La apariţia unei diferenţe între Cm şi Ce, viteza rotorului şi deci a
Capitolul 1. câmpului electromagnetic al inductorului devine diferită de viteza
MODELAREA GENERATORULUI SINCRON
Generatoarele sincrone constituie principalele surse de energie
electrică din cadrul unui sistem electroenergetic. Ele convertesc energia
mecanică furnizată de o turbină hidraulică sau cu aburi în energie
electrică.
2.1. Construcţia şi principiul de funcţionare
Principalele părţi componente ale generatorului sincron sunt
(fig.2.1):
 Statorul care are o formă cilindrică în interiorul căruia se află
crestături în care sunt distribuite spaţial înfăşurările celor trei
faze (a, b şi c) decalate între ele cu 120o electrice;
 Rotorul este partea mobilă care se roteşte în interiorul statorului
şi pe care se află dispuse:
 înfăşurarea de excitaţie (alimentată de la o sursă de
tensiune continuă);
 bare de amortizare care formează o colivie (în regim
permanent acestea nu sunt parcurse de curenţi).
Curentul continuu care parcurge înfăşurarea de excitaţie creează
un câmp magnetic fix faţă de rotor dar care antrenat de acesta se
roteşte faţă de stator cu o viteză egală cu viteza rotorului. Prin urmare,
în înfăşurările statorice se induc tensiuni alternative a căror frecvenţă
depinde de viteza rotorului şi numărul de perechi de poli magnetici.
Când generatorul este conectat la reţeaua electrică înfăşurările
statorice sunt parcurse de curenţi alternativi având pulsaţia egală cu
cea a reţelei. Aceşti curenţi produc la rândul lor un câmp magnetic
învârtitor care interacţionează cu cel produs de curentul de excitaţie
dând naştere unui cuplu electromagnetic (Ce) care, în regim staţionar,
este egal cu cel mecanic (Cm) aplicat rotorului. Pentru a se obţine un
cuplu constant, cele două câmpuri magnetice (statoric şi rotoric) trebuie
să se rotească cu aceeaşi viteză (să fie sincrone).
2-1
câmpului electromagnetic al indusului (statorului). În barele coliviei de
amortizare, ca şi în fierul masiv al rotorului apar curenţi turbionari (fierul
masiv al rotorului poate fi considerat o înfăşurare echivalentă
suplimentară de amortizare) de frecvenţă egală cu frecvenţa de
alunecare. Aceşti curenţi creează un câmp electromagnetic, respectiv
un cuplu electromagnetic care se opune cauzei care i-a produs. Astfel,
dacă viteza rotorului devine mai mare decât viteza de sincronism,
atunci curenţii induşi determină creşterea cuplului electromagnetic Ce,
iar rotorul se frânează. Invers, dacă viteza rotorului scade sub viteza de
sincronism, atunci curenţii induşi diminuează cuplul electromagnetic, iar
rotorul se accelerează.
Numărul polilor magnetici determină viteza mecanică m a rotorului
şi frecvenţa electrică f a curenţilor statorici. Dacă p este numărul perechilor
de poli, iar n este viteza rotorului în [rot/min], atunci frecvenţa în [Hz] a
t.e.m. induse este:
p  2  n
[rad el / s ] p  m [rad / s ] 60 n
f     p  p  fm (2.1)
2 2 2 60
şi în regim staţionar trebuie să fie egală cu frecvenţa reţelei electrice la
care este conectat generatorul sincron.
În funcţie de forma rotorului şi viteza de rotaţie1 a acestuia,
generatoarele sincrone se împart în două categorii:
 Generatoare cu poli înecaţi sau turbogeneratoarele:
– au rotorul de formă cilindrică;
– sunt antrenate de către turbine cu vapori sau gaze care
funcţionează cu viteze ridicate (au o pereche sau cel mult
două perechi de poli);
– conductoarele înfăşurării de excitaţie sunt dispuse în
crestături longitudinale asigurându-se astfel un întrefier
constant; ele prezintă simetrie şi din acest motiv se numesc
şi maşini izotrope.
1
Viteza mecanică de sincronism este dependentă de valoarea frecvenţei şi de numărul
de perechi de poli. La 50 Hz viteza de sincronism este 3000 rot/min pentru o pereche
de poli, 1500 rot/min pentru două perechi de poli, 1000 rot/min pentru 3 perechi de
poli etc.
  Generatoare cu poli aparenţi sau hidrogeneratoarele: 2.2. Modelul electromecanic al generatorului sincron. Ecuaţia
de mişcare
– au rotorul constituit din mai multe perechi de poli aparenţi
Prin “ecuaţie de mişcare” se înţelege ecuaţia diferenţială care descrie
dispuşi la periferia unei roţi polare;
accelerarea/decelerarea rotorului generatorului sincron şi a turbinei de
– sunt antrenate de turbine hidraulice care funcţionează la
antrenare la apariţia unui dezechilibru între cuplul mecanic şi cuplul
turaţii reduse, fapt ce impune un număr mai mare de
electromagnetic.
perechi de poli (p  3)
Conform legii fundamentale a mecanicii, mişcarea rotorului
generatorului sincron şi a turbinei de antrenare sub acţiunea cuplului
mecanic dezvoltat de turbină şi a cuplului electromagnetic rezistent
dezvoltat de generator este:
d m
J  C aa  C ma  C ea (2.3)
dt
în care: J este momentul de inerţie al maselor aflate în mişcare (kgm2);
m – viteza unghiulară a rotorului (radiani mecanici / s);
Caa – cuplul de accelerare, în unităţi absolute (Nm);
C ma – cuplul mecanic, în unităţi absolute (Nm);
C ea – cuplul electromagnetic, în unităţi absolute (Nm);
t – timpul, în secunde.
Ecuaţia diferenţială (2.3) poate fi normalizată şi exprimată în unităţi
relative (u.r.) definind constanta de inerţie H ca fiind energia cinetică a
rotorului (în Joule = Watt . secundă) raportată la puterea nominală
aparentă a generatorului (Sb=Sng în VA):

Fig. 2.1. Secţiune printr-un generator sincron cu o singură 1 J02m

H  [s] (2.4)
pereche de poli. 2 Sb

în care 0 m este viteza unghiulară nominală a rotorului, în radiani

Pentru a stabili relaţia de legătură între gradele electrice el mecanici/s.
utilizate în expresiile undelor de tensiune şi curent şi gradele
Dacă se exprimă momentul de inerţie J din relaţia (2.4):
geometrice  geom care definesc poziţia rotorului, se multiplică ecuaţia
(2.1) cu 2t , obţinându-se: 2 HS b
J
02m
2ft  t  p 2f m t  pm t sau el  p geom (2.2)
şi se introduce în ecuaţia (2.3) se obţine:

2-2
 2H d m r  0 r
Sb  C ma  C ea   1
0m
2
dt 0 0
sau şi se ţine cont că:
d   C ma  C ea d d   r 

2H  m  (2.5) 
dt   0 m 
 Sb dt dt  0 

0m atunci ecuaţia de mişcare (2.6) devine:
d
Ţinând cont că, pe de o parte: 2H  Ca  Cm  Ce  Pm  Pe (2.7)
r dt
m p r Se notează cu  unghiul care determină poziţia rotorului la un
 
0 m 0 0 moment dat (în radiani electrici) în raport cu un sistem de referinţă ce se
roteşte sincron (cu viteza unghiulară 0 ) şi cu 0 valoarea acestui unghi
p
la momentul t=0 (fig.2.2).
în care:  r este viteza unghiulară a rotorului (radiani electrici/s);
0 – viteza unghiulară nominală a rotorului (radiani electrici/s); +j r Axa rotorică q
(la momentul t)
p – numărul de perechi de poli ai generatorului sincron.
iar pe de altă parte: rt
Axa rotorică q
(la momentul t=0)
Cma  Cea Cma  Cea
  Cm  Ce  Pm  Pe    Axa sincronă
Sb Cb
(axa reală)
0 m +1

în care: C m , C e sunt cuplurile mecanic şi electric exprimate în u.r. de

cuplu; Axa rotorică d
S
Cb  b – cuplul de bază; Fig. 2.2. Definirea unghiurilor
0 m
Prin urmare:
Pm , Pe – puterile mecanică şi electrică exprimate în u.r.
  r t  0  0t   r  0  t  0
ecuaţia (2.5) devine: d   0
 r  0  0 r  0 (2.8)
d   dt 0
2H  r   C a  C m  C e  Pm  Pe (2.6)
dt   0 
 d 2 d
2
 0
Dacă se defineşte abaterea relativă a vitezei rotorice de la viteza dt dt
de sincronism:
2-3
   (r  0 ) 0  0 (grupul a atins viteza de sincronism, adică
Din relaţiile (2.7) şi (2.8) rezultă ecuaţia diferenţială de ordinul 2 r  0 ), din relaţia (2.11) rezultă:
corespunzătoare modelului electromecanic, cunoscută şi sub Ta
denumirea de ecuaţia de mişcare: t  0  C  1 şi t  Ta  0  1
2H
d 2 d  0  Deci, timpul de lansare al grupului, în secunde, este:
2
 0   Cm  Ce   0  Pm  Pe  (2.9)
Ta  M  2 H
dt dt 2 H 2 H
Obs: Atunci când în modelul electromagnetic nu se ţine cont de în care H este constanta de inerţie a acestuia.
prezenţa înfăşurărilor de amortizare, efectul acestora asupra mişcării În studiile vizând stabilitatea SEE ecuaţia de mişcare (2.10) -
rotorului se modelează în ecuaţia de mişcare prin adăugarea unui modelul electromecanic al generatorului sincron – se utilizează sub
termen proporţional cu abaterea vitezei unghiulare de la viteza de forma unui sistem de două ecuaţii diferenţiale de ordinul I, adică:
sincronism  . În acest caz ecuaţia de mişcare capătă forma:
 d
2H d 2  M dt  Cm  Ce  D  Pm  Pe  D
 Cm  Ce  D  Pm  Pe  D (2.10)  (2.12)
0 dt 2  d   
 dt 0
în care D este coeficientul de amortizare, în u.r.
Se defineşte timpul de lansare al grupului notat cu M sau Ta ,în 2.3. Modelul electromagnetic al generatorului sincron
secunde, ca fiind intervalul de timp în care generatorul, pornind din
repaus, ajunge la viteza unghiulară nominală 0 , dacă i se aplică un 2.3.1. Ecuaţiile de bază ale generatorului sincron
cuplu de accelerare egal cu cuplul nominal, adică Ca =1 u.r. Pentru studiul regimurilor de funcţionare ale sistemelor
electroenergetice se utilizează reprezentarea generatoarelor sincrone
În aceste condiţii, plecând de la ecuaţia (2.6),
printr-un număr de înfăşurări echivalente, cuplate magnetic şi aflate în
d   mişcare.
2 H  r   Ca
dt  0  În figura 2.1 este reprezentată o secţiune printr-un generator
rezultă: sincron cu o singură pereche de poli. Sunt puse în evidenţă
d   r  C a următoarele circuite (fig 2.3.):

dt  0  2 H  Circuitele statorice: cele 3 înfăşurări statorice a-a’, b-b’ şi c-c’,
Integrând în raport cu timpul rezultă: decalate cu 1200 în sensul trigonometric. Tensiunile la bornele
Ca înfăşurărilor statorice sunt ua , ub şi uc, iar curenţii ia ,ib şi ic. În continuare,
(t )  t  C (2.11) pentru înfăşurările statorice se va utiliza convenţia de la generator, adică
2H curentul statoric este pozitiv când iese din maşină.
în care C este constanta de integrare.
 Circuitele rotorice. Înfăşurarea de excitaţie f-f’, este situată pe axa
Având în vedere că Ca = 1 şi că la momentul t  0 , rotorică directă denumită axa d sau axa longitudinală. Sensul pozitiv al
  (r  0 ) 0  1 (grupul este în repaus, adică r  0 ), iar la t  Ta , acesteia coincide cu sensul câmpului magnetic produs de curentul de
excitație. Axa perpendiculară pe axa directă – defazată cu 900 înainte
2-4
în sensul de rotaţie – se numeşte axa q, axa în cuadratură sau axa Dacă se aplică legea inducţiei electromagnetice rezultă
transversală. Se precizează că alegerea sensului pozitiv al axei q este următoarele ecuaţii ale tensiunilor, în mărimi instantanee:
arbitrară. Sensul ales în este în conformitate cu standardul IEEE 100-  Pentru înfăşurările statorice:
1977 și este caracterizat de faptul că axa q precede axa d. În plus, față
d  a (t )
de înfășurarea de excitație, se consideră înfăşurările de amortizare ua  t    Ra  ia  t   (2.13,a)
dispuse după cele două axe rotorice. Numărul acestor înfăşurări dt
caracterizează gradul de precizie al modelului generatorului. Modelele d  b (t )
cele mai utilizate folosesc câte o înfăşurare de amortizare în axa d ub  t    Rb  ib  t   (2.13,b)
notată cu D, respectiv în axa q notată cu Q. Aceste înfăşurări sunt în dt
permanenţă scurtcircuitate. d  c (t )
uc  t    Rc  ic  t   (2.13,c)
Mişcarea rotorului este caracterizată de unghiul electric  [radiani dt
electrici] (v. fig. 2.1) dintre axa rotorică longitudinală şi axa fazei
unde: Ra, Rb, Rc sunt rezistenţele înfășurărilor fazelor a, b și c;
statorice a (   r t ).
 – fluxul total care înlănţuie o fază.
Pentru stabilirea ecuaţiilor ce descriu funcţionarea generatorului
sincron, mărimile de stare la bornele circuitelor – tensiuni şi curenţi – se Aceste relaţii se pot scrie sub formă matriceală:
asociază conform regulii de la generatoare pentru circuitele statorice a, b, d
c, respectiv conform regulii de la receptoare pentru circuitul de excitaţie f uS     RS iS    S  (2.14)
dt
(fig.2.3). Pentru circuitele de amortizare – care sunt închise în scurtcircuit –
se pot admite sensuri arbitrare pentru curenţii de amortizare iD şi iQ. De unde:  RS   dig Ra , Rb , Rc  este matricea diagonală a rezistenţelor
asemenea, se definește pentru curenți sensul pozitiv ca fiind sensul înfăşurărilor statorice.
curenților care intră într-un nod. Prin urmare, în ecuațiile funcționale ale  Pentru înfăşurările rotorice:
generatorului sincron curenții statorici vor fi considerați cu semnul minus
deoarece ei paresc nodul. d  f (t )
u f (t )  R f  i f (t )  (2.15,a)
dt
d  D (t )
0  RD  iD (t )  (2.15,b)
dt
d  Q (t )
0  RQ  iQ (t )  (2.15,c)
dt
unde: Rf, RD, RQ sunt rezistenţele înfășurărilor rotorice;
 – fluxul total care înlănţuie fiecare o înfășurare.
sau sub formă matriceală:
d
uR    RR iR    R  (2.16)
dt
Fig. 2.3. Circuitele rotorice şi statorice ale generatorului sincron.
unde:  RR   diag R f , RD , RQ  este matricea diagonală a rezistenţelor
înfăşurărilor rotorice.
2-5
 Inductivităţile proprii şi mutuale ale circuitelor statorice variază
odată cu permeanţa circuitului magnetic (P) în funcţie de poziţia
 Ecuaţiile fluxurilor magnetice
rotorului.
Fluxul total ce înlănţuie înfăşurarea statorică a fazei a în orice Este cunoscut faptul că fluxul magnetic produs într-o înfăşurare
moment se poate exprima sub forma: statorică se închide pe traseul format din miezul statoric, prin întrefier,
 a  t   laa ia  labib  lacic  laf i f  laDiD  laQiQ
miezul rotoric şi înapoi prin întrefier la stator. Întrefierul generatorului
(2.17, a)
sincron fiind neuniform (mai pronunţat într-un generator cu poli
În mod similar se pot scrie expresiile fluxurilor din înfăşurările aparenţi) şi în plus rotorul modificându-şi poziţia, apare variaţia
statorice b şi c, respectiv, din celelalte înfăşurări ale generatorului permeanţei acestei căi magnetice, variaţie ce poate fi exprimată cu
sincron, rezultând: aproximaţie prin ecuaţia:
Stator Rotor P  P0  P2 cos 2
  a  t    laa lab lac laf laD laQ   ia  În această ecuaţie  este distanţa unghiulară în lungul
  
  b  t    lba lbb lbc lbf lbD lbQ   ib  circumferinţei periferice a rotorului măsurată de la axa rotorică d
(fig.2.4).
  c  t    lca lcb lcc lcf lcD lcQ   ic  (2.17, b) Deoarece permeanţele celor doi poli (nord – N şi sud – S) sunt
   
  f  t    l fa l fb l fc l ff l fD l fQ   i f  egale, apare o variaţie de frecvenţă dublă. Se menţionează că există şi
  t   lDa armonice de ordin mai superior dar care în mod curent se neglijează.
lDb lDc lDf lDD lDQ   iD 
 D     
  Q  t    lQa lQb lQc lQf lQD lQQ   iQ 
în care:
 laa lab lac laf laD laQ 
l lbb lbc lbf lbD lbQ 
 ba
[ LSS ] [ LSR ]  lca lcb lcc lcf lcD lcQ 
 
[ LRS ] [ LRR ]  l fa l fb l fc l ff l fD l fQ 
lDa lDb lDc lDf lDD lDQ 
 
lQa lQb lQc lQf lQD lQQ 
este matricea inductivităților proprii și mutuale. Fig. 2.4. Variaţia permeanţei magnetice a unei faze statorice în funcție
de poziţia rotorului.
Observaţie: În relaţia (2.17) semnul negativ asociat curenţilor statorici
se datorează convenţiei adoptate (după regula de la receptoare dar cu  Inductivităţile proprii ale înfăşurărilor statorice.
semn negativ), iar [ LRS ]  [ LSR ]T .
Inductivitatea proprie laa este egală cu raportul dintre fluxul magnetic
Înainte de a trece la calculul inductivităţilor proprii şi mutuale din ce înlănţuie faza “a” şi curentul ia, curenţii din celelalte circuite fiind nuli.
ecuaţiile fluxurilor magnetice se impun câteva explicaţii suplimentare. Inductivitatea proprie a unei faze statorice este maximă când axa directă
coincide cu axa acestei faze. Deci, inductivitatea laa va avea un maxim
2-6
pentru   00 , un minim pentru   900 , din nou maxim pentru   1800 Deoarece prin construcţie cele două înfăşurări de fază b şi c sunt
ş.a.m.d. (fig. 2.5). Inductivitatea este direct proporţională cu permeanţa, identice cu înfăşurarea de fază a, dar decalate cu 1200 respectiv cu
care are o variaţie armonică de ordinul doi. Prin urmare, inductivitatea 2400 faţă de aceasta, în continuare se vor considera Laa 0  Lbb 0  Lcc 0 şi
proprie totală laa a fazei a este dată de relaţia: Laa 2  Lbb 2  Lcc 2 , rezultând:
laa  Lal  lgaa  Lal  Lg 0  Laa 2 cos 2  Laa 0  Laa 2 cos 2 (2.18,a)  2 
l bb  Laa 0  Laa 2 cos 2    (2.18,b)
în care l gaa  Lg 0  Laa 2 cos 2 este inductivitatea proprie a fazei a  3 
 2 
datorită fluxului magnetic în întrefier; l cc  Laa 0  Laa 2 cos 2    (2.18,c)
 3 
Lal reprezintă inductivitatea de dispersie (datorată fluxului de
scăpări care nu traversează întrefierul);  Inductivităţile mutuale dintre înfăşurările statorice
Laa 0  Lal  Lg 0 Inductivitatea mutuală dintre oricare două înfăşurări statorice este
laa negativă şi are o variaţie armonică de ordinul doi din cauza formei
rotorului. Inductivitatea mutuală între două faze statorice este maximă
când axa directă coincide cu bisectoarea unghiului ascuţit format de
Laa2
axele lor. Astfel, inductivitatea lab are o valoare absolută maximă când
Laa0
  1500  5 / 6 radiani  sau   300 ( / 6 radiani) (v. fig.2.6).
Laa0 laa
90o 180
o
270
o o
360

o
0
o o o o o

0 90 180 270 360
Lab0
Lab2
Fig. 2.5. Variaţia inductivităţii proprii în funcție de poziția rotorului.
-Lab0
Expresiile celorlalte inductivităţi proprii statorice se obțin în mod
similar înlocuind unghiul  cu unghiul b dintre axa fazei b și axa
rotorică d, respectiv cu unghiul c dintre axa fazei c și axa rotorică d. Fig. 2.6. Variaţia inductivităţii mutuale lab = f(  ) dintre înfăşurările
În acest sens se are în vedere că b    2 3 , mai precis statorice.

b    4 3    6 3  2 3    2 3 , iar c    2 3 . Inductivitatea mutuală lab între fazele a şi b ale statorului poate fi

exprimată sub forma:
Prin urmare:
 2 
 4   2  lab  lba   Lab 0  Lab 2 cos  2  
lbb  Lbb 0  Lbb 2 cos 2      Lbb 0  Lbb 2 cos 2      3 
 3   3 

(2.19,a)

 2    Lab 0  Lab 2 cos  2  
lcc  Lcc 0  Lcc 2 cos 2      3
 3 
2-7
 Pentru a obține expresiile inductivităților mutuale lbc și lca , în l ff  L ff  L f inductivitatea proprie a înfăşurării de excitaţie;
relațiile (2.19,a) se înlocuiește unghiul  cu unghiul b    2 3 , lDD  LDD  LD inductivitatea proprie a înfăşurării de amortizare din
respectiv cu unghiul c    2 3 și se ține cont că, datorită simetriei axa D;
lQQ  LQQ  LQ inductivitatea proprie a înfăşurării de amortizare din
constructive, Lab 0  Lbc 0  Lca 0 , iar Lab 2  Lbc 2  Lca 2 .
axa Q;
În aceste condiții rezultă:
l fD  l Df  L fD inductivităţile mutuale ale înfăşurărilor de pe axa d
lbc  lcb   Lab 0  Lab 2 cos  2    (2.19,b)
(amortizare D şi excitaţie f);
lca  lac   Lab 0  Lab 2 cos  2   3 (2.19,c) l fQ  lQf  0 inductivităţile mutuale între înfăşurările de pe axe
În plus, se precizează faptul că Lab 0  Laa 0 / 2 și Lab 2  Laa 2 . diferite sunt nule
l DQ  lQD  0

 Inductivităţile mutuale dintre înfăşurările statorice şi cele  Expresiile fluxurilor statorice

rotorice.
Dacă se neglijează variaţiile întrefierului datorate crestăturilor Înlocuind expresiile inductivităţilor în ecuaţiile (2.17) ale fluxurilor
statorice, atunci permeanţa circuitelor rotorice poate fi considerată statorice rezultă:
 a  ia  Laa 0  Laa 2 cos 2 
constantă. În schimb, variaţia inductivităţilor mutuale dintre stator și
rotor se datorează schimbării poziție relative dintre aceste înfăşurări
datorită deplasării rotorului. Cuplajul între o înfăşurare statorică şi o  ib   Lab 0  Lab 2 cos  2   3  
înfăşurare rotorică este nul când ele sunt perpendiculare , iar cuplajul
este maxim când axele lor sunt paralele. Considerând o distribuţie  ic   Lab 0  Lab 2 cos  2   3  
sinusoidală a t.m.m. şi a liniilor de flux în întrefier, rezultă: (2.21,a)
 i f Lmd cos  
laf  l fa  Lmd cos  (2.20,a)
 iD LmD cos  
laD  lDa  LmD cos  (2.20,b)  iQ   LmQ sin  
laQ  lQa  LmQ cos     2    LmQ sin  (2.20,c)
 b  ia   Lab 0  Lab 2 cos  2   3  
Pentru a obține inductivităţile mutuale dintre faza b şi circuitele
rotorice se va înlocui unghiul  cu unghiul b    2 / 3 , iar pentru a  ib  Laa 0  Laa 2 cos 2    2 3  
obține inductivităţile mutuale dintre faza c și circuitele rotorice se va  ic   Lab 0  Lab 2 cos  2     
înlocui unghiul  cu unghiul c    2 / 3 . (2.21,b)
 i f Lmd cos    2 3 
 Inductivităţile rotorice
 iD LmD cos    2 3 
Inductivitățile rotorice (proprii şi mutuale) sunt constante. În plus,
deoarece cele două axe d şi q sunt perpendiculare (decalate cu  / 2 ),  iQ   LmQ sin    2 3 
inductivităţile mutuale între înfăşurările situate pe axe diferite sunt nule.
În aceste condiții, rezultă:
2-8
  c  ia   Lab 0  Lab 2 cos  2   3   sau
 S      LSS      LSR    
 ib   Lab 0  Lab 2 cos  2       
[iS ]
(2.23,b)
 R      LSR      LRR 
T
[iR ]
 ic  Laa 0  Laa 2 cos 2    2 3  
(2.21,c) în care  este poziţia unghiulară a rotorului, definită prin convenţie ca
 i f Lmd cos    2 3  unghiul dintre axa longitudinală a rotorului şi axa fazei a.
 iD LmD cos    2 3  Sintetizând cele prezentate anterior, rezultă că matricele de
 iQ   LmQ sin    2 3  inductivităţi care intervin în relaţiile (2.23) sunt:

 L  2  Laa 0   
 Expresiile fluxurilor statorice  Laa 0  L aa 2 cos  2   aa 0  L aa 2 cos  2    2  L aa 2 cos  2  3  
 2  3   
 Laa 0  2   2  Laa 0 
În mod similar ecuaţiile fluxurilor din circuitele rotorice devin: LSS     2  L aa 2 cos  2  3  Laa 0  L aa 2 cos 2    3    L aa 2 cos  2    
     2 
 f  L f i f  L fD iD   L   Laa 0  2  
 aa 0
 L aa 2 cos  2     L aa 2 cos  2    Laa 0  L aa 2 cos 2    
3  
(2.22,a)
 Lmd ia cos   ib cos    2 3  ic cos    2 3   2  3 2 
 
 D  L fD i f  LD iD   L md cos  L mD cos   LmQ sin  
(2.22,b)  
 LmD ia cos   ib cos    2 3  ic cos    2 3  T   2   2   2  
LSR    LSR    L md cos    L mD cos     LmQ sin    
  3   3   3  
 Q  LQ iQ   2  2  2  
  
(2.22,c)  L md cos     L mD cos      LmQ sin  2  
 LmQ ia sin   ib sin    2 3  ic sin    2 3    3   3   3  
respectiv
Ecuaţiile fluxurilor magnetice (2.21) şi (2.22) se pot scrie sintetic
 Lf L fD 0
sub următoarea formă matriceală:  
 L RR    L fd LD 0
Stator Rotor  
 0 0 LQ 
 a   ia  Observaţie: În stabilirea expresiilor termenilor matricelor de
   i 
 b  b 1
inductivităţi s-a ţinut cont că Laa 0  Lbb 0  Lcc 0 ; Lab 2  Laa 2 şi Lab 0  Laa 0 .
 c   
 LSS      LSR      ic  2
 
     
(2.23,a) Se observă că termenii matricelor de inductivităţi LSS  şi LSR 
 
 LSR      LRR   i f 
T
 f  depind de poziţia rotorului, adică de unghiul  , în timp ce termenii
    matricei de inductivităţi LRR sunt constanţi. Dacă  r este viteza
 D   iD  rotorului, atunci   r t  0 , iar LSS  şi LSR  sunt funcţii periodice,
  i 
 Q  Q  variabile în timp.

2-9
 Utilizarea ecuaţiei matriceale (2.23,b) la studiul regimului Analizând relaţiile (2.22,a,b,c) ale fluxurilor din înfăşurările
generatorului sincron conduce la calcule complicate. Aceasta justifică circuitelor rotorice:
apelarea la noi variabile, mai potrivite decât mărimile de fază statorice:   2   2  
ia, ib, ic, ua, ub, uc etc. Această schimbare indispensabilă este dată de  f  L f i f  L fD i D  Lmd i a cos   ib cos     ic cos   
  3   3 
transformata Park.
  2   2  
 D  L fD i f  LD iD  LmD ia cos   ib cos      ic cos    
2.3.2. Transformata Park   3   3  
Transformata propusă de Park se bazează pe teoria originală a   2   2  
 Q  LQ iQ  LmQ ia sin   ib sin      ic sin    
celor două reacţii, dezvoltată de Blondel [1923] şi apoi expusă
  3   3  
conceptual de Doherty şi Nickle [1926].
Transformata Park propusă de acesta iniţial în anul 1929, constă se observă formele asemănătoare în care se combină curenţii de fază
în înlocuirea celor trei înfăşurări statorice a, b, şi c prin trei înfăşurări statorici ia , ib şi ic în fiecare axă. Aceasta sugerează posibilitatea de
rotorice fictive denumite d, q, 0 (sistem de coordonate rotorice) (fig.2.7): transformare a curenţilor de fază statorici în noi variabile de stare.
Astfel, se propun pentru curenţii în înfăşurările fictive din axele d şi q
– înfăşurările din axele d (longitudinală) şi q (transversală) se rotesc
relaţiile:
împreună cu rotorul. Nu există cuplaje mutuale între înfăşurările
după axele d şi q;   2   2  
I d  k d i a cos   ib cos     ic cos    (2.24,a)
  3   3 
– axa 0 este independentă de axele d şi q, fiind parcursă de curenţi
numai în regim dezechilibrat.   2   2  
I q   k q i a sin   ib sin      ic sin     (2.24,b)
axa q
  3   3 
Iq Constantele kd şi kq sunt arbitrare şi valorile lor pot fi alese pentru
Uq q a simplifica coeficienţii în ecuaţiile de funcţionare. În majoritatea
lucrărilor de specialitate asupra teoriei maşinii sincrone, coeficienţii kd şi
kq au valorile 2/3 şi această alegere se va utiliza în continuare. O
UQ = 0 Q alternativă a transformării poate fi kd  kq  2 / 3 .
D f d Dacă se alege kd  kq  2 / 3 , se poate arăta că, pentru regimuri
0 axa d sinusoidale şi echilibrate ale generatorului sincron, valorile de vârf ale
UD=0 Uf Ud curenţilor Id şi Iq sunt egale cu valoarea de vârf a curentului statoric. În
axa 0 I0 If Id
U0 acest scop se consideră expresiile corespunzătoare curenţilor din stator
pentru un regim echilibrat:
Fig. 2.17. Înfăşurările generatorului sincron după aplicarea
transformatei Park ia  I m sin  s t 
Principalul avantaj al transformatei Park constă în faptul că toate
înfăşurările din figura 2.7 sunt fixe unele în raport cu celelalte, rezultând  2 
ib  I m sin  s t   (2.25)
inductivităţi proprii şi mutuale constante în raport cu timpul. Aceasta  3 
conduce la ideea de a considera ecuaţii mai simple folosind termeni ai
 2 
variabilelor d, q, 0 în loc de termenii mărimilor de fază a, b, c. ib  I m sin  s t  
 3 
2-10
unde: s  2f esteviteza unghiulară a curenţilor statorici, în radiani Deci, transformarea Park de la variabilele de fază a,b,c la
electrici/secundă. variabilele d,q,0 poate fi scrisă pentru curenţi sub următoarea formă
Dacă se înlocuiesc aceste expresii în ecuaţiile (2.24,a) rezultă: matriceală:

  2   2    2   2  
I d  kd  I m sin  s t  cos   I m sin  s t   cos      d   cos  cos    3  cos    3    a  a
  3   3            
  2  2    2       

 I m sin  s t 
2  
 cos   
2  

 q     sin   sin      sin       b    P   b  (2.27)
 3   3     3  3   3     
   1 1 1     
sau după efectuarea transformărilor trigonometrice:  0   
 c    c 
3  2 2 2 
I d  kd I m sin  s t    (2.26,a)
2 Transformarea inversă de la variabilele d,q,0 la variabilele a,b,c
Pentru ca valoarea de vârf a curentului Id să fie egală cu Im , este dată de expresiile:
coeficientul kd trebuie luat egal cu 2/3.  
În mod similar din ecuaţia (2.24,b), pentru condiţii de încărcare a   cos   sin  1  d  d 
echilibrată, rezultă:
       
    2   2      
1   q    P   q 
1
3  b    cos      sin    
I m cos  s t   
(2.27’)
I q   kq (2.26,b)     3   3 
2     
   2  2      
Din nou, pentru ca valoarea maximă a lui Iq să fie egală cu  c  cos    
  sin     1  0   0 
valoarea de vârf a curentului statoric este necesar ca kq = 2/3.   3   3  
Deoarece cele două componente ale curentului Id şi Iq produc Coeficienţii 2/3 şi 1/2 (pentru componenta homopolară) din relaţia
împreună un câmp magnetic identic cu cel produs de setul original al (2.27) au fost aleşi de Park pentru simplificarea expresiilor. De
celor 3 curenţi de fază, rezultă că cea de a treia componentă nu trebuie menţionat că prin această alegere matricea de transformare P  nu este
să producă nici un câmp în spaţiul întrefierului. Deci, cea de a treia
ortogonală, adică P   P  T .
1
variabilă poate fi curentul de secvenţă zero I0, adoptat prin analogie cu
componenta de secvenţă zero din teoria componentelor simetrice:
1 2.3.3. Ecuaţiile Park ale generatorului sincron
I0   ia  ib  ic 
3
(i) Exprimarea fluxurilor înfăşurărilor statorice în componente d,q,0
Dacă regimul este echilibrat, atunci ia  ib  ic  0 şi deci:
Se reiau ecuaţiile fluxurilor magnetice din înfăşurările statorice şi
I0  0 (2.26,c) rotorice scrise sub forma matriceală compactă:
[ S ] [ LSS ] [ LSR ] [iS ]
Se precizează că I 0 este o valoare instantanee a curentului care   (2.23)
poate varia cu timpul. [ R ] [ LRS ] [ LRR ] [iR ]

2-11
 Ţinând seama de (2.23) şi aplicând transformata inversă pentru  3 
curenţii statorici [iS ]   P  [ I P ] , rezultă:
1  d    Laa 0  Lab 0  Laa 2  I d  Lmd I f  LmD I D
 2 
[ S ] [ LSS ] [ LSR ] [ P]1 0 [I ]  3 
   P (2.28)  q    Laa 0  Lab 0  Laa 2  I q  LmQ I Q (2.30’)
[ R ] [ LRS ] [ LRR ] 0 [1] [iR ]  2 
în care:  0    Laa 0  2 Lab 0  I 0
 I P   I d
T
Iq I 0 
Se menţionează că, deşi curenţii rotorici nu suferă nici un fel de
Aplicând transformata Park directă fluxurilor magnetice statorice modificare, din considerente de uniformizare a scrierii s-au folosit
[ S ] se obţine: majuscule If, ID, IQ în loc de if, iD, iQ.
Dacă se definesc noi inductivităţi:
[ P ] [ P] 0  [ S ] 3
  Ld  Laa 0  Lab 0 
[ R ]  0 [1] [ R ]
(2.29) Laa 2
2
3
în care   P    d Lq  Laa 0  Lab 0  Laa 2
T
q  0  (2.31)
2
Din relaţiile (2.28) şi (2.29) rezultă:
L0  Laa 0  2 Lab 0
[ P ] [ P] 0 [ S ] sau
  
[ R ] 0 [1] [ R ]  Ld 0 0
 L 'SS    0 Lq 0  (2.31’)
[ P] 0 [ L ] [ LSR ] [ P]1 0 [I ]
 . SS . . P   0 0 L0 
0 [1] [ LRS ] [ LRR ] 0 [1] [iR ]
atunci expresiile fluxurilor magnetice statorice în coordonate d,q,0
1
[ P]  [ LSS ] [ P]  [ LSR ] [ P] 0 [I ] devin:
 . . P  (2.30)
[ LRS ] [ LRR ] 0 [1] [iR ]  d   Ld I d  Lmd I f  LmD I D (2.32,a)
 q   Lq I q  LmQ I Q (2.32,b)
[ P]  [ LSS ]  [ P]1 [ P]  [ LSR ] [ I P ]
 .  0   L0 I 0 (2.32,c)
[ LRS ]  [ P]1 [ LRR ] [iR ]
Rezultă, de asemenea:
[ L 'SS ] [ L 'SR ] [ I P ]
 .
[ L 'RS ] [ LRR ] [iR ]  Lmd LmD 0 
 L 'SR    P    LSR    0 0 LmQ  (2.33)
Efectuând înlocuirile corespunzătoare şi realizând calculele
(inclusiv reducerile trigonometrice) rezultă:  0 0 0 

2-12
 3  fi eliminat prin utilizarea unităţilor relative şi alegerea unor mărimi de bază
 2 Lmd 0 0 adecvate pentru mărimile rotorice.
 
(iii) Ecuaţiile tensiunilor la bornele înfăşurărilor statorice în
 L 'RS    LRS    P    LmD 0
1 3
0

(2.34) componente d,q,0
2
 3  Se consideră ecuaţiile (2.13,a,b,c) ale tensiunilor statorice ale
 0 LmQ 0 celor trei faze, respectiv, forma matriceală a acestora:
 2 
Se observă că de această dată componentele d,q,0 ale fluxurilor d
statorice sunt legate de componentele curenţilor statorici şi rotorici prin
uS    R  iS    S  (2.14)
dt
inductivităţi constante.
în care: Ra  Rb  Rc  R reprezintă rezistenţa ohmică a unei înfăşurări
(ii) Exprimarea fluxurilor din înfăşurările rotorice în componente
statorice.
d,q,0
Aplicând transformata Park inversă, rezultă:
Dacă se înlocuiesc expresiile (2.24) ale curenţilor Id şi Iq în
ecuaţiile fluxurilor rotorice (2.22) rezultă:
3
 P  U P    R  P   I P  
1 1 d
dt
 P 
1
  P  (2.36)
 f  L f I f  L fD I D  Lmd I d (2.35,a)
 P
2 1
Deoarece este funcţie de unghiul  , ultimul termen din
3
 D  L fD I f  LD I D  LmD I d (2.35,b) membrul drept poate fi exprimat sub forma:
2
3
 Q  LQ I Q  LmQ I q
2
(2.35,c)
d
dt
 P 
1
  P    P 
1 d
dt
d d
 P     P    P 
dt  d 
1


(2.37)

Se constată că şi inductivităţile din relaţiile (2.35) sunt constante, unde:

adică, sunt independente de poziţia rotorului (cu menţiunea că nu au fost  
considerate efectele saturaţiei!).  cos   sin  1
Trebuie remarcat faptul că I0 nu apare în ecuaţiile fluxurilor rotorice.  
d  P
1
Aceasta se datorează faptului că, componentele de secvenţă zero ale d   2   2  
  cos      sin     1 
curentului statoric nu produc forţe magnetomotoare în interiorul d d   3   3  
întrefierului.
  2   2  
Observație: deşi prin transformarea d,q,0 se obţin inductivităţi cos      sin     1
constante în ecuaţiile fluxurilor statorice şi rotorice, inductivităţile mutuale   3   3  
între înfăşurările statorice şi rotorice nu mai sunt reciproce! De exemplu, în  
ecuaţia (2.35,a), inductivitatea mutuală asociată cu fluxul care înlănţuie   sin   cos  0
înfăşurarea de excitaţie, datorat curentului Id din înfăşurarea statorică d,  
 2   2 
3    sin      cos    0  
este Lmd , în timp ce în ecuaţia (2.32,a) inductivitatea mutuală asociată  3   3 
 
 sin    2   cos   2 
2
cu fluxul care înlănţuie înfăşurarea d, datorat câmpului produs de curentul 0
  3   3  
de excitaţie If, este Lmd (adică fără coeficientul 3/2). Acest inconvenient va
2-13
   Observații:
 cos   sin  1 0 1 0 
 ecuaţiile (2.40,a,b,c) au o formă similară cu cele ale unei bobine
   
  2  2     d d
 statice, cu excepţia termenilor  q şi  d
1 . 1 0 0    P   P1  (2.38)
1 . Aceşti termeni
  cos      sin     dt dt
  3   3     rezultă din rotaţia în spaţiu a înfăşurării de excitaţie şi se numesc
  2   2    
d q
cos    1 0 0 0  d d
  sin     t.e.m. de rotaţie. Termenii şi care rezultă din
  3   3    dt dt
P  1
modificarea în timp a fluxurilor magnetice poartă denumirea de
t.e.m. de transformare;
unde  P1  este un operator de rotaţie cu 900 în planul d - q.
 în expresiile tensiunilor statorice, t.e.m. de rotaţie sunt componentele
Ţinând seama de ecuaţiile (2.37) şi (2.38), ecuaţia (2.36) se scrie: dominante în timp ce tensiunile de transformare au valori reduse şi
pot fi neglijate;
d  P  d d
 P  U P    R  P   I P    P   P   P1  P 
1 1 1 1
  semnele asociate cu termenii t.e.m. de rotaţie (  q ) şi
dt dt dt
d
(  d
din care, prin înmulţire la stânga cu P  , se obţine:
) sunt în concordanţă cu convenţiile de semn pentru
dt
relaţiile dintre tensiune şi flux, respectiv, cu poziţiile relative ale
U P    RI P   d P1  P   d P (2.39) axelor d şi q. În cazul de faţă axa q este înaintea axei d cu 900,
dt dt tensiunea Uq din axa q este indusă de fluxul din axa d. În mod
Dezvoltând ecuaţia (2.39) rezultă: similar, tensiunea Ud este indusă de către fluxul din axa q. Deci,
tensiunea indusă în axa q datorită rotaţiei este   d şi cea din
d  d d
U d   RI d   q  (2.40,a) axa d este  q .
dt dt
d d q (iv) Ecuaţiile tensiunilor la bornele înfăşurărilor rotorice
U q   RI q   d  (2.40,b)
dt dt Circuitele rotorice, care rămân neschimbate prin aplicarea
d 0 transformatei Park, sunt descrise de ecuaţiile:
U 0   RI 0  (2.40,c)
d f
dt U f  Rf I f  (2.41)
dt
unde: U d , U q sunt tensiunile la bornele înfăşurărilor d şi q;
d D
Id , Iq – curenţii prin înfăşurările d şi q; 0  RD I D  (2.42)
dt
d ,q ,0 – fluxurile magnetice în înfăşurările d, q şi 0; d Q
0  RQ I Q  (2.43)
d dt
 r – viteza unghiulară a rotorului. unde:Uf este tensiunea aplicată înfăşurării de excitaţie;
dt
Rf – rezistenţa ohmică a înfăşurării de excitaţie;

2-14
 RD, RQ – rezistenţele ohmice ale înfăşurărilor de amortizare.
Dacă se renunţă la circuitul de secvenţă 0 (în regimuri simetrice
p
3
2
U d I d  U q I q  2U 0 I 0  (2.49)

echilibrate) şi se regrupează, pe de o parte circuitele d, f, D, iar pe de altă Dacă se au în vedere expresiile (2.40) ale tensiunilor în
parte circuitele q, Q, atunci ecuaţiile Park care descriu comportamentul componentele d,q,0 şi se ţine cont că d  dt  r (viteza rotorului),
generatorului sincron se scriu sub forma:
atunci expresia (2.49) a puterii electrice devine:
 Ud  R 0 0   I d   q d    d  d 
       dt   dt  3
p    RI d  r  q 
d d 
Id 
         
dt 
  d f  2
 U f     0 R f 0 .I f   0    
(2.44)
        dt 3
  RI q  r  d 
d q 
 Iq 
         
   d   2 dt 
 0   0 0 RD   I D   0   dt
D
       d 0 
3   RI 0 
dt 
I0
 d    d q  
U q   R 0    I q   d
      dt   dt 
.    (2.45) Efectuând înmulţirile şi regrupând termenii, rezultă:
         d Q 
 0   0 RQ   I Q    3  d d d q d 0 
 0   dt   Iq  2I0 Schimbul de
 Id   energie în stator
2 dt dt dt 
cu relaţiile de legătură între fluxuri şi curenţi: 3
( d I q   q I d ) r  Puterea transferată (2.50)
  d   Ld LmD    I 
Lmd 2 prin întrefier
    d
   3 2 Pierderile în rezistentele
( I d  I q2  2 I 02 ) R
  3   în făsurărilor statorice
  f    Lmd L fD  .  I 
2
Lf (2.46)
  2  f
Cuplul electromagnetic Ce se obţine prin împărţirea puterii
  3   
LD   I D 
 transferate prin întrefier (adică puterea corespunzătoare t.e.m. de
 D   2 LmD LDf
 rotaţie) la viteza de rotaţie exprimată în radiani mecanici/secundă:

  q   Lq
   3
LmQ    I q 
.  (2.47)
Ce 
3
2
 d Iq  q Id  r
m
(2.51)
   LmQ LQ   I 
 Q  2   Q Procese sau regimuri tranzitorii în generatoarele sincrone
Puterea şi cuplul electric Generatoarele sincrone sunt sediul următoarelor procese sau
Puterea trifazată instantanee la bornele statorului este: regimuri tranzitorii:

p  ua ia  ubib  uc ic (2.48) (i) Regimurile tranzitorii din stator asociate cu tensiunile

electromotoare de transformare. Imediat după ce a apărut o
Eliminând tensiunile şi curenţii de fază prin exprimarea sub forma schimbare în sistem, tensiunile electromotoare de transformare
componentelor d,q,0 se obţine:
2-15
 dispar şi tensiunile electromotoare de rotaţie domină răspunsul
tranzitoriu al sistemului. De exemplu, ca urmare a unui scurtcircuit,
tensiunile de transformare sunt responsabile pentru componentele
continue ale curenţilor de fază statorici, care se atenuează într-o
fracţiune de secundă, o perioadă relativ scurtă în comparaţie cu
intervalul de timp care interesează în studiile de stabilitate. În
consecinţă, o simplificare posibilă constă în neglijarea tensiunilor
electromotoare de transformare din ecuaţiile statorice.
(ii) Regimurile electrice tranzitorii ale rotorului asociate cu termenii
d f d D
, etc. din ecuaţiile înfăşurărilor rotorice. Se pot distinge
dt dt
două tipuri de răspunsuri dinamice:
 răspunsuri dinamice subtranzitorii care sunt asociate cu
înfăşurările de amortizare şi cu curenţii turbionari;
 răspunsuri dinamice tranzitorii, asociate cu înfăşurarea de
excitaţie;
(iii) Regimurile electro-mecanice care sunt asociate cu mişcarea de
rotaţie a arborelui generatorului.
2.3.4. Exprimarea ecuaţiilor generatorului sincron în unităţi
relative
2.3.4.1. Definirea sistemului de unităţi relative
În analiza sistemelor electroenergetice este avantajos să se
utilizeze sistemul unităţilor relative (u.r.) care permite, pe de o parte,
simplificarea calculelor prin normalizarea variabilelor sau mărimilor
sistemului, iar pe de altă parte, facilitarea interpretării rezultatelor.
În acest sens, o mărime oarecare X exprimată în sistemul
unităţilor fizice (SI) este transformată într-o mărime relativă exprimată în
sistemul unităţilor relative (u.r.) şi notată X * , prin raportarea la o
valoare de bază X b exprimată tot în sistemul unităţilor fizice:
X SI 
X * u.r.  (2.52)
X b SI 
2-16
Alegerea corespunzătoare a sistemului unităţilor relative, mai
exact a valorilor mărimilor de bază, conduce la diminuarea efortului de
calcul, precum şi la simplificarea şi facilitarea evaluării performanţelor şi
înţelegerii caracteristicilor SEE.
În definirea unui sistem de unităţi relative se are în vedere faptul
că numai o parte dintre mărimile de bază pot fi alese independent,
celelalte determinându-se pe baza relaţiilor existente între variabilele
sistemului electroenergetic. În mod uzual, mărimile de bază se aleg
astfel încât principalele variabile ale sistemului, exprimate în u.r., să fie
egale cu 1 în cazul regimului nominal de funcţionare.
În cazul generatoarelor sincrone, sistemul unităţilor relative este
utilizat pentru eliminarea unor constante arbitrare precum şi pentru
simplificarea ecuaţiilor matematice, astfel încât acestea să permită
realizarea unor circuite echivalente. În acest sens, mărimile de bază
sunt alese astfel încât să fie satisfăcute următoarele cerinţe:
a. reciprocitatea inductivităţilor mutuale, exprimate în u.r., dintre
înfăşurările statorice și cele rotorice, adică Ldf *  L fd *  Lmd * și
LdD*  L fD*  LmD* , respectiv LqQ*  LQq*  LmQ* Această ipoteză
permite ca modelul generatorului sincron să poată fi reprezentat
prin circuite echivalente;
b. egalitatea inductivităţilor mutuale, în u.r., între circuitele statorice
şi rotorice din fiecare axă (de exemplu L fd *  L fD* , adică
Lmd *  LmD* )
Sistemul unităţilor relative pentru mărimile statorice
În mod uzual, valorile mărimilor statorice de bază, având indicele
sb, sunt alese ca fiind valorile nominale ale generatorului sincron.
Deoarece, în ecuațiile circuitelor statorice dezvoltate anterior, tensiunile
și curenții sunt mărimi instantanee exprimate ca produsul dintre
valoarea de vârf și o funcție cu variație sinusoidală de timp și
frecvență/pulsație, este avantajos ca mărimile de bază pentru acestea
să fie:
 tensiunea de bază ( U sb ): valoarea de vârf a tensiunii nominale
fază-nul, în V;
 curentul de bază (Isb): valoarea de vârf a curentului nominal, în A.
 Celelalte mărimi de bază se definesc astfel:
 frecvenţa de bază (fb) este frecvenţa nominală, în Hz (este unică
pentru întregul sistem şi din acest motiv s-a omis indicele s);
 puterea trifazată de bază (Ssb) este egală cu puterea aparentă
trifazată nominală a generatorului, în VA; legătura dintre S sb , U sb
și I sb este dată de relația:
2.3.4.2. Ecuaţiile tensiunilor în unităţi relative
Pentru a exprima ecuaţiile tensiunilor la bornele înfăşurărilor
statorice în u.r., se împart relaţiile (2.40) cu Usb şi se ţine cont că
d
 r .
dt
De exemplu, împărţind relaţia (2.40,a) cu Usb, se obține:

S sb  Sng  3U sn I sn  3
U sb I sb 3
  U sb I sb 1 1 1 1 d d
(2.53) Ud   RI d  r  q  (2.54)
2 2 2 U sb U sb U sb U sb dt
Restul mărimilor de bază se determină pe baza relațiilor existente
între ele, astfel: Ținând cont că:
 impedanţa de bază (Zsb): Z sb  U sb I sb , în ohmi;  sb
U sb  I sb Z sb  b Lsb  b  sb (2.55)
 viteza unghiulară de bază (  b ): b  2fb , în radiani electrici/s, Lsb
rezultă:
respectiv viteza unghiulară mecanică de bază (  mb ): mb  b p ,
Ud R I d r  q d  1 d 
în radiani mecanici /s (p fiind numărul perechilor de poli);        
U sb Z sb I sb b  sb dt  b  sb 
 inductivitatea de bază (Lsb): Lsb  Z sb b , în H;
Prin urmare, folosind notaţiile în u.r, relația (2.40,a) devine:
 fluxul de bază (  sb ):
 sb  Lsb I sb  U sb b , în Wb; d d *
S 3 U I 3 U d *   R* I d *   r*  q*  (2.40’,a)
 cuplul de bază (Csb): Csb  sb   sb sb  p   p   sb  I sb ,în dt*
b 2 b 2 În mod similar rezultă:
Nm; d  q*
U q*   R* I q*  r * d *  (2.40’,b)
 timpul de bază (tb) este definit ca fiind intervalul de timp în care dt*
rotorul parcurge 1 radian electric la viteza sincronă, adică: d 0*
tb  1 b  1 2fb U 0*   R* I 0*  (2.40’,c)
dt*
d  1 d  Se constată că ecuaţiile statorice având toate mărimile exprimate
 operatorul de derivare în raport cu timpul:  
dt *  b dt în u.r. păstrează forma originală (2.40).
În mod similar se pot exprima şi ecuaţiile tensiunii la bornele
Sistemul unităţilor relative pentru mărimile rotorice înfăşurărilor rotorice în u.r. În acest sens, ţinând cont că
Pentru a exprima în u.r. ecuaţiile tensiunilor la bornele U fb  b  fb  Z fb I fb , printr-un calcul similar cu cel folosit anterior
înfăşurărilor rotorice şi pe cele ale fluxurilor din aceste înfăşurări se pentru deducerea relaţiei (2.40’,a), din relaţia (2.41), rezultă:
notează cu indicele fb mărimile de bază ataşate înfăşurării de excitaţie d f *
(f), respectiv cu indicii Db şi Qb cele ataşate înfăşurărilor de amortizare U f *  R f *I f *  (2.41’)
dt*
(D) şi (Q).

2-17
 În mod similar, dacă se exprimă în u.r. relaţiile (2.42) şi (2.43), din care, ţinând cont că L fD  LDf , rezultă:
rezultă:
d D*
2
LDb I Db  L fb I 2fb (2.57)
0  R D* I D*  (2.42’)
dt* Înmulţind ambii membri cu b şi ţinând cont că b LDb I Db  U Db
d Q * respectiv b L fb I fb  U fb rezultă:
0  RQ * I Q *  (2.43’)
dt* U Db I Db  U fb I fb (2.58)
2.3.4.3. Ecuaţiile fluxurilor din înfăşurări, în unităţi relative Deci, pentru obţinerea egalităţii între inductivităţile mutuale
rotorice este necesar ca puterile de bază pentru calculul acestora să fie
Având în vedere relaţia  sb  Lsb I sb ecuaţiile (2.32) ale fluxurilor egale.
magnetice din înfăşurările statorice devin: Pe de altă parte, din condiţia de egalitate a inductivităţilor mutuale
dintre înfăşurările statorice şi cele rotorice din fiecare axă, rezultă că
 d *   Ld * I d *  Lmd * I f *  LmD* I D* (2.32’,a)
Lmd *  L'md * , adică:
 q*   Lq* I q*  LmQ* I Q* (2.32’,b)
Lmd I fb 3 Lmd I sb
 0*   L0* I 0* (2.32’,c)  (2.59)
Lsb I sb 2 L fb I fb
în care:
respectiv
Lmd I fb L I LmQ I Qb 3
Lmd *  ; LmD*  mD Db ; LmQ*  L fb I 2fb 
Lsb I sb2 (2.60)
Lsb I sb Lsb I sb Lsb I sb 2
Înmulţind ambii membri cu s şi ţinând seama că b Lsb I sb  U sb
În mod similar, ecuaţiile (2.35) ale fluxurilor rotorice exprimate în
u.r.devin: rezultă că:
 f *  L f * I f *  L fD* I D*  L'md * I d * (2,35’,a) 3
U fb I fb  U sb I sb  S sb (2.61)
2
 D*  LDf * I f *  LD* I D*  L'mD* I d * (2.35’,b)
În concluzie, puterea aparentă de bază pentru circuitele rotorice
 Q*  LQ* I Q*  L '
I
mQ* q* (2.35’,c) trebuie să fie egală cu puterea aparentă de bază pentru circuitele
în care: statorice, adică egală cu puterea nominală aparentă a generatorului
sincron. Această condiţie defineşte în mod unic produsul dintre
L fD I Db 3 Lmd I sb LDf I fb
L fD*  ; L'md *   ; LDf *  tensiunea şi curentul de bază aferente fiecărei înfăşurări rotorice.
L fb I fb 2 L fb I fb LDb I Db
Prin urmare, pentru a defini un sistem de unităţi relative complet
3 L I 3 LmQ I sb este necesar să se definească fie tensiunea de bază, fie curentul de
L '
md *   mD sb ; L '
mQ*  
2 LDb I Db 2 LQb I Qb bază pentru circuitele rotorice. În acest sens, inductivităţile proprii ale
statorului Ld* şi Lq* asociate cu fluxurile datorate curenţilor Id respectiv Iq
Din condiţia de reciprocitate a inductivităţilor mutuale rezultă că sunt împărţite în: inductivitatea de dispersie (Ll) datorată fluxului de
L fD*  LDf * , adică: scăpări care nu traversează întrefierul şi inductivităţile mutuale datorate
L fD I Db LDf I fb fluxului util care traversează întrefierul și înlănţuie înfăşurările rotorice
 (2.56) din axa d (Lad), respectiv axa q (Laq), adică: Ld* = Ll* + Lad* ; Lq* = Ll* + Laq*
L fb I fb LDs I Db
2-18
 O modalitate de a defini curenţii de bază ai înfăşurărilor rotorice o  Tensiunea statorică de bazăU sb : se alege egală cu
constituie egalitatea inductivităţilor mutuale dintre înfăşurările dispuse
în fiecare axă, exprimate în u.r. [KU94]. amplitudinea tensiunii nominale fază – nul V ng a statorului, în V
Astfel, din condiţia Lad* = Lmd* = LmD*, rezultă: sau kV.
L L 2 1 
I fb  ad I sb ; I Db  ad I sb U sb  V ng  2Vng  U ng  U ng (2.63)
Lmd LmD 3 3
iar din condiţia Laq* = LmQ* se obţine: Observaţie:În u.r. amplitudinea tensiunii fază – nul şi valoarea
Laq efectivă a acesteia sunt egale între ele şi egale cu valorile
I Qb  I sb
LmQ corespunzătoare ale tensiunilor fază – fază

V 3V 
şi prin urmare sistemul unităţilor relative este complet definit.
2V V U 2U U
Acest sistem este cunoscut în literatura de specialitate ca U s*        (2.64)
sistemul unităţilor relative Lad sau Xad reciproc [KU94], deoarece U sb 2Vng Vng 3U sb U sb 2U ng U ng
curentul de bază în oricare circuit rotoric este astfel ales încât să inducă
în fiecare fază o tensiune , în u.r., egală cu Lad*, adică aceeaşi tensiune  Curentul statoric de bază I sb : este egal cu amplitudinea
ca şi cea produsă de un sistem trifazat, echilibrat de curenţi statorici
având valoarea de vârf egală cu 1. (valoarea de vârf) curentului nominal statoric I ng , în A sau kA
Sng Sng 2 Sbs
Sinteza ecuaţiilor generatorului sincron în unităţi relative I sb  I ng  2 I ng  2  2  (2.65)
3Vng V ng 3 U bs
Mărimile statorice de bază 3
2
 Puterea trifazată statorică de bază S sb : se alege egală cu
puterea nominală trifazată Sng a generatorului, în VA sau MVA  Frecvenţa de de bază fb : este egală cu frecvenţa nominală
50 sau 60 Hz.
S sb  Sng  3Vng I s, ng  3U ng I ng (2.62)
 Viteza unghiulară (pulsaţia)de bază b : este egală cu
în care: Sng este puterea nominală aparentă trifazată a
pulsaţia nominală, în rad el./s este b  2fb
generatorului, în VA sau MVA;
Vng – tensiunea statorică nominală fază – nul a  Viteza unghiulară mecanică de bază, în rad/s este
generatorului (valoarea efectivă), în V sau kV; 
mb  2f mb  b
U ng – tensiunea statorică nominală fază – fază a p
generatorului (valoarea efectivă), în V sau kV;
 Impedanţa de bază Zb , în  este:
I ng – curentul statoric nominal (valoarea efectivă), în A
U sb V ng 2Vng 3VngVng U ng2
sau kA, Z sb      (2.66)
I sb I ng 2 I ng 3Vng I ng S ng
2-19
 Z sb Lad Laq
 Inductivitatea de bază Lb , în H Lsb  I Db  I sb ; I Qb  I sb
b LmD LmQ

Observaţie: În u.r. valorile inductivităţilor sunt egale cu cele ale Celelalte mărimi de bază se determină cu relaţii similare celor
reactanţelor: utilizate pentru calculul mărimilor de bază ale înfăşurării de
L  L X excitaţie (se înlocuieşte indicele f cu D, respectiv Q).
L*   b   X* (2.67)
Lb b Lb Z sb De exemplu, tensiunea de bază a înfăşurării de amortizare D se
determină cu relaţia:
 Fluxul de bază  sb , în W S Db S sb Sng
Z U U Db   
 sb  Lsb I sb  sb I sb  sb (2.68) I Db I Db I Db
b b
Sinteza ecuațiilor Park ale generatorului sincron, în u.r.
Mărimile rotorice de bază
În sistemul unităţilor relative Lad sau Xad reciproc, puterea de bază Axa q
pentru circuitelor rotorice este aceiaşi cu cea a circuitelor statorice,
IQ
adică puterea aparentă trifazată nominală a generatorului.
Mărimile de bază pentru înfăşurarea de excitaţie Q

Lad
 Curentul de bază I fb , în A sau kA: I fb  I sb

LmQ
Lmd
Iq
S fb S S ng Uq
 Tensiunea de bază U fb , în V sau kV: U fb   sb 
I fb I fb I fb q
U fb U fbU fb U 2fb
 Impedanţa de bază Z fb , în  : Z sb    Lmd
I fb U fb I fb Sng
LfD LmD
Z fb
 Inductivitatea de bază L fb , în H : L fb  f D d
b
Z fb U fb ID Axa d
 Fluxul de bază  fb , în W:  fb  L fb I fb  I fb 
b b Uf If Ud Id
Mărimile de bază pentru înfăşurările de amortizare D şi Q
 Curenţii de bază I Db şi I Qb în A sau kA se determină pe baza Fig. 2.18. Înfășurările din axele d și q ale generatorului sincron după
condiţiei de reciprocitate a inductivităţilor mutuale: aplicarea transformatei Park

2-20
  Ecuaţiile circuitelor statorice în cordonate d,q,0 Legătura dintre sistemul de coordonate ( d – q ) propriu
Ecuaţiile tensiunilor Ecuaţiile fluxurilor generatorului și sistemul de coordonate unic ( +1,+j )
 d d
U d   RI d  r  q  dt
Ecuaţiile Park ale generatorului sincron sunt raportate la sistemul
de referinţă ( d – q ) care se roteşte cu o viteză egală cu viteza rotorului
  d   Ld I d  Lmd I f  LmD I D
 d q  r . Deoarece ecuaţiile reţelei electrice la care este racordat generatorul
U q   RI q  r  d  (2.69)  sunt exprimate în sistemul de coordonate carteziene ( Re – Im ) sau ( +1,
 dt  q   Lq I q  +LmQ I D (2.70)
 d 0  +j ), pentru a dezvolta un model unitar este necesar să se stabilească
 0   L0 I 0
U 0   RI 0  dt
relaţiile de legătură între cele două sisteme de coordonate. În acest sens,
 se are în vedere că unghiul rotoric  este unghiul pe care axa rotorică q îl
face cu axa sincronă/axa reală (fig. 2.19).
+j (Im)
 Ecuaţiile circuitelor rotorice în cordonate d,q,0
q
Ecuaţiile tensiunilor Ecuaţiile fluxurilor
 d f AIm
U f  R f I f 
 dt  f  L f I f  L fD I D  Lmd I d
 dD  Aq
0  RD I D  (2.71)  D  LD I D  L fD I f  LmD I d (2.72) A
 dt 
 d Q  Q  LQ I Q   LmQ I q
0  RQ I Q  d
 dt

Observaţie: În studiile de stabilitate ale SEE se neglijează:  Ad
d q 
d d
 t.e.m. de transformare şi ;
dt dt ARe +1 (Re)
 efectul variaţiilor de viteză, adică se consideră în ecuaţiile Fig. 2.19. Poziţia sistemului de coordonate rotorice d – q în raport cu
statorice r  0 sistemul de coordonate general ataşat reţelei electrice Re – Im.
În aceste condiţii ecuaţiile statorice devin:
Se observă că sistemul de coordonate rotorice d – q este rotit cu
 
U d   RI d  0  q unghiul   faţă de sistemul de coordonate general (Re – Im) ataşat
2
 reţelei electrice.
U q   RI q  0  d (2.73)
 În aceste condiţii, o mărime complexă oarecare (tensiunea, curentul
U 0   RI 0  d  0 etc.) având modulul A şi argumentul  în sistemul de coordonate ataşat
 dt  
reţelei electrice, va avea argumentul       în sistemul de coordonate
 2
2-21
rotorice şi, prin urmare, expresiile acesteia în cele două sisteme de regimul simetric sinusoidal de secvență pozitivă ale cărui ecuații se
coordonate sunt: obțin din ecuațiile regimului electromecanic (ecuația de mișcare) și
 în sistemul de coordonate ataşat reţelei elctrice ecuațiile generale Park anulând derivatele în raport cu timpul.
Astfel din ecuațiile (2.12), prin anularea derivatelor în raport cu
A  ARe  jAIm  Ae j (2.74) timpul rezultă:
 în sistemul de coordonate rotorice d – q
r  0
  
j  (  )  
 j (  )

 j (  )
   0 , adică r  0  1 , în u.r.
A  Ad  jAq  Ae  2 
 Ae je 2  Ae 2 (2.75) 0
 Pm  Pe
Având în vedere relaţiile (2.69) şi (2.70) rezultă că pentru a trece de la
sistemul de coordonate ataşat reţelei electrice la sistemul de coordonate
 Pe de altă parte, din ecuațiile circuitelor rotorice (2.71) aferente
 j (  )
rotorice mărimea complexă trebuie multiplicată cu e 2 , adică: înfășurărilor de amortizare, impunând condiția
d  f d  D d Q

 j (  )    0 rezultă că U f  R f I f , iar R D I D  RQ I Q  0 .
A  Ae 2 (2.76) dt dt dt
Deci, în regim permanent curentul prin înfășurarea de excitație este
sau sub formă matriceală:
I f  U f R f , iar curenţii din înfășurările de amortizare I D şi I Q sunt
 Ad   sin   cos    ARe  nuli.
A      (2,76’)
 q  cos  sin    AIm 
2.3.6.1. Ecuaţiile generatorului sincron în condiţii de regim
Invers, pentru a trece de la sistemul de coordonate rotorice la permanent
sistemul de coordonate ataşat reţelei, mărimea complexă trebuie
 Având în vedere ce prezentate anterior, din ecuațiile (2.69) și
j (  )
multiplicată cu e 2 , adică: (2.70) rezultă ecuațiile tensiunilor și cele ale fluxurilor statorice în regim
 permanent:
j (  )
A  Ae 2 (2.77)
U d   RI d  r  q (2.78,a)
sau sub formă matriceală:
 ARe   sin  cos    Ad  U q   RI q  r  d (2.78,b)
 A     cos  sin    A  (2.77’)
 Im    q
 d   Ld I d  Lmd I f (2.79,a)

 q   Lq I q (2.79,b)
2.3.6. Regimul permanent simetric al generatorului sincron
în care curentul din înfășurarea de excitație este:
Regimul permanent al unui sistem dinamic oarecare corespunde
stării de echilibru și este caracterizat de faptul că mărimile de stare sunt Uf
If  (2.80)
constante în timp, adică derivatele lor în raport cu timpul sunt nule. În Rf
cazul generatorului sincron, regimul permanent de funcționare este

2-22
 Înlocuind expresiile (2.79) ale fluxurilor magnetice în expresiile Rezultă:
(2.78) ale tensiunilor și ținând cont că r  0 , rezultă: U   RI  X q I q  jX d I d  jE f  jX q I  jX q I 
U d   RI d   r  q   RI d  X q I q (2.81,a)   RI  jX q I  jE f  X q I q  jX d I d  jX q I d  X q I q  (2.83)

U q   RI q  r  d   RI q  X d I d  X md I f   RI q  X d I d  E f (2.81,b)   R  jX q  I  j[ E f  ( X d  X q ) I d ]
sau
în care: U d şi U q sunt componentele pe axele d şi q ale tensiunii la
bornele generatorului; E  U   R  jX q  I (2.84)
I d şi I q - componentele pe axele d şi q ale curentului prin
în care:
generator;
reactanţele sincronă în axa d;
E  0  jEq  j  E f  ( X d  X q )  I d  (2.85)
X d  0 Ld -
X q  0 Lq - reactanţele sincronă în axa q; este t.e.m. la mersul în sarcină. Se observă că aceasta este orientată
ca şi t.e.m. E f în lungul axei rotorice q. Având în vedere că X d  X q ,
E f  0 Lmd I f  X md U f R f - t.e.m. indusă de curentul de
rezultă E f  Eq .
excitaţie I f  U f R f la mersul în gol al maşinii
Relaţia (2.84) constituie ecuaţia regimului permanent al
sincrone; generatorului sincron în sistemul de coordonate rotorice. Dacă se
Uf - tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie; 
j (  )
multiplică fiecare termen al acestei ecuaţii cu e 2 se obţine ecuaţia
Rf - rezistenţa înfăşurării de excitaţie.
regimului permanent în sistemul de coordonate ataşat reţelei electrice:
La mersul în gol I d  I q  0 , iar din relaţiile (2.81) rezultă că U d  0
şi U q  E f . Prin urmare, E f este orientată în lungul axei q.

E  U  R  jX q I  (2.86)
Având în vedere expresia (2.87) a t.e.m. la mersul în sarcină
În sistemul de coordonate rotorice d – q se definesc mărimile E  0  jEq  j  E f  ( X d  X q )  I d  , rezultă că argumentul ei, în sistemul
complexe U  U d  jU q şi I  I d  jI q . Ţinând seama de expresiile de coordonate ataşat reţelei electrice, este unghiul rotoric  (este
(2.81) ale componentelor U d şi U q ale tensiunii la borne, rezultă: orientată în lungul axei q) iar modulul este Eq   E f  ( X d  X q )  I d  . Prin

 
U  U d  jU q   RI d  X q I q  j  RI q  X d I d  E f 
urmare:

 
 R I d  jI q  X q I q  jX d I d  jE f  (2.82) 
E  Eq e j  U  R  jX q I  (2.87)

 RI  X q I q  jX d I d  jE f Pe baza relaţiei (2.88) se construieşte diagrama fazorială a

generatorului sincron în regim permanent simetric din figura 2.20 şi se
În membrul drept al relaţiei (2.83) se adaugă şi se scade termenul întocmeşte schema echivalentă din figura 2.21.

jX q I  jX q ( I d  jI q )  jX q I d  X q I q .

2-23
 Observație: De regulă, în studiile vizând regimurile normale și
perturbate de funcționare ale sistemelor
electroenergetice rezistența R a înfășurărilor staorice se
neglijează. În aceste condiții, ecuațiile (2.81) devin:
Ud  X q Iq (2.88,a)

Uq   X d Id  E f (2.88,b)
Dacă se neglijează rezistența înfășurărilor statorice, atunci,
E  Eq e j  U  jX q I (2.89)
În plus, dacă se neglijează și anizotropia rotorică, atunci X d  X q  X s
și E q  E f  X md I f , iar ecuția regimului permanent devine:

Fig.2.20. Diagrama fazorială a generatorului sincron în regim
permanent simetric.
E  Eq e j  U  jX s I (2.89’)
În acest caz, în regim permanent generatorul sincron se reprezintă
printr-o t.e.m. în spatele reactanței sincrone X s .
În continuare, se va neglija rezistența înfășurărilor statorice și se
va utiliza relația (2.89) pentru a reprezenta generatorul în regim
permanent.
Fiind cunoscut regimul permanent de funcţionare al sistemului
electroenergetic se determină regimul de funcţionare al fiecărui
generator conectat într-un nod i al reţelei electrice. Astfel, fiind
cunoscute tensiunea nodului U i şi puterea complexă generată S g ,i se
determină:
 valoare curentului prin generator (multiplicată cu 3)

 
*
I g ,i  S g ,i U
i

 se determină valoarea t.e.m. indusă (tensiuni fază – fază)

E i  Eq ,i e ji  U  jX q I  U i  jX q ,i I g ,i
 unghiul rotoric i , adică poziţia rotorului în raport cu axa de
Fig. 2.21. Schema echivalentă în regim permanent pentru. referinţă (tensiunea la nodul de echilibru) ca fiind argumentul
t.e.m. E i .
Se observă că, în regim permanent generatorul sincron se
reprezintă printr-o t.e.m. în spatele impedanței Z  R  jX q .
2-24
2.3.6.2. Expresiile puterilor la borne şi caracteristica statică P   sau
EfU  cos 2 i sin 2 i  2
Expresia puterii complexe la bornele generatorului sincron este: Q cos i     U (2.98)
Xd  X Xq

 

*
 d 
  U  I  U d  jU q  I d  jI q 
j (  ) j (  ) *
S  U  I  Ue   Ie
* 2 2
(2.90) Dacă se consideră cazul maşinii izotrope (cu poli înecaţi), adică
  X d  X q  X s expresiile puterilor activă şi rectivă devin:
din care, separând părţile reală şi imaginară, rezultă:
EfU
P  Ud Id UqIq (2.91) P sin  i (2.99)
Xs
Q  UqId Ud Iq (2.92) EfU U2
Q cos  i  (2.100)
Xs Xs
Având în vedere relaţiile (2.88) şi diagrama fazorială rezultă:
Iq  Ud X q (2.93) Pe Ef U
Ef U Pe sini
E f Uq Xd
sini Xd
Id  (2.94) Pm ax
Pm
Xd
U 2 Xd - Xq
sin2i
U d  U sin(   )  U sin i (2.95) Pm 2 Xd Xq

U q  U cos(   )  U cos i (2.96)

 i
în care i     este defazajul dintre t.e.m. internă şi tensiunea la  i 0 cr
0 cr 0 
borne şi se numeşte unghiul electric intern.
a) b)
Înlocuind expresiile (2.93,...,2.96) ale tensiunilor şi curenţilor în
relaţiile (2.91) şi (2.92) rezultă expresiile puterilor activă şi reactivă la Fig. 2.21. Caracteristicile statice P   :
bornele generatorului sincron: a) generatorul cu poli înecaţi şi b) generatorul cu poli aparenţi.
 puterea activă
E f  U q U d U q U sin  i Expresia (2.99) defineşte caracteristica statică P   a unui
P  Ud
Xd

Xq

Xd
E f  U cos  i  
U2
Xq
sin  i cos  i generator sincron cu poli înecaţi. Acesta are forma unei semisinusoide,
iar puterea maximă se obţine pentru o valoare a unghiului intern
sau i   2 , numit unghi critic (fig. 2.22,a).
EfU U2  Xd  Xq  Expresia (2.98) defineşte caracteristica statică P   a unui
P sin  i    sin 2 i (2.97)
Xd 2  Xd Xq  generator generator cu poli aparenţi. Aceasta se compune dintr-o
 
 EfU 
 puterea reactivă componentă sinusoidală principală  sin i  , peste care se
 Xd 
 E f Uq  U E U U2 U2
Q  U q   Ud d  f q  q  d

suprapune o a doua componentă sub forma unei sinusoide de
 Xd  Xq Xd Xd Xq frecvenţă dublă. Amplitudinea celei de-a doua componente este

2-25
proporţională cu diferenţa dintre valorile reactanţelor sincrone din axele  semicercul CI cu centrul în O şi rază ON, care reprezintă locul
d și q ale generatorului sincron şi nu depinde de t.e.m. Ef a acestuia. geometric al punctelor de funcţionare cu putere aparentă
Această armonică deplasează maximul caracteristicii de putere, iar constantă, respectiv curent statoric constant.
unghiul critic  cr pentru care se obţine maximum de putere, este mai
mic de 900 (fig. 2.22,b) . P
A N
N C (I=ct) UnEn
2.3.6.3. Diagramele de performanţă ale generatoarelor E I
XS n
sincrone Pn
jXS I UnIn
CE (E=ct) i,n
Puterile disponibile – activă şi reactivă – la bornele generatorului i
sincron în regim permanent simetric sunt determinate de parametrii  U O’ Un2 O O”
O’ Re
nominali: I XS
Qn
 puterea activă nominală (Pn); a b
 factorul de putere nominal ( cos  n ); Fig. 2.22. Diagrama fazorială a generatorului sincron funcţionând în
 tensiunea nominală (Un). regim permanent normal.
În funcţie de parametrii nominali şi de alte delimitări se Punctul de intersecţie al celor două semicercuri reprezintă
construiesc diagramele de putere disponibile sau de performanţe ale punctul de funcţionare nominal N, pentru care atât t.e.m. E, cât şi
turbogeneratoarelor şi hidrogeneratoarelor [PO77]. curentul statoric I sunt maxime.
În acest sens, se neglijează anizotropia rotorică şi rezistenţele Dacă se înmulţesc modulele fazorilor U  U n , E  E n şi
înfăşurărilor statorice. Prin urmare, funcţionarea generatorului sincron
în regim permanent este descrisă de ecuația (2.89’): X s I  X s I n , din diagrama fazorială a generatorului sincron (fig. 2.22,a),
cu raportul U n X s se obţine diagrama a puterilor (fig. 2.22,b), în care
E  U  jX s I (2.89’)
modulul fazorului ON devine egal cu puterea aparentă nominală Sn.
pe baza căreia se traseză diagrama fazorială din figura 2.22,a în care Pentru construirea diagramei de puteri s-a ales un sistem de axe
s-a considerat ca origine de fază tensiunea la bornele generatorului. rectangulare P-Q cu centrul în O şi axa Q suprapusă cu fazorul
tensiunii U  U n . Proiecţia lui Sn pe axele orizontală şi verticală
În continuare, se va considera regimul de funcţionare inductiv al
generatorului sincron cu poli înecaţi (turbogeneratorul), adică curentul reprezintă puterea reactivă nominală Qn, respectiv puterea activă
este defazat cu unghiul  în urma tensiunii (a se vedea figura 2.22,a). nominală Pn, ale căror expresii:
EnU n
În aceste condiţii, pentru regimul nominal de funcţionare Pn  U n I n cos n  sin i ,n (2.101,a)
caracterizat de U  U n , I  I n şi E  E f  En , în ipoteza că tensiunea Xs
la borne este constantă, se trasează:
EnU n U2
 semicercul CE cu centrul în punctul O’ şi rază O’N, care Qn  U n I n sin n  cos i ,n  n (2.101,b)
Xs Xs
reprezintă locul geometric al punctelor de funcţionare cu
tensiune electromotoare constantă;

2-26
obţinute pe baza diagramei din figura 2.22,b, sunt identice cu cele a. Limita curentului statoric (L1), Is,max, impusă de limita de încălzire
furnizate de relaţiile (2.97), respectiv (2.98) pentru cazul regimului a înfăşurării statorice. Această limită este un cerc cu originea în O, de
nominal. rază ON care reprezintă locul geometric al punctelor de funcţionare
care satisfac relaţia:
La funcţionarea generatorului sincron într-un regim diferit de cel
nominal, mărimile enumerate anterior iau o gamă foarte largă de valori, Sn2  Pn2  Qn2  ( 3U n I n ) 2
care însă sunt cuprinse într-un domeniu delimitat de caracteristicile de
încărcare limită, numit domeniul sau diagrama de performanţă a Având în vedere faptul că puterea aparentă debitată de către
generatorului sincron (fig. 2.23) . generatorul sincron nu trebuie să depăşească valoarea nominală, adică
S  Sn , punctul de funcţionare trebuie să se afle în interiorul sau pe
Limita maximă a
puterii mecanice (L3) cercul limită L1. Pentru o valoare a curentului statoric mai mare decât
P valoarea limită, generatorul poate funcţiona în siguranţă pe o durată
Limita curentului scurtă de timp dependentă de măsura în care este depăşită valoarea
Limita de Pmax rotoric (L2)
limită.
subexcitaţie (L4) N
Limita curentului b. Limita curentului rotoric (L2), Ir,max. Furnizorii de echipament
statoric (L1) electric specifică valoarea maximă a curentului de excitaţie If, care este
Limita minimă a impusă de limita de încălzire a înfăşurărilor rotorice. În acest fel rezultă
puterii active (L5) n şi o limită a tensiunii electromotoare care este direct proporţională cu If.
De asemenea, din motive de funcţionare în siguranţă la şocuri de cuplu
Pmin mecanic, se impune şi o valoare minimă a curentului de excitaţie.
Q Curba limită a curentului rotoric (de excitaţie) este un cerc cu centrul în
O Qmin O Qmax O’ şi de rază egală cu tensiunea electromotoare nominală En. După
Capacitiv Inductiv cum se poate constata din figura 2.23, pentru o putere activă mai mică
decât puterea nominală Pn, limita curentului rotoric este mai restrictivă
Fig. 2.23. Domeniul de performanţă a generatorului sincron decât limita curentului statoric. Punctul nominal de funcţionare al
Având în vedere complexitatea proceselor ce se desfăşoară în generatorului se află la intersecţia celor două limite L1 şi L2, în care
generatorul sincron, în vederea construirii domeniului de performanţă al generatorul sincron este utilizat la maxim din punct de vedere al puterii
acestuia se fac următoarele ipoteze: aparente generate.
 se neglijează pierderile prin efect Joule în înfăşurările statorice (se c. Limita maximă a puterii mecanice (L3), Pmax, este impusă de
consideră rezistenţa înfăşurărilor statorice R  0 ) precum şi cuplul maxim al turbinei. Având în vedere că, în general, puterea
pierderile de putere în fierul statoric; mecanică a turbinei este mai mare decât puterea electrică a
 se neglijează saturaţia magnetică, adică se consideră o generatorului, această limită este o dreaptă orizontală trasată la o
caracteristică de magnetizare E0  f I f liniară;   valoare a puterii active mai mare decât puterea nominală Pn a
generatorului.
 se consideră că reactanţa sincronă se menţine constantă, X s  ct.
În regim capacitiv, domeniul de funcţionare a generatorului sincron
Pornind de la aceste ipoteze, se definesc în planul P-Q
este delimitat de încă trei limite:
următoarele limite de funcţionare ale generatorului sincron:
 limita de încălzire a capetelor de bobinaj ale înfăşurărilor
statorice care este o curbă ce se determină experimental;

2-27
  rezerva de stabilitate statică aleasă astfel încât generatorul din care, la limită se obţine:
să-şi menţină o anumită valoare a unghiului intern i ; 2
EU  U2
 limita minimă a curentului rotoric (de excitaţie) care asigură Qmax   n n   P 2  n (2.103)
generatorului o rezervă de cuplu.  Xs  Xs
În absenţa unor informaţii cu privire la En şi Xs, se calculează o
d. Limita de subexcitaţie (L4). Prin sistemele de reglare automată
limită aproximativă a puterii reactive maxime Qmax  0.9Qn , unde
ale generatorului, funcţionarea în regim capacitiv este limitată de
caracteristica indicată în figura 2.23. Qn  S n sin n [PO77].
e. Limita minimă a puterii active (L5), Pmin. Dacă generatorul
debitează o putere mai mică decât valoarea minimă Pmin, cuplul motor
va fi insuficient pentru menţinerea în funcţiune a acestuia. Din acest
motiv, se impune o valoare minimă a puterii active generate care
trebuie să acopere consumul serviciilor proprii.
Dacă punctul de funcţionare este diferit de cel nominal (Un, En, In)
şi se funcţionează în regim inductiv atunci, având în vedere diagrama
de performanţă şi relaţiile (2.101), rezultă:
EnU n
P  Pn  sin i ,n (2.101’,a)
Xs
EnU n U n2
Q  Qn  cos i ,n  (2.101’,b)
Xs Xs
Pe baza acestor relaţii se poate stabili limita maximă a puterii
reactive pe care o poate produce generatorul. În acest sens, se ridică la
pătrat şi apoi se însumează cele două relaţii din (2.62’), rezultând:
2 2
 U2   E U 
P 2   Q  n    n n  (2.102)
 Xs   Xs 
şi se adaugă condiţia:
P 2  Q 2  S n2
 Dacă P  Pn , atunci limita statorică este mai restrictivă, iar
Qmax  Sn2  P 2
 Dacă P  Pn , atunci limita rotorică este mai restrictivă, iar din
(2.102) rezultă:
2 2
 U2   E U  U n2 EU 
2
 Q  n    n n   P2 sau Q   n n   P 2

 X s   X s  Xs  Xs 
2-28