1.

EXCAVATOARE CU O CUPĂ

1.1 Consideraţii generale

Excavatoare se numesc maşinile miniere autopropulsate, echipate cu cupe, care sunt
folosite pentru extragerea masei miniere, transportul acesteia la distanţe foarte mici şi
descărcarea în mijloace de transport, depozite sau halde.
Excavatorul face parte din categoria mijloacelor de bază pentru mecanizarea
exploatării cărbunelui, minereului sau materialelor de construcţii prin cariere. În afară de
aceasta, excavatoarele se utilizează la execuţia rambleelor şi digurilor, săparea gropilor de
fundaţii, săparea debleelor şi terasamentelor în profil mixt pe coaste de dealuri, extragerea
minereurilor în subteran sau alte lucrări.
Numărul mare de operaţii şi importanţa lucrărilor de excavaţie au determinat realizarea
unei game mari de tipuri de excavatoare. Pentru clasificarea întregii game de excavatoare
folosite în prezent, se iau în considerare câteva criterii de bază ca:
 principiul de funcţionare;
 numărul cupelor şi modul de acţionare;
 mecanismul de comandă al cupelor;
 mecanismul de deplasare.
După principiul de funcţionare, excavatoarele se împart în:
 excavatoare cu funcţionare discontinuă;
 excavatoare cu funcţionare continuă.
După numărul cupelor, excavatoarele pot fi:
 cu o singură cupă, sunt cele mai răspândite;
 cu mai multe cupe, au un domeniu mai restrâns de utilizare.
După mecanismul de comandă sunt:
 cu comandă mecanică, la care acţionarea se realizează prin cabluri şi scripeţi;
 cu comandă hidraulică, la care acţionarea se realizează prin cilindri de forţă.
După mecanismul de deplasare excavatoarele se împart astfel:
 cu mecanism de deplasare pe roţi cu pneuri;
 cu mecanism de deplasare pe şenile.
Excavatoare cu o cupă

Excavatoarele cu funcţionare discontinuă — periodică — pot fi utilizate pentru

efectuarea lucrărilor pe uscat cât şi în apă fiind purtate pe staţii plutitoare în vederea executării
operaţiilor speciale sub apă pentru menţinerea în exploatare a lucrărilor.
Excavatoarele cu funcţionare discontinuă folosite pe uscat pot fi:
 universale;
 semiuniversale;
 speciale.
Excavatoarele universale sunt dotate cu mai multe echipamente de lucru, numărul
acestora ajungând la 20...30, au capacitatea cupei 0,5...0,6 m3 și sunt foarte eficiente în cazul
unor lucrări variate de volum redus.
Excavatoarele semiuniversale au 2...3 echipamente de lucru, cu capacitatea cupelor de
2...3 m3.
Excavatoarele speciale sunt destinate unor anumite lucrări (în tuneluri, de descopertă)
şi sunt eficiente numai în cazul lucrărilor de volum mare.
Prin posibilitatea de a schimba cu uşurinţă echipamentul de lucru, excavatoarele se
utilizează la o gamă mare de lucrări.
La modul general, excavatoarele cu cabluri au următorul echipament de lucru:
 cupă dreaptă (directă);
 cupă inversă, draglină;
 graifăr;
 nivelator;
 macara;
 sonetă;
 încărcător.
Excavatoarele cu comandă hidraulică sunt prevăzute cu următorul echipament de
lucru:
 cupă inversă;
 cupă inversă profilată;
 încărcător, cupă universală;
 echipament de drenaj;
 graifăr;
 macara;
 cupă cu grătar pentru curăţat vegetaţia de pe taluzurile canalelor şi altele.

10
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Capacitatea cupelor excavatoarelor, în funcţie de tipul excavatorului şi specificul

lucrărilor variază astfel:
 0,25 ... 1,5 m3 pentru excavatoare mici;
 1,7 ... 5 m3 pentru excavatoare mijlocii;
 6 ... 30 m3 pentru excavatoare grele.
Se construiesc excavatoare cu capacitatea cupei de 80 m3 şi chiar mai mult.
Masa excavatoarelor cu o singură cupă variază între 15 şi 136000 kN, capacitatea
cupelor între 0,05 şi 163 m3, iar puterea instalată între 3,7 şi 357000 kW. Durata ciclului de
funcţionare a acestor excavatoare este de 11 ... 60 s, iar pentru acționarea echipamentului de
lucru și autodeplasare, acestea sunt echipate cu motoare proprii, electrice sau diesel–electrice.
În funcţie de necesităţile procesului de producţie, pentru excavatoarele cu o cupă pot fi
folosite, pe rând, mai multe tipuri de echipamente de lucru cum ar fi:
 cupa dreaptă;
 cupa inversă;
 draglina;
 graifărul;
 macaraua;
 plugul–răzuitor;
 soneta.
Indiferent de tipul excavatoarelor cu o cupă, construcţia lor generală este în principiu
aceeaşi, existând diferenţe numai în soluţiile constructive de detaliu.
Părţile componente ale unui excavator cu o cupă (fig. 1.1) sunt următoarele:
 cadrul inferior (platforma inferioară) cu mecanismul de deplasare A, care
serveşte la susţinerea tuturor ansamblurilor şi mecanismelor excavatorului, cât
şi la deplasarea acestuia;
 platforma rotitoare B, care sprijină pe cadrul inferior prin intermediul unor role
sau bile şi pe care se montează: motorul de antrenare, mecanismele de ridicare
(a cupei), de rotire (a excavatorului), de împingere (care serveşte pentru
variaţia lungimii braţului cupei în timpul încărcării şi descărcării), sistemele de
acţionare şi cabina de comandă;
 echipamentul de lucru C este alcătuit din săgeata 1, braţul 2 şi cupa 3.

11
Excavatoare cu o cupă

Fig. 1.1 Schema excavatorului cu echipament cupă dreaptă

Capătul inferior al săgeţii este bifurcat şi prins articulat la partea din faţă a platformei
rotitoare (superioare), iar capătul superior este suspendat cu ajutorul unui cablu.
Montarea braţului pe săgeată este realizată cu ghidajul articulat 4 care–i permite atât
rotirea în plan vertical faţă de săgeată cât şi deplasarea în lungul axei sale.
Unghiul de tăiere a rocii de către dinţii 5 ai cupei se reglează cu ajutorul tiranţilor 6
prin lungirea sau scurtarea acestora.
Cu ajutorul cablurilor şi mecanismelor de acţionare ale acestora se comandă coborârea
şi ridicarea cupei, înfigerea acesteia în rocă şi golirea prin deschiderea peretelui inferior.
Cadrul inferior se sprijină pe cadrul şenilelor.
Înfigerea cupei în rocă se realizează prin mecanismul de împingere cu cremalieră,
fixat de braţul cupei și acţionat de o roată dinţată solidară cu toba (axul) de împingere (de
presiune) pe care se înfăşoară unul din cabluri.

12
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

1.2 Excavatoare cu cupă dreaptă

1.2.1 Procedee de săpare cu excavatorul cu cupă dreaptă
Săparea debleelor cu ajutorul excavatoarelor cu cupă dreaptă se poate executa prin trei
procedee (fig. 1.2):
 săparea prin curse longitudinale directe pe întreaga lungime a debleului,
încărcându-se pământul în vehicule de transport dispuse lateral, paralel cu
mişcarea excavatorului (fig. 1.2 a);
 săparea frontală pe întreaga lăţime a frontului de excavaţie, vehiculele de
transport venind pe la spatele excavatorului (fig. 1.2, c);
 săparea combinată (fig. 1.2, b) la care se execută săparea frontală cu curse
longitudinale directe.
Dimensiunile frontului, poziţia excavatorului în raport cu frontul şi mijloacele de
transport se determină din dimensiunile organului de lucru ale excavatorului.

13
Excavatoare cu o cupă

Fig.1.2 a Săparea debleelor cu excavatorul cu cupă dreaptă prin curse longitudinale directe

14
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.1.2 b Săparea combinată a debleelor cu excavatorul cu cupă dreaptă

15
Excavatoare cu o cupă

Fig.1.2 c Săparea frontală pe întreaga lăţime a frontului de excavaţie

Dimensiunile de lucru mai importante sunt (fig. 1.3):

 H s max – înălţimea maximă de săpare (5 –11 m; 10 –13 m; 20 – 60 m) pentru

excavatoare de construcţii, cariere, descopertă;

 Rs max – raza maximă de excavare (4 –15; 14 –17; 23 –65 m);

 H d max – înălţimea maximă de descărcare (2,7 – 8; 7 – 9; 16 –50 m);

 Rd – raza de descărcare la înălţime maximă (5 –10; 12 –15; 20 – 60 m);

 Rs max – raza maximă de săpare la cotele şenilelor (4 – 9; 8 –10; 14 –30 m);

 Amax – adâncimea maximă de săpare (0,7 – 1,5; 2 – 3; 4 – 8m).

16
17
Fig. 1.3 Schema constructivă şi dimensiunile de lucru ale excavatorului cu cupă dreaptă
1 – cupa; 2 – braţul cupei; 3 – săgeata; 4 – piston de ridicare a săgeţii; 5 – axul mecanismului de împingere;
6 – cabina; 7 – mecanismul de rotire;8 – mecanism de deplasare.
Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură
Excavatoare cu o cupă

Cu aproximaţie, dimensiunile de lucru pot să se determine pentru cupe standard şi

unghiul de înclinare al săgeţii de 0,78 rad (45°) după formulele:
H s max  K 4 3 G , (1.1)
în care:
K 4 – este un coeficient egal cu 2,5 –1,95; 1,7 – 1,8; 2,9 – 2,65;
G – greutatea excavatorului, kN.
H d max  K 5 3 G , (1.2)
în care:
K 5 – este un coeficient egal cu 1,6 –1,35; 2,23 –1; 2,5 – 2,3;

G – greutatea excavatorului, kN.

Amax  K 6 3 G , Rd  K 6 3 G , (1.3)
în care:
K 6 – este un coeficient egal cu 2,35 –2,2; 2,5 –2,4; 3,3 –2,9;

G – greutatea excavatorului, kN.

Primele valori ale coeficienţilor corespund pentru excavatoare mai mici, iar celelalte
valori corespund excavatoarelor mai mari din tipurile respective.

1.2.2 Procesul de lucru al excavatorului cu cupă dreaptă

1.2.2.1 Consideraţii generale
Procesul de lucru al excavatorului se determină în funcţie de cinematica mecanismelor
lui, condiţiile de lucru şi calificarea excavatoristului.
În cazul lucrului în roci curgătoare sau în rocă împuşcată (afânată) este greu să se
vorbească despre anumite reguli ale traiectoriei cupei. în aceste condiţii excavatoristul face
astfel de mişcări încât cupa să se încarce imediat.
În cazul excavării în teren viu, unde rocile sânt mai stabile decât în primul caz, cerinţa
folosirii la capacitate a excavatorului conduce la necesitatea asigurării mişcărilor cupei după o
traiectorie determinată.
Pentru aceasta este prezentat regimul de lucru al excavatorului: în cazul comenzii
duble – mecanismul de ridicare şi presiune acţionează în acelaşi timp şi cupa mişcându-se din
poziţia I în poziţia II (fig. 1.3), taie aşchia în rocă şi se umple, după care cremaliera se retrage
şi excavatorul roteşte cupa pentru a o descărca.

18
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

În scopul micşorării rezistenţei la excavare în teren viu care păstrează urmele cupei pe
frontul de lucru, fiecare aşchie următoare se ia în aşa fel încât cupa să acopere cu 8 –15 cm
urma anterioară. În acest caz unul din pereţii laterali ai cupei vor fi scoşi din procesul de
săpare. În aceeaşi ordine se excavează pe tot frontul aşchia a II–a, a III–a şi următoarele, până
când va fi folosită toată lungimea cremalierei, după care excavatorul va face marş la aceeaşi
distanţă pentru continuarea lucrului.
În acest fel, caracteristic pentru excavatoarele cu lingură este faptul că acestea stau pe
treapta de lucru şi excavează roca aflată în faţă şi mai sus de cota şenilelor se mişcă în front pe
măsura excavării rocii. Cupa se mişcă în timpul lucrului de jos în sus „de la sine" în raport cu
excavatorul.
Complexul de operaţii – excavarea, retragerea din front, rotirea, descărcarea, rotirea
din nou în front se numeşte ciclul de lucru al excavatorului.
Durata ciclului depinde de tipul constructiv al excavatorului, condiţiile de lucru şi de
experienţa excavatoristului şi are valori cuprinse între 14 şi 70 s.

1.2.2.2 Excavarea
Această operaţie durează în cazul excavatorului cu lopată mecanică dreaptă 10 –20s în
medie 20 – 25% din durata întregului ciclu.
Lungimea de avans a cupei variază de la 1 la 20 m. La începutul lucrului, când
excavatorul se află foarte aproape de front, locul începerii excavaţiei se află aproape sub axul
de presiune al excavatorului. De aceea cremaliera ocupă o poziţie sub un unghi de 0,08 –0,17
rad (5 –10°) faţă de verticală în cazul lucrului perpendicular pe şenile şi la 0,34 –0,43 rad (20
–25°) în cazul lucrului în lungul şenilelor. Unghiul de tăiere din spate 0, care este format de
peretele din faţă al cupei cu roca în acest caz este mare 0,78 – 0,87 rad (45 –50°). Aceasta
asigură o introducere mai uşoară a cupei în material.
Grosimea aşchiei se reglează cu ajutorul mecanismului de împingere în aşa fel încât să
se desfăşoare lucru în regimul cel mai economic cu folosirea la maximum a motorului de
împingere şi de ridicare.
Pentru ca procesul de lucru să fie corect, cupa se introduce în material, iar traiectoria
în prima parte a frontului este aproape orizontală, la începutul excavării viteza împingerii
trebuie să fie maximă și pe măsura umplerii cupei să se reducă la zero, însă nu mai devreme
de a atinge cu dinţii cupei înălţimea egală cu înălţimea axului de împingere H i (fig. 1.3).

19
Excavatoare cu o cupă

Un astfel de regim asigură aproape constant efortul pe cablurile de ridicare pe tot parcursul
excavării şi permite să se lucreze cu folosirea maximă a motorului.
Micşorarea progresivă a vitezei de împingere permite menţinerea mai constantă a
unghiului de excavare  , astfel contribuie la reducerea efortului de tăiere la excavare. Viteza
ridicării şi a împingerii se găsesc în strânsă legătură şi pentru cea mai eficientă traiectorie a
cupei este necesar ca aceasta să se afle într-o relaţie determinată care se schimbă în funcţie de
poziţia cupei în raport cu axul de împingere. Înălţimea axului de împingere pentru diferite
excavatoare variază între 2,5m până la 25m.
Hi  K7 3 G , (1.4)
unde:
K 7 – coeficient egal cu (1 –1,15; 1,1 –1,2; 1,65 –1,7);

G – greutatea excavatorului, kN;

H i – înălţimea axului de împingere.

Pe măsura exploatării frontului şi îndepărtarea punctului de începere a excavării de

excavator, viteza iniţială de tăiere a fiecărei aşchii trebuie să crească, apropiindu-se de valorile
0,6 – 0,8 din viteza medie de lucru a împingerii V i .
Practic viteza de ridicare în timpul excavării îşi păstrează valoarea sa medie, ceea ce
corespunde condiţiilor medii de lucru, se reduce în mod continuu în cazul condiţiilor grele de
lucru, sau creşte în cazul condiţiilor uşoare de lucru.
Pentru excavarea rocilor neomogene viteza de ridicare se poate schimba în raport cu
variaţia rezistenţei la săpare şi poate să se reducă până la zero. în acest caz forţele reale la
cântarul cupei, neluând în consideraţie elasticitatea cablului, pot să depăşească mai mult de
1,5 –2 ori efortul corespunzător momentului de oprire al motorului electric.
Excavatoarele cu un singur motor au inerţia relativă a motorului electric şi a
mecanismelor de câteva ori mai mari, astfel dacă cuplajele de acţionare nu asigură limitarea
momentului, vârfurile de sarcină pot depăşi forţele maxime statice, mai mult de 2,5 –3 ori.
Dacă notăm:
V i – viteza medie a împingerii (0,2 – 0,7 m/s);

V r – viteza medie de ridicare (0,4 –1,5 m/s);

t s – durata săpării (4 –15 s), atunci viteza maximă dorită a împingerii care se
realizează la ultimele aşchii va fi aproximativ:
Vi max  0,8Vr . (1.5)

20
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

La ultima aşchie este de dorit a se păstra relaţia:

 t 
Vi  Vr max 1   . (1.6)
 ts 
Viteza de împingere în orice caz trebuie să fie suficientă pentru ca la ultima aşchie să
se asigure în timpul lucrului (săpării) împingerea cremalierei pe toată lungimea.
l p'
Vi  , (1.7)
ts
unde:
l p' – este lungimea de lucru a cremalierei.

Într-un şir de construcţii cu un singur motor nu este posibil să se schimbe viteza în

mod uniform în limite largi. în aceste cazuri lucrul cu cupa se execută prin frânarea şi
cuplarea periodică a mecanismului de împingere.
Umplerea cupei în roci uşoare are loc de obicei la înălţimea de (0,3 – 0,1) H i , în roci

medii la (0,5 – 0,6) H i şi în roci grele la care se calculează de obicei excavatorul – la înălţime

egală cu înălţimea axului de împingere H i .

Taluzul rocii împuşcate în limita razei de rotire trebuie să aibă înălţime puţin mai mare
decât înălţimea dublă a cupei.
În cazul lucrului cu front unic se forţează mecanismul de împingere, pentru a accelera
umplerea cupei. în roci stâncoase, îngheţate, excavarea se petrece alegând ruperea bucăţilor de
rocă. De aceea înălţimea frontului aproape nu influenţează la umplere.
La fronturi de lucru înalte, în condiţii de rocă uşoară, dacă umplerea cupei se termină
de exemplu la jumătatea frontului, iar roca se prăbuşeşte prin ruperea ei la baza frontului, este
raţional să se excaveze baza frontului şi să se încarce roca prăbuşită.
Dacă roca nu se prăbuşeşte atunci este necesar să se excaveze partea superioară şi
după aceea să se excaveze partea inferioară. O astfel de ordine de lucru asigură libertatea
necesară de ridicare a cupei şi reduce durata ciclului.
În cazul în care cupa nu se umple, în general excavarea repetată este rentabilă, cu toate
că ciclul se prelungeşte, dacă prin aceasta procentajul de umplere al cupei este mai mare decât
procentajul de prelungire a ciclului. Durata excavării este de cca 0,33 din totalul ciclului şi cu
lăsarea cupei ajunge până la 0,5 t c . De aceea se poate socoti cu aproximaţie că mărirea duratei
de umplere prin repetarea săpării este rentabilă dacă ea nu depăşeşte 5% din umplerea la
prima excavare.

21
Excavatoare cu o cupă

Mai precis:
t k  t 3  t c K p 2  K p1
 , (1.8)
tc Kp

unde:
t 3 – este durata lăsării cupei în front;

t c – durata ciclului la o singură săpare;

t k – mărirea duratei ciclului;

Kp2 – coeficientul de umplere la a II–a săpare;
KP1 – coeficientul de umplere la săparea I.
Pentru roci mai mult sau mai puţin omogene, traiectoria cupei la diferite aşchii
reprezintă aproape curbe identice, decalate una faţă de alta cu mărimea C max .

Această mărime reprezintă grosimea maximă a aşchiei C atinsă la înălţimea H i . În

roci medii în funcţie de puterea excavatorului, grosimea medie c variază de la 0,1 la 0,8 m.
Când se lucrează cu fronturi mult mai mari decât înălţimea axului de împingere este necesar a
se lua măsuri de prăbuşire a cozoroacelor frontului.
Platforma de lucru a excavatorului se formează prin săparea fiecărei aşchii, în care caz
începutul săpării se face în punctul din poziţia I (fig. 1.3); cu fiecare aşchie unghiul  se
micşorează până când în sfârşit el devine zero (poziţia II).
Practic nu este raţional să se folosească toată lungimea cremalierei pentru că se
măreşte durata ciclului la ultimele 2 – 3 aşchii şi se reduce umplerea cupei. Mărirea duratei
ciclului este determinată de micşorarea vitezei de împingere pentru evitarea lovirii în stopuri.
Reducerea umplerii cupei este determinată de reducerea forţei realizată de dinţii cupei
cu cca 30 –35%, pe măsura împingerii cremalierei. De aceea în toate rocile şi în mod deosebit
în roci grele, este rentabil să se lucreze nu pe toată lungimea cremalierei ci aproximativ până
la 2/3 din lungimea maximă.
Umplerea cupei depinde de o mulţime de factori. Valoarea umplerii maximale a cupei
cu diferite echipamente obţinute în mod experimental este redată în tabelul 1.1, sub denumirea
de coeficient de umplere care nu este altceva decât raportul dintre volumul rocii afinate în
cupă şi volumul cupei.
Cunoscând efortul tangenţial la săpare P1 care apare la dinţii cupei când se ridică la
axul de împingere, se poate găsi grosimea posibilă a aşchiei pentru roca respectivă aplicând
formula:

22
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

P1
c . (1.9)
K1  b

Pentru excavatoarele moderne forţele P1 variază la capacitatea cupelor de la 0,1 – 46

m3 în limitele de 15 –500 kN.
Forţa pe dinţii cupei poate fi determinată cu aproximaţie după următoarea formulă:

P1  K 8 3 q 2 , (1.10)
unde:
K 8 = 6,7 – 8 pentru excavatoare de construcţii, 6,8 – 6,5 pentru excavatoare de carieră

şi
K 8 =6 – 5,2 pentru excavatoare de descopertare cu lucru la jumătatea cremalierei;

K 8 = 4,7 – 4,3; 5,1 – 4,9; 4,8 – 4 –la lucru cu toată cremaliera;

q – capacitatea cupei, m3.

Tabelul 1.1
Denumirea rocilor caracteristice Grupa Cupă Draglina Plugul Graif'ăr
rocilor dreaptă şi
inversă
Nisip şi pietriş uscat, spărturi,
I, IT, V, VI 0,95–1,05 0,8 –0,9 0,65–0,75 0,6 –0,7
stâncă puşcată
Aceeaşi (fără spărturi) I, II 1,15–1,25 1,1 –1,2 0,85–0,95 0,75–0,9
Argilă nisipoasă, uscată, afinată II 1,05–1,1 0,85–1 0,8 –0,85 0,65–0,85
Argilă nisipoasă, umedă II 1,2 –1,4 1,15–1,25 1 –1,1 1,85–1
Argilă medie, uscată III 1,1 –1,2 0,95–1,05 0,85–0,9 0,55 — 0,65
Aceeaşi umedă III 1,3 –1,5 1,2 –1,3 1,05–1,15 0,8 –0,9
Argilă grea, uscată IV 0,95–1,1 0,9 –1 0,85–1 0,6 –0,7
Aceeaşi umedă IV 1,25–1,45 1,1 –1,2 1 –1,1 0,85–0,95
Stâncă ce se împuşcă greu V–VI 0,75–0,9 0,55–0,8 0,4 –0,5 0,3 –0.4

Durata de săpare depinde de lungimea cupei în timpul săpării şi viteza cupei. Pentru
excavatoare cu lingură durata de săpare este aproximativ egală cu
L1  L2
t8  , (1.11)
Vs
unde:
L1  L2 este înălţimea frontului pe care se umple cupa;
V s – viteza cupei.

Schimbarea vitezei ridicării cupei influenţează mai puţin productivitatea

excavatoarelor decât umplerea cupei.

23
Excavatoare cu o cupă

1.2.2.3 Rotirea
Această operaţie reprezintă 50 – 85% t c , în medie circa 60 – 65%. În roci grele şi
stâncoase mecanismul de rotire se cuplează de asemenea în procesul de săpare pentru
învingerea apariţiei uneori a forţei laterale.
Desprinderea cupei din front se face prin tragerea cremalierei fără oprirea
mecanismului de ridicat. Oprirea mecanismului de ridicat în acest moment ar conduce la
reducerea umplerii cupei pe seama pierderii cozorocului de deasupra cupei şi a măririi
rezistenţei de desprindere şi la prelungirea ciclului cupei la descărcare (este necesar să se
ridice cupa la o înălţime însemnată).
Dacă excavarea se produce cu cremaliera aproape de lungimea maximă şi unghiul de
rotire este mai mare de 0,87 –1,04 rad (50 – 60°), atunci retragerea cremalierei pentru
desprinderea cupei din front se continuă cu viteză mărită pentru a reduce momentul de inerţie
la 30 – 35%. Aceste măsuri micşorează de asemenea uzura rolelor de rotire.
De obicei în acest caz, cablurile de ridicat iau o poziţie apropiată de cea verticală.
Rotirea, în funcţie de puterea excavatorului, dimensiunile echipamentului de lucru şi mărimea
unghiului de rotire, poate să dureze 6 –50 s.
Limitele de schimbare a unghiului de rotire se determină de condiţiile de lucru şi pot
să varieze chiar în cazul lucrului în front de la 0,26 la 3,14 rad (15 –180°). De aceea pentru
caracteristica procesului de lucru al excavatorului se obişnuieşte folosirea termenului „unghiul
mediu de rotire". Numeric acesta este egal cu unghiul între centrul de greutate al elementului
frontului de lucru excavat la o singură staţionare şi centrul de greutate al aceluiaşi volum în
haldă.
Viteza şi acceleraţia rotirii trebuie să fie astfel corelate cu viteza de ridicare şi de
împingere, încât în timpul rotirii la 0,78 rad (45°) şi la front mic, care este aproximativ 0,2 H i
să fie posibilă aducerea cupei pentru descărcare, care se execută la înălţime şi rază medie.
Micşorarea duratei rotirii se atinge prin reducerea timpului de accelerare şi frânare şi
prin mărirea la maximum a vitezei de rotire.

24
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

1.2.2.4 Descărcarea
În condiţiile normale descărcarea se face în momentul mişcării de rotire şi începutul
rotirii înapoi spre frontul de lucru. În felul acesta descărcarea se produce parţial sau total „din
mers".
În cazul lucrului cu descărcare în mijloace de transport, poziţionarea cupei în mijlocul
de transport în timpul descărcării se face pe o distanţă mică (zeci de centimetri).
La lucrul în haldă (această distanţă poate fi mai mare cu mult şi în acest caz
descărcarea se poate produce nu numai din mers, mai mult poate să se producă fără oprirea
mişcării de rotire a excavatorului.
Operaţia de descărcare constă din cuplarea mecanismului de descărcare de către
excavatorist cu ajutorul manetei sau butonului care acţionează mecanismul de descărcare, iar
acesta la rândul său deschide fundul cupei, ceea ce face să se descarce cupa. Durata medie a
tuturor acestor operaţii (fără cuplare) plus tot timpul de descărcări pentru echipament cu
lopată dreaptă variază între 1,3 şi 6 si în funcţie de construcţia excavatorului şi felul rocii.
Rotirea în frontul de lucru, după cum a fost arătată mai sus, această operaţie începe în
timpul descărcării, iar coborârea cupei – imediat după terminarea descărcării. Rotirea în front
este însoţită de tragerea cremalierei la comandă dublă.
Viteza maximă de coborâre a cupei depinde de mărimea dimensiunilor de lucru ale
excavatorului şi la maşinile de mărime medie, nu trebuie să depăşească 2 –3 m/s, iar la
maşinile mari cu descărcare în haldă nu mai puţin de 3 – 4 m/s. Atunci când acţionarea
ridicării este individuală fără cuplaje de fricţiune şi frâne, viteza de coborâre a cupei, care nu
trebuie să fie mai mare de 2,5 –3,5 ori decât viteza de ridicare a cupei, de obicei se limitează
prin folosirea de motoare electrice la turaţii reduse.

1.2.2.5 Deplasarea
Deplasarea se face atunci când frontul de lucru a fost epuizat la lungimea optimă a
cremalierei. Din punct de vedere al măririi productivităţii muncii este rentabil să nu se
excaveze frontul la baza de rotire maximă pentru faptul că scade forţa de tăiere şi se măreşte
durata ciclului. Acest lucru se observă în mod deosebit la lucru în roci tari, unde umplerea
cupei este greu să se realizeze la lungimea maximă a cremalierei. Corespunzător cu aceasta,
lungimea medie a cremalierei reprezintă 30 –50% din lungimea activă a ei în funcţie de
mărimea excavatorului – de la 0,5 – 8 m. În medie lungimea de avans a cremalierei este de 0,8

25
Excavatoare cu o cupă

–1,2 m pentru excavatoare cu lopată dreaptă mici, 1,5 –2 m pentru excavatoare medii şi 4 – 6
m pentru excavatoare mari.
1.3 Excavatoare cu cupă inversă
Cupa inversă se foloseşte mai ales pentru executarea debleelor, a gropilor de fundaţie
mici și a tranşeelor de fundaţie pentru clădirile industriale şi civile, a tranşeelor pentru
conducte etc.
Excavatoarele cu cupă inversă pot descărca atât în depozit cât şi în mijloace de
transport.
Echipamentul cu cupă inversă (fig. 1.4) pentru asamblare, reclamă, faţă de
echipamentul cu cupă dreaptă, înlocuirea săgeţii 1, braţului 2 şi a cupei 3.

Fig.1.4 Excavator cu cupă inversă.

Echipamentul de lucru cu cupă inversă se foloseşte la excavatoarele universale cu cupa

de 0,15—1,50 m3 capacitate.
Pentru că la acest tip de excavator cupa inversă este prinsă rigid de braţ, încărcarea se
face prin retragerea cupei şi nu printr-o deplasare înainte a acesteia în raport cu excavatorul ca
la cupa dreaptă. Frontul de lucru se găseşte întotdeauna sub nivelul cotei de vehiculare.
Descărcarea se poate executa fie prin deschiderea cupei, fie prin răsturnarea acesteia.
După rotirea excavatorului înapoi, până ce săgeata ajunge deasupra locului de săpare, ciclul
de lucru reîncepe.

26
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Întrucât la acest echipament nu există un mecanism special de împingere a cupei iar

greutatea proprie a braţului este redusă, durata ciclului de lucru este mai mare, decât la cupa
dreaptă, cu 15 –20% şi ca urmare productivitatea este mai scăzută.
Cupa inversă este deschisă în faţă, iar la unele construcţii şi în partea superioară.
Întrucât această cupă sapă adeseori gropi de lăţime mică, ea este prevăzută cu dinţi atât pe
marginea peretelui inferior, cât şi pe pereţii laterali.
Golirea cupei prin deschiderea fundului se utilizează atunci când este necesară o
descărcare concentrată, cum este cazul descărcării în mijloace de transport.
În cazul descărcării materialului în depozit se foloseşte descărcarea prin răsturnare
care, deşi împrăştie materialul pe o suprafaţă mai mare, este mai simplă şi mai rapidă.
Pereţii laterali ai cupei sunt uşor înclinaţi astfel încât cupa este mai largă în zona
dinţilor şi mai îngustă în partea opusă. Această construcţie asigură atât o umplere, cât şi o
golire mai bună a cupei, micşorând în acelaşi timp frecarea pereţilor laterali în săpătură.
Săgeata şi braţul sunt construcţii sudate din laminate de oţel.
Pentru adaptarea mai rapidă a excavatorului de mică capacitate cu echipament cu cupă
inversă la condiţiile de lucru s–a aplicat în ultimul timp o construcţie specială pentru braț și
cupă (fig. 1.5).
Caracteristicile funcţionale principale ale excavatoarelor cu cupă inversă (fig.1.6) sunt:
 capacitatea cupei, m3;
 raza maximă de săpare, Rs max ;

 adâncimea maximă de săpare H s max ;

 raza iniţială de descărcare Rd' ;

 raza finală de descărcare Rd" ;

 înălţimea iniţială de descărcare H d' ;

 înălţimea finală de descărcare H d" .

27
Excavatoare cu o cupă

Fig.1.5 Construcţie specială pentru braţ şi cupă inversă.

Fig. 1.6. Schema constructivă şi parametri de lucru ale excavatorului cu cupă inversă.

Echipamentul cu cupă inversă

De obicei la acest echipament cupa este fixată rigid pe braţ (fig. 1.4). Echipamentul cu
cupă inversă funcţionează ca în fig. 1.6. Cupa fiind pusă în poziţia superioară a frontului cu
ajutorul săgeţii şi a cablurilor de împingere prin intermediul braţului, se afundă în teren prin

28
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

tragerea spre şenila excavatorului până la umplere definitivă. După scoaterea din frontul de
lucru excavatorul se roteşte în poziţia de descărcare a cupei.
Lungimea săgeţii pentru excavatoarele universale de capacitate mică variază în
limitele 4,5 –10 m, iar lungimea braţului cupei 1,7 –5 m. Această lungime permite să se sape
adâncimi egale cu lungimea săgeţii la o rază maximă de săpare de 7 –12 m.
Lungimea săgeţii echipamentului cu cupă inversă poate fi determinată cu formula:
ls  K 2 3 G , (1.12)
în care:
K 2 – este un coeficient egal cu 2,2 – 2,3;
G – greutatea de lucru a echipamentului cu cupă inversă, kN.
Lungimea braţului cupei în medie este 0,38 – 0,5 din lungimea săgeţii. În caz că apare
necesară mărirea adâncimii de săpare prin mărirea săgeţii de n ori, capacitatea cupei trebuie să
se schimbe invers proporţional cu n.

1.4 Excavatoare draglină

Organul de lucru al draglinei (fig. 1.7) constă din cupa 1, săgeata 2, moletele şi
cablurile de ridicare 3, de tragere 4 şi de susţinerea săgeţii 5.
Săgeata este fixată pe crapodina platformei de rotire prin bolţuri şi este susţinut în
poziţie înclinată de către cablul de susţinere al săgeţii. Inelul cu role de susţinere a platformei
rotitoare şi mecanismul de rotire au aceeaşi construcţie ca şi lopata dreaptă.
Dispozitivul de vehiculare poate fi pe şenile sau păşitor. Troliul principal al draglinei
are două tobe, una pentru ridicare şi alta pentru tragere.
Încărcarea cupei are loc prin deplasarea ei pe front sub acţiunea cablului de tragere din
poziţia I în poziţia II.
După aceea cupa se ridică şi excavatorul se roteşte spre locul de descărcare. Cupa este
suspendată în cablul de ridicare, astfel că până când cablul de tragere este slab tensionat, cupa
se află aproximativ în poziţie orizontală. Prin slăbirea cablului de tragere, cupa se răstoarnă cu
capătul din faţă în jos şi se descarcă (poziţia III). După descărcare excavatorul se roteşte şi
cupa se lasă pe sol (poziţia I). Dacă înainte de lăsarea cupei pe sol se trage spre săgeată şi
după aceea se eliberează cablul de tragere, atunci cupa este aruncată în poziţia IV.
Aruncarea cupei măreşte într-o oarecare măsură ciclul de lucru al excavatorului, însă
permite să se mărească raza lui de acţionare.

29
Excavatoare cu o cupă

Parametri de lucru ai draglinei au aceleaşi dimensiuni şi se măsoară la fel ca la lopata

dreaptă. Ei depind de unghiul de înclinare al săgeţii, care poate fi de 0,35 – 0,73 rad şi de
lungimea lui. Adâncimea maximă de excavare depinde şi de forma frontului de lucru – la
excavare frontală adâncimea este mai mare decât la excavarea laterală.
Draglinele pot să lucreze cu săpare în sus şi în jos, însă de cele mai multe ori ele sapă
sub cota de vehiculare.
Draglinele puternice pot să excaveze roci de categoria IV inclusiv şi cu împuşcare
prealabilă, pot să excaveze roci semi – stâncoase şi stâncoase.
În cazul încărcării cu draglina în mijloace de transport se reduce simţitor
productivitatea acesteia şi de aceea de cele mai multe ori draglinele se folosesc în halde. În
prezent se construiesc dragline puternice cu capacitatea cupei de 50 m3 şi lungimea braţului de
125 m.

Fig.1.10 Schema constructivă şi parametrii de lucru ai draglinei.

Pentru transformarea excavatorului cu cupă dreaptă în draglină este necesar să se

înlocuiască săgeata şi cupa. În unele cazuri este necesară şi montarea unei tobe de tracţiune pe
platforma rotitoare.

30
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Cupa draglinei (fig. 1.8) are forma unui jgheab deschis în faţă şi deasupra. Fundul
cupei este prevăzut cu o parte tăietoare executată din oţel manganos şi dinţi demontabili. De
capetele din faţă ale pereţilor laterali se asamblează prin nituire, cu şuruburi sau prin sudare
viziera, care asigură cupei rigiditatea necesară.
Cablul de tracţiune 2 (fig. 1.8) se prinde de cupă prin intermediul a două lanţuri 3,
fixate la capetele din faţă ale pereţilor laterali. Cablul de ridicare 4 se desprinde cu ajutorul
lanţurilor 5 pe care este fixată o tijă intermediară 6, a cărei lungime este ceva mai mare decât
lăţimea exterioară a cupei, astfel încât cupa să se poată roti liber între lanţurile 5. Lanţurile 5
se prind la ghearele fixate pe pereţii laterali ai cupei în spatele centrului ei de greutate, datorită
cărui fapt, prin slăbirea cablului de tracţiune 2, cupa în poziţie ridicată se roteşte liber înainte
şi se descarcă.

Fig.1.8 Cupa draglinei.

31
Excavatoare cu o cupă

Menţinerea cupei încărcate în poziţie orizontală pentru a nu se vărsa materialul este

asigurată de cablul de echilibrare 7, care este prins cu un capăt de cablul de tracţiune 2, iar
celălalt capăt după ce a ocolit rola 8, se prinde de partea superioară a vizierei 1.
Cupele draglinelor de capacitate mică şi medie se execută cel mai frecvent în
construcţia nituită sau sudată. Cupele de capacitate mare se execută din mai multe elemente
turnate din oţel şi asamblate prin sudare.
Săgeata draglinei este mai puţin solicitat decât braţul lopată dreaptă. La folosirea
excavatorului cu cupă dreaptă în momentul încărcării cupei se dezvoltă în braţul acestuia o
solicitare medie de 10 000 daN, pentru 1 m3 de capacitate de excavare şi încărcare.
De exemplu, pentru o capacitate a cupei de 1,5 m3, efortul dezvoltat în timpul
excavării este de circa 15 000 daN care se transmite integral săgeţii.
La încărcarea draglinei, aceste sarcini lipsesc, deoarece solicitările din timpul
încărcării cupei sunt transmise prin cablul de tracţiune direct crapodinei de prindere a săgeţii
pe platforma rotitoare. Rolei din capătul săgeţii i se transmite la acest echipament numai
sarcina datorită greutăţii proprii a cupei şi a încărcăturii acesteia.
De exemplu pentru o cupă de draglină cu capacitate de 1,5 m3, sarcina care solicită
rola din vârful săgeţii reprezintă numai 4 000 daN. De aceea săgeata de draglină are o
construcţie mai uşoară dând posibilitatea de a se construi la lungimi mai mari.
De obicei, pentru un anumit excavator, săgeata draglinei este de 2,0 –2,5 ori mai mare
decât la cupa dreaptă.

1.5 Excavatoare echipate cu graifăr.

Excavatoarele echipate cu graifăr se folosesc în principal pentru săparea pământurilor
din gropi adânci de fundaţie şi pentru lucrări de încărcare–descărcare. Există situaţii când sunt
folosite şi la lucrări desfăşurate în lungime (săparea şanţurilor).
Excavatorul cu echipament de graifăr se deosebeşte de draglină numai prin construcţia
cupei, toate celelalte elemente rămânând aceleaşi. Prin urmare, pentru transformarea unui
excavator cu cupă dreaptă în graifăr, trebuie înlocuite săgeata şi cupa.
Uneori trebuie instalată încă o tobă, care se foloseşte pentru înfăşurarea cablului, care
închide fălcile cupei în momentul încărcării.
Dacă trebuie să se transforme în graifăr o draglină, atunci este suficient să se schimbe
numai cupa, deoarece săgeata folosită în ambele cazuri este de obicei aceeaşi.
Echipamentul de graifăr este prezentat în fig. 1.9.

32
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.1.9 Echipament de graifăr.

Cupele graifăr se împart, în funcţie de numărul cablurilor utilizate, în cupe cu un cablu

şi cupe cu două cabluri.
Cea mai mare răspândire o au cupele cu două cabluri, care în funcţie de construcţia
fălcilor, se împart în cupe cu două fălci, cu trei fălci şi cu patru fălci.
Cupa graifăr (fig. 1.9) este formată din două fălci , legate printr-o articulaţie centrală
prevăzută cu scripeţi. Marginile superioare ale fălcilor, prevăzute cu nişte urechi, se îmbină
articulat, prin intermediul unor pârghii cu articulaţia superioară, prevăzută de asemenea cu
scripeţi.
Cablul de închidere a fălcilor, după ce trece peste scripeţii inferiori formând palanul de
închidere, trece peste rola din capătul săgeţii şi ajungând la cabină se înfăşoară pe una din
tobele mecanismului de ridicare.
Cablul de ridicare, fixat cu un capăt la articulaţia superioară, după ce trece peste rola
din capătul săgeţii se înfăşoară pe cea de a doua tobă a mecanismului de ridicare a
excavatorului. Pentru evitarea rotirii cupei în aer, graifărul este prevăzut cu un cablu
suplimentar de reţinere, prevăzut cu un dispozitiv de închidere automat, format din role,
pentru dirijarea cablului şi contragreutatea care glisează pentru întinderea cablului pe ghidaj.
Funcţionarea unei cupe graifăr cu două cabluri se poate urmării în fig. 1.10.

33
Excavatoare cu o cupă

Fig. 1.10 Funcţionarea unei cupe greifer.

Prin slăbirea cablului de închidere, articulaţia centrală, coboară sub acţiunea greutăţii
proprii, iar fălcile cupei , se deschid (poziţia a). Prin slăbirea cablului de ridicare, cupa
deschisă coboară pe pământ, iar muchiile fălcilor pătrund cu dinţii în rocă (poziţia b).
Săparea pământului de către cupă se face apropiind articulaţia superioară, de
articulaţia inferioară, cu ajutorul cablului de închidere, care prin intermediul pârghiilor
produce închiderea fălcilor (poziţia c).
Pentru ca închiderea fălcilor să se producă cu dinţii înfipţi în rocă şi nu la suprafaţa
acesteia, în vederea asigurării unei bune umpleri a cupei, cablul de închidere trebuie să
asigure apropierea prin coborârea capului cupei spre articulaţia centrală şi nu invers.
Aceasta se poate realiza numai în cazul în care greutatea cupei şi a rocii prinse treptat
de ea va fi mai mare decât suma rezistenţelor întâmpinate la înfigerea fălcilor în pământ.
Cupa umplută se ridică cu ajutorul cablului de ridicare, cablul de închidere
înfăşurându-se în acelaşi timp pe tobă.
După rotirea excavatorului, descărcarea cupei se face prin slăbirea cablului de
închidere , din care cauză fălcile cupei se deschid (poziţia d).
Graifărele se pot folosi atât la săparea terenurilor, cât şi la manipularea diverselor
materiale necoezive sau în blocuri, tipurile constructive de cupe fiind variate, având forma
fălcilor adaptată materialului pe care îl încarcă.

34
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

1.6 Excavatoare echipate cu macara

Excavatoarele cu echipament de macara poartă denumirea de macarale şi se folosesc
în toate domeniile de activitate pentru încărcare–descărcare, cât şi la lucrări de construcţii–
montaj.
Macaralele pot să vehiculeze pe roţi pneumatice sau şenile.
Echipamentul de macara (fig. 1.11) ataşat la excavatorul de bază și se compune din
săgeata executată din mai multe tronsoane în zăbrele, cablul de ridicare al săgeţii şi cablul
pentru ridicarea sarcinii. Stabilitatea în timpul lucrului este asigurată de o contragreutate.
Pentru înălţimi mai mari de ridicare, în vârful săgeţii se ataşează un prelungitor.
O problemă importantă în exploatarea macaralelor o constituie stabilitatea
excavatorului echipat cu macara (fig. 1.12).

Fig.1.11 Macara.

35
Excavatoare cu o cupă

Stabilitatea excavatorului este asigurată de momentul de stabilitate dat de greutatea

proprie a excavatorului, aplicată în centrul de greutate, situat la distanţă faţă de linia de
răsturnare.
Ms  Ga , (1.13)
Sarcina Q, ridicată la deschiderea b faţă de marginea sistemului de deplasare a
excavatorului A dă un moment de răsturnare faţă de aceasta:
Mr  Qb, (1.14)
Coeficientul de stabilitate al excavatorului macara ca un raport al celor două momente:
Ms
K , (1.15)
Mr

Fig.1.12 Schemă pentru determinarea stabilităţii macaralei.

În acelaşi mod se calculează coeficientul de stabilitate pentru toate tipurile de

echipamente montate pe excavatoarele universale cu o cupă cât şi pentru excavatoarele cu mai
multe cupe.

36
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Conform normelor I.S.C.I.R. 1–66 coeficientul K pentru excavatoare echipate cu

macara, determinat ca mai înainte, trebuie să fie mai mare de 1,40.
Pentru determinarea capacităţii de ridicare a unei macarale montate pe excavatorul
universal se foloseşte diagrama capacităţii de ridicare (fig. 1.13).
Această diagramă construită într-un sistem de coordonate rectangulare, are originea în
axa de rotaţie a excavatorului.
Pe abscisă sunt înscrise deschiderile de lucru ale săgeţii, exprimate în metri.
Pe ordonată sunt înscrise, în partea stângă sarcinile maxime în kN. ce se pot ridica de
către macara, iar în partea dreaptă înălţimile în metri, de la baza excavatorului la cârligul
macaralei.
Astfel, de exemplu în cazul utilizării săgeţii de 12 m, pentru o deschidere de 8 m,
excavatorul macara poate ridica o sarcină de 10 kN la înălţimea de 10 m.

Fig. 1.13 Diagrama capacităţii de ridicare

37
Excavatoare cu o cupă

1.7 Calculul productivităţii excavatoarelor cu o cupă

1.7.1 Calculul puterii mecanismelor de ridicare şi de împingere la excavatoarele
cu o cupă
Puterea de ridicare depinde de sarcina ridicată de cupă şi de viteza acesteia. Pentru
aceiaşi forţă la dintele cupei sarcina diferă în funcţie de unghiul pe care îl face săgeata în
traiectoria sa. Calculul se face pentru poziţia cupei la sfârşitul excavării, când ea se află la
înălţimea H p , braţul cupei este orizontal (fig.1.14).

Fig. 1.14. Schema pentru calculul puterii mecanismului de ridicare

Forţa P1 la dinţii excavatorului va fi:

P1  K1  b  cmax , N (1.16)
unde:
K 1 – rezistenţa specifică la excavare, N/ m2 ;
b – lăţimea şpanului, m;
cmax – grosimea maximă a şpanului, m.
Volumul aşchiei în formă de seceră este egal cu volumul conturului 1-2-3-4. Condiţia
ca toată roca să intre în cupă este:

38
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

q  cmax  b  H r  Ka , m3 (1.17)
unde:
q– este capacitatea cupei, m3;
Ka – coeficientul de afânare a rocii.
Pentru cupa plină, coeficientul de umplere a cupei este egal cu unitatea şi deci:
q
cmax  , m3 (1.18)
b  H r  Ka
După înlocuire obţinem:
K1 p
P1  , N (1.19)
Hr  Ka
Puterea excavatoarelor se calculează pentru condiţii de lucru uşoare, medii şi grele.
Pentru calcul se folosesc valorile rezistenţei specifice la excavare K1 din tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.
Rezistenţa specifică la excavare, K1
Modelul excavatorului Roca 
daN / cm 2 
Cupă dreaptă Draglină
Uşor Argilă medie 1,6 - 1,8 2,0 - 2,3
Mediu Argilă grea 2,5 - 2,6 3,1 - 3,4
Greu Rocă stâncoasă 3,2 - 3,5 4,0 - 4,25

Forţa de ridicare se determină din ecuaţia momentelor în raport cu centrul axului de

presiune:
P1  r2  Gb  r3  Gc  m  r4
Sr  , N (1.20)
r1
unde:
Gb – este greutatea braţului cupei;
Gc+m – este greutatea cupei încărcată cu rocă;
r1 …r4 – braţele forţelor de acţionare.
Greutatea cupei Gc se poate calcula după formule empirice:
 pentru lucrări uşoare Gc=(0,7–1,2)∙104∙q, N;
 pentru lucrări medii Gc=(0,9–2,l)∙104∙q, N;
 pentru lucrări grele Gc=(l,l–2,l)∙104∙∙q, N.
Greutatea rocii din cupă se determină ţinând cont de greutatea specifică a acesteia. La
excavatoare pentru construcţii:
39
Excavatoare cu o cupă

 greutatea braţului interior este Gb=(0,4–0,5)Gc

 greutatea braţelor exterioare este Gb=(0,6–0,7)Gc.
Pentru excavatoare din carieră greutatea braţelor va fi:
 Gb   0,3  0,5   Gc ;

 Gb   0, 6  0,8   Gc ;

iar pentru excavatoare de descopertă:

 Gb   0, 4  0, 75   Gc ;

 Gb   0,9  1,1  Gc .

Puterea sistemului de ridicare este:

Sr Vr
PT  , (1.21)
S
unde:
V r – este viteza de ridicare;

 S – randamentul sistemului de ridicare.

Viteza de ridicare a cupei are următoarele valori:
 pentru excavatoarele din construcţie 0,4 – 0,65 m/s;
 pentru excavatoarele din cariere 0,65 – 1 m/s;
 pentru excavatoarele de descopertă 1– 1,6 m/s.
Creşterea vitezei de ridicare peste aceste limite nu are sens pentru că aceasta atrage
după sine mărirea puterii de acţionare a sistemului de ridicare, fără să determine creşterea
productivităţii excavatorului.

1.7.2 Calculul static al excavatoarelor cu o cupă

Calculul static determină stabilitatea platformei rotitoare. Stabilitatea platformei
rotitoare se asigură cu ajutorul lestului (contragreutăţii) şi prin amplasarea corespunzătoare a
mecanismelor de pe ea. Pentru ca masa lestului să fie cât mai mică este recomandat ca
mecanismele de pe platformă să se amplaseze pe cât posibil în partea posterioară a acesteia.
Pentru excavatoarele mici şi mijlocii componenta forţelor care acţionează asupra
excavatorului nu trebuie să acţioneze în afara coroanei de sprijin a platformei rotitoare.
Dimensiunile contragreutăţii se determină din ecuaţia momentelor în raport cu punctul
A şi apoi în raport cu punctul B (fig. 1.15).

40
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig. 1.15 Schemă de determinare a stabilităţii excavatorului lopată mecanică dreaptă în lucru

Ecuaţia momentelor în raport cu punctul A permite determinarea dimensiunii minime

a contragreutăţii, dacă componenta nu iese din limitele de sprijin a platformei. Săgeata se
consideră în acest caz la înclinarea minimă faţă de planul orizontal, iar braţul cupei este
împins la 2/3 din lungimea sa:
M A  Gc  m  r1  Gb  r2  Gs  r3   G p  r4  Gcg  r5   0 , (1.22)

unde:
G – sunt greutăţile diferitelor părţi ale excavatorului,
r1...r5 – sunt braţele forţelor care acţionează în raport cu punctul A.
Se defineşte coeficientul de stabilitate, care se calculează cu relaţia:
M g
K , (1.23)
M o
Pentru ambele cazuri se ia K  1,05...1,1 .
Stabilitatea în cazul marşului se calculează pentru urcarea şi pentru coborârea unei
pante. În ambele cazuri se ia in consideraţie presiunea vântului egală cu 25 daN / m 2 , care
determină micşorarea stabilităţii excavatorului.

41
Excavatoare cu o cupă

Pentru urcare (fig. 1.16) săgeata se ia sub unghiul minim 0,52 rad, braţul cupei la
lungimea maximă cu cupa lăsată, iar la coborâre săgeata se ia sub un unghi maxim, braţul
cupei fiind vertical (fig. 1.17).
Calculul se face pentru panta maximă a drumului de vehiculare. Se consideră că linia
de răsturnare trece pe marginea şenilei (punctul B pe fig. 1.17). Coeficientul de stabilitate
trebuie să fie mai mic de 1,2.
Din ecuaţia momentelor în raport cu punctul B se determină mărimea de deplasare „e"
a rezultantei (fig. 1.17.).
l 
G  cos max   e   M y  M 0 , (1.24)
2 
de unde:
l M y  Mo
e  . (1.25)
2 G  cos max
Această ecuaţie este valabilă pentru acele cazuri, când componenţa iese i-z limitele
centrului secţiunii.
Determinând presiunea specifică maximă, se verifică dacă aceasta nu depăşeşte pe cea
admisă pentru terenul dat. În caz contrar excavatorul trebuie să se mişte pe platforme special
amenajate.
Pentru excavatoare de putere mare, înclinarea suprafeţei pe care stă excavatorul se
micşorează până la 0,12 rad, iar coeficientul de stabilitate se măreşte până la 1,17—1,2.
Pentru excavatoare păşitoare se calculează presiunea maximă la marginea bazei de
susţinere. În cazul coeficientului de stabilitate mai sus arătat, presiunea specifică nu trebuie să
depăşească 2,5 daN / cm2 .

1.7.3 Calculul productivităţii

Productivitatea teoretică a excavatoarelor cu o cupă depinde în principal de capacitatea

cupei şi de durata ciclului de funcţionare a maşinii T .
Productivitatea de exploatare Qe , în plus, mai depinde şi de coeficientul de umplere a

cupei k u , de coeficientul de afânare a pământului k a şi de coeficientul de utilizare a maşinii

în timp k t .

42
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig. 1.16 Schema pentru determinarea stabilităţii excavatorului la urcarea pantei

Fig. 1.17 Schema pentru determinarea stabilităţii excavatorului la coborârea pantei

43
Excavatoare cu o cupă

Deci:

Q  q
3600 k u
T

  k t , m3 / h ;
ka
 (1.26)

unde:
q – este dat în m3 ,
T – este dat în secunde.
k a – coeficient care depinde de categoria de pământ în care se lucrează,

k t – este 0,8...0,85.

Durata ciclului de funcţionare a excavatorului T depinde de timpul de săpare t S ,

timpul de rotire cu cupa plină către punctul de descărcare t r , timpul de descărcare t d şi timpul

de revenire t r' ; deci:

T  t S  t r  t d  t r' (1.27)
La aceeaşi capacitate de cupă, timpul de săpare depinde de categoria de pământ în care
se lucrează.
Astfel, executarea săpării în pământuri uşoare se realizează într-un timp mai redus,
deoarece se taie o aşchie de grosime mai mare.
În cazul pământurilor tari, grosimea aşchiei săpate este mai mică, de unde rezultă un
timp de săpare mai mare.
Rotirea echipamentului de lucru către punctul de descărcare şi revenirea cu cupa goală
reprezintă cel puţin două treimi din durata ciclului de funcţionare a maşinii.
Aceşti timpi depind în mare măsură de schema tehnologică de lucru a maşinii, sau mai
precis de poziţia vehiculului de transport sau a punctului de descărcare faţă de frontul de
lucru.
Prin alegerea raţională a punctului de descărcare se poate reduce unghiul de rotire,
deci şi timpul de rotire.
Timpul de descărcare a cupei depinde de capacitatea cupei, de natura şi starea
pământului săpat şi de posibilitatea vehiculului de transport de la o anumită înălţime.

44