterioare din circuitul rotoric şi k1, k2 contactele care scurtcircuitează
treptele pe măsură ce maşina intră în turaţie.

M R'2
R R T C.M.N. R'2+R'ext1
R'2+R'ext2
A
MK E C
A B C

B
MA D
3~

MP2=MK
a b c
k1 k1
F MP
Rext1 r1 r1 r1 MR 1

Rext2 k2 k2 MP
r2 r2 r2

0 sR sK s K1 s K1=1 s
a) b)
Fig. 4.60 Pornirea maşinii asincrone cu rotor bobinat prin înserierea de rezistenţe rotorice: a)
schema electrică de forţă ; b) caracteristicile mecanice.

La început k1 şi k2 sunt deschise şi rezistenţa exterioară totală este Rext2. Această valoare s-a ales
astfel încât alunecarea critică: s k = 1 , 2
(4.477)
iar cuplul de pornire corespunzător este egal cu cuplul critic: M P = M k . (4.478) 2

Punctul de funcţionare se deplasează pe caracteristica artificială din A în B, moment în care se

închid contactele k2 scurtcircuitând treapta r2. Punctul de funcţionare se deplasează în C pe
caracteristica corespunzătoare rezistenţei Rext1. Când punctul de funcţionare ajunge în D se
comandă închiderea contactelor k1 trecându-se pe caracteristica mecanică naturală în punctul E.
Funcţionarea se stabilizează în punctul F corespunzător cuplului la arbore MR la alunecarea sR.
Trecerea de pe o caracteristică pe alta se face cu salt de curent. Dimensionarea treptelor trebuie
astfel făcută încât să nu se depăşească o valoare maximă a curentului aleasă din intervalul:
I max = (1,5 ÷ 2,5)I N . (4.479)
Pentru că pornirea să fie fermă momentul scurtcircuitării unei trepte de rezistenţă se alege la
atingerea curentului minim:
I min = (1,1 ÷ 1,2 )I R , (4.480)
curentul IR fiind curentul pe care îl absoarbe maşina din reţea când este încărcată la arbore cu
cuplul rezistent MR.
Forma de variaţie a curentului pe durata pornirii este prezentată în figura 4.61.

26
La maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit metoda anterioară de pornire nu poate fi folosită.
Pentru reducerea curentului şi creşterea cuplului de pornire se poate utiliza efectul pelicular al
trecerii curentului electric prin conductoare. Există două variante constructive de colivii care la
pornire au o rezistenţă electrică mărită şi anume colivia cu bare înalte şi dubla colivie (care are o
colivie de pornire şi una de lucru).

Imin
IR

Fig. 4.61 Forma de variaţie a curentului pe durata pornirii.

Maşinile cu bare înalte au crestătura rotorică cu o lăţime b mult mai mică decât înălţimea h (sau
adâncimea) ei. Creşterea rezistenţei este cu atât mai mare cu cât raportul h/b este mai mare.
În figura 4.62 a se prezintă o secţiune printr-o crestătură rotorică, în figura 4.62 b se reprezintă
variaţia densităţii de curent în crestătură în funcţie de valoarea frecvenţei curenţilor rotorici, iar
în figura 4.62 c se prezintă variaţia rezistenţei rotorice în funcţie de alunecare la diferite valori ale
raportului h/b.

h1 h2 h3
> >
R2 b1 b2 b3
h s 0,f 2 0
s ≅ 0, f 2
≅0
1
3
2
s ≅ 1,f 2ff21 ≅ f 1

0 0 s
J s
b

Fig.4.62 a) Secţiune prin crestătura cu bară înaltă; b) variaţia densităţii de curent în crestătură cu
frecvenţa; c) variaţia rezistenţei rotorice în funcţie de alunecare la diferite valori ale raportului
h/b.

27
Dacă frecvenţa f2 este mare curentul tinde să urce înspre întrefier apărând o deformare a curbei
densităţii de curent J. Acesta este efectul pelicular.

Colivia de
pornire

ΦσP,L
ΦσP
ΦσL

Colivia de
lucru

Fig. 4.63 Colivia de pornire şi colivia de lucru la maşina asincronă cu dublă colivie.

Cea de-a doua variantă pentru creşterea cuplului de pornire la maşinile asincrone cu rotorul în
scurtcircuit este utilizarea dublei colivii. Colivia de pornire (figura 4.63) are rezistenţă mare şi
reactanţă mică iar colivia de lucru are rezistenţă mică şi reactanţă mare. La pornire frecvenţa
curenţilor rotorici este mare.

Impedanţa echivalentă a coliviei de pornire este mai mică decât cea a coliviei de lucru şi curenţii
se închid prin colivia de pornire. Rezistenţa acesteia fiind mare şi cuplul de pornire are valori
ridicate. Pe măsură ce turaţia creşte, frecvenţa f2 scade şi la un moment dat impedanţa echivalentă
a coliviei de lucru devine mai mică decât cea a coliviei de pornire, curenţii închizându-se în
continuare prin colivia de lucru care are rezistenţă mică deci şi pierderile vor fi mici la turaţia
nominală.

Schema echivalentă pe fază a acestei maşini este prezentată în figura 4.64.

S-au făcut următoarele notaţii:
- X' σP,L - reactanţa raportată a câmpului de dispersie care înlănţuie cele două colivii;
- X' σP - reactanţa raportată a câmpului de dispersie a coliviei de pornire;
- X' σL - reactanţa raportată a câmpului de dispersie a coliviei de lucru;
- R ' P - rezistenţa raportată a coliviei de pornire;
- R ' L - rezistenţa raportată a coliviei de lucru.

28
 Z1 R’P + R’L R'1+R'X’LσP,L X'r P L
1

X’σP X’σL
X'r P X'r L
ZM

U1 Z
1-s
M s R'L
1-s
s R'P

Fig. 4.64 Schema electrică echivalentă a maşinii cu dublă colivie.

Parametrii energetici (factorul de putere şi randamentul) ai maşinilor cu cuplu de pornire mărit

sunt mai reduşi decât ai maşinilor uzuale. Pentru creşterea factorului de putere întrefierul trebuie
să fie cât mai mic dar există limitări mecanice sub care nu se poate reduce.

4.14.1.1 Determinarea experimentală a caracteristicilor de funcţionare în sarcină a

motorului asincron
Se realizează schema din fig. 4.65 [10]. A2
A
R Trus ă A1
Rs
V1 B B1 B2
S A1 watt- MA G V2

T metrică C A2
K1

K2

Fig. 4.65 Schema experimentală pentru determinarea caracteristicilor de sarcină a motorului

asincron.

Pierderile mecanice şi prin ventilaţie se determină din dependenţa

p Fe1 + p mv = f (U12 ) , (4.481)
dedusă pe baza datelor obţinute la încercarea de funcţionare în gol a maşinii asincrone.
Se închide întrerupătorul K1 şi se măsoară pentru diferite valori ale sarcinii, obţinute prin
modificarea reostatului Rs, tensiunea U1, curentul I1, puterea absorbită de maşină P1 şi turaţia n.
La încheierea încercării se măsoară rezistenţa fazei statorice R1.
Se calculează apoi alunecarea, factorul de putere, randamentul, puterea la arbore şi se
reprezintă caracteristicile de sarcină.

29
4.14.1.2 Studiul experimental al regimurilor nesimetrice ale maşinii asincrone
Se urmăreşte determinarea caracteristicilor de funcţionare ale unui motor asincron cu
alimentare trifazată nesimetrică, alimentare bifazată şi la întreruperea unei faze a rotorului şi
compararea acestor caracteristici cu cele de la funcţionarea în sarcină simetrică.
Schema de măsură este prezentată în fig. 4.66 [10].

A2
K2 A
R Trusă A1
B1 B2 Rs
A1 watt- B MA G V2
S V1
metrică A2
K1
K3
K4
RrE
A3

K5

Fig. 4.66 Schema experimentală pentru determinarea caracteristicilor de sarcină nesimetrică a

motorului asincron.

Se conectează motorul asincron trifazat la reţea prin închiderea comutatorului K1, având
K2 şi K3 închise. După ce motorul a pornit se deschide K2 obţinându-se astfel o alimentare
bifazată. Închizând K5 şi K4 şi modificând reostatul de sarcină Rs se măsoară tensiunea U1,
curentul I1, puterea absorbită P1, tensiunea U2 la bornele generatorului de curent continuu,
curentul debitat de acesta I2 şi turaţia.
Se calculează viteza unghiulară, alunecarea, puterea la arbore şi randamentul şi se
reprezintă caracteristicile.
Se repetă încercarea anterioară la care după pornirea motorului se deschide comutatorul K3
care realizează o nesimetrie rotorică.
Aceiaşi încercare se face păstrând comutatoarele K2 şi K3 închise, folosind un sistem
nesimetric de tensiuni pentru alimentare.

4.14.1.3 Studiul experimental al regimului tranzitoriu de pornire al motorului asincron

Scopul studiului este determinarea formei de variaţie a curentului, turaţiei şi cuplului
electromagnetic în timpul pornirii motorului asincron.
Schema de încercare este prezentată în figura 4.67 [10].
Se conectează sistemul de achiziţie care preia informaţii referitoare la cuplul
electromagnetic, curentul absorbit de motor şi turaţia acestuia. Prin program se comandă
închiderea comutatorului K1 la diverse momente de timp astfel încât valoarea momentană a
tensiunii aplicate să fie diferită.
30
 R Trusă
S V1 watt- M Maşină
A1 TG
T metrică 3∼ încărcare
TC
K1
Traductor
cuplu

Selecţie
Bloc
adaptare

Sistem Calculator Periferice

achiziţie

Fig. 4.67 Schema de determinare experimentală a regimului tranzitoriu de pornire al motorului

asincron.

4.14.2 Caracteristicile generatorului asincron

Datorită costului redus, a simplităţii constructive şi a fiabilităţii ridicate, generatorul asincron
capătă o importanţă mărită la aplicaţii din domeniul microhidrocentralelor şi al centralelor eoliene
ajungând la puteri de ordinul megawaţilor pe o unitate.
În cele mai multe aplicaţii generatoarele asincrone (G.A) sunt cuplate la reţea (figura 4.68),
debitând energie activă în aceasta (P2) şi absorbind energie reactivă (Q) pentru magnetizare.
Reţea Retea

Q P2

G.A.
Turbina
3~
Ω O

Fig. 4.68 Generator asincron care debitează în reţeaua naţională.

Viteza unghiulară Ω > Ω1 , iar alunecarea s este negativă. Ecuaţiile, schema echivalentă şi expresia
cuplului sunt cele determinate în cazul general.

Există cazuri când un astfel de generator, aflat într-o zonă izolată, trebuie să funcţioneze într-o
reţea proprie. Tensiunea la borne apare în acest caz printr-un proces de autoexcitaţie, în baza
existenţei unui flux remanent în miezul feromagnetic. Pentru obţinerea magnetizării este necesară
utilizarea unei baterii de condensatoare (fig. 4.69).
Dacă maşina nu are un câmp remanent trebuie dat un impuls de curent. Condiţia de autoexcitare
a generatorului în regim autonom este ca la o anumită valoare a tensiunii şi frecvenţei, curentul
de magnetizare I01 să fie egal cu curentul condensatoarelor IC.
31
 Reţea proprie

IC
I10

C C

Turbina G.A.
C
3∼
Ω

Fig. 4.69 Generator asincron care debitează în reţea proprie.

Din sistemul de ecuaţii al maşinii se obţine [4]:

U 1 = Z1 ⋅ I10 − U e1 , (4.482)
U e1 = − Z M ⋅ I 01 , (4.483)
I 01 ≈ I10 , (4.484)
dacă nu avem sarcină:
U 1 = (Z1 + Z M ) ⋅ I10 . (4.485)
Presupunând că reactanţele sunt mult mai mari decât rezistenţele:
X 1 >> R 1 , (4.486)
X M >> R M , (4.487)
relaţia (4.485) devine:
U 1 = (X 1 + X M ) ⋅ I10 . (4.488)
Din egalitatea curenţilor şi din relaţia tensiunii pe condensatoare se obţine:
I C = −I10 , (4.489)
U 1 = − jX C ⋅ I C , (4.490)
(X1 + X M ) ⋅ I10 = − jX C ⋅ I C , (4.491)
X1 + X M = X C . (4.492)
Frecvenţa tensiunii induse de către generator f1 se determină din relaţia (4.492):
ω1 (L σ1 + L M ) =
1
, (4.493)
ω1 ⋅ C

1
ω1 = , (4.494)
C(L σ1 + L M )
1
f1 = , (4.495)
2 π C(L σ1 + L M )
unde Lσ1 şi LM sunt inductivităţile de dispersie respectiv de magnetizare pe fază şi C capa-citatea pe
fază a bateriei de condensatoare. În figura 4.70 a sunt reprezentate dependenţele:
U1 = f (I 01 ) , (4.496)
şi: U1 = f (I C ) . (4.497)
Tensiunea U1 şi curentul I01 trebuie să aibă astfel de valori încât să satisfacă simultan ambele
32
relaţii, adică punctele de funcţionare se găsesc la intersecţia celor două caracteristici. La
modificarea capacităţii se modifică panta dreptei de sarcină a bateriei de condensatoare (4.490)
şi prin urmare şi frecvenţa [4].
Aceste generatoare au caracteristicile externe reprezentate în figura 4.70 b.
Sistemele moderne sunt complet automatizate şi includ convertizoare de frecvenţă bidirecţionale
(CSF) care au rolul de a păstra constantă frecvenţa tensiunii de ieşire la variaţii în limite largi a
vitezei Ω cu care turbina antrenează generatorul şi permit circulaţia de energie reactivă înspre
miezul feromagnetic fie de la reţea, fie din condensatoarele aflate în circuitul intermediar de
curent continuu (figura 4.71).
U1=f(I0) U1
U1
U10
U1=f(I01)

Sarcina
capacitiva

Sarcina
Sarcina
rezistiva
I01 inductiva
Ur Ilimita I1
Ilimita2
0 0 P
I0
a b
Fig. 4.70 a) Caracteristica de magnetizare a maşinii asincrone şi dreapta de sarcină a bateriei de
condensatoare; b) caracteristica externă a generatorului asincron în regim autonom la diferite
tipuri de sarcini.

CSF P
G.A. Ugen U1
Turbina C Reţe Retea
3~
f gen R f1 I
Ω O
Q

Fig. 4.71 Sistem de producere a energiei electrice cu generator asincron într-o plajă largă de
variaţie a turaţiei.

În figura 4.72 se prezintă un generator asincron cu rotor bobinat şi convertizor static de frecvenţă
în rotor.
S-a notat cu CSF convertizorul static de frecvenţă care alimentează înfăşurarea rotorică cu
tensiunea U2 la frecvenţa f2 variabilă în funcţie de valoarea vitezei unghiulare Ω . Relaţia de
legătură este:
Ω = Ω1 (1 − s ) , (4.498)
f2
s=± , (4.499)
f1
p
f1 = ±f 2 + ⋅Ω . (4.500)
2π
Semnul plus (+) sau minus (-) corespunde succesiunii directe sau inverse a fazelor rotorice. Blocul
BMCP este pentru măsură, comutaţie şi protecţie. Conectarea la reţea este permisă numai când
tensiunea U1 şi frecvenţa f1 sunt aceleaşi cu cele din reţea.
33
 P
G.A. U1
Turbina BMCP
GMCP Retea
3~
f1
OΩ
Q

U2,f 2

CSF

Retea

Fig. 4.72 Sistem cu generator asincron cu rotor bobinat şi convertizor static de frecvenţă în
rotor.

4.14.2.1 Studiul experimental a caracteristicilor generatorului asincron în regim

autonom şi cuplat la reţea
Scopul studiului experimental este urmărirea comportării generatorului asincron în sarcină,
atât în regim cuplat la reţea cât şi în regim autonom.
Schemele de încercare sunt prezentate în fig. 4.75a şi fig. 4.75b [10].
Se conectează comutatorul K2 şi se verifică sensul de rotaţie al maşinii asincrone din fig.
4.75a. Se deschide K2 şi se închide K1 verificându-se ca motorul de curent continuu să se rotească
în acelaşi sens. Se creşte turaţia acestuia până la turaţia de sincronism a maşinii asincrone.
Se conectează maşina asincronă la reţea prin închiderea lui K2 şi se trece în regim de
generator a acesteia prin creşterea în continuare a turaţiei. Se măsoară tensiunea debitată U2,
curentul debitat I3, frecvenţa tensiunii, puterea debitată şi turaţia şi se calculează factorul de putere
şi alunecarea. Pentru determinarea curentului de mers în gol se reduce turaţia la valoarea de
sincronism şi se deconectează motorul de curent continuu de la reţea. Acest curent este necesar
pentru determinarea capacităţii critice a bateriei de condensatoare.

Rp
A R
B1 B2 V2 Trusă
+ M M B
A3 watt- S
V1 = 3∼
− F metrică
K1 RrE T
C K2
A1
A2
a)

34
 Rs
A
V2 Trusă
M B
A3 watt-
F metrică
3
C K2
C C
b)
C

Fig. 4.75 Schema de încercare experimentală a generatorului asincron: a) cuplat la reţea; b) în

regim autonom.

La schema din fig. 4.75b se aduce turaţia cu ajutorul motorului de curent continuu la o
anumită valoare după care se modifică valoarea sarcinii prin modificarea reostatului Rs. Se
măsoară şi se calculează aceleaşi mărimi.
În urma măsurătorilor şi calculelor se reprezintă grafic dependenţa dintre putere respectiv
factor de putere şi alunecare pentru generatorul cuplat la reţea şi dintre tensiune şi alunecare
pentru generatorul în regim autonom.

4.15 Maşini asincrone speciale

4.15.1 Maşina asincronă monofazată

Aceste maşini au o înfăşurare statorică monofazată, alimentată de la o sursă de tensiune
alternativă monofazată, şi o înfăşurare rotorică polifazată în general în colivie. Se foloseşte acolo
unde nu există sistem trifazat de tensiuni.
În construcţie normală înfăşurarea statorică ocupă 2/3 din crestături, 1/3 rămânând libere.
Admiţând că parametrii maşinii sunt constanţi, câmpul magnetic din maşină se descompune
în două componente circulare cu amplitudini diferite, care se rotesc în sensuri contrare [4].
Dacă rotorul se roteşte faţă de stator cu turaţia n, ţinând cont de turaţia câmpului de
succesiune directă:
n 1d = n 1 , (4.520)
şi a celui de succesiune inversă:
n 1i = −n 1 , (4.521)
se pot scrie expresiile alunecărilor şi a cuplurilor electromagnetice de succesiune directă şi
inversă:
n − n n1 − n
s d = 1d = =s, (4.522)
n 1d n1
n − n − n 1 − n n 1 + n 2n 1 − (n 1 − n )
s i = 1i = = = =2−s, (4.523)
n 1i − n1 n1 n1

35
 2
U 
2 ⋅  d  ⋅ M k
= 
2M kd U1 
Md = , (4.524)
sd sk s sk
+ +
sk sd sk s
2
U 
2 ⋅  i  ⋅ M k
= 
2M ki U1 
Mi = . (4.525)
si s k 2−s s
+ + k
s k si sk 2−s

M Md, Mi

Mkd

Md

1 2
0 s
M
Fig. 4.76 Forma de variaţie a
Mi cuplului rezultant M, şi a cuplurilor
de succesiune directă Md şi inversă
Mki Mi.

Cuplul rezultant M se obţine prin diferenţa cuplurilor de succesiune directă şi inversă. În

figura 4.76 s-au reprezentat grafic cuplurile:
M = Md – Mi . (4.526)
Se observă că la pornire (s = 1) cuplul rezultant M este nul, deci maşina asincronă
monofazată nu are cuplu de pornire. Dacă se antrenează din starea oprită într-un sens ea va porni
ca motor în acel sens [4].
Pentru înlăturarea acestui neajuns se realizează o a doua înfăşurare statorică amplasată în
cele 1/3 din crestăturile maşinii rămase libere, în aşa fel încât fluxul primei înfăşurări şi fluxul
celei de-a doua să fie defazate cu 900 electrice. Cea de-a doua înfăşurare se numeşte fază auxiliară
sau înfăşurare de pornire. Curentul fazei auxiliare trebuie să aibă şi el un defazaj de 900 faţă de
cel al fazei principale. Acest lucru se obţine prin înserierea înfăşurării auxiliare cu un condensator
[4].
După pornire faza auxiliară poate fi scoasă din circuit prin deschiderea manuală sau
automată a unui contact sau poate rămâne în circuit (cazul cel mai întâlnit). În figura 4.77 se
prezintă schema de principiu a unei astfel de maşini. De asemenea faza auxiliară se alimentează
de la aceiaşi sursă cu faza principală.

36
 1~U

Faza
principala C

Rotor
Faza
auxiliara
Fig. 4.77 Schema de principiu a maşinii Fig. 4.78 Modificarea legăturilor şi înserierea
asincrone monofazate cu fază auxiliară. unui condensator pentru alimentarea
monofazată.
Un motor asincron cu alimentare monofazată poate fi obţinut dintr-un motor trifazat prin
modificarea legăturilor fazelor şi prin înserierea unui condensator (fig. 4.78).
Pentru puteri mici (sub 150 W) se utilizează maşina monofazată cu poli ecranaţi (sau cu
spiră în scurtcircuit). Maşina este cu poli aparenţi (figura 4.79), o parte a tălpii polare fiind
cuprinsă de spira în scurtcircuit. În acest fel fluxurile pe partea ecranată şi neecranată se defazează
în timp, apărând un câmp magnetic învârtitor capabil să pună rotorul în mişcare având sensul de
la partea neecranată spre partea ecranată. Se prezintă şi diagrama fazorială a câmpului magnetic
[4].

Înfăşurarea
principală

Spira

Înfăşurarea
rotorică

Spira

Fig. 4.79 Schema de principiu a maşinii asincrone monofazate cu poli aparenţi şi spiră în
scurtcircuit.

37
 4.15.2 Regulatoare de inducţie şi regulatoare de fază
Regulatorul de inducţie este o maşină asincronă cu rotorul bobinat blocat care serveşte la
reglarea tensiunilor alternative. Poziţia rotorului se modifică controlat astfel încât tensiunea
rezultantă să varieze cu un unghi de defazaj electric în intervalul [0,1800].
Regulatorul poate fi monofazat sau trifazat (acesta prezintă importanţă practică) [8].
Se consideră ca înfăşurare inductoare, înfăşurarea rotorică care este conectată în paralel cu
reţeaua de alimentare şi înfăşurarea indusă înfăşurarea statorică care se conectează în serie cu
reţeaua (figura 4.82a). Se notează cu U1 tensiunea reţelei de alimentare (tensiunea de intrare) şi
cu U2 tensiunea reglată (tensiunea de ieşire).
Câmpul magnetic învârtitor care se stabileşte în regulator induce în stator tensiunea
electromotoare Ue1 şi în rotor tensiunea electromotoare Ue2 (fig. 4.82b).Dacă se neglijează
pierderile rotorice:
U e 2 ≈ − U1 . (4.542)
Receptorul conectat la ieşirea regulatorului se presupune simetric şi putem considera doar
fazele omoloage din stator şi rotor.

U1
Ue1 U2

ag
Stator
U1 Ue2
Rotor
U2
a. b.

Fig. 4.82 Regulator de inducţie trifazat: a) schema de forţă; b) compunerea tensiunilor.

Tensiunea de ieşire are expresia:

U 2 = U e1 + U e 2 , (4.543)
şi are valoarea maximă dacă axele fazelor coincid. Dacă rotorul se roteşte prin intermediul unui
mecanism cu şurub melc roată melcată cu unghiul geometric α g , tensiunile Ue1 şi Ue2 se vor
defaza cu unghiul electric:
α = p ⋅ αg , (4.544)
şi tensiunea de ieşire se modifică în amplitudine şi fază (figura 4.83).

38
 U2
U e1
a
U e2 = -U1

U2min

U2max

Fig. 4.83 Diagrama fazorială a regulatorului de inducţie.

Regulatoarele de inducţie se construiesc cu 2 sau cel mult 4 poli pentru a avea un domeniu
mai larg de reglare a tensiunii. Reglajul tensiunii se poate face sub sarcină manual sau automat.
Tensiunile se limitează la 10 kV.
În anumite aplicaţii este necesar ca tensiunea de intrare şi cea de ieşire să aibă aceiaşi fază.
Pentru a realiza acest lucru se folosesc regulatoare de inducţie duble, plasate pe acelaşi arbore,
care au succesiuni diferite (figura 4.84a). Diagrama fazorială a tensiunilor este prezentată în
figura 4.84b pe baza relaţiei (4.545):
U 2 = U e1 + U e1 + U e 2 , (4.545)
I II

Cu ajutorul regulatoarelor de inducţie se obţin tensiuni simetrice foarte fin variabile.

U2
U1

Ue1I Ue1II
α α

Ue2 ≅ U1

U2

a) b)
Fig. 4.84 Regulator de fază: a) schema de forţă; b) diagrama fazorială.

4.15.2.1 Studiul experimental al regulatoarelor de inducţie

Scopul studiului experimental este de a cunoaşte comportarea maşinii asincrone cu rotor
bobinat în regim de regulator de inducţie. Schema pentru încercarea experimentală este
prezentată în fig. 4.85 [10].
39
 R S T

AT

K1
V1
X A a
x
V3 V2
Y B b
y
Z C c
z
Stator Rotor

Fig. 4.85 Schema experimentală de încercare a unui regulator de inducţie.

Tensiunea la ieşirea autotransformatorului se aduce la valoarea 1/2U2N. La ieşirea X, Y, Z

nu se conectează nici un consumator. Rotorul se roteşte din 100 în 100 măsurându-se tensiunile
U1 (tensiunea de fază în stator), U2 (tensiunea de linie în rotor) şi U3 (tensiunea de linie la ieşire).
Se calculează tensiunile de fază în rotor şi la ieşire şi unghiul electric αe, reprezentându-se grafic
diagrama fazorială a tensiunilor:
U f 1 = U1 , (4.546)
U2
Uf 2 = , (4.547)
3

U3
Uf3 = , (4.548)
3
U f 3 = U f1 + U f 2 . (4.549)

4.15.3 Maşina asincronă liniară

Dacă se „taie” statorul şi rotorul unei maşini asincrone rotative după o generatoare şi se
desfăşoară într-un plan se obţine maşina asincronă liniară compusă din inductor şi indus (figura
4.86). Asupra armăturii mobile se exercită forţa de tracţiune F care determină o mişcare liniară
cu viteza v. Câmpul magnetic nu mai este învârtitor ci este un câmp alunecător care se deplasează
cu viteza v1. Alunecarea în acest caz are expresia [3]:
v −v
s= 1 . (4.550)
v1
Din punct de vedere constructiv putem avea maşini cu inductor scurt şi indus lung sau cu
inductor lung şi indus scurt.

40
 v Inducto
F

Indus F

Fig. 4.86 Maşina asincronă liniară.

Viteza liniară a câmpului magnetic alunecător poate fi exprimată cu relaţia:

1
v1 = π ⋅ D ⋅ n 1 ⋅ , (4.551)
60
π ⋅ D = 2p ⋅ τ , (4.552)
60 ⋅ f1
n1 = . (4.553)
p
Rezultă:
v1 = 2 τ ⋅ f 1 , (4.554)
unde τ este pasul polar al maşinii. Deci numărul perechilor de poli p nu influenţează viteza v1.
Acest tip de maşină se utilizează pentru vehicule de mare viteză (până la 100 m/s), la lansarea
avioanelor pe portavioane, la uşile metroului, etc.
Dezavantajele ei sunt pierderile suplimentare, randamentul şi factorul de putere scăzute şi
apariţia unor nesimetrii.
Din categoria maşinilor asincrone speciale putem aminti şi servomotorul asincron,
tahogeneratorul asincron şi modificatorul de frecvenţă asincron [8].

41