Capitolul 2

Ecuațiile de bază ale inductivității mutuale

Modelul simplificat al generatorului sincron de bord se va baza pe următoarele ipoteze

simplificatoare: înfășurările statorice sunt dispuse uniform; generatorul va avea o simetrie
perfectă din punct de vedere constructiv, atât mecanică cât și electrică, considerându-se o
mașină cu poli înecați.
În figura de mai jos este reprezentată o secțiune transversală printr-un generator sincron
cu o singură pereche de poli pentru simplificare, fiind puse in evidență circuitul rotoric și cel
statoric:

Figura 2.1. Secțiune printr-un generator sincron cu o singură pereche de poli

Circuitul statoric, cu cele trei înfășurări statorice notate cu a-a’, b-b’, c-c’, fiind decalate
intre ele cu 120ᶿ in sensul trigonometric. Aceaste înfășurări sunt parcurse de curenții ,

și de tensiunile de la bornele înfășurărilor statorice care sunt , , . Se va utiliza

următoarea convenție, și anume cea de la generator, când curentul din stator se va lua pozitiv
atunci când iese din mașină.
 În figura 2.2 este reprezentat circuitul statoric [1].

Figura 2.2. Circuitul statoric al generatorului sincron

Circuitul rotoric este format din înfășurările de câmp (inductoare), înfășurarea de

excitație f-f’ este notată in figura 2.1 cu axa d, ce reprezintă axa longitudinală. Axa ce este
perpendiculară pe axa d este notată cu q, axă ce este defazată cu 90ᶿ înainte în sensul de
rotație, spunându-se ca axa q conduce axa d, coform standardului IEEE 100-1977 [1]. Se va
alege arbitrar sensul pozitiv al axei q. Se vor considera și înfășurările de amortizare ce
caracterizează gradul de precizie ale modelului generatorului, ele fiind puse pe cele două axe
ale rotorului. În generatorului nostru se va folosi căte o înfășurare de amortizare în axa d, ce
va fi notată cu D și respectiv in axa q notată cu Q, ele fiind in permanență scurtcircuitate.
În figura 2.3, este reprezentat circuitul rotoric cu mărimile principale:

Figura 2.3. Circuitul rotoric al generatorului sincron

2
 Unghiul reprezintă unghiul electric măsurat în radiani electrici dintre axa rotorică
longitudinală d și cea a axei fazei a din stator, acest unghi caracterizând mișcarea rotorului (
), unde reprezintă viteza unghiulară a rotorului (radiani electrici /s).
Pentru a putea determina ecuațiile ce descriu funcționarea generatorului sincron,
tensiunile și curenții de la bornele circuitelor statorice se vor lua conform regulii de la
generatoare și anume atunci se mărimile se vor lua pozitive atunci când acestea ies și regulii
de la receptoare pentru circuitul de excitație f. Pentru circuitele de amortizare se admit
sensuri arbitrare pentru și ce reprezintă curenții de amortizare.
Aplicându-se legea inducției electromagnetice, vor rezulta ecuațiile tensiunilor in
mărimi instantanee, astfel:

Pentru înfășurările statorice, acestea vor fi: (2.1) unde ,

, reprezintă rezistențele ohmice ale fazelor a, b și c, iar este fluxul total ce înlățuie o
fază

Aceste ecuații se mai pot scrie și sub formă matriceală: (2.2)

unde = este matricea diagonală a rezistențlor înfășurărilor storice ;

este matricea tensiunilor la bornele înfășurărilor statorice, iar este vectorul

fluxurilor de pe fazele statorice a, b respectiv c.

Pentru înfășurările rotorice: (2.3)

3
 Acestea relații se mai pot scrie și sub formă matriceală, precum:

(2.4) unde =diag{ , , } este matricea diagonală a

rezistențelor înfășurărilor rotorice.

Fluxul magnetic produs într-una dintre înfășurările statorice se va inchide pe traseul
format din miezul statoric, prin întrefier, miezul rotoric și înapoi prin întrefier la stator. Cum
acesta este neuniform, mai pronunțat fiind la generatorul cu poli aparenți, iar rotorul iși
modifică poziția, apare o variație a permeanței a acestei căi magnetice, ce poate fi exprimată
prin relația: (2.8) reprezentănd distanța unghiulară de la axa d în lungul
circumferinței periferice a rotorului, precum în figura 2.4.

Figura 2.4. Variația permeanței magnetice a unei faze statorice cu poziția rotorului

Se observă că permeanțele celor doi poli (Nord și Sud) sunt egale, va apărea o frecvență
dublă dar și armonice de ordin mai mari dar care se neglijează din cauză ca au mărime
redusă.
În continuare, se pot scrie ecuațiile fluxurilor magnetice, fluxul total a înfășurării
statorice a fazei “a” in orice moment de timp se poate exprima sub forma următoare:
 (2.5);

 (2.6);

 (2.7).

4
unde reprezintă inductivitatea proprie ale înfășurărilor statorice, este inductivitatea
mutuală dintre înfășurările statorice.
Inductivitatea proprie a înfășurări statorie, este definită ca raportul dintre fluxul

magnetic a faze a a statorului si curentul ce străbate înfășurarea, ceilalți curenți din cele
două infășurări fiind considerați nuli. Aceasta este maximă când unghiul electric =0ᶿ și
minim pentru =90ᶿ, precum este arătată în figura 2.5 de mai jos unde este prezentată
depedența inductivitătii proprii în funcție de unghiul .

Figura 2.5. Variația inductivității proprii în funcție de unghiul a fazei statorice

Mai jos sunt exprimate relațiile inductivității proprii: (2.8);

(2.9); (2.10).

Cum cele trei înfășurări a, b respectic c sunt identice dar decalate cu 120ᶿ și cu 240ᶿ față
de axa a, se vor considera că respectiv .
Inductivitatea mutuală dintre înfășurările statorice este mereu negativă din cauza formei

circulare a rotorului. Aceasta este maximă când unghiul ᶿ sau , variația

inductivității mutuale dintre două faze fiind prezentată in figura 2.6 de mai jos:

5
 Figura 2.6. Dependența inductivității mutuale dintre înășurările statorice a, b

Relațiile ce descriu inductivitățile mutuale sunt descrise in relațiile 2.11:

; (2.11)

Inductivitățiile mutuale dintre înfășurările statorice și cele rotorice. Dacă variația în

intrefier se neglijează, permeanța circuitului rotoric este constantă. Inductivitatea mutuală
este nulă când cuplajul dintre două înfășurări, statorică și rotorică sunt perpendiculare și
maximă când cuplajul dintre cele două sunt pe aceeași axă. Astfel, se vor exprima

următoarele relații: (2.12)

Analog, se pot determina și inductivitățile mutuale dintre faza b, faza c și circuitul

rotoric, înlocuindu-se unghiul cu ( ) și .

Inductivitățile rotorice proprii și mutuale sunt constante iar cele situate pe înfășurările
de pe axe diferite sunt nule deoarece axa d și q sunt decalate cu 90ᶿ.
Conform ecuațiilor matriceale 2.13 , fluxurile magnetice se pot scrie astfel, ținându-se

cont că și . (2.13)

Din relația de mai sus, se poate observa că termenii matricelor și ,

acestea depinzând de unghiul (adică de poziția rotorului ) , unde reprezintă viteza

rotorului, în timp ce ceilalți termeni sunt constanți. Astfel, utilizarea ecuațiilor (2.13) în
studiul regimului generatorului sincron de bord duce la calcule laborioase, apelându-se la

6
variabile noi, fără a mai utiliza mărimile de fază statorice ( , , , , , ) și anume la
transformata Park.
Această transformare se bazează pe teoria dezvoltată de Blondel în anul 1923, fiind
apoi dezvoltată de Park în anul 1923, ce constă în renunțarea la variabilele statorice a celor
înfășurări a, b, c prin trei înfășurări rotorice fictive, denumite de acesta d, q si 0, ce reprezintă
sistemul de coordonate rotoric prezentat în figura 2.7:

Figura 2.7. Sistemul de coordonate rotorice după aplicarea transformate Park

Sistemul de coordonate rotorice are următoarele caracteristici: înfășurările din cele

două axe, d (longitudinală) și q (transversală) se rotesc odată cu rotorul, neexistând cuplaje
mutuale între cele două înfășurări din axele d și q ; axa 0 este parcursă de curenți numai în
regim dezechilibrat, fiind independentă față de axele d și q.
Unul dintre principalele avataje ale transformatei Park este că toate înfășurările din
figura 2.7 sunt fixe față de altele, de unde rezultă inductivități mutuale și proprii constante în
raport cu timpul. În acest sens, vor rezulta ecuații mai simple folosind doar termenii
variabelelor după d, q și 0 în loc de termenii înfășurărilor statorice a, b și c.

7
 Sistemul trifazat de înfășurări statorice produce un câmp învârtitor in regm permanent
ce se rotește în sincron cu rotorul. Din această cauză, forța magnetomotoare statorică ce are o
distribuție sinusoidală pe periferia roturului apare imobil in raport cu rotorul [7].

Cum o funcție sinusoidală poate fi exprimată ca suma a două funcții sinusoidale, forța
statorică va fi descompusă în două, ambele fiind imobile față de motor, prima având un
maxim în axa d iar cealaltă in axa q. Din această cauză, noua mărime introdusă poate fi
interpretată ca fiind o valoarea instantanee a unui curent într-o înfășurare statorică fictivă ce
se rotește cu o viteză egală cu cea a rotorului, rămânând într-o poziție astfel încât să
corespundă cu axa d.
Cum forțele electromagnetice datorate curenților ce străbat înfășurările celor două axe
sunt fixe față de rotor iar liniile lor de câmp au permeabilitate constantă, vor rezulta că și
inductivitățile coresunzătoare axelor, și sunt constante.
Cum avem trei axe noi, d, q și 0, vom scrie noile relații pentru curenți, definiți în

relațiile 2.15: (2.14)

Mărimile și se aleg arbitrat, de regulă alegându-se convenabil pentru a simplifica

calculul curenților. În general, se va lua și ca fiind egali cu 2/3. Pentru regimurile

echilibrate și sinusoidale ale generatorului sincron, valorile maxime ale curenților și

sunt aceleași cu cele ale curenților statorici, definite prin relațiile 3.2 pentru un regim

echilibrat: (2.15) unde: este valoarea de vârf a curentului statoric;

reprezintă viteza unghiulară a curenților statorici în radiani electrici/s.

8
 După înlocuirea expresiilor curenților din relațiile (2.15) în (2.14) și efectuarea

transformărilor trigonometrice, vor rezulta următoarea relație: (2.16)

Cum cele două componente și produc împreună un câmp magnetic aproape

identic cu cel produs inițial de curenții celor trei faze a, b respectiv c va rezulta că cea dea
treia componentă de pe axa 0 nu trebuie să producă nici un cămp magnetic în zona
întrefierului, rezultând un curent de secvență , el definindu-se prin relația:

(2.17), iar intr-un regim echilibrat, va rezulta dar

aceasta este totodată și o valoare instantanee a curentului ce poate varia cu timpul.

Așadar, se pot scrie sub formă matriceală curenții de la variabilele de fază a, b, c la
variabilele d, q și 0 sub următoarea formă:

(2.18), iar transformarea inversă de la

variabilele d,q și 0 în a, b și c sunt date de relația 2.19:

(2.19)

Exprimarea fluxurilor magnetice din înfășurările statorice în coordonate d, q, 0 sunt:

(2.20).

(2.21).

9
 Din aceste relații, se poate observa componentele d, q,0 ale fluxurilor statorice sunt în
funcție de componentele curenților rotorici și statorici prin inductivități constante.
Exprimarea fluxurilor din înfășurările rotorice coordonate d, q, 0
Înlocuindu-se expresiile curenților și în ecuațiile fluxurilor rotorice, obținem:

(2.22)

Se consideră că efectele saturației nu sunt luate in calcul, va rezulta astfel inductivități

constante ce sunt independente de poziția rotorului.
Ecuațiile tensiunilor la bornele înfășurărilor statorice în coordonate d, q, 0 vor fi

descrise de relațiile: (2.23) unde: , reprezintă tensiunile la

bornele înfățurărilor d și q; , reprezintă curenții prin înfășurările d și q; , ,

reprezintă fluxurile magnetice în înfășurările d, q și 0; reprezintă viteza unghiulară a

rotorului

Termenii și sunt termeni dominanți, ce rezulă din rotația în spațiu a

înfășurării de excitație, numindu-se t.e.m de rotație. Se observă ca tensiunea indusă în axa q

din cauza rotației este și cea din axa d este .
Ecuațiile tensiunilor la bornele înfășurărilor rotorice sunt neschimbate după

transformarea Park, fiind descrise de relațiile: (2.24) unde: reprezintă

tensiunea aplicată înfășurării de excitație; este rezistența ohmica a înfășurării de excitație;

rezistențele ohmice ale înfășurărilor de amortizare.

10
 Dacă avem un circuit feromagnetic, în acesta va apărea fenomenul de saturare a fierului
ce va indica la neliniarități puternice. În cazul generatoarelor sincrone, calea de închidere a
fluxului magnetic va conține fierul magnetic și aerul întrefierului, între cele două mărimi,
precum tensiunea magnetomotoare (t.m.m), notată cu și între fluxul magnetic , între ele
existând o relație de dependență, prezentată în figura 2.8.
În figura 2.8 se pot observa caracteristicile flux in functie de tensiunea magnetomotoare
a unui circuit feromagnetic:

Figura 2.8 Caracteristicile flux – tensiune magnetomotoare ale unui circuit feromagnetic

În continuare se va definii coeficientul sau factorul de saturare , ce este definit ca

raportul dintre - tensiunea magnetomotoare necesară obținerii fluxului total în lipsa

saturației și a tensiuniunii magnetomotoare ce este necesară producerii aceluiași flux dar când
există și efectul saturației. Din figura de mai sus va rezulta formula coeficientului :

(2.25).

Dacă notăm cu S funcția de saturare a fierului magnetic, și anume va rezula:

(2.26)

11
 Pentru a simplifica calculul, se va neglija saturația, obținându-se astfel relații de
dependență liniară între tensiunile electromotoare, curenții corespunzători și fluxurile
magnetice. În schimb, dacă se ține cont de fenomenul de saturare a fierului magnetic,
calculele se vor complica și va devenii mai dificilă analiza regimurilor de funcționare ale unui
sistem electroenergetic deoarece se vor induce neliniarități puternice.
În acest sens, în practică vor fi utilizate metode aproximative de determinare si
reprezentare a saturației magnetice, utlilizându-se un set de algoritmi și ipoteze
simplificatoare ce doresc a ajuta obținerea unor rezultate cât mai bune.
Pe baza încercărilor de mers în gol și de scurtcircuit se poate determina raportul de
performanță/cost prin determinarea influenței saturației.Ținând cont că în regimul de mers în
gol valoarea curentului este zero ( ) caracteristica de mers în gol se va definii ca
fiind variația tensiunii U la bornele generatorului sincron de bord în funcție de curentul de
excitație notat cu atunci când curentul debitat de stator este nul (mers in gol), iar de
asemenea viteza rotorului se va menține constantă. Așadar, se vor obține din ecuațiile

generatorului următoarele: (2.27)

Dar cum fluxul pe înfășurarea axei d si tensiunea la borne U sunt exprimate in unități
relative iar viteza unghiulară va rezulta că CMG sau caracteristica de mers în gol va fi
fie variația tensiunii la borne U, fie variația fluxlui în funcție de curentul de excitație,
deoarece .
În figura 2.9 se va reprezenta o caracteristică obițnuită de mers in gol și in scurtcircuit:

Figura 2.9. Caracteristica de mers în gol și de scurtcircuit ale generatorului sincron

12
 Se observă că petru valori mai mici de 0.8 ale tensiunii U la bornele generatorului,
exprimate in unități relative, staturația este aproximativ 0 iar caracteristica der mers in gol
este aproape liniară, urmând linia întrefierului, indicând astfel curentul de excitație ce este
necesar pentru învinge rezistența magnetică. Totodată, peste valori de 0.8 unități relative,
caracteristica numai este liniară,ea abătândi-se de la caracteristica intrefierului deoarece apare
fenomenul de saturare magnetică.
Caracteristica e scurtcircuit sau CSC reprezintă variația curentului statoric față de
curentul de excitație doar atunci când generatorul funcționează în regim permanent la o
turație nominală, bornele statorice fiind scurtcircuitate. În figura de mai sus se poate observa
că graficul este liniar, depășind chiar curentul nominal statoric datorită efectului de
demagnetizare al reacției statorului fapt ce presupune existența unei saturații în fier foarte
mică. Dacă considerăm că rezistența înfășurărilor statorice se neglijează, tensiunea la borne
va fi 0, ( ) va rezulta că tensiunea electromotoare indusă va fi de forma:

(2.28) de unde va rezulta că este constantă, unde este reactanța sincronă

longitudinală.
Acest raport va descrește odata cu creșterea excitației ca in figura 2.10, deoarece ține
cont de saturația magnetică. În funcție de regimul de funcționare, reactanța va lua diferite
valori, el numai fiind un parametru independent al generatorului sincron, precum se observă
în graficul de mai jos:

Figura 2.10 Variația reactanței sincrone

13
 Dacă ( ), neglijându-se astfel anizotropia rotorică și că ,
tensiunea electromotoare indusă fiind direct proporțională cu intensitatea curentului de
excitație, va rezulta că: (2.29), iar cum u.r în regim de scurtcircuit
nominal, rezultă curentul de excitație corespunzător ca in figura 2.10, relația (2.30).
(2.30) unde reprezintă reactanța nesaturată a generatorului
sincron.
Conform figurii 2.10, curentul de excitație corespunzător tensiunii la borne ce are
valoarea de 1 unități relative, pe caractecteristica intrefierului este de unde va rezulta că

. Dacă înlocuim în relația (3.17), valoarea nesaturată a reactanței sincrone este

următoarea: (2.31)

Conform figurei 2.10, dacă se consideră efectul saturației, avem pentru o

tensiune nominală la mersul în gol ce este egală cu 1 u.r. va rezulta că valoarea saturată a

reactanței sincrone este de: (2.32)

Pentru o caracteristică neliniară a regimului de mers în gol,îin condiții normale de

funcționare a generatorului, valoarea reactaței sincrone pe care trebuie să o luăm in
considerare în evaluarea stabilității statice nu vor coincide perfect cu valorile din încercarea
de scurtcircuit. În concluzie, pentru curenți mari de excitație caracterul variației se va
păstra.
Pentru generatoarele nostru dat, ce are poli înecați, saturația are aceeași influență asupra
ambelor reactanțe, cea longitudinală precum și cea transversală.
Raportul de scurtcircuit RSC este un indicator ce ne dă informații asupra gradului de
saturație a generatorului și este definit ca fiind inversul reactanței când nu avem
saturație. Totodată, el mai este definit și ca raportul dintre curentul de excitație ce este
necesar obținerii tensiunii nominale pe caracteristica de mers în gol ce urmează caracteristica
liniară a întrefierului și curentul de excitație ce este necesar pentru obținerea curentului
statoric nominal pe caracteristica de scurtcircuit, RSC fiind devinit astfel:

(2.33)

14
 Ca o observație, cu cât gradul de saturare este mai mic, cu atât va fi redus și RSC, ele
fiind indirect proporționale, iar acest indicator are și o importanță practică în raport cu gradul
de funcționare cât și cu costul acesteia.
Pentru a menține tensiunea la bornele generatorului, in cazul modificării sarcinii, va fi
necesară o variație mare a curentului de excitație, fapt ce va implica un sistem de excitație
performant ce trebuie să fi capabil în a modifica valoarea mare a curentului de excitație
pentru o stabilitate a sistemului de unde va rezulta o valoare redusă a raportului de scurcircuit
RSC, fapt ce se va vedea in mărimea și costurile mici ale generatorului sincron.

15